Apusul religiei greco-romane

Cu exceptia iudeilor, popoarele vechi erau politeiste si idolatre. Cultele erau

numeroase; fiecare popor avea religia sa. Statul roman le tolera pe toate, afar de
unele culte socotite peri-culoase (ca al druzilor din Galia, unele culte siriene si
egiptene, apoi crestinismul). Religia romana, religie de stat, era in decadenta. Ea
era un cult formalist, fara dogme, fara istorie, constand intr-o multime de rituri. Ca
religie de stat, religia poporului dominant, ea era insa legata de toata viata
cetateanului si observarea ei interesa mult con-ducerea Imperiului. Primul imparat,
August, a luat si titlul de "pontifex maximus", adica sef religios suprem al statului, si
a facut o re-forma religioasa, care tindea la intarirea paganismului romanReligia
greaca era de asemenea in decadenta. Mai importante erau misterele. Ele aveau
unele idei religioase deosebite ca: ideea de pacat, de renastere, de curatire, de
nemurire, aveau unele rituri si ospete sacrale, erau entuziaste si prozelitiste,
tindeau spre monoteism si universalism. Datorita cultelor orientale, au patruns in
Imperiul roman, misterele, magia, astrologia si unele practici religioase noi. Cel mai
insemnat dintre ele era cultul zeului Mithra (mithraismul), zeul soarelui.
Asemeni misterelor orfice, alturi de care probabil s-a dezvoltat n mod paralel,
festivitile misterelor din Eleusis aveau parial un caracter esoteric, care
presupunea iniierea i prin mitul Persefonei denotau credina n nemurirea
sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau nc din sec. al VII-lea
.Hr.. Antichitatea lor este confirmat i de descoperirile arheologice.
Pe lng cele dou zeie htoniene, misterele a fost srbtorite mai trziu la Eleusis
i Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forei creatoare a
naturii. Cultul eleusin s-a rspndit n toat lumea, iar urmele sale se gsesc i n
Egipt. Sacerdoiul eleusin era transmis ereditar. Preoii care oficiau misterele erau:
Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purttorul fcliei), Hierokeryx (crainicul
sfnt) i Epibomios (preotul celebrant). Iniierea n cult se fcea prin mai multe
ceremonii tainice de purificare i prin rostirea unor formule magice. Ca participani
au fost admii iniial doar atenienii, mai trziu cercul adepilor s-a extins i au fost
inclui toi cei devotai cultului Demetrei.
Cercetrile actuale explic popularitatea serbrilor i longevitatea lor prin
implicarea subiectiv a participanilor, bazat pe o experien personal a transei.
Walter Burkert afirm chiar caracterul prevalent al acestei experiene n raport cu
doctrina iniiatic, date fiind preocuparea obsesiv pentru moarte i ritualurile
extatice.