Civilizatii ale Americii

La inceputul erei noastre nu mai existau in America urme

de nomadism; incep acum sa se configureze civilizatii
create de populatii sedentare. Trei dintre acestea au
atins nivelul de civilizatii istorice: civilizatia azteca, incasa
si mayasa. Sunt civilizatiile cele mai bine cunoscute si
mai bine conturate, avand o structura culturala mai
complexa si care, evoluand, au avut si un rol politic mai
important. Sunt civilizatii ajunse la un stadiu cu totul
remarcabil la data debarcarii aici a spaniolilor care leau si desfiintat, desi din punct de vedere cultural nu le-au
distrus total. Prima, civilizatia azteca, s-a constituit in
partea meridionala a Americii de Nord; a doua, civilizatia
Inca, in America de Sud, de-a lungul coastei Oceanului
Pacific; a treia, civilizatia Maya, in America Centrala.

el
c
e
est tea
c
zte t par
a
l
oru omina ud a le
p
o
d
P
e s ecole at
a
d
e
i
car rala s ntre s form
t
i
a
cen icului care oarte
i
f
x
Me i 16, s vast,
s
eriu izat si nsa de
14
p
i
im
un organ istrus li.
bine orat, d spanio
i
elab datori
inva

Civilizatia azteca
Limba Azteca apartine ramurii
Nahuatlan din familia Uto-Aztecan.
Dupa caderea civilizatiei Toltec,
infloritoare de-a lungul secolelor al
zecelea si al unsprezecelea, valuri
de imigranti au populat masiv zona
platoului central din Mexic, in jurul
lacului Texcoco. Ajunsi aici, aztecii au
fost inconjurati de vecini puternici si
au fost obligati sa ocupe zona
mlastinoasa din partea de vest a
lacului. De asemenea, au fost nevoiti
sa plateasca tribut. Singura lor
bucata de pamint neatinsa de ape
era o insula foarte mica, inconjurata
de mlastini.

Dintre toate civilizatiile care s-au perindat de-a

lungul timpului prin Podisul mexican aztecii au
fost ultimii veniti si ultimii stapani din podis. Ca
ultimi veniti, evident ca au putut beneficia de
vasta si indelunga experienta culturala a
predecesorilor lor de pe podis. Dar toate
elementele de civilizatie si de cultura pe care leau inprumutat, aztecii le-au asimilat, sintetizat si
reelaborat intr-o forma mult mai bogata, mai
complexa si mai organic articulata decat la orice
alt popor traind in aceeasi zona geografica.

Aztecii este un termen general destul

de cuprinztor utilizat pentru a defini
mai multe populaii precolumbiene
mezoamericane din partea central a
Mexic-ului de azi. De cele mai multe ori
termenul de azteci este coroborat cu
populaia dominant din Imperiul Aztec
a crui extindere temporal a nceput n
1248, odat cu fondarea sa, fiind practic
terminat n 1521, datorit cuceririi
Mezoamericii de ctre conchistadorii
spanioli. Cteodat termenul de azteci
se refer exclusiv la populaia Mexica,
fondatorii oraului fanion al Imperiului
aztec, Tenochtitlan.

Cteodat, termenul de azteci este privit

ntr-un sens mult mai larg, incluznd,
alturi de populaia Mexica, populaiile
Tezcoco i Tlacopan, aliaii acestora n
construirea acelui imperiu de mari
dimensiuni, cunoscut ca Imperiul aztec,
a crui expansiune maxim a acoperit
secolele al 14-lea, al 15-lea i o parte
din secolul al 16-lea. n sfrit, cuvntul
azteci se poate referi la ntreg grupul de
populaii Nahua sau Nahuatl.
Acest articol se refer la populaia sau
populaiile pre-columbiene care au
fondat Imperiul Aztec, de fapt o
federaie de trei orae-state, care
controla o suprafa apreciabil, a crei
maxim ntindere era cuprins ntre
Oceanul Pacific i Golful Mexic.

Pentru vorbitorii
limbii Nahuatl, att
cei precolumbieni, postcolumbieni i cei
contemporani,
vedei articolul
despre populaia
Nahuatl.

Cultura si
societate

Societatea azteca era impartita in trei clase: sclavi, clasa mijlocie

(oameni de rand) si nobili. Statutul sclavilor era acelasi cu cel al
servitorilor de astazi, de exemplu. Desi copiii provenind din familii
sarace ar fi putut fi vanduti ca sclavi, acest lucru nu era practicat
intotdeauna, si, cand era pus in practica, era valabil doar pentru o
perioada de timp bine precizata.
Sclavii isi puteau cumpara libertatea si, lucru interesant, celor care
ar fi scapat de la proprietarii lor si ar fi ajuns la palatul regal fara sa fi
fost prinsi le era asigurata libertatea. Oamenilor de rand le erau date
bucati de pamant si erau numiti proprietari pe viata ai acestora,
intrucat aici isi construiau casele. Un grup restrans era format de
asa-numitii tlalmaitl, carora nu le era permisa detinerea de
proprietati.
Nobilimea cuprindea nobilii din nastere, preotii, si aceia care, prin
faptele lor (in special luptatorii), si-ar fi meritat rangul.

Obiceiuri si ritualuri
Fiii nobililor si ai razboinicilor de seama erau dati fie la un colegiu sacerdotal, fie la
un militar. Prin urmare aztecii au fost cei dintai care au creat doua institutii
specializate in pregatirea tinerilor pentru profesiunile cele mai respectate.dar dupa
ce ieseau din aceste colegii tinerii puteau sa-si aleaga in mod liber orice alta
ocupatie.
Varsta casatoriei era stabilita la 16 ani pentru fete si la 20 de ani pentru baieti.
Casatoria era permisa numai cu un membru al altui clan. Dupa petirea fetei de catre
o batrana a clanului si dupa consintamantul ambelor familii, mireasa era adusa in
carca de petitoare la casa mirelui. Ceremonia casatoriei la care asistau si
capeteniile clanurilor mirilor, caci o casatorie insemna si un act de inrudire implicita a
celor doua clanuri consta in interminabile cuvantari si in consumarea din abundenta
a unei bauturi alcoolice; apoi mirii se asezau pe o rogojina si li se inodau impreuna
poalele vesmintelor actul simblic principal al ceremoniei. Urmau apoi, timp de patru
zile, diferite alte ceremonii. Este greu de admis ca in actul casatoriei ar fi avut rolul
determinant sentimentele de dragoste ale tinerilor, independent de vointa parintilor.
Poligamia era permisa dar numai cei bogati si-o puteau permite. Concubinele insa
n-aveau aceleasi drepturi ca si sotia. Adulterul era permis numai la barbati; femeia
adulterina putea fi condamnata la moarte.

In cazul cand era sterila femeia putea fi repudiata de sot. Totusi, femeia azteca nu era total lipsita
de drepturi. Putea sa-si pastreze numele familiei ei, putea sa se adreseze Consiliului de
judecata, iar daca era maltratata putea cere divort. Daca sotia ramanea vaduva o lua in casatorie
fratele sotului dar nu in mod obligatoriu; in orice caz, copii ramaneau in grija fratelui decedatului.
Daca sotiile mureau in timpul nasterii, statul le asigura onoruri funebre asemenea celor rezervate
razboinicilor cazuti pe campul de lupta.
Funerariile unui om de rand erau simple. Cadavrul era ars pe rug impreuna cu anumite obiecte
care ii apartinusera decedatului; urna cu cenusa era pastrata in casa familiei, care ii celebra
memoria aducandu-i ofrande timp de mai multi ani. Funerariile unei capetenii importante, insa,
erau in acelasi timp grandioase si barbare. Erau invitate capetenii straine care aduceau
decedatului mantii somptuoase, manunchi de pene pretioase si sclavi pentru a fi sacrificati.
Corpul defunctului era acoperit cu 20 de mantiicu ornamente de aur si pietre pretioase, i se taia o
suvita de par pe care familia o pastra ca amintire, dupa care i se sacrifica un sclav care urma sa-l
slujeasca pe lumea cealalta. Apoi, acoperit cu vesmintele divinitatii principale a orasului, era dus
cu mare pompa la templu spre a fi incinerat. Acum erau sacrificati un numar mare de sclavi 100
sau 200, dupa importanta decedatului, victime carora dupa patru zile li se adaugau altele in
numar de 10-15; dupa alte 20 de zile erau sacrificati alti 4-5 sclavi, iar dupa 40 de zile numai 1
sau 2; in fine, dupa 80 de zile de la incinerare mai erau sacrificati inca 10 sau 12. Dupa care, in
fiecare an i se dedicau alte ceremonii celebrative; de asta data insa, i se aduceau drept sacrificii
iepuri, fluturi, apoi potarnichi si alte pasari; iar ca ofrande, alimente, bauturi si flori (precum si un
tub de trestie umplut cu tutun).

Lumea de dincolo era imaginata de azteci ca fiind compartimentata in trei

salasuri diferite. Primul era rezervat celor cazuti pe campul de lupta, celor
care fusesera sacrificati si mamelor care murisera in timpul nasterii. Acestia
insoteau soarele in drumul sau zilnic, timp de patru ani; dupa care, se
preschimbau in pasari colibri. In cel de-al doilea salas situat pe pamant, dar
plin de toate fericirile posibile intrau cei inecati, cei fulgerati, sau cei morti de
boli grele. In sfarsit toti cei morti de moarte naturala ajungeau intr-un taram
dinspre miaza noapte dar numai dupa ce, timp de 4 ani, infruntau o serie de
primejdii; ultima incercare era trecerea unui lac cu ajutorul cainelui care
fusese sacrificat si incinerat sau inmormantat odata cu stapanul sau.

Sacrificarea Aztecilor

Marele INCA

Misterele civilizatiei Maya

Misterele civilizatiei Maya: Palenque - Cetatea Marilor Ape

Daca ne imaginam continentul american ca pe o uriasa, nemaipomenita
clepsidra, punctul in care aceasta se gatuie, stramtoarea prin care Nordul ii
vorbeste Sudului, fibra aproape subtila de comunicare a susului cu josul si a
timpului trecut cu cel ramas sunt figurate de partea sudica a Mexicului, de
Peninsula Yucatan si de tarile mezoamericane (Honduras, Guatemala, El
Salvador etc.).

Sic transit...
Aici, nisipul clepsidrei, Inainte sa cada dintr-o parte in alta, isi celebreaza punctul de
maxima tensiune si, apoi, eliberarea. Sa fie oare conditia geografica speciala a
acestei arii, a acestui varf de palnie, cea care a prilejuit dezvoltarea celor mai
efervescente si mai puternic creatoare civilizatii precolumbiene ale intregului spatiu
american? Aici, intre doua oceane, cel Atlantic si cel Pacific, este vatra marilor
culturi Maya, Olmeca si Azteca. Aici se afla unul dintre cele mai stranii, mai bogate
si, in mod ciudat, mai putin explorate situri precolumbiene: Palenque.

Calatoria spre Palenque ne duce in cel mai sudic stat mexican, Chiapas,
situat la granita cuGuatemala . Locul este binecuvantat si napastuit in
acelasi timp: cursurile tumultuoase de apa furnizeaza 55% din energia
hidroelectrica a Mexicului, iar solul - 50% din gazul natural al tarii si 35% din
cafeaua ei. Aici, in zona inaltimilor muntoase, traieste circa un milion de
vorbitori ai limbilor mayase Tzotzil si Tzeltal, insa, in proportie de doua
treimi, locuintele acestora nu au nici apa, nici curent electric. Aici, pe
vremuri, a vietuit un popor de constructori, savanti si artisti care a elaborat
una dintre cele mai rafinate civilizatii ale continentului, cu o scriitura
complexa, insumand circa 800 de glife, pe care a dezvoltat-o cu trei secole
inainte de Hristos. Azi, mostenitorii Imperiului Maya sunt in proportie de
70% analfabeti.

Un ritual de purificare
In centrul statului Chiapas, inaintand printre liane si pe drumuri bolovanoase,
nimeresti, cu putin inainte ca palatul de la Palenque sa-ti ia ochii, la cascadele de la
Agua Azul. Inca din Antichitate, se zice ca undele lor de un albastru nefiresc au avut o
functie purificatoare, precum aceea a apelorGangelui din India. O veche legenda,
consemnata in "Biblia" maya - Popol Vuh - povesteste ca uriasul Kaprakan isi
construise aici niste trepte marete din piatra, menite sa-i ingaduie sa se plimbe
nestingherit prin munti.
Ca sa-i batjocoreasca vrerea si truda, zeul Chac
(divinitate analoga aztecului Tlaloc) a asternut peste
scari un covor albastru, pe care l-a smucit chiar in timp
ce urca uriasul. Urletul gigantului, pe cand acesta din
urma cadea, a ramas pe veci intiparit in memoria apelor
raului, de unde se reverbereaza si azi ca un tunet
prelung. Chiar si azi, spun localnicii, zeul Chac mai
agita cu degetele sale de apa covorul bratului Pusilha,
afluent al raului Tulija. Dupa cum marturisesc toti
calatorii, este de ajuns sa contempli apele maiestuoase
de la Agua Azul, valul cascadelor sale, transparenta
iazurilor din jur, sa asculti mugetul torentelor in cadere,
ca se te prosternezi, cu umilinta si recunostinta, in fata
perfectiunii Naturii.

Informatii generale
Civilizatia Maya este o cultura nativ-americana antica, care a reprezentat una din cele
mai avansate civilizatii din emisfera vestica, inainte de sosirea europenilor.
Originile civilizatiei mayase sunt inca puse sub semnul intrebarii. Se pare ca formarea
lor a inceput cu mult inainte de era crestina, in 1500 i.Hr. Apoi, mult mai tarziu, intre
anii 300 si 900 d.Hr., teritoriile unanim cunoscute au fost ocupate mai mult sau mai
putin uniform de o civilizatie mayasii de mai tarziu.
Mayasii au facut parte din grupa popoarelor bastinase ale Americii si au trait in regiuni
din Mexic (statele Veracruz, Yucatan, Campeche, Tabasco si Chiapas), in cea mai
parte a Guatemalei si, de asemenea, in regiuni din Belize si Honduras. Viitorii
locuitori ai imperiului Maya aveau mai multe denumiri, in functie de zona in care se
aflau: cei mai bine cunoscuti oameni, denumiti Maya, au locuit in regiunea
peninsulei Yucatan, locul de unde mai tarziu si-au extins teritoriul. Intreaga civilizatie
poarta denumirea acestor locuitori.
Dintre celelalte grupari semnificative, amintim: Huastec in nordul statului Veracruz,
Tzental, Chiapas, Chol- in Mexic, apoi in Guatemala: Quiche, Cakchiquel,
Pokonchi si Pokomam, respectiv Chorti in Honduras. Cu exceptia Huastecilor,
toate aceste grupari au ocupat teritorii bine stabilite. Toate erau parti integrante din
aceeasi civilizatie, care in multe privinte a atins cel mai inalt grad de dezvoltare
printre toate popoarele din acele vremuri, din emisfera vestica.

Religia
Religia mayasa era centrata pe veneratia
unui mare numar de zei. Chac era zeul
ploii, invocat in special in ritualurile
populare. Printre zeitatile supreme se
aflau Kukulcan, un fel de Creator in
mitologia Azteca era numit Quetzalcoatl -,
cat si Itzamna, zeul cerului.

Civilizatia incasa
mperiul Inca, vast imperiu in Muntii Anzi din America de Sud, a fost creat de
catre incasi, un popor bastinas american, in secolul al XV-lea si cucerit de
catre spanioli in secolul al XVI-lea. Incasii au construit o bogata si complexa
civilizatie care a stapanit peste noua milioane de oameni. Sistemul incas de
guvernare era unul dintre cele mai complexe organizatii politice dintre toate
popoarele americii.
Cu toate ca incasii s-au lipsit de un limbaj scris si de faptul ca nu cunosteau
roata si bronzul, ei au realizat inovatii de inginerie fara seaman in alte parti
ale Americii, intrecandu-le pana si pe cele europene. Au construit structuri
de piatra imense, au construit drumuri si poduri suspendate pentru a putea
traversa vaile inguste si abrupte ale muntilor Anzi.
Incasii au cucerit un mare numar de oameni din vecinatati. In timpul in care
imperiul a ajus la apogeul dezvoltarii sale, avea o suprafata mai mare de
906.000 km patrati. Acest teritoriu a fost centralizat pe culmile Anzilor, insa
s-a extins pana spre Pacific si bazinul Amazonului. Centrul politic al
imperiului era situat in Peru de astazi si cuprindea parti din: Ecuadorul de
azi, Bolivia, nordul statului Chile de astazi, si nord-vestul Argentinei. Teritorul
includea platouri inalte cu iarba, jungle, deserturi si vai fertile pe marginea
raurilor.

Originea incasilor
Oamenii, cunoscuti mai tarziu ca incasi, erau organizati la inceput intr-un mic grup razboinic care
vorbea limba Quechuana si traiau langa lacul Titicaca in sud-estul Perului, in secolul XII-XIII.
Conform legendei incase, primul imparat incas, Manco Capac, impreuna cu trei frati si patru
surori au iesit din pamant, din pesteri. In jurul anului 1200, Manco Capac conducea zece ayllus,
sau clanuri, de la lacul Titicaca nord catre valea fertila din Cusco. Incasii au cucerit valea si au
supus poporul. Au intemeiat orasul Cusco, capitala lor.
Manco Capac s-a casatorit cu una din surorile sale pentru a stabili dinastia regala. El si
succesorii sai au marit puterea imperiului prin casatorii, aliante si cucerirea popoarelor vecine. In
timpul domniei lui Viracocha Inca, al optalea imparat, incasii stapaneau un teritoriu de 40 km in
jurul orasului Cuzco. Adevarata expansiune a inceput sub conducerea lui Viracocha Inca, al
optulea conducator. In 1437, a extins granitele imperiului cu 40 de km in afara zonei Cuzco.
Imperiul a ajuns la dimensiunea maxima in timpul lui Huayna Copac (1493-1525). Moartea
acestuia, in 1525, inainte de a numi un succesor, a dus la divizarea imperiului. Doi dintre fiii sai,
gemenii Huascar si Atahualpa, care doreau tronul, au dus o lupta crincena care a slabit foarte
mult imperiul. Pana la urma, victoria a fost de partea lui Atahualpa. In apogeul puterii, incasii au
dezvoltat un sistem politic si administrativ de neegalat in emisfera vestica. Incasii si-au extins
simtitor teritoriile dupa cucerirea Chancasilor, sub domnia fiului lui Virachocha, Pachacuti Inca
Yupanqui. El a reorganizat sistemul Inca social si politic. Impreuna cu fiul sau, Topa Inca
Yupanqui, a extins Imperiul de la nordul Ecuadorului de astazi pana in centrul statului Chile de
astazi.
Acesti conducatori au adus civilizatia incasa la apogeul dezvoltarii, au transformat capitala Cuzco
intr-un centru incas de societate si guvern, au dezvoltat o religie de stat si au instaurat un sistem
administrativ pentru a putea controla largile vai si numerosii supusi.

Religia
Religia Inca era una politeist (zeul soarelui, zeia pamantului, zeul
porumbului .a.). Supuii imperiului aveau drepul s-i venereze zeii
ancestrali atta timp ct recunoteau supremaia lui Inti, zeul soare, care
era cel mai important zeu venerat de conducerea Inca. Aadar ayllu
(familiile lrgite) i oraele-stat ce fceau parte din imperiu i-au putut
venera n continuaree proprii zei. n cadrul ceremoniilor religioase incaii
sacrificau lame, ns mai trziu au trecut i la sacrificii umane. Mare parte
din contactul dintre clasele superioare i cele inferioare era de natur
religioas i consta n complicate ceremonii ce durau uneori de la rsritul
pn la apusul soarelui.
Incasii mai credeau ca unele locuri si obiecte sunt sfinte, numindu-le
haucas. Un huaca putea fi un mare templu construit de oameni, un obiect
gasit in natura: un deal, etc.
Incasii mai credeau si intr-o a doua viata si venerau spiritele stramosilor lor.
Trupurile si mormintele mortilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui
incas familia sa mergea la inmormantare timp de opt zile si trebuiau sa
poarte haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau sa-si taie in fiecare
dimineata cate o suvita de par. La unele sarbatori mai importante sau la
evenimente mai importante se sacrificau animale si oameni.