Asta mi-a spus o cunostinta arunci cand am inceput sa ii povestesc cate ceva despre stir.

O planta calomniata,
subestimata, o buruiana atat de raspandita incat este invizibila. Genul Amaranthus, din care stirul comun
(Amaranthus retroflexus) face parte, buruiana noastra cea de toate zilele, cuprinde numeroase specii de stir, toate
(sau covarsitoarea lor majoritate) fiind comestibile, consituindu-se intr-o sursa avantajoasa de proteine, vitamine,
squalen si acizi grasi polinesaturati dar si de pigmenti naturali, iar in gradinile organice ajuta la "aerisirea" solului
(avand un rol similar cu cel al ramelor).
Pigweed, in engleza, in greaca amarantos - cel care nu se vestejeste, spanacul chinezesc, stirul este o planta
valoroasa, extrem de rezistenta si productiva, supusa unor prejudecati alimentare si nu numai.
Imi aduc aminte cand in facultate bantuiam pe coclauri dupa plante pentru ierbar, ma impiedicam de stir si
papadie la tot pasul. Si ca si papadia, in timp mi-a dezvaluit o fata noua si de ce nu, mereu proaspata.
Compozitie, valoare nutritiva si terapeutica
Stirul (speciile de amarant, de fapt) este o planta bogata in vitamine, in spedcial A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E,
riboflavina, acid folic si folat, in minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru si magneziu.
Valoarea nutritiva a amarantului este foarte ridicata, frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin cu 25%
mai multe proteine si mult mai multa lisina decat orice produs obtinut din porumb sau alte cereale si mai multa
metionina decat soia. Amarantul contine cantitati importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital
pentru milioane de malnutriti, care risca orbirea. De asemenea este bogat in acizi grasi polinesaturati (PUFA), in
special acid linoleic. In mod fericit, incercarile de a obtine concentrate proteice din frunzele de amarant au aratat
ca pe langa proteine, s-au extras vitamine (printre care si provitamina A) si PUFA de care va spuneam mai sus.
Problemele care apar sunt cauzate de prezenta in cantitati ridicate a acidului oxalic, care are un rol important in
formarea calculilor renali (de tip oxalati sau cu compozitie mixta), inhiba absorbtia calciului si zincului, si
influenteaza negativ persoanele care sufera in general de afectiuni ale rinichilor, guta, artrita reumatoida,
polireumatism articular. De asemenea, nitratii din frunze se pot transforma in nitriti (similar spanacului) in urma
reincalzirii frunzelor gatite.
Continutul ridicat in proteine precum si continutul aproape complet in aminoacizi, in special aminoacizi esentiali,
recomanda stirul ca o planta dezirabila pentru alimentatie, dar si in diete si cure, asemenea unor plante precum
hrisca si quinoa (adica spanacul salbatic de la noi - chenopodium- dar este la moda quinoa andina). Semintele de
stir sau uleiul din seminte de stir au un continut ridicat de PUFA si compusi cu valoare antioxidanta, stanoli si
squalen, si au un rol important in tratamantul conex al celor care sufera de boli cardiovasculare (in special
hipertensiune arteriala), de cei cu dislipidemii (care au valori crescute ale colesterolului si/sau trigliceridelor).
In medicina traditionala este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, in tratamentul diareei si ca antihemoragic (scaune
cu sange sau polimenoree). Ceaiul se foloseste pentru gargara, in cazul durerilor de gat sau a aftelor, si pentru
spalaturi externe in cazul exemelor.
Pentru ca va pomeneam de squalen, ei bine, stirul este o extraordinara sursa de obtinere a acestui compus, care
se obtine in principal din ficatul de rechin si de balena. Iata ca studii recente au aratat ca uleiul de stir este de 8
ori mai bogat in squalen decat uleiul din ficat de rechin. Nu ca rechinii ar fi animalele mele favorite, dar parca
prefer totusi uleiul de amarant, in acest caz, macar.
Sa va spun cate ceva depre squalen, aducandu-va astfel inca un argument in favoarea acestei plante pe care am
ajuns, sincer, sa o iubesc- stirul. Squalenul este din punct de vedere biochimic, un precursor al intregii familii a
steroizilor, un compus antioxidant extrem de puternic, care are printre altele capacitatea de a ajuta la "epurarea"
organismului, la inlaturarea efectelor nocive ale poluarii mediului (incluzand aici poluarea cauzata de deseurile
industriale, de emisiile atmosferice industriale sau cele rezultate din arderea combustibililor). Cercetari recente au
aratat rolul squalenului in inhibarea dezvoltarii vascularizarii tumorilor si deci in inhibarea dezvoltarii tumorale, de
asemenea s-a demonstrat faptul ca are un rol important in reducerea extinderii metastazelor, si in stagnarea
dezvoltarii tumorilor maligne la sani, plamani, prostata si creier, iar in anumite cazuri chiar s-a constatat
eradicarea tumorilor. De asemenea, squalenul este implicat in controlul alergiilor, astemului, diabetului,
candidozelor, inflamatiilor, si are o contributie importanta la imbunatatirea memoriei si a functionarii creierului in
general. Uleiul de amarant moduleaza fluiditataea membranbei celulare si o stabilizeaza, cunoscandu-se ca in
cazul persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala membrana celulara este afectata. Unii cercetatori
considera squalenul ca fiind probabil, in prezent, cel mai bun stimulator imunitar descoperit.
Raspandire, cultivare si moduri de utilizare
Ce argumente as mai putea aduce in favoarea acestui dar al naturii care este stirul (amarantul)?
Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite este consemnata ca fiind regele
nemuririi, iar grecii chiar asa au numit-o "amarantos" planta care nu moare. Bogata nutritiv, nu contine gluten,
stirul este o planta a viitorului din multe puncte de vedere. Anumite specii de Amaranthus au fost consumate inca
de acum cca. 7000 ani. Anticii au descoperit ca este mai hranitoare decat porumbul, graul, sau alte cereale, se
pot consuma atat frunzele proaspete, cat si semintele uscate, sub diferite forme. In plus, cultivarea ei este foarte
usoara deoarece este foarte rezistenta in orice clima si aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre
putinele genuri ale carui specii au fost "domesticite" atat in Lumea Veche cat si in Lumea Noua si in Asia.
Amarantul a fost si este inca considerat ca fiind hrana porcilor si a saracilor, dar se pare ca este una dintre
sursele de hrana ale viitorului. Teste au aratat ce productia este de 10 tone planta verde comestibila/ ha, la

fiecare recoltare dupa o perioada de 30-40 de zile. In prezent peste 50 de tari tropicale cultiva amarantul ca
resursa alimentara, in cantitati de loc neglijabile. In multe tari africane, amarantul ofera peste 25% din necesarul
proteic.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si semintele. Din frunzele foarte tinere se poate
face salata, din frunzele tinere se pot face tocanite, se pot adauga la ciorbe, pot fi preparate dupa aceleasi retete
ca spanacul. Atentie totusi la continutul ridicat de oxalati! Semintele pot fi consumate ca atare, prajite (au un gust
delicat), din ele se poate obtine ulei, sau faina. Faina de amarant poate fi consumata simpla, pregatindu-se
prajituri sau paine (nu contine gluten), sau in amestec cu alte tipuri de faina. Amaranthus blitum (A. Lividum) este
consumat in Grecia sub numele de vleeta. Consumul de amarant este raspandit in America Centrala si de Sud,
sub diferite forme: in Mexic se prepara o bautura foarte raspandita - "alegria", iar din seminte se prepara o alta
bautura traditionala mexicana denumita "atole". In Ecuador florile sunt fierte, iar fiertura astfel obtinuta este
amestecata cu rom "aquardeinte" si se obtine o bautura care "purifica sangele" si care regleaza ciclul menstrual.
De asemenea, in toate aceste zone planta se consuma ca atare in tocanite si fierturi.
In Asia, consumul de amarant este foarte raspandirt, in China, Hong-Kong, Taiwan, in India.
Amarantul a demonstat o vitalitate deosebita, crescand in numeroase tipuri de mediu, genul avand specii pioniere
care si-au gasit in natura nise neocupate, cum ar fi colonizarea terenurilor afectate. Produc un numar mare de
seminte care germineaza repede, iar productivitataea este deosebita, putandu-se obtine mai multe recolte pe an.
Mergand spre servici, trec pe langa un maidan. Am privit mai cu atentie de dimineata, si vajnice, cateva plante de
stir m-au salutat itindu-se prin gardul ce imprejmuieste locul respectiv. Am rupt o frunza (cam batraioara, e drept)
si am grabit pasul. Stiam cum voi incheia acest articol.

Read more: http://www.doctor.info.ro/stirul,_o_planta_care_trebuie_descoperita.html#ixzz3Pitl2iOl