Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stres
Stres
Evaluare
Reactii - fiziologice
Mecanisme coping
- psihocomportamentale
- inconstiente (mecanisme de aparare
ale Eului)
(tulburari
afective,
constiente
si
subconstiente
cognitive si comportamentale)
problema
ocalizate spre emotie
focalizate spre
stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele
personale" (Lazarus si Folkman, dupa Baban, 1998, p. 49). Aceste mecanisme sunt
deci folosite pentru a infrunta situatiile dificile, periculoase.
Mecanismele coping se desfasoara partial la nivel inconstient, partial la nivel
constient.
Procesele inconstiente utilizate pentru a face fata situatiilor periculoase si
pentru a reduce anxietatea au fost descrise de catre Sigmund Freud si fiica sa, Anna
Freud, sub numele de mecanisme de aparare ale Eului.
1)Refularea (represia) este cel mai important mecanism de aparare al Eului.
Prin refulare intelegem inlaturarea din constiinta a acelor continuturi psihice care produc
teama, rusine, neplacere, culpabilitate, cat si a celor care sunt inacceptabile din punct de
vedere moral. Acestea sunt reprimate in inconstient. Refularea foarte rar reuseste
perfect. Continuturile refulate pot influenta visele, pot determina simptome nevrotice
(obsesii), pot influenta comportamentul determinand actele ratate.
De ex., nasterea unui copil nedorit sau nelegitim poate fi un stres pentru mama. Ea
poate sa refuleze sentimentele sale ostile fata de copil. Totusi, aceste sentimente se vor
manifesta in comportamentul ei. Ea poate va fi prea severa, intoleranta cu copilul.
Ar fi posibil ca, dimpotriva, mama sa fie exagerat de grijulie fata de copil, sa il
supraprotejeze. In acest fel ea incearca sa ii convinga pe ceilalti, dar si pe ea
insasi, de faptul ca tine foarte mult la copil.
Daca cineva adopta in mod neintentionat un comportament opus fata de tendinta
refulata se vorbeste despre reactie inversa.
2) Reactia inversa este mecanismul prin care subiectul are reactii
comportamentale opuse fata de tendintele sale reale, care sunt refulate.
3) Evaziunea in imaginar. Unele persoane frustrate se refugiaza in lumea
fanteziei, in reverie. Ele cauta solutii sau satisfactii pe planul imaginatiei, in loc sa incerce
sa rezolve problemele in mod real.
4) Regresia consta in utilizarea unor comportamente caracteristice persoanelor
mult mai tinere. Copiii mai mari, sau chiar si adultii, in situatii foarte dificile se comporta
ca si copiii mici. Prin aceste comportamente ei cer, in mod inconstient, protectia,
securitatea, ajutorul care se acorda copiilor mici.
Acest fenomen se intampla frecvent atunci cand intr-o familie se naste al doilea
copil. In majoritatea cazurilor pentru copilul mai mare nasterea unui frate
reprezinta un eveniment stresant. Parintii nu mai au atat de mult timp sa se
ocupe de el, i se cere sa fie cuminte, sa nu faca galagie etc. In aceasta situatie
frustranta, multi copii au reactii regresive. Copilul de 4-5 ani isi suge din nou
degetul, are enuresis, plange mai mult, adica se comporta ca un copil mic, pentru
ca sa i se acorde aceeasi atentie ca si celui mic.
5) Rationalizarea este mecanismul prin care cineva cauta justificari plauzibile si
logice pentru comportamentele sale nerationale.
Ex. Copilul fuge de acasa si pe urma sustine ca a plecat pentru ca a fost influentat
de prietenii sai. El cauta un motiv plauzibil desi, daca nu ar fi avut motivele sale
reale - pe care probabil nu le constientizeaza si care in cele mai multe cazuri sunt
legate de relatia afectiva necorespunzatoare dintre copil si parinti - atunci
prietenii nu ar fi reusit sa-l convinga sa fuga.
6) Refuzul realitatii (negarea realitatii). Eul se apara de o realitate neplacuta
prin negarea unor fapte.
Fumatorul neaga faptul ca intre cancer si fumat exista o legatura spunand ca
aceasta relatie nu a fost dovedita, au fost stabilite doar corelatii statistice.
Uneori refuzul realitatii poate avea efecte pozitive. Unii oameni foarte grav
bolnavi refuza sa accepte gravitatea bolii, continua sa spere si sa lupte pentru
viata. S-a constatat ca acestia supravietuiesc mai mult de ex. in cazul unui
cancer.
clasei; exista si situatii in care copiii fac diferite acte antisociale pentru a-si arata
calitatile.
Un caz particular al compensarii este supracompensarea. Unele persoane care
au anumite deficiente depun eforturi pentru a obtine rezultate bune tocmai in acel
domeniu.
Demostene avea tulburari de pronuntie; el a facut multe exercitii de vorbire si a
devenit un mare orator. Unii infirmi motori participa la competitii sportive.
Mecanismele de aparare ale Eului nu modifica situatia stresanta, nu rezolva
problema, ele modifica numai modul in care este perceputa si traita afectiv situatia.
Aceste mecanisme sunt utile in unele situatii nerezolvabile (boli incurabile, decese) pe
care le fac mai suportabile. Daca situatia este rezolvabila, atunci aceste mecanisme sunt
utile daca sunt folosite un timp limitat: pana cand se reduce tensiunea afectiva si omul
devine capabil sa gaseasca solutiile eficiente pentru rezolvarea problemei. Daca
comportamentele generate de mecanismele de aparare se mentin si nu se formeaza
comportamente mai realiste, care sa ajute adaptarea la noua situatie, atunci aceste
mecanisme pot genera reactii nevrotice, dezadaptative.
Spre deosebire de mecanismele defensive (de aparare ale Eului), mecanismele
coping propriu-zise au un caracter constient sau subconstient. Acestea pot fi
clasificate in mecanisme focalizate spre problema si mecanisme focalizate spre emotie.
a) Mecanismele coping focalizate spre problema sunt in general mai eficiente.
In aceste cazuri persoana studiaza problema cu care se confrunta din mai multe puncte
de vedere, cauta diferite modalitati prin care problema ar putea fi solutionata, compara
aceste modalitati, ia o decizie si realizeaza actiunile necesare.
Ex. Un muncitor amenintat cu somajul se gandeste la diferite solutii: poate sa
discute cu sefii si sa incerce sa-i convinga de eficienta sa, poate sa propuna sefilor
ca va lucra mai mult sau ca va prelua si alte activitati; poate sa faca un curs si sa
se specializeze intr-un alt domeniu; poate sa caute un alt serviciu.
b) Unii oameni, intr-o situatie de acest fel, nu reusesc sa gaseasca solutiile
potrivite. Ei incearca sa se orienteze spre activitati prin care nu rezolva situatia, dar
reduc tensiunea afectiva. In aceste cazuri spunem ca sunt folosite mecanisme coping
focalizatespre emotie. Dintre aceste mecanisme fac parte:
evitarea situatiei;
orientarea atentiei in alta directie: lectura, filme, sport;
utilizarea alcoolului, tranchilizantelor, drogurilor;
cautarea suportului social - adica a acelor persoane care pot oferi
compasiune, intelegere, afectiune.
Metode care pot fi utilizate pentru evitarea consecintelor negative ale
stresului.In viata stresurile nu pot fi evitate. Fiecare om trece prin numeroase situatii
stresante. Unele cercetari arata ca situatiile stresante care au o intensitate mai redusa si
nu se repeta frecvent pot avea efecte pozitive, deoarece maresc rezistenta fizica si
psihica fata de situatiile dificile. Omul trebuie sa invete sa reactioneze corect si in
situatiile neplacute. Parintii care incearca sa fereasca copiii de orice neplacere nu
procedeaza corect, pentru ca copilul nu invata cum sa reactioneze in aceste situatii.
Daca stresul este foarte puternic sau dureaza foarte mult si subiectul are insusiri
de personalitate predispozante, atunci pot sa apara reactii nevrotice sau boli
psihosomatice datorita modificarilor fiziologice care insotesc stresul.
Consecintele negative ale stresului pot fi evitate prin diferite metode, de
exemplu:
1. prin activitati fizice si sport, deoarece acestea au efecte fiziologice contrare celor
generate de stres;
2. prin psihoterapie, deoarece psihoterapia are ca scop descarcarea tensiunii afective
si insusirea unor reactii adaptative la stres;
3. modificarea raspunsului fiziologic la stres prin folosirea unor tehnici care modifica
reactiile fiziologice ale organismului. Astfel de tehnici sunt: