Dionysos An infernal deity, and a symbol of the uninhibited unleashing of

desire, or of the lifting of any inhibition or repression (15). Nietzsche drew

attention to the antithesis between Apollo and Dionysos as symbols of the
extreme views of art and of life, drawing man, respectively, towards either order
or chaos; or, in other wordsin accordance with the Freudian death-wish
towards either existence and eternal life, or self-annihilation. The insatiable character
of the Greek godwho is supposed to have come from Asia Minor or from
Scythiais apparent in the attributes commonly ascribed to him, such as the
thyrsus surmounted by a phallic pine-cone, or the serpent, the horse, the bull, the
panther, the he-goat and the hog. According to Jung, the Dionysos-myth signifies
the abyss of the impassioned dissolution of each individual, as a result of
emotion carried to the extremes of paroxysm and in relation to the urge to escape
from time into pre-time, characteristic of the orgy; the myth is therefore representative
of an unconscious urge (32).

O zeitate infernala, simbol al unei dezlantuiri fara inhibitii de dorinta extatica si al

ridicarii tuturor represiunilor. Nietzsche a fost cel care a atras atentia asupra
antitezei dintre Apollo si Dionysos ca simboluri a doua viziuni extreme asupra artei
si vietii, atragand omul catre ordine sau haos. In alte cuvinte, in concordanta cu
dorinta de moarte Freudiana, aceste doua principii imping omul ori catre viata
eterna, ori catre auto-anihilare. Caracterul insatiabil al zeului grec, cu presupuse
origini asiatice, este, de asemenea, aparent si in atributele cu care este deseori
asociat, precum: toiagul simbolic impodobit cu vita-de-vie si avand in varf un con de
pin (tirs), sarpele, calul, taurul, pantera, tapul. Eliade l identific de aceea pe zeu
cu "Strinul din noi nine, temutele fore antisociale pe care le dezlnuie patima
divin". Conform lui Jung, mitul dionisiac semnifica abisul unei dizolvari pline de
pasiune a fiecarui individ, ca un rezultat al emotiilor duse pana la extremele
paroxismului si in relatie cu impulsul de a scapa din timp in pre-timp,
caracteristic orgiei; mitul este deci reprezentativ unei dorinte inconstiente.

Domeniul pe care l exploreaz filosofia lui Lucian Blaga

este
misterul sau, mai exact, existena noastr n orizontul
misterului.

Pentru Blaga, misterul reprezint ceea ce la Platon era

Ideea, la
Leibniz monada, la Kant categoriile, la Hegel spiritul
absolut, iar la
Schopenhauer voina. Cum s-a spus, filosofia lui Blaga
este o filosofie
a misterului, a feluritelor ncercri de a-l revela.