Prima dat problemele provocate de aflatoxine au fost depistate n Anglia, unde n anul 1960

au murit n cteva luni peste 2.000 de curcani. S-au fcut cercetri i rezultatele au scos la
iveal c psrile fuseser infectate cu o ciuperc microscopic ce provenea de la hrana
animalelor: nite turte de arahide care fuseser aduse de la un singur depozit care, se pare, nu

respecta condiiile de igien im

puse.

Aflatoxine
Dupa accidentele observate in 1960 in crescatoriile de curci (100.000 pasari moarte), numeroase cercetari au fost
conduse spre un grup de molecule cu inalte proprietati toxice: aflatoxinele. Aflatoxinele constituie un grup de 18
compusi cu structuri apropiate unde 4 compusi au forme foarte frecvent intalnite in alimente: B1, B2, G1 si G2.
Din punct de vedere chimic, aflatoxinele sunt un ansamblu dintre o cumarina si trei furani (figura 2). Sunt molecule cu
masa moleculara mica (312 - 330 g/mol), foarte putin solubile. Sunt solubile in apa, insolubile in solventi nepolari.
Foarte solubile in solventi organici (cloroform si alcool metilic), fiind usor de extras. La lumina ultravioleta, sunt
fluorescente (albastru pentru AFB, verde pentru AFG, AFM1 prezinta o fluorescenta albastru-mov)

Structura chimica a aflatoxinelor

Sunt micotoxine produse de mucegaiuri din genul Aspergillus: Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus,
mucegaiuri prezente in multe locuri si sunt putin exigente la crestere: temperatura cuprinsa intre 6 si 50C, sursa de
carbon si azot si o valoare a aw mai mare de 80%. Din acest motiv, numeroase produse alimentare destinate
consumului pot contine aflatoxine in cantitati uneori importante: alune, porumb, grau, fistic, cacao, cafea, manioc,
soia. Metabolizate de diverse enzime microzomiale, aflatoxinele sunt eliminate sub forma de glucorani pe cale
urinara, prin lapte sau bila, dar pot aparea anumiti derivati epoxidici. Fiind electrofile, ele reactioneaza la grupuri
nucleofile de ADN sau de proteine. Microzomii hepatici, contin enzime cu inalta activitate, capabile sa oxideze
numeroase substraturi lipofile. Aceste reactii necesita prezenta oxigenului si a NADPH (redus). Un atom de oxigen
este fixat pe substrat si altul este redus in apa (NADP este oxidat). Astfel, aflatoxinele sunt toxice pentru numeroase
organisme vegetale si animale procariote si eucariote (alge, ciuperci, bacterii).
Aflatoxinele au de asemenea un efect puternic teratogen si pot provoca moartea in cateva ore sau cateva zile , in
functie de cantitatea de micotoxina si sensibiltatea animalului.
Aflatoxinele au pe de alta parte un rol asupra fosforilarilor si lipogenezei. In concluzie, aflatoxinele sunt recunoscute
ca fiind cei mai cancerigeni compusi naturali, si este posibil sa se obtina o relatie liniara intre incidenta cancerului
primitiv de ficat si logaritmul procentului de aflatoxina ingerata. Intoxicatia acuta cu aflatoxina se traduce prin moarte
si in general cu simptome de depresie, anorexie, diaree, icter sau anemie. Mai presus de orice, leziunile hepatice

(necrozele si cirozele) evolueaza in final cu hepatome sau carcinome. Formele cronice ale aflatoxicozelor se traduc
printr-o scadere a performantelor de crestere a animalelor, anemie, icter lejer si o evolutie canceroasa in final. O
doza de 0.2g/kg timp de 470 zile declanseaza un hematom la soareci.

Micotoxinele sunt considerate ca fiind parte din contaminanti alimentari cei mai semnificativi in ceea ce priveste
impactul asupra sanatatii publice, securitatii alimentare si asupra economiei a numeroaselor tari. Ele se gasesc pe o
mare varietate de produse alimentare inainte, in timpul si dupa recolta. Afecteaza numeroase produse agricole,
anume cereale, fructele, nucile, boabele de cafea, orezul si plantele oleaginoase, care sunt substraturi foarte
sensibile la contaminarea cu mucegaiuri si la producerea de micotoxine. Contaminarea produselor de catre
micotoxine se realizeaza in cazul cand intrunesc conditiile de mediu pe camp pentru aparitia lor, precum si procedee
neadecvate de recoltare, de stocare si de transformare atunci cand sunt cumulate. Prin diversitatea efectelor lor
toxice si a propietatilor lor sinergice, micotoxinele prezinta un risc pentru consumatorul alimentelor contaminate.

Aflatoxina B1, B2,G1,G2

Tabel 1. Specii fungice producatoare de micotoxine

Micotoxine
Aflatoxina B1, B2,G1,G2

Mucegaiuri
Aspergillus parasiticus,Aspergillus
flavus

Ochratoxina A, B, C

Aspergillus
ochraceus,Aspergillus
carbonarius, Penicillium verrucosum

Zearalenona

Fusarium roseum, Fusarium sp.

Desoxinivalenol, Fusarenona,

Fusarium tricinatum, Fusarium sp.

Toxina T2
Fumonisine

F. moniliforme, F. proliferatum,
Fusarium sp.

Citrinina

P. citrinum

Patulina

P. patulum

Acidul penicilic

A. ochraceus, A. cyclopium

Moniliformina

A. proliferatum