Germania

Teritoriul Germaniei este populat din antichitate de triburi germanice,

celtice si slave.
In secolul 1 e.n.- 4 e.n. regiunile sudice si apusene ale Germaniei (avand
ca granita Rinul) sunt transformate in posesiuni ale Imperiului Roman.
Prin tratatul de la Verdun (843) este sanctionata impartirea statului
francez. Regatul francez de est creat acum se transforma in secolul urmator in
statul feudal german.
In 962, regele Otto I (936-73) este incoronat la Roma ca imparat al
Sfantului Imperiu Roman
Faramitirea politica a Germaniei in nenumarate principate, ducate,
comitate, ca un pronuntat grad de autonomie, precum si puterea crescanda a
feudalilor germani, au impiedicat, de-a lungul intregului ev mediu, creearea unui
stat german centralizat si puternic.
In secolul 10-12 incepe expansiunea feudalilor germani spre rasarit in
teritoriile locuite de slavi la care participa din secolul 13 si Ordinul teutonic.
Rivalitatea dintre imparatul german si papalitate din secloul 11-12 (lupta
pentru investitura) atinge apogeul in vremea lui Henric IV si a papei Grigore
VII (pelerinajul lui Henric IV in 1077 la Canosa) si se incheie cu un
compromis in 1122 (concordatul de la Worms).
Din secolul 11 incepe dezvoltarea oraselor, in 1282 este infiintata Hansa
care cuprinde numeroase orase germane si are in secolul 14-15 un rol economic
si politic de prima importanta in regiunea Marii Baltice.
Publicarea in 1517 a tezelor de catre Luther inaugureaza epoca Reformei.
Razboiul taranesc din anii 1524-1526 zguduie regiunile meridionale ale
Germaniei.
Pacea westfalica (1648) cu care se incheie Razboiul de 30 de ani confirma
faramitirea Germaniei in peste 300 de satulete (principate, ducate), intareste
puterea unui amestec nemotivat si nedorit, extern.
In prima jumatate a secolului 19 se dezvolta capitalismul si creste numeric
proletariatul.
In 1847 Karl Marx si Friedrich Engels creeaza Liga Comunistilor, primul
partid al ploretariatului din istorie; in Manifestul Partidului Comunist
intemeietorii socialismului stiintific formuleaza pentru prima data misiunea
istorica a clasei muncitoare.
In 1848-1849 se desfasoara Revolutia burghezo-democratica, inabusita de
reactiune.
Unificarea Germaniei este realizata prin fier si sange de Prusia
cancelarului Bismarck. Dupa victoria din razboiul contra Austriei (1866) si a
Frantei (1870-1871) este proclamat, la 18 ianuarie 1871 Imparat federal german;
Wilhelm I se incoroneaza ca imparat al Germaniei.

Dezvoltarea rapida a capitalismului face din Germania la inceputul

secolului 20, a doua mare putere independenta a lumii.
Inaugurarea unei politici coloniale si lupta pentru reimpartirea lumii,
crearea Triplei Aliante prin tratatul germano-austro-italian din 1882, pregatesc
dezlantuirea primului razboi mondial (1914-1918), incheiat cu infrangerea
Germaniei.
Prin tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), Germania pierde toate
coloniile, provinciile Alsacia si Lorena (ocupate in 1871) si este obligata sa
plateasca importante despagubiri de razboi. Situatia revolutionara interbelica are
ca urmare proclamarea republicii sovietice la Bremen (ian.-febr. 1919) si in
Bavaria (apr.-mai 1919), declansarea insurectiei proletare de la Hamburg
condusa de Ernst Thlmann (1923). Criza din 1929-1933 netezeste drumul spre
putere al miscarii naziste; la 30 ianuarie 1933 Adolf Hitler devine cancelar al
Germaniei.
Instaurarea dictaturii naziste este urmata de lichidarea libertatilor
democratice si de promovarea unei politici agresive; este sprijinita rebeliunea
fascista si din Spania (1936-1939) si sunt puse bazele aliantei Berlin-RomaTokyo.
In martie 1938 Germania nazista ocupa Austria, in septembrie 1938
regiunea sudeta si in martie 1939 Cehoslovacia.
Atacand la 1 septembrie 1939 Polonia, Germania declanseaza al doilea
razboi mondial.
La 22 iunie 1941 Germania ataca U.R.S.S. La 6 iunie 1944 S.U.A si
Marea Britanie au ca urmare capitularea neconditionata a Germaniei.
La 8 mai 1945 in fata fortelor Natiunilor Unite, Germania este ocupata de
trupele U.R.S.S, S.U.A, Marii Britanii si Frantei si impartita in patru zone de
ocupatie.
Conferinta de la Potsdam (17 iul.-2 aug. 1945) fixeaza noile granite ale
Germaniei si traseaza liniile politice ale organizarii interbelice a Germaniei pe
baza principiilor demilitarizarii, denazificarii, si democratizarii.
Ca urmare a unificarii zonelor de ocupatie americana, engleza si franceza
se constituie Republica Federala Germania (sept. 1949).S-a ajuns astfel la
existenta a doua state germane.
Dupa 1945 Berlinul s-a aflat temporar sub administratia comuna a
U.R.S.S, S.U.A, Marii Britanii si Frantei.
Din 1948 este impartit intr-o parte estica (din 1949 capitala R.D.G) si una
vestica, Berlinul Occidental, oras cu autoadministratie si un statut special
(conform Acordului cvadripartit asupra Berlinului si a aranjamentelor
suplimentare din 3 septembrie 1971).

GERMANIA

TUDOR LAURA
Cls. VII C

Nazistii devin stapanii Germaniei

La 30 ianuarie 1933 in cabinetul maresalului Hindenburg s-au luat
hotarari care aveau sa pecetluiasca pentru o perioada de 12 ani soarta omenirii.
Lui Hitler i s-a conferit titlul de cancelar al Reichului; in Prusia a fost
numit von Papen. Fost ofiter de stat-major, acesta era omul de incredere al
maresalului si omul de paie al Ligii Agrare germane, care reunea pe marii
proprietari din rasarit sub presedintia contelui von Klackereuth. Insarcinat de
Hindenburg sa ia legatura cu partidele pentru a clarifica situatia politica si
pentru a examina posibilitatile existente de construire a unui nou cabinet.
Von Papen il adusese acestuia pe Hitler singurul om pe care iuncherii il
considerau in stare sa puna stavila, printr-o politica de forta, tendintelor
socializante care incepusera sa castige teren.
Doctorul Frick, fost functionar al politiei din Mnchen si vechi nazist,
deveni noul ministru de interne, functie pe care avea sa si-o pastreze pana pe 19
august.
Ca un semn asupra Germaniei se abatu teroarea sub o indoita forma: o
teroare brutala si sangeroasa, manifestata prin programe si lupte de strada, alta
vicleana si surda, care se concretiza prin arestari arbitrare in zorii zilei avand
adesea ca urmare executii rapide cu pistolul sau cu streangul in fundul unui cine
stie carui beci tacut.