Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologie Judiciara
Psihologie Judiciara
Delincvena juvenil
Maslow piramida trebuinelor:
1.
2.
3.
4.
5.
Dac trebuinele bazale nu sunt satisfcute n copilria mic, ele tind s se satisfac n viaa adult.
Dac trebuinele psihologice nu sunt satisfcute n copilria mic, ele se pierd pentru totdeauna.
Axiomele educaiei
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Familii cu poziie social joas privaiuni multiple + sentiment de injustiie social tensiune din cauza inegalitii
sociale + toleran la nclcarea legii delincven
Prinii nefericii nu transmit corect valorile i normele sociale.
Victimologie
V. V. Stanciu - criminolog roman de reputatie mondiala, care sustine necesitatea unui cod de prevenire a
infractiunilor
"Statul lasa omul sa ajunga in catastrofa si abia dupa aceea se gandeste sa il ajute."
Victimologia este o ramura a criminologiei care studiaza personalitatea victimei, interactiunea dintre agresor si
victima si evolutia sociodinamica a situatiei.
Notiuni frecvent utilizate in victimologie:
- "victima" vine din latina si inseamna fiinta vie sacrificata unei zeitati
- "factori victimogeni": stilul de viata, pericole profesionale, conditia fizica, impresionabilitate victimala
- "receptivitate victimala" trasaturi al personalitatii care cresc vulnerabilitatea persoanei (persoanele uituce,
conflictuale, cu gura mare)
- "campul victimal" are trei componente: faptasul, victima si catalizatorul actiunii care declanseaza mecanismul
motivational (femeile)
Istoric
Victimologia s-a nascut in 14.09.1934 cand Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei in infractiune,
articol care a aparut intr-un ziar in Koln.
In 1940 el scrie lucrarea "Criminalul si victima sa" lucrare inspirata de o nuvela despre un paricid, a unui scriitor
austriac. El spune ca l-au impresionat vorbele personajului din nuvela: "eu, asasinul, si el, victima, suntem amandoi
vinovati dar el este putin mai mult decat mai mine"
Prima tipologie formulat de von Hentig:
tinerii: devin victime mai usor din cauza lipsei de experienta de viata
femeile: din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda
varstnicii: din cauza slabiciunii fizice, sunt banuiti ca au "bani albi pentru zile negre"
consumatorii de alcool sau droguri: pentru ca se expun hotilor si dealerilor
emigrantii: sunt mai usor victime pentru ca nu cunosc limba si sunt creduli
minoritati etnice
indivizi normali dar cu inteligenta redusa
Psihologia victimei:
1. Faza de impact:
- neajutorare, vulnerabilitate
- docilitatea spaimei, confuzie
- sentimente de regret, manie, rusine
2. Faza de destindere (adaptare):
- oscilatii de dispozitie (depresie, furie)
- cosmaruri, anxietate, sentimente de vinovatie
- criza de credinta religioasa
- nevoia de oameni care sa ii cunoasca sentimentele
3. Faza de victimizare secundara:
- sentimentul ca prietenii evita subiectul (suferinte diferentiate)
- sentimentul de victimizare se accentueaza prin blamarea de catre prieteni
- modificari fiziologice (cosmaruri etc)
4. Faza de recuperare:
- drumul de la a fi victime la a fi supravietuitori
- de ce au nevoie victimele ca sa se vindece?
a) De compensatie pentru pierderile suferite,
b) De raspunsuri la urmatoarele 6 intrebari:
ce s-a intamplat?
de ce mi s-a intamplat mie?
de ce am reactionat asa cum am facut-o?
de ce fac ceea ce fac de atunci incoace?
cum ar fi daca s-ar intampla din nou?
ce inseamna acest eveniment pentru mine, pentru credinta mea, pentru viziunea mea despre lume,
pentru viitorul meu?
c) De oportunitati pentru exprimarea si validarea emotiilor pe care le incearca
d) Au nevoie sa fie reintarite
e) Nevoia de a simti ca siguranta este un lucru important. Victimele vor asigurari ca aceste intamplari nu se vor
mai repeta.
f) Nevoia de dreptate. Victimele pot cere de multe ori razbunare, judecata dreapta si severa a infractorului.
g) Nevoia de sens. Justitia da sens existentei.
Trecerea la act
1.
2.
3.
4.
1. Modelul criminogenezei:
Infraciunea e o reacie la injustiia suportat.
Tipuri de delincveni:
-
Motivaia infracional
Teoria contrariilor
Afirmaii de baz:
-
Starea paratelic:
-
Starea de dominare:
-
Starea de compasiune:
-
Starea conformist:
-
Starea negativist:
-
Criminali n serie
Ucigai n mas:
-
Omoar mai multe persoane printr-un singur act sau repetate la intervale scurte.
intele alese sunt simboluri ale nemulumirii lor, persoane acuzate pentru soarta lor nefericit.
Aproape o treime plnuiesc s moar pe scena crimei.
Omorurile sunt planificate cu grij.
Muli dintre ei au avut pierderi tragice (exemplu: i-au pierdut locul de munc).
Ucigai n serie:
-
Criterii tipologice:
Apartenen fizic: nimic deosebit.
Sex: brbai solitari, rareori cupluri. 36 femei criminali n serie (jumtate ajutate de un brbat).
Copilrie: prini torionari sau sataniti. Copilrie dificil.
Antecedente psihiatrice: au alarmat adulii prin agresivitate ieit din comun, fr culpabilitate, indifereni la
suferina altora.
Tipuri de ucigai n serie:
1) Organizat: bun integrare social, inspir ncredere, au snge rece, acioneaz metodic iar scena crimei o
las n ordine.
2) Neorganizat: inteligen mediocr, aciuni incoerente, incapabil s i stpneasc pulsiunile.
Motivaii particulare:
1. Cutarea senzaiilor extreme: caut un complex de senzaii, vor s simt cu toate simurile.
2. Neag aplicabilitatea legilor de orice fel: consider c au o misiune divin: legile au doar aplicabilitate
teoretic; narcisism patologic care le susine sentimentul de absolut supremaie.
3. Caut senzaii extreme de disimulare, manipulare i control, aspir s aib o putere ct mai mare.
4. Orgoliu patologic: se consider artiti ai crimei, se admir pentru caliti supraevaluate.
5. Revitalizarea: prin vampirism sau antropofagie cred c i amelioreaz sntatea sau se regenereaz.
6. Cutarea celebritii mediatice.
Faze ale modului de operare:
1. Pregtiri organizate sistematic: au un arsenal operaional important, au arme diverse, parcurg strduele pe
care vor lucra.
2. Pnda: i aleg victima dup criterii personale, ntr-un loc frecventat.
3. Abordarea victimei: dau dovad de ingeniozitate sporit, ncearc s inspire simpatie i ncredere, i
disimuleaz aparena pentru a trezi ncrederea.
4. Tortura: trateaz victima ca pe un obiect, inventeaz metode de tortur complexe i personalizate (las
semntur).
5. Uciderea: ritual, deseori filmat, se simt frustrai dac victima moare prea repede.
6. Prelevarea prilor de corp pentru a face colecie sau a retri senzaiile perverse.
7. Organizarea scenei crimei: ca o ncpere funerar pentru a asigura anonimatul, caut s fie numii ntr-un fel.
8. Comportamentul n timpul anchetei: se intereseaz de anchet, merg la nmormntare.
Noi abordri privind ucigaii n serie
Ucigaii n serie prefer de obicei oameni uor accesibili, cu relaii efemere aflai n situaii n care nu atrag atenia
(oameni ai strzii, prostituate, muncitori temporari, studente)
Dezinstituionalizarea pacienilor cu boli psihice poate contribui la creterea numrului ucigailor n serie.
Abordarea victimologic este rar utilizat de poliiti.
Cnd sunt prini evoc nebunia.
Concluzii:
Actele lor au un caracter repetitiv/sistematic.
Modul de operare rmne neschimbat.
Se consider misionari cu puteri mistice desemnai s lupte contra unui flagel social.
Rspunsul social:
Societatea spectacolului:
Mass-media incit la comiterea de infraciuni prin mediatizarea faptelor criminalilor, activnd astfel sentimentul de
omnipoten a unor oameni cu probleme.
Civilizaia imaginii i multimedia privilegiaz spectacolul, cultul eficacitii, propun un model de individ crud i fr
scrupule modificnd astfel procesul de construcie a identitii personale.
Asasinii n serie sunt suprainvestii cu misiunea lor criminal.
Nucleul personalitii criminale
Jean Pinatell preedintele Curii de Apel Paris (1960)
Egocentrismul
Labilitatea
Agresivitatea
Indiferena afectiv
Personalitatea criminal depinde de: epoc, ar, dar i de metodologia utilizat de cercettori.
Metodele folosite pentru a ntemeia aceste teorii au fost studiile statistice, studiile longitudinale...
Egocentrismul
Labilitatea
Agresivitatea
Formele agresivitii:
Dup modalitate:
Dup natur:
Ocazional
Marginal
Profesional
Indiferena afectiv
Periculozitatea delicventilor
Rafaele Garofalo a introdus conceptul de periculozitate in 2 etape:
1. In 1878 foloseste termenul de temibilitate prin care intelegea capacitatea criminala (periculozitate probabila)
2. In 1885 scrie lucrarea "Criminologia" in care adauga la conceptul de temibilitate o noua dimensiune si anume
adaptarea sociala.
Temibilitate (Garofalo) = "Perversitatea constanta si activa a delincventului precum si cantitatea de rau pe care o
putem astepta din partea sa, cu alte cuvinte, capacitatea sa criminala"
CC - capacitate criminala
AS - adaptare sociala
CC mare + AS mare = escrocherii financiare
CC mare + AS mica = usor de manipulat, inteligenta scazuta
CC mica + AS mare = circumstanta deosebita, comite infractiunea
CC mica + AS mica = gainarii (pe la tara)
Diagnoza periculozitatii
Elementele periculozitatii sunt:
1. Nocivitatea
- agresivitate
- indiferenta afectiva
2. Intimidabilitatea
- egocentrism
- labilitatea
3. Pragul delincvential
Aspecte care indica periculozitatea mare:
-
Tipologia crimei
Sunt patru tipuri de infractiuni:
1. Crimele primitive (fara controlul personalitatii)
-
subiectul se gaseste intr-o situatie specifica din care nu poate scapa decat prin infractiune
caracterul periculozitatii rezulta din complexul personalitate/situatie
omor pentru o mostenire, casatorie, asigurare
3. Crimele pseudojustitiare
-
4. Crimele organizate
-