ANALIZATORUL OLFACTIV

Simtul mirosului este cel mai vechi, din punct de vedere evolutiv. Simtul
mirosului are rol si in determinarea comportamentului sexual.La om simtul
mirosului este microsmatic, in comparatie cu animalele unde este macrosmatic.
1)
Segmentul periferic
Chemoreceptori de distanta sunt reprezentati de celulele senzoriale
olfactive.
Receptorii sunt celule olfactive (neuroni bipolari fusiformi).
Celulele olfactive se gasesc in epiteliul olfactiv
Epiteliul olfactiv are o suprafat de aproximativ (2-3)5cm 2
Epiteliul olfactiv captuseste cornetele nazale superioare, partea superioara
a septului nazal si lama ciuruita a osului etmoid.
Celulele olfactive sunt incadrate de celule epiteliale de sustinere printre
care se afla si glande mucoase.
La baza epiteliului olfactiv se afla un strat fin de celule bazale sprijinite pe
membrana bazala.
Celulele olfactive receptoare sunt neuroni bipolari modificati
Neuronii bipolari modificati prezinta la polul apical al dendritelor butonate
(6)8-10(20) cili olfactivi care au rolul de a creste suprafata receptoare.
Butonul olfactiv este o vezicula.
La capatul bazal al celulelor olfactive se afla axonul.
Cilii neuronilor bipolari modificati sunt acoperiti de un strat fin de mucus
produs de glandele din epiteliul olfactiv.
Cilii olfactivi sunt imobili.
Neuronii olfactivi se reinnoiesc, durata lor de viata viind de 40-60 de zile.
Neuronii olfactivi sunt inlocuiti prin diviziunea si diferentierea celulelor
bazale.
De la baza celulelor receptoare pornesc axoni ce se reunesc in filamente
ale nervului olfactiv.
Celulele de sustinere alcatuiesc epiteliul columnar.
Fiziologia receptorilor olfactivi
Stimulul specific pentru receptorii olfactivi sunt substante odorante
volatile, aflate in stare gazoasa si care se dizolva in pelicula de mucus de pe
suprafata epiteliului olfactiv.
Excesul de mucus poate interveni in cazul unor rinite alergice, rinite asociate
virozelor sau rinite asociate altor infectii respiratorii. Excesul de mucus poate
determina alterarea sau pierderea mirosului.
Dupa dizolvarea in mucus, substanta odoranta difuzeaza si se ataseaza de
o proteina receptor din membrana cililor olfactivi, determinand deschiderea
canalelor ionice pentru Na+ si Ca2+ , fapt ce va determina generarea unui
potential de actiune.
Exista aproximativ 400 de gene active numai in receptorii olfactivi care
codifica sinteza proteinelor receptor. Fiecare receptor olfactiv poseda o anumita
proteina receptoare.
Potentialul de actiune generat de neuronii olfactivi va fi transmis prin
filamentele nervilor cranieni olfactivi (I) urmatorului neuron al cailor olfative.

Omul poate diferentia 10.000 de mirosuri(combinatii). Exista 2.000-4.000

de substante odorante care pot stimula receptorii olfactivi. Exista 50 de mirosuri
primare sau fundamentale.
Mirosurile pot fi:
- Aromatice
- Eterice
- Balsamice
- De usturoi
- Respingatoare
- Fetidice
Anumite substante chimice stimuleaza terminatiunile nervoase ale altr
nervi cranieni, cum ar fi trigemenul( nerv 5). Trigemenul este stimulat de piper si
determina declansarea reflexa a stranutului. Substantele volatile din ceapa
declanseaza lacrimarea. Amoniacul este utilizat pentru initierea reflexelor
respiratorii si la trezirea unei personae aflate in satre de inconstienta.
Omul are o sensibilitate foarte mare pentru mercaptan (substanta care se
amesteca cu gazul metan pentru detectarea acestuia), 1*10 -10 mg/m3 aer. Pentru
mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este de 10 ori mai mica decat
pentru eter. Pentru eter concentratia de substanta in aerul inspirat este de
1/1.000.000 g/L aer. Pentru mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este
de 1/10.000.000 g/L aer
Cu cat catitatea de substanta mirositoare din aer creste cu atat se mareste
si intensitatea senzatiei de miros pt acea substanta. Acuitatea olfactiva este
invers proportionala cu concentratia substantei odorante. Sensibilitatea olfactiva
discriminative este foarte redusa, fiind necesara o variatie a concentratiei de
circa 30%.
Exista enzime in mucoasa nazala care degradeaza substanta odoranta
Sensibilitatea olfactiva se adapteaza pana la disparitie in doar cateva minute.
Ariile corticale controleaza adaptarea receptorilor olfactivi.
Intensitatea senzatiei olfactive depinde de urmatorii factori:
- Gradul de solubilitate al particulelor in lichidul care acopera mucoasa
- Umiditatea mucoasei
- Varsta
- Starea fiziologica a organismului.
Dupa ce receptorii olfactivi se adapteaza sunt capabili sa receptioneze alte
substante odorante.
2)
Segmentul de conducere
Calea olfactiva are doar 2 neuroni
Axonii neuronilor olfactivi constituie nervii olfactivi(10-20 de axoni).
Nervii olfactivi strabat lama cibriforma a osului etmoid si fac sinapsa cu
deutoneuronii din bulbii olfactivi reprezentati de celulele mitrale.
Celulele mitrale sunt organizate in glomeruli.
Axonii neuronilor olfactivi care poseda acelasi tip de receptori olfactivi
converg intr-un anumit tip de glomerul.
Celulele mitrale rafineaza semnalele si le intaresc.
Celulele granulare se afla in bulbii olfactivi.

Celulele granulare inhiba celulele mitrale, astfel incat numai impulsurile

excitatorii puternice pot fi transmise de deutoneuroni.
Inhibitia ralizata de celulele granulare asupra celor mitrale contribuie la
adaptarea olfactiei.
Axonii celulelor mitrale se despart:
- O parte trec in bulbul contralateral
- O parte formeaza tracturile olfactive.
Axonii celulelor mitrale constituie tractul olfactiv.
Axonii tracului olfactiv trimit colaterale catre nucleii habenulari une se
inchid refleze olfactivo-somatice si olfactivo-vegetative.
3)
Segmentul central
Tractul olfactiv conduce impulsul nervos in 2 directii(nu are conexiuni directe cu
talamusul)
a)
Prin tuberculul olfactiv, spre:
- Lobul piriform al sistemului limbic insantul lateral Sylvius (cortexul olfactiv
primar-paleocortex)
Pe fata mediala a lobilor temporali(chiar deasupra orbitelor)- aria olfactiva(girul
hipocampic si nucleul amigdalian) unde apare senzatia constienta de miros
b)
Prin hipotalamus, spre:
- Alte componente ale sistemului limbic(implicate in declansarea reactiilor
emotioale legate de un anumit miros)
Structuri subcorticale.
Aria olfactiva primara apartine sistemului limbicsi in ea se formeaza senzatiile
grosolane
Aria olfactiva primara este conectata cu aria olfactiva entorinala(de asociatie).
Aria olfactiva entorinala se afla la granita dintre sistemul limbic si neocortex si in
ea se formeaza senzatiile olfactive-placute si neplacute
Mirosul placut al alimentelor stimuleaza secretia glandelor digestive.
Mirosul neplacul poate determina stranut, sughit, voma.
Simtul mirosului este dezvoltat la degustatorii de vinuri, care datorita inhibitiei de
diferentiere recunosc vinurile dupa soiul vitei de vie si dupa vechime