Sunteți pe pagina 1din 11

MODELAREA BAZATA PE MIMICA CELULARA A MECANISMELOR

DE NANOSTRUCTURARE
PRIN DEFORMARE PLASTICA SEVERA A MATERIALELOR
CRISTALINE
Prezentare proiect

In contextul dezvoltarilor recente ale proceselor de deformare plastica severa, ce permit obtinerea pieselor
sau a semifabricatelor cu proprietati mecanice superioare rezistenta mare la uzura, ductilitate si
magnetism, proiectul propune verificarea unei ipoteze, si anume aceea ca mecanismele de deformare ce
determina nanostructurarea la dimensiuni ale grauntilor sub 30 nm pot fi explicate prin similitudinea
evolutiei liniilor de dislocatii si a limitelor de graunti cu evolutia geometrica a unor segmente din lanturile
de proteine, si anume actinele. Modelul matematic al deplasarii actinelor intr-o celula va fi utilizat in
modelarea cu dinamica moleculara a unui grup de graunti supusi interactiunilor mecanice corespunzatoare
unui proces de deformare plastica severa.
In cele ce urmeaza se prezinta, intr-o maniera succinta, stadiul actual al relatiei dintre procesele de
deformare plastica severa existente si explicatiile originii mecanismelor de deformare plastica ce stau la
baza producerii nanostructurarii materialelor. Prezentarea include:
i) Stadiul actual al cercetarilor si rezultatelor prezentate (in ultimii ani) in jurnale cu cel mai mare factor
de impact in domeniul tematicii propuse [Science, factor de impact/2006 (FI) - 30,028; Nature Materials,
FI - 19,194)] Mat. Sci. Eng. R-Rep (FI 10.52), Advanced Engineering Materials (FI 1,402), Physical
Review Letters (FI 6.297), Journal of Computational and theoretical Nanoscience (FI 2.90), Journal of
Nanoparticle Research (FI 2.156), precum si in rapoartele de cercetare ale unor laboratoare recunoscute la
nivel mondial in domeniul propus Laboratoire de metallurgie mecanique Ecole Politechnique Federale
de Lausanne, Elvetia, Department of Civil and Environmental Engineering, Massachusetts Institute of
Technology, SUA, Laboratoire de Proprietes Mecanique et Thermodinamique LPMTM-CNRS, Franta,
The Institute of Physical and Chemical Research RIKEN, Japonia, School of Materials Science and
Engineering, Shenyang University of Technology, China;
ii) Sinteza cercetarilor preliminare intreprinse de echipa de cercetare a prezentului proiect, in vederea
elaborarii ipotezei originale ce sta la baza dezvoltarii acestui proiect.

i) Stadiul actual al cercetarilor si rezultatelor prezentate


Prin utilizarea procedeelor de deformare plastica se pot obtine piese sau semifabricate avand structura
granulara ultrafina (ultrafine grained metals) dar nu se pot obtine piese cu structuri nanocristaline in
conditii normale. Noi descoperiri ale originii mecanismelor de deformare pot duce la trecerea acestei
bariere si la obtinerea structurilor nanocristaline. Procesele de deformare plastica au ajuns la frontiera dintre
tehnologiilor top-down (transformarea materialului) si bottom-up (sintetizarea materialului), care inseamna
nanotehnologii.

1. Procesele de deformare plastica severa: Procesele de deformare plastica severa (eng. Severe Plastic
Deformation processes - SPD), tabelul nr. 1, reprezinta urmatorul pas in realizarea nanostructurarii
oricarui metal, si este o sarcina importanta deoarece, o diminuare a dimensiunilor grauntilor cristalini
confera o combinatie paradoxala a caracteristicilor mecanice ce definesc comportarea mecanica, si anume
elasticitate ridicata si ductilitate foarte buna, constatandu-se astfel proprietati precum superplasticitatea,
magnetismul la materiale care in structura grosiera (coarse grain) nu prezinta astfel de proprietati.

Tabelul 1 Cateva dintre procesele de deformare plastica severa clasificate dupa schema de deformare si
dimensiunea grauntilor ultrafini obtinuti in prezent

Pentru a controla aceste proprietati rezultate in timpul manufacturarii materialelor metalice, este necesara o
descriere fundamentala a comportarii mecanice, in concordanta cu structura materialului. Relatia dintre
comportarea mecanica
si structura materialului este mecanismul de deformare ce implica subdivizarea retelei cristaline grosiere
(coarse grains) in domenii mult mai mici (subgrains) prin diferite sisteme de forfecare si de rotatie a
grauntilor [1]. Dintre procesele de deformare plastica severa care pot concura la realizarea de nanostructuri,
extrudarea in canal unghiular (eng. Equal Channel Angular Pressing ECAP) intruneste conditiile de
viteza de deformare relativ constanta, unformitate a deformatiilor in toata masa materialului, precum si un
grad de deformare controlat prin numarul de treceri al semifabricatului prin matrita. Nivelul de
nanostructurare atins prin ECAP, pana in prezent, este de 50 nm. Daca mecanismului de deformare al
materialului cu aceasta granulatie, supus in continuare procesului SPD, ar fi cunoscut, atunci s-ar putea
controla paremetrii procesului, astfel incat sa se poate obtine granulatii mult mai mici (nanostructuri) [12].
Concluzia nr.1 Procesele de deformare plastica severa pot conduce la formarea de graunti ultrafini si
chiar nanostructuri cristaline in conditii de presiune ridicata si deformatii plastice mari. Dintre procesele
SPD existente, procesul ECAP este selectat pentru a fi testat in vederea obtinerii de semifabricate sau piese
volumice nanostructurate cu proprietati imbunatatite. In plus, ECAP fiind primul procedeu SPD conceput
si realizat [Valiev, 1977] au putut fi realizate modele numerice ale simularii acestui procedeu, care au fost
validate experimental [Rosochowski, 2006, 2007] si este cunoscuta influenta parametrilor de control ai
procesului de deformare (viteza, presiune, unghi de extrudare, numar de treceri) asupra marimii grauntilor
obtinuti.
2. Fizica mecanismului de deformare (modelare fizica). Ipoteze. Procedeele SPD prezentate in tabelul 1
produc structuri cu graunti ultrafini plasati in regiunile I si II din figura 1. Regiunea I corespunde, ca si
incadrare a dimensiunilor grauntilor obtinuti, proceselor de deformare plastica conventionale, unde
mecanismul de deformare este explicat, in principal, pe baza miscarii dislocatiilor generade de sursele
Frank-Read, pana la aparitia ecruisarii. Relatiile dintre comportarea mecanica si marimea grauntilor sunt
cunsocute sub numele de legi constitutive ale materialului [19]. Prin identificarea coeficientilor acestor legi
(Lemaitre-Chaboche, Swift, Voce, Teodosiu-Hu) se obtine caracterizarea comportarii materialului ce
permite simularea numerica cu precizie ridicata a solicitarii materialelor si a reactiei acestora la solicitari
[10]. Regiunea I include bine-cunoscutul efect Hall-Petch al marimii grauntilor (dg), conform caruia
dimensiuni reduse ale grauntilor determina cresterea limitei de curgere. Regiunea II, care se refera la
graunti avand marimi ce pornesc de la ~1 micron si scad pana la ~20 nm, include fenomene precum
localizarea forfecarii, rezistenta redusa si deformabilitatea crescuta. Regiunea III, cea a grauntilor cu
marimi sub 20nm, prezinta un efect Hall-Petch invers, adica limita de curgere scade proportional cu
marimea grauntilor, iar deformatiile se produc predominant datorita activitatii de la frontiera grauntilor. In
final, in regiunea IV sunt metalele cu structura amorfa care nu prezinta fenomene de ecruisare si sunt, in
general materiale fragile in concordanta cu predictia efectul Hall-Petch [20]. Aceasta regiune corespunde

materialelor nanostructurate formate din nanocristale. Studiul structurilor nanocristaline suscita interes
cercetatorilor deoarece relatia Hall-Petch, atunci cand este extrapolata la dimensiuni foarte mici ale
grauntilor, prezice existenta unor metale foarte dure. Oricum, observatiile experimentale au sugerat ca
relatia Hall-Petch, aparent, esueaza in caracterizarea cu precizie a regiunii IV; unde mecanismul de
deformare plastica este controlat de comportarea plastica a frontierelor grauntilor, dar carei descriere
cantitativa este inca controversata [l-5].
IV

New deformation
mechanisms

Dislocation-mediated
plasticity

Nanocrystalline metals
(Nanometals)

Ultrafine-grained
metals
20 -30 nm

Traditional mechanisms of
plastic deformation

Coarse-grained metals

dg

1000 nm

Fig. 1. Clasificarea metalelor policristaline in concordanta cu marimea grauntilor dg [12]

Concluzia nr. 2 Mecanismul de deformare din Regiunile III si IV nu sunt complet explicate in zilele
noastre. Cercetarile recente subliniaza existenta unor fenomene complexe ce actioneaza simultan la
nanostructurarea metalelor la dimeniuni ale grauntilor sub 20 nm si ale caror explicatii pot fi date cu
ajutorul analizei stohastice (modelare dinamica).
3. Particularitati ale mecanismului de deformare in regiunile III si IV: Mecanismul de deformare bazat
pe deplasarea dislocatiilor In structurile macroscopice de materiale policristaline, plasticitatea este
cauzata de dislocatii generate de sursele de dislocatii existente intre graunti. Aceste dislocatii se propaga,
interactioneaza cu structurile pre-existente si, de asemenea, intre ele, astfel incat o parte dintre acestea se
anihileaza reciproc. Pe baza conceptului de dislocatii suprapuse la frontierele grauntilor, relatia Hall-Petch
face predictia unei cresteri a valorii intiale a limitei de curgere o (de asemenea, si a rezistentei la rupere si
a duritatii) la descresterea marimii grauntilor dg (i este o tensiune de frecare ce se opune miscarii
dislocatiilor, iar k este o constanta).
o=i+k / dg (1).
Relatie (1) isi pierde valabilitatea pentru marimi ale grauntilor mai mici de 10-30 nm [7], cand mecanismul
de deformare este bazat pe dislocatii partiale compuse din maclari si alunecari ale frontierelor grauntilor la
interfetele dintre acestia. Maclarea devine modul predominant de deformare, de exemplu in cazul
aluminiului la dimensiuni ale grauntilor de ordinul 30 nm. Acest lucru este in acord cu observatiile
HRTEM (High Resolution Transmission Electron Microscopy) ale maclelor de deformare la o dimeniune a
grauntelui intre 10 si 20 nm realizate prin tractiune in-situ de H. Van Swygenhoven, 2006. Modelul ofera,
de asemenea, o explicatie fizica a dislocatiilor partiale, care rezulta din formarea unei aglomerari de defecte
(eng. stacking faults) si a maclelor din grauntii nanocristalini, asa cum a fost observat in cadrul simularilor
cundinamica moleculara realizate in lucrarile [7,9,10, 12, 24]. Aceste simulari au pus in evidenta ca
alunecarea la frontierele dintre graunti, densitatea dislocatiilor si difuzia atomica la nivelul frontierelor
dintre graunti devin componentele principale in mecanismele de deformare ale structurilor cu graunti de
dimensiuni mai mici de 5 nm.
Cu toate ca aceste componente sunt cunoscute, totusi, la aceasta scara, nu se cunoaste cu certitudine toate
componentele mecanismului de deformare. Observatiile experimentale in-situ sunt aproape imposibil de
realizat prin analiza TEM (Transmission Electrone Microscopy) sau HRTEM, de aceea fost considerata
analiza stohastica, utilizand modelarea cu metoda dinamicii moleculare, ca o alternativa viabila in
identificarea unor componente suplimentare ce guverneaza mecanismele de deformare [5, 14, 23]. La
aceasta scara, deoarece grauntii sunt de dimensiuni foarte mici, nu se pot genera dislocatii, sursele FrankRead sunt de lungimi mai mari decat grauntii ceea ce fac imposibila formarea acestora, si, in plus, formarea
dislocatiilor este foarte costisitoare din punct de vedere energetic. Aceste observatii duc la concluzia ca
mecanismul de deformare la aceasta scara este bazat partial pe dislocatiile rezisuuale din graunti.

Fig. 2 Mecanisme de deformare puse in evidenta de experimentele din regiunile III-IV din fig. 1
A - [Shan, 2004] Microstructura unui aluminiu nanocrsitalin vazuta la analiza TEM; se pot observa grauntii
nanocristalini cu marimi intre 10-35 nm. Nu se observa dilocatii sau macle.
B - [Chen, 2003] Imaginea TEM a maclelor in jurul unei pete de indentare in aluminiul nanocrsitalin. Pata are forma de
romb.
C - [Chen, 2003] Imaginea HTEM aratand o macla din (B) cu frontiere paralele. Imaginea cu rezolutie atomica
ilustreaza existenta unei macle simetrice, deci mecanismul de deformare este maclarea (lungimea paretelui de maclare
este de ordinul marimii grauntelui 35 nm.
D- [Shan 2004] Imaginea HRTEM unei suprafete subtiri deformata superficial (zona indentata) in care se observa o
dislocatie (reprezentata cu T de culoare alba) care intra intr-un graunte aflat in vecinatatea frontierei alyui graunte
(reprezentata prin liniile negre punctate); Analiza Fourier inversa a zonei marcate cu patratul cu contur alb arata
dislocatiile cu claritate foarte mare (sageata neagra).

Concluzia nr. 3 Principalul actor in mecanismul de deformare la nivel nanoscalar (sub 8-5nm) este
reprezentat de fenomenele ce apar la interfata dintre frontierele grauntilor ce sunt formate din atomi. La
aceasta scara, nanostructura este cvasi-amorfa, ce sugereaza manifestarea unor fenomene de entropie
elastica (tendinta nanostructurii de a reveni la o stare entropica mare masura a dezordinei) si de difuzie.
Aceste proprietati sunt caracteristicile cauciucului sau materialelor hiperelastice (tesuturile umane formate
din tropocolagen). Modul in care atomii fiecarei frontiere comunica cu alti atomi apartinand altor frontiere,
este bazat, probabil, pe mecansime fundamentale comune cu cele ale materialelor naturale.
4. Incercari de modelare a mecanismelor de nanostructurare: Pentru studierea la scara atomica a
proceselor ce se desfasoara in timpul deformarii plastice a agregatelor policristaline de graunti
nanocristalini, s-au folosit simulari bazate pe dinamica moleculara (MD). Ele indica faptul ca metalele
nanocristaline reactioneaza la aplicarea solicitarilor externe prin alunecari la nivelul frontierelor
grauntilor, care generarea dizlocatii partiale ce traverseaza grauntii. Aceste procese dinamice la scara
atomica ar fi practic imposibil de vizualizat prin microscopie electronica datorita instantaneitatii producerii
lor. O masura indirecta a acestor fenomene obtinua prin difractie se realizeaza prin inregistrarea marimii
varfurilor de difractie (peak broadening) iar acutizarea acestora, ca rezultat al deformatiei plastice, este un
indiciu al rearanjarilor structurale de la limita grauntilor.
[Buehler, 2005] a pus in evidenta, pentru prima data, faptul ca utilizand dinamica moleculara aplicata la
simularea ecruisarii unei structuri cristaline, dislocatiile prezinta trei mecanisme fundamentale la aceasta
scara, si anume:
(1) dislocatii de separare, dislocatii bazate pe salturi energetice ale atomilor si generarea unor urme ale
defectelor punctiforme, precum urma de condensare din camera Wilson. Explicatia este ca un defect
punctiform perturbeaza campul elastic si produce aceasta urma la deplasarea acestuia. Aceasta categorie
de defecte reprezina descoperirea unei noi clase de defecte punctiforme si care poate juca un rol important
in situatia in care dislocatiile partiale domina plasticitatea [Buehler, 2005];
(2) activarea sistemelor secundare de alunecare prin sursele Frank-Read si mecanismele de alunecare
transversala (cross-slip systems); aceasta fiind o noua descoperire caci, in ciuda faptului ca se presupunea
ca sursele Frank-Read nu mai actioneaza la scara nano, acestea lipsind in mesostructuri, dar aparand din
nou la nanostructuri, si (3) formarea dislocatiilor imobile (eng. sessile dislocations) cum ar fi blocajele
Lomer Cottrell (figura 3). In simularea MD au fost utilizati 500 milioane de atomi intr-un sistem
apartinand (Cu) solid care este un material ductil.

Figura 3 [5] Schema diferitelor mecanisme de deformare. (a) se arata cum doua dislocatii se intersecteaza, ambele
dislocatii parasesc urma defectelor punctiforme dupa intersectie (cercurile galbene). Sageata albastra indica vectorul
viteza al dislocatiilor. (b) se arata dislocatiile partiale intersectand zona aglomerarilor de defecte (stacking fault- zona
bleu) apartinand unei alte dislocatii partiale. Dislocatia nr. 1 paraseste traiectoria defectelor punctiforme (cercurile
galbene) odata ce loveste zona de aglomerare a defectelor generata de dislocatia nr. 2. Figurile (c)(e) arata rezultatul
aranjarii atomilor in diferitele tipuri de defecte punctiforme (c) urme ale defectelor punctiforme partiale, (d) tubul de
vacante, si (e) canale interstitiale.

Fig. 4 [5] Generarea urmelor defectelor punctiforme in fiecare stadiu al simularii. Dislocatiile nr. 1 si nr. 2 parasesc o
zona de aglomerare a dislocatiilor plane, care este in continuare intersectata de dislocatia nr. 3. Totusi, sunt generate doua
urme ale dislocatiilor punctiforme partiale rezultand curbarea dislocatiei numarul 3 (vezi mecanismul prezentat in Fig. 3(b)).
(a) este reprezentarea analizei centrosimetrice [25] in care planele de aglomerare a defectelor sunt marcate cu galben, iar (b)
arata o analiza energetica a aceleiasi regiuni unde planele de aglomerare nu sunt aratate. Imaginile (c) arata reactia a doi nori
de dilocatii pozitionate in partea opusa formarii unei fisuri cauzand numeroase defecte punctiforme.

Datorita orientarii dislocatiilor, cand norii de dislocatii intalnesc un front de amorsa de fisura drept, reactiile
sunt similare cu acelea observate in stadiul precedent cand dislocatiile aceluiasi nor taie alt plan de
aglomerare a dislocatiilor si astfel, sunt generate urmele defectelor punctuale partiale (reprezentate cu
albastru in fig. 4). Tuburile vacantelor complete [20,21] nu sunt generate decat in ultimul stadiu al
simularii, cand densitatea dilocatiilor devine foarte mare si se activeaza cel de-al doilea sistem de
alunecare, prin intersectia dintre o dislocatie elicoidala si o dislocatie dreapta (sessile), dislocatia elicoidala
incercand sa ocoleasca dislocatia dreapta printr-un by-pass printr-un mecanism de alunecare transversala
(cross-slip) si prin modificarea formei acesteia, ingloband dislocatia drepata si formand o dislocatie imobila
(sessile), figura 5. Energia dislocatiei eliciodale face ca aceasta sa gaseasca o solutie sa evite un obstacol,
este un fenomen natural care se intampla in celulele vii. Pe de alta parte, aceasta comportare este similara
surselor Frank-Read in structurile grosiere, desi aceasta explicatia reaparitiei acestora la scara nanometrica.

Figura 5 Ilustrarea etapelor prin care se activeaza sistemul de alunecare secundar, prin by-pass-ul pe care
o dislocatie elicoidata intersecteaza o dislocatie imobila (segmentul scurt si rectiliniu)
Concluzia nr. 4 Descoperirea unui nou mecanism de deformare ce actioneaza la dimensiuni ale grauntilor
sub 8 nm, explica si auto-organizarea structurii la nivel nanometric, caracteristica specifica nanometalelor.
Urmele defectelor punctiforme arata ca niste lanturi de moclecule ce sunt conectate prin punti de dimeniune
mica. Aceste urme sub forma unor canale sunt liniare pana cand concentratia vacantelor creste foarte mult,
fenomen ce apare la cresterea presiunii de deformare. In aceasta stare, aceste tuburi devin pliate si
rasucite.
Concluzia nr. 5 Un nou tip de defect a fost pus in evidenta, si anume, urma defectelor punctiforme avand
o structura cu dipoli ce determina o forta de tragere si determina miscarea tubului de vacanta. Este o
asemanare izbitoare intre acest mecanism de miscare a tuburilor de vacante si polimerizarea actinelor din
lanturile de proteine existente intr-o celula vie. Proteina, in particular actina filamentara ce intra in
componenta proteinei, se deplaseaza prin crearea unor forte de tragere intre cei doi dipoli ai sai,
determinand evolutia lantului proteic. Aceasta observatii sunt bazate pe comparatia intuitiva a
mecanismelor de deformare la materialele cristaline, pe de o parte, si studiului modelarii cu dinamica
moleculara a lanturilor de actine din proteine realizat in cadrul Departamentului de Mecanica Aplicata,
University of Kyoto, colectiv condus de Dr. Adachi, Japonia, pe de alta parte, figura 6.

a)

b)

Migrarea celulei prin reconstructia citoskeletonului


la polimerizarea filamentelor de actina (bleu)

Reprezentarea dilocatiilor sessile intre doi


graunti cristalini (roz)

[E.Yamaoka,T,Adachi, RIKEN Symposium 2007]

[Y.Wang, J. Li, A. V. Hamza, T. W. Barbee, Apl.

Ph. Sci.2007]

Figura 6 Reprezentarea rezultatelor simularii cu dinamica moleculara a a) filamentelor de actina din celula vie si a b)
dislocatiilor imobile la deformarea cuprului cu grad mare de deformare si presiune mare.

5. Ipoteza propusa de echipa de cercetare in explicarea mecanismelor de deformare la nivel nano:


Din analiza constructiva a stadiului actual prezentat pe scurt la punctele 1,2,3 si 4 si, pe baza concluziilor
1,2,3,4 si 5, la care se adauga conclusiile prezentate de Dr. Markus Buehler [MIT, SUA] in raportul din

2006 intitulat Large-scale hierarchical molecular modeling of nanostructured biological materials, in care
sunt prezentate noutati absolute privind compararea mecanismelor de deformare la diferite materiale supuse
deformatiilor mari (tropocolagent proteine, Cu, cauciuc), punand accent pe importanta contributiilor
entropiei la plasticitate, legaturi fizice si chimice ce sunt plasate la diferite scari de timp si spatiu (nanomeso-macro), echipa prezentului proiect elaboreaza urmatoarea ipoteza originala:
Mecanismul de deformare ce guverneaza nanostructurarea materialelor cristaline in domeniul
dimensiunilor de graunti sub 20 nm, poate fi modelat utilizand mecanica mediului continuu prin mimarea
evolutiei lanturilor de proteine dintr-o celula vie. Forma tuburilor de vacante ce sunt canale de perturbatie
a defectelor punctiforme in nanocristal, evolueaza in anumite stadii ale deformatiilor ca si lanturile de
actina prin pliere-depliere, determinand cresterea capacitatii ductile a materialelor la aceasta scara, fara
a aparea ecruisarea. Aceasta este superplasticitatea care a fost observata in testele mecanice de deformare
plastica severa, cu dimensiuni ale grauntilor in acest domeniu, si care pana in prezent nu este explicata.
Aceasta proprietate de superplasticitate este insotita de fenomene de magnetism la metale care nu prezinta
magnetism in stare initiala, cauzate poate de perturbatiile campului elastic in jurul tubului de vacante (asa
cum curentul genereaza camp magnetic la trecerea printr-un conductor).
Importanta tematicii propuse: Asa cum reiese din literatura, nu este inca determinat un model al
mecanismului de deformare la nivel nanocristalin (sub 20 nm). Cercetarile recente au pus in evidenta
cateva componente ale mecanismului de deformare, utilizand modelarea cu dinamica moleculara, dar au
aparut noi intrebari in explicarea fenomenelor noi ce au fost descoperite. Modelarea matematica a acestor
mecanisme ar facilita predictia comportarii mecanice la nivel atomic, ce trebuie cuplata cu scara
macroscopica pentru a avea caracterizarea globala a comportarii materialelor prin urmatoarele metode
[Teodosiu, COE Seminar, Kyoto, nov.2007]:
i)
metoda transmiterii informatiei informatia obtinuta la o scara mica este utilizata pentru a
reduce erorile la scara macro. Se determina variabile de stare si ecuatiile de evolutie ale
acestora (ex. legi de ecruisare pentru interactiunile diclocatie-diclocatie, efectul dislocatiei);
ii)
metoda analizei simultane analiza este condusa simultan la scara micro si macro punand
conditii la limita si aplicand tehnici de omogenizare a proprietatilor macroscopice in vederea
simularii la scara macro.
In acest context, importanta tematicii propuse este de caracterul fundamental al cercetarii ce propune
gasirea unei solutii originale pentru o problema ce ar deschide calea spre noi dezvoltari si modelari ale
relatiilor dintre structura si proprietati, aplicate in deformarea plastica cu grade mari de deformare SPD.
- vor putea fi elaboarate noi legi de ecruisare pentru structurile cristaline supuse deformarilor SPD;
- vor putea fi controlate proprietatile mecanice ale materialelor nanocristaline la scara macro prin
cunoasterea fenomenelor la scara micro, permitand dezvoltari de aplicatii noi ale pieselor deformate plastic
in domenii precum medicina, nanomedicina, nanoelectronica.
- sa proiectam tehnologii noi top-down invingand bariera care exista astazi intre tehnologiile top-down si
bottom- up Nanotechnologiile sunt scumpe si, in prezent, cu ajutorul lor nu se pot fabrica piese volumice
sau semifabricate cu propiretati nanostructurate si isotrope.
-sa se obtina piese si semifabricate cu proprietati imbunatatite prin insusi procesul de fabricatie: rezistenta
la uzura datorita organizarii nanostructurate si superplasticitate.
Relevanta tematicii propuse:
Proiectul este relevant pentru ca reprezinta o cercetare fundamentala la frontiera cunoasterii intimitatii
deformarii materialelor metalice cu consecinte neexplicate asupra comportarii macroscopice a acestora
dupa actiunea mecanica asupra acestora. Tematica este o provocare in explicarea unor fenomene naturale
ce guverneaza obiectul prelucrarilor mecanice materialele metalice- si a caror cunoastere este
incompleta. Evolutia tehnologiilor de deformare permit exploatarea unor noi capabilitati ale materialelor ,
dar pe care deocamdata doar le intuim, le constatam dar nu avem solutii pentru controlul si predictia
acestora.
Proiectul este o provocare prin insasi ipoteza lansata, dar se bazeaza pe doi ani de cercetari in literatura de
specialitate a ultimelor cercetari si rezultate in domeniul investigarii mecanismelor de deformare, si este
fundamentata pe studii interdisciplinare de genetica si mecanica mediului continuu, modelare numerica si
experienta in deformarea plastica la rece.
Verificarea acestei ipoteze va deschide noi cercetari si va plasa cercetarea romaneasca in randul cercetarilor

de varf ale secolului nostru atragand atentia asupra capacitatii inovative a cercetatorilor din romania.
Vizibilitatea internationala a cercetarilor echipei proiectului in domenii conexe tematicii propuse:
Tematica propusa este de interes pentru colaboratorii internationali ai Catedrei TCM, iar in cadrul unor
vizite de lucru si stagii de cercetare au fost realizate unele cercetari preliminare acestei propuneri,in baza
acordurilor de colaborare cu:
1. Laboratoire des Proprietes Mecanique et Thermodinamique CNRS, Universite Paris 13, Franta
laborator european specializat in analiza mecanismelor de deformare si microscopie avansata. Catedra
TCM are acord bilateral de cercetare in care este prevazuta utilizarea platformei de cercetare comune
formata din microscop SEM - Scanning Electrone Microscope, TEM - Transmission Electronic
Microscope, HRTEM - High Resolution Electronic Microscope. Membrii echipei au realizari comune in
domeniul identificarii legilor constituive pentru materialele avansate precum oteluri cu limita inalta de
elasticitate, aliaje de aluminiu-magneziu, otel TRIP, dual-phase [H. Haddadi, S. Bouvier, M. Banu, C.
Maier, C. Teodosiu, Int. J. of Plast., 2006, 21 citari in jurnale ISI; M. Banu, S. Bouvier, C. Maier, C.
Teodosiu, Digital Die Design 3DS Report, 2001, 8 citari in jurnale ISI]
2. V-CAD Integrated Research Project, Materials Fabrication Laboratory, The Institute of Physical and
Chemical Research RIKEN, Japonia cel mai mare institut de cercetare din Japonia; laboratoarele
mentionate fiind specializate Acest proiect are ca scop conectarea metodelor de modelare numerica a
proceselor de manufacturare inteligenta cu modelarea numerica a evolutiei celulei vii. Este un proiect
interdisciplinar care are ca scop abordarea modelarii numerice atat ca instrument de manufacturare
artificiala si analiza microstructurala a unor produse din ingineria mecanica (extrudare, forjare, ambutisare),
cat si ca instrument de investigare a fenomenologiei ce sta la baza evolutiei celulei umane (modelarea
lanturilor de proteine, modelarea comportarii tesuturilor vii sub actiuni mecanice). In cadrul acestui
program VCAD sunt cuplate analiza cu element finit a structurii interne tridimenionale a unui material
cristalin cu modelarea cu dinamica moleculara a intercatiunilor dintre factorii mecanici si biochimici ai
evolutiei lanturilor de proteine. Modelele matematice ale acestor interactiuni se bazeaza pe mecanica
mediului continuu, modelarea geometriei si statistica.
Directorul de proiect este cercetator asociat al proiectului VCAD (Volume CAD) si are realizari comune in
domeniul modelarii numerice a proceselor de deformare, predictia proprietatilor materialelor prin analiza
multiscalara, biomecanica [M. Banu, T. Hama, C. Teodosiu, A. Makinouchi, Int. J. of Mat. Proc. Tech.,
2006] 5 citari in reviste ISI, [M. Takamura, M. Banu, C. Teodosiu, ESAFORM 2006], [J.L. Alves, M.
Banu, O. Naidim, E. Naghi, C. Teodosiu, Int. J. of. Mat. Proc. Tech., in publicare].
3. Centre de Mise en Forme des Materiaux, CEMEF, Sophia Antipolis , Franta Centru CNRS de
Cercetare de Excelenta, specializat in modelarea numerica a materialelor avansate, microformare si
nanomateriale. Echipa prezentului proiect are colaborari indelungate (din 1993) cu CEMEF prin realizarea
unor stagii de cercetare in domeniul modelarii numerice cu element finit. CEMEF este coordonatorul
proiectului FP6 Virtual Intelligent Manufacturing VIF_CA 507330, in cadrul ariei tematice
Nanomateriale, nanotehnologii si procese noi de prelucrare (2004-2008). Proiectul are ca scop crearea unei
retele de excelenta intre 49 de parteneri europeni (centre de cercetare, laboratore de cercetare, universitati,
companii) in domeniul deformarilor plastice la rece si studiului prin modelare numerica si experiment a
relatiei dintre proprietatile materialelor deformate cu grade mari de deformare si microstructura. Catedra
TCM este membru al acestui proiect si al acestui consortiu, facand parte din European Research Excellence
Network, beneficiind de consultanta si de baza materiala a laboratoarelor din retea, iar la randul sau,
punand la dispozitie baza materiala proprie.

ii) Sinteza cercetarilor preliminare intreprinse de echipa de cercetare a prezentului proiect, in


vederea elaborarii ipotezei ce sta la baza dezvoltarii acestui proiect
Descrierea mecanismului de nanostructurare a materialului prin deformare plastica severa, ce
reprezinta esenta metodei de nanostructurare propusa in proiect
Preliminar acestei propuneri de proiect, au fost realizate incercari experimentale (octombrie 2007) la
Laboratorul LPMTM, Franta, prin realizarea unor forfecari Bauschinger fara a atinge limita de rupere a
aliajului Al-Mg, si acumularea unui grad de deformare intre 8-20%, printr-o rotire succesiva a epruvetei cu

90. Aceasta deformare mare a fost realizata prin impunerea unor paternuri de deformare combinate astfel
incat s-a obtinut o dimeniune a grauntelui de 2-3 m, dimensiune sesizata in urma analizei cu microscopie
SEM/TEM, figura 7a.
Cercetarile au pus in evidenta ca deformarea plastica severa determina ca dislocatiile sa evolueze spre o
stare de echilibru a microstructurii, trecand prin faze in care graunti cu dimeniuni si orientari foarte diferite
coexista. Modificarea traiectoriei de deformare prin reversarea sensului de forfecare si prin rotirea sensului
de deformare duce la dizolvarea microstructurii si formarea uneia noi, care ultimului mod de deformare.
Modelarea acestui fenomen presupune gasirea unor variabile interne de tip tensor asociate cu directia de
deformare si polaritatea structurilor de dislocatii.
Fig. 7 Analiza MEB a microstructurii obtinute dupa forfecare multidirectionala cu un grad de deformare acumulat de
12% (deformatie echivalenta)

epruveta pentru forfecare


A

patern de deformare
+0.5

a) Reprezentarea orientarii unghiulare a grauntilor in zona


invecinata deformarii prin forfecare multidirectionala si in
zona nanostructurata (A)

-0.5
o

90

180

270

b) Forma epruvetei de dimensiuni 15 mm x 15 mm x 1


mm supusa forfecarii multidirectionale aplicata
succesiv pe epruveta rotita cu 90 de grade, asa cum se
arata in diagrama paternului de deformare. Zona cu
efect de nanostructurare vizibil este zona centrala a
epruvetei (hasurata) care cumuleaza, in acest caz 12%
grad de deformare.

c) Histograma distributiei dimensiunilor grauntilor in


volumul epruvetei. Se observa existenta grauntilor de 23 micrometri, in timp ce initial structura grauntilor era
de 70-100 micrometri.

Fig. 7 Analiza MEB a microstructurii obtinute dupa


forfecare multidirectionala cu un grad de deformare acumulat de 12% (deformatie echivalenta)

Algoritm de integrare multiscalara a rezultatelor modelarii la scara micro si analiza macristructurala

Fig. 8 Algoritmul de analiza microstructurala utilizand aproximarea te tip voxel cuplata cu metoda elementului finit

Acest algoritm considera are ca fisier de intrare in analiza, imaginea compusa a epruvetei supusa forfecarii
obtinuta prin scanarea la Computer Tomograf (format *.bmp). Imaginea este procesata si se recompune
structura 3D a epruvetei supusa deformarii. Informatiile sub forma de pixeli sunt transformate in voxeli, iar
acestea sunt transformate in retea de discretizare. In acest fel se face legatura intre fisierul de intrare ce
reprezinta imaginea reala a epruvetei si fisierul de date necesar analizei structurale cu element finit.
Algoritmul folosit in aceasta analiza este prezentat in figura 8. In cadrul acestui algoritm se folosesc
software-uri realizate la RIKEN Institute, Japonia.
In acest fel este asigurata metode de analiza microstructurala la nivelul macro si de optimizare a
paternurilor de deformare pentru studiul influentei gradului de deformare asupra nivelului tensiunilor
echivalente aparaute in microstructura. Aceste informatii sunt necesare pentru a ilustra momentul in care
tensiunile interne ajung sa determine aparitia mecanismelor de deformare la limita grauntilor fenomene
ce apar la un nivel de nanostructurare de aproximativ 50 m.
Aceste realizari, impreuna cu colaborarile cu Facultatea de Medicina a Universitatii Dunarea de Jos din
Galati creaza premisele unei reusite a proiectului, existand multiple colaborari ce sustin consultanta
stiintifica, probarea unor solutii elaborate in cadrul proiectului.
Bibliografie selectiva:
[1]Bringa E.et al., Ultrahigh Strength in Nanocrystalline Materials, Science 309, 1838, (2005), jurnal ISI;
[2]Budrovic Z., Footprints of deformation mechanisms during in-situ X-ray diffraction: nanocrystalline
and ultrafine grainded materials, 3463(2006).Dir.:HelenaVan Swygenhoven;
[3]Budrovic Z. et al., Plastic Deformation with Reversible Peak Broadening in Nanocrystalline Nickel,
Science304, 273 (2004), jurnal ISI;
[4]Buehler M., Large-scale hierarchical molecular modeling of nanostructured biological materials,
Journal of Computational and Theoretical Nanoscience, 3(5),603623 (2006);
[5]Buehler M.,et. al., The dynamical complexity of work-hardening: a large-scale molecular dynamics
simulation, Acta Mech Sinica, 21,103-111 (2005) jurnal ISI;
[6] Chen Zheng and Yong-Wei Zhang, A Molecular Dynamics Study of the Effect of Voids on the
Deformation Behavior of Nanocrystalline Copper, Journal of Nanomaterials, Volume 2007 (2007) jurnal
ISI.
[7] Covic M. et al., Genetica medicala, Pub. House Polirom, Romania,ISBN 973-681-334-7 (2004);
[8] D. Dascalu, V. Topa, I. Kleps, Nanoscale science and engineering in Romania, Journal of Nanoparticle
Research 3: 343-352, (2001), jurnal ISI

[9] Drexler K. E.,Toward Integrated Nanosystems: fundamental Issues in Design and Modeling, Journal of
Computational and Theoretical Nanoscience,3,1-10 (2006) , jurnal ISI
[10] Hemker K., Understanding How Nanocrystalline Metals Deform,Science304,221 (2004), jurnal ISI
[10] H.Haddadi, S. Bouvier, M. Banu, C. Maier and C. Teodosiu, Towards an accuarate description of the
anisotropic behaviour of sheet metals under large plastic deformations Modelling, numerical analysis and
identification, International Journal of Plasticity, Volume 22, 12, (2006), Pages 2226-2271, Elsevier
Science, ISSN: 0749-6419.
[11] Li L., Wei W., Lin Y., Lijia C. and Zheng L., Grain boundary sliding and accommodation
mechanisms during superplastic deformation of ZK40 alloy processed by ECAP, J.of Mat.Sci., 41(2),409415(2006), jurnal ISI
[12] Olejnik L., Rosochowski A., Methods of fabricating metals for nano-technology, Bulletin of the Polish
Academy of Sciences,53,4,413-423(2005);
[13] Simokawa T. et al., Grain size dependence of the relationship between inter- and intragranular
deformation of nanocrystalline Al by molecular dynamic simulation, Phy. Rev. B71, 224110 (2005), jurnal
ISI
[14] H. Van Swygenhoven, Dislocation propagation versus dislocation nucleation., Nat Mater. 2006 Nov ;
5 (11):841 17077840 (2006), jurnal ISI;
[15] Uchic M. et al., Sample Dim. Influence Strength and Crystal Plasticity,Science 305,986 (2004);
[16] V. Yamakov, D. Wolf, S. R. Phillpot, A. K. Mukherjee and H. Gleiter, Deformation-mechanism map
for nanocrystalline metals by molecular-dynamics simulation, Nature Materials 3, 43 - 47 (2003), jurnal
ISI;
[17] Wang, T., Isoshima, T., Miyawaki, A. and Hara, M.:Single-molecule interaction between circularly
permuted green fluorescent protein and trypsin by total internal reflection fluorescence microscopy,
Colloids and Surfaces A, 284-28,395-400(2006);
[18] D. H. Warner1, W. A. Curtin& S. Qu, Rate dependence of crack-tip processes predicts twinning trends
in f.c.c. metals, Nature Materials 6, 876 - 881 (2007), jurnal ISI;
[19] Teodosiu C., Large Plastic Deformation Of Crystalline Aggregates, Springer-Verlag Vienna ISBN /
EAN: 3211829091, (1997);
[20] ***http://web.mit.edu/durint/overview.html;
[21] ***http://www.riken.go.jp/engn/r-world/research/lab/frontier/spatio/local/result.html;
[22] Sebastian Kmiecik, Characterization of protein-folding pathways by reduced-space modeling , Proc.
Natl. Acad. Sci. U.S.A., 30: 12330-12335, (2007)
[23] Srinivas Pendurti and Sukky Jun, In-Ho Lee, Cooperative atomic motions and core rearrangement in
dislocation cross slip, Appl. Phys. Lett. 88, 201908 (2006), jurnal ISI.
[24] E.Yamaoka,T,Adachi, Continuum modeling of cytoskeletal system dynamics, RIKEN Symposium,
Japan, oct. 2007
[25] Y. Wang, J. Li, A. V. Hamza, and T. W. Barbee, Jr., Ductile crystallineamorphous nanolaminates,
Applied Physical Science, July 3, 2007 _ vol. 104 _ no. 27 _ 1115511160 (2007), jurnal ISI.