Vine ploaia pic pic pic

Vine ploaia pic pic pic

Vine ploaia nu-I nimic
Am umbrela, pelerina
Ploaia poate-acum sa vina
Bate vantul vum vum vum
Printre frunze chiar acum
Am fular , caciula, iata
Vantul poate-acum sa bata
Vine toamna pe la noi
Si cu vant dar si cu ploi
Vum vum vum si pic pic pic
Vine toamna nu-i nimic

Vine ploaia pic,pic

Norii s-au strans,cerul e gri
Ce se intampla oare,stii?
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic
Ce se aude in departare?
Si apoi rasuna si mai tare
Este tunetul bum,bum

Tunetul bum,bum
Este tunetul bum,bum
Tunetul bum,bum
Ploaia creste florile
Curata gradinile
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic
Face pomii mai frumosi
Si copiii bucurosi
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic
Vine ploaia pic,pic,pic
Vine ploaia pic,pic

FAMILIA MEA

Bunicul meu, e dibaci, zic eu.

Si cel mai priceput, in toate ne-ntrecut.

E frumoasa, e buna, grijulie mereu.

Ea ma tine de mana si e ingerul meu.
Mamica mea, maini de catifea
Ma mangaie cu drag, ma-ntampina in prag
Mamica mea, pentru mine stea,
Imi canta-ncetisor si-mi spune "Somn usor!".

Toate-s bune, dar seara, cand ma duc la somnic,

Eu imi rog ingerasul sa m-asculte un pic.
Si-i spun asa: tare te-as ruga
Sa-mi dai un fratior, asa mai marisor.
Sau surioara, mai marisoara
Sa stie sa vorbeasca si mult sa ma iubeasca.

E inalt si puternic ca un print din povesti.

Ne jucam de-a de toate cum tu nici nu gandesti.
Taticul meu, jucaus mereu
Ma poarta dupa gat, cu el nu mi-e urat.
Taticul meu e ca un erou
Sau cavaler pe cal, taticul ideal.
Are parul ca neaua, spune-ntruna povesti.
Are doar vorbe bune, chiar si-atunci cand gresesti.
Bunica mea, glas de catifea
Ma-nvata poezii si jocuri de copii.
Bunica mea, merg in parc cu ea.
In leagan noi ne dam, cu creta desenam.
Pe genunchi el m-asaza, sta cu mine oricat.
Si-mi explica intruna cate sunt pe Pamant
Bunicul meu, intelept mereu.
Orice l-asa intreba, raspunsul voi afla.