Endocardita infectioasa este un proces inflamator endocardic care apare n cadrul

unor infectii generale cu diversi germeni.

Exista doua principale forme clinice, evolutive:
- endocardita bacteriana subacuta (endocardita lenta), cu evolutie ndelungata,
patogenic secundara, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior lezat
(valvulopatie dobndita sau congenitala);
- endocardita bacteriana acuta (endocardita maligna acuta) cu evolutie rapida,
patogenic primitiva, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior
normal. Cu exceptia situatiilor extreme, ntre cele doua forme, nu se mai poate face
astazi o delimitare neta, existnd numeroase forme de trecere, similitudini etiologice
si terapeutice.
Patogenie
Desi n scadere, n ultimii ani, endocardita lenta este o boala destul de frecventa. Se
ntlneste mai ales ntre 20 si 40 de ani, cu toate ca nici celelalte vrste nu sunt
crutate. Cel mai frecvent agent etiologic este Str. viridans (aproximativ 75%), mai rar
enterococul, stafilococul alb sau auriu, gonococul, pneumococul etc. Existenta unei
cardiopatii anterioare, de obicei reumatismale (stenoza mitrala sau insuficienta
aortica), mai rar congenitala, se ntlneste aproape totdeauna la aceasta categorie de
bolnavi.
Se cunosc si forme clinice n care infectia se grefeaza pe un cord sanatos. Aparitia
bolii este favorizata de o serie de factori declansatori, ca extractii dentare,
amigdalectomii, investigatii genito-urinare (cateterism vezical, cistoscopie),
bronhoscopii, avorturi etc., care fac ca germenii existenti n diferite focare de infectie
(dentare, amigdaliene, genito-urinare, cutanate, pulmonare etc.) sa patrunda n snge
si sa se grefeze pe valvula lezata. In producerea bolii joaca un rol important raportul
dintre virulenta germenilor si puterea de aparare a organismului.
Cnd puterea de aparare este scazuta si germenii sunt foarte virulenti, apare
endocardita maligna acuta; cnd fortele de aparare ale organismului sunt mari si
virulenta germenilor scazuta apar endocarditele abacteriene, iar cnd fortele de
aparare si virulenta sunt n echilibru, apare endocardita lenta.
Anatomie patologica
Leziunile caracteristice constau n vegetatii localizate pe valvulele mitrale sau aortice,
alcatuite din hematii, leucocite si fibrina. Vegetatiile contin microbi, sunt friabile, se
desprind usor si provoaca embolii septice n circulatia mare (splina, rinichi, creier).
Desprinderea vegetatiilor duce la ulceratii si perforatii, cu accentuarea deformarilor
valvulare.
Simptome
Debutul este aproape totdeauna insidios si se caracterizeaza prin febra neregulata,
astenie, paloare, anorexie si transpiratii - semne care apar la un vechi valvular. Semnul
revelator este febra - care persista un timp ndelungat - saptamni si chiar luni - pna
ce diagnosticul se precizeaza.
In perioada de stare se ntlnesc:
- semne generale toxiinfectioase: febra neregulata, cu frisoane si transpiratii, astenie

marcata, anorexie cu pierdere n greutate, splina moderat marita si dureroasa, dureri

musculare si articulare;
- simptome cardiace: semnele leziunii valvulare pe care s-a grefat boala; uneori,
semne de atingere miocardica (galop, tulburari de ritm) sau coronariana (crize de
angor sau infarct miocardic), hipotensiune arteriala si agravare sau instalarea
insuficientei cardiace;
- manifestari cutanate: paliditate de un galben-murdar, petesii, eruptii hemoragice pe
membre, nodozitati mici si dureroase rosii-violacee care apar n pulpa degetelor
(noduli Osler), hipocratism digital;
- semne de embolie n arterele membrelor (durere, paloare, hipotermie si disparitia
pulsului), n arterele cerebrale (hemiplegie), n artera pulmonara (infarct pulmonar)
etc.;
- semne renale constnd n embolii renale (coli violente si hematurie) sau leziuni de
glomerulonefrita (hematurie, albuminurie etc.).
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv de endocardita lenta este sugerat de o stare febrila sau subfebrila
- uneori evidentiata doar prin termometrizare din 2 n 2 ore - asociata cu paloare,
sufluri organice cardiace microembolii septice cutanate (noduli Osler), pulmonare
(spute hemoptoice) sau renale (hematurie microscopica), nsotit de splenomegalie.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face n special cu febra dintr-o cardiopatie valvulara. n
acest scop trebuie eliminate afectiunile febrile intercurente, mai ales endocardita
reumatismala, pentru care pledeaza vrsta mai tnara, poliartritele, absenta
splenomegaliei, a emboliilor si a hemoculturii pozitive. Tratamentul de proba cu acid
acetilsalicilic, Aminofenazona da rezultate bune si rapide n diagnosticul diferential.