Celula su (denumit i celul stem) este definit ca o celul care, prin diviziune mitotic,

produce dou celule ce au capacitatea de a rmne n stadiul de celul su (pstrnd astfel

caracterul nedifereniat) sau de a se diferenia n urma unor diviziuni succesive[1]. n acest fel,
celula su se poate divide fie simetric, caz n care rezult dou noi celule su (imagine,
stadiul 1) sau dou celule difereniate (imagine, stadiul 3), fie asimetric, rezultnd o celul
su i o celul difereniat (imagine, stadiul 2). Capacitatea celulei su de a da natere unei
celule identice se numete auto-nnoire (self-renewal n limba englez), iar cea de a da natere
altor tipuri de celule se numete difereniere.
Cuprins
[ascunde]

1 Clasificare

2 Cercettori

3 Referine

4 Legturi externe

Clasificare[modificare | modificare surs]

Celulele su pot fi clasificate n funcie de plasticitatea sau de capacitatea lor de dezvoltare n
celule stem totipotente, pluripotente i unipotente[1].
Celulele totipotente sunt cele mai versatile. Zigotului rezultat n urma fertilizrii i
blastocitele rezultate din primele diviziunii mitotice ale oului sunt considerate celule
totipotente, ele avnd potenialul de a genera toate celulele i esuturile care vor da natere la
embrion.
Celulele pluripotente sunt asemntoare celor totipotente n sensul c pot da natere mai
multor categorii de esuturi dar, spre deosebire de acestea, nu pot dezvolta un ntreg organism.
Celulele unipotente sunt celulele ce dau natere unui singur tip de celule dintr-un esut (spre
exemplu, celulele su din stratul bazal al pielii ce dau natere cheratinocitelor) .
Celulele su se mai pot mpri n dou mari categorii: embrionare i adulte[1]. Celulele stem
embrionare (embryonar stem cell, ESC, n limba englez) pot da natere oricrui alt tip
de celul/esut (pluripotenialitate), i pot fi obinute din esut embrionar. Utilizarea lor este
ns limitat din considerente etice. Expresia unor factori de transcriere (transcription
factors nlimba englez) ca Oct-4, Nanog i Sox-2 este caracteristic acestor celule[2].
n contrast, celulele su din esuturile adulte au o capacitate de difereniere mai limitat
(mono-, bi- sau multipotenialitate), i anume pot da natere doar unor celule caracteristice
esutului din care provin. Este remarcabil c, ntr-un mediu de cretere optim, celulele su
din mduva osoas i cele din sngele cordonului ombilical au o capacitate de difereniere
mult mai mare dect cele provenind din alte esuturi.

Studii recente sugereaz c celulele su ar putea fi responsabile de rezistena unor tipuri

de cancer (mamar, leucemii) la terapiile convenionale[3]. n urma unor modificri, celulele
su ar putea fi folosite pentru regenerare tisular (miocard, esut hepatic, epiderm, etc.),
condiia preliminar fiind nelegerea factorilor extrinseci ce controleaz proliferarea i
diferenierea celulele su, deoarece, n lipsa acestora, pluripotena lor poate determina
apariia unor tumori.
Cercettori
n 2007, Premiul Nobel pentru Medicin i Fiziologie a fost acordat cercettorilor Mario R.
Capecchi, Sir Martin J. Evans i Oliver Smithies pentru descoperirea principiilor de
introducere a unor modificri genetice specifice prin utilizarea celulelor su embrionare.[4]

Celulele stem se diferentiaza de restul celulelor prin doua mari importante caracteristici.
Sunt celule nespecializate care se pot inmulti prin diviziune celulara dupa o perioada lunga de
conservare si se pot transforma si cultiva, in conditii controlate, astfel incat sa formeze
tesuturi.
Ele se pot imparti in doua mari categorii: embrionare si adulte.
Celulele stem embrionare (ESC) pot da nastere oricarui tip de celula/tesut (totipotente) si se
pot obtine din tesut embrionar. Utilizarea lor insa, este limitata din considerente etice.
Celulele stem din tesuturile adulte au o capacitate de diferentiere mai limitata (pluripotente,
multipotente) si pot da nastere doar unor celule caracteristice tesutului din care provin.
Este remarcabil ca, intr-un mediu de crestere optim, celulele stem din maduva osoasa si cele
din sangele cordonului ombilical au o capacitate de diferentiere mult mai mare decat cele
provenite din alte tesuturi.
Celulele stem au o compatibilitate de pana la 100% in cazul unor transplanturi maximizand
sansele vindecarii atat a copilului cat si a altor membri din familie. In cazul unor astfel de
transplanturi efectul grefa contra gazda este redus la fel ca si riscul de transmitere a bolilor
infectioase.
In urma unor modificari, celulele stem pot regenera tesuturi (miocard, tesut hepatic, epidermic
etc) putand fi folosite in tratarea unui numar de peste 70 de boli.
In viitorul apropiat celulele stem se vor putea folosi in cazuri de deteriorare a Sistemului
Nervos Central (maladia Parkinson, Alzhaimer, scleroza multipla, leziuni pediatrice
cerebrale), boli autoimune, diabet.