Fizica constructiilor Breviar de probleme

Ionici Liliana
Merla Horia
Olteanu C. Marian
Tudor Daniel

1.
2.
3.
-

Radiatiile electromagnetice si radiatia solara

lumina caracteristici
analiza spectrala
proprietati fizice, fenomene
energia solara- compozitie, factori, efecte si influente date
iluminarea metode de abordare sistemica
Efectul de sera
originea si cauza fenomenologica
cauza si efect
caracteristici generale
abordarea problematicii generate
elemente componente si efecte
degradarea fizico-biologica si climatica; efecte negative
implicarea umana
abordari posibile
Lumina naturala in arhitectura
metode de abordare
caracteristici generale
aspecte teoretice
influente si tendinte generale
tehnici si tendinte moderne ( de actualitate) in utilizare
adaptarea obiectelor de arhitectura la conditiile de mediu
exemple

CUVINTE-CHEIE : ENERGIE, INFORMATIE, RESURSE, MEDIU, CLIMA, POLUARE,

AMBIENT, CONFORT, GLOBALISM
NOTIUNI-CHEIE : MEDIU NATURAL; MEDIU ANTROPIZAT; CATASTROFA ECOLOGICA;
CATASTROFA CLIMATICA; ENERGII (SURSE DE ENERGIE) (NE)CONVENTIONALE;
EMISII POLUANTE ; EMISII DE CO2;
ARHITECTURA : //ENERGO-EFICIENTA// (CONSTIENTA DE: MEDIU// DE ENERGIE)
AMBIENTALA// BIO-CLIMATICA//SOLARA//PASIVA-ACTIVA; ECOLOGICA; ECO-TECH;
LOW-TECH; LOW-IMPACT; INTELIGENTA; VERDE

TEHNOLOGIE AMBIENTALA;
PROBLEME-CHEIE : AGRAVAREA SI GLOBALIZAREA CRIZEI ECOLOGICE;
CATASTROFA CLIMATICA (IMINENTA ?)RASPUNS: RECUPERAREA SI
CONSERVAREA ECHILIBRULUI (DINAMIC) DINTRE OM SI MEDIU
CRITERII DE ANALIZA A PRODUSULUI DE ARHITECTURA D.P.D.V. AL IMPACTULUI
ECOLOGIC

1. Propietati fizice si fiziologice ale radiatiilor electromagnetice

si a radiatiei solare in special

1.1

Ce este lumina

Toate corpurile cosmice emit radiatie - fotoni. Fotonii gamma vin de la

un univers violent. Un univers fierbinte este observat in raze X. Radiatia
infrarosie este emisa de un univers cald (in infrarosul apropiat) si
universul
rece
(infrarosul
indepartat).
O parte din fotoni ajung la ochii nostri in mai putin de o miime de
secunda (fulgere, meteori), altii in milioane de ani. In microunde
astronomii observa cea mai batrana" lumina care vine de pe vremea cand
Universul avea 300 000 de ani. La acel moment Universul a devenit
transparent. Din moment ce Universul (si lungimile de unda ale radiatiei)
s-a marit de 10 000 de ori si pe parcursul celor 13 miliarde de ani, lumina
s-a transformat in radiatie in microunde. Este asa-numita radiatie cosmica
de fond. In cosmos exista 2 miliarde (2 x 109) de fotoni relicve" pentru
fiecare proton. Ei sunt de departe cei mai abundenti fotoni din univers.
Lumina (in general) este facuta din unde electromagnetice (radiatie).
Radiatia electromagnetica pe care o vedem este ceea ce mai spunem si
lumina vizibila". Lumina este un flux de fotonipachete oscilatoare de
energie.
Pentru a cunoaste mai multe, iata ce mai putem spune:Lumina (in
general) este facuta din unde electromagnetice (radiatie). Radiatia
electromagnetica pe care o vedem este ceea ce mai spunem si lumina
vizibila". Lumina este un flux de fotonipachete oscilatoare de energie.

Analiza spectrala
Mergand de la raze gamma, raze X, UV, lumina vizibila, IR la unde
radio, radiatia electromagnetica este impartita in regiuni spectrale.
Spectrul Fraunhofer al luminii solare. Lungimile sunt in angstromi ().
Linia
C
este
linia
H-alpha
a
hidrogenului.
Lungimile de unda sunt mai mari de 0,38 micrometri, (3800 lumina
albastra) si mai mici de 0,76 micrometri (7600 lumina rosie) . Pentru
un muzician, raportul (1:2) al acestor lungimi de unda limita (sau
frecvente) este o octava. Ochiul nostru percepe astfel o octava de oscilatii
electromagnetice. Radiatia electromagnetica de 0,5 micrometri are
culoarea verde. O serie de 2000 de unde de lumina verde are 1 mm
lungime. Unde sub 3800 pana la 900 reprezinta radiatia UV, iar unde
de peste 7600 (pana la 0,1 mm) reprezinta radiatie IR. Fotonii sunt
mici pachete de energie, care oscileaza cu frecventa ?''. Viteza lor in vid
este c=300 000 km/secunda. Intr-un mediu transparent viteza este mai
mica. Energia fotonilor este h?, h este constanta lui Planck, 6,6 x 10 -34 J
s.
Radiatia unei singure lungimi de unda se numeste monocromatica.
Exemplul este linia H-alpha a hidrogenului. Lumina alba consta dintr-un
numar enorm de diferite radiatii monocromatice. Picaturile de ploaie
imprastie lumina solara intr-un curcubeu un spectru neclar. Culoarea
unei stele indica doar faptul ca este fierbinte (albastra) sau rece (rosie).
Spectrul detaliat al unei stele da informatii exacte nu numai asupra
temperaturii sale, dar si asupra altor proprietati (de exemplu, compozitia
chimica).

Curcubeuldispersia luminii solare in picaturile de ploaie.

Pana la jumatatea secolului XX, lumina vizibila era singura sursa de
informatii asupra Universului. Astazi, telescoape cu detectori ingeniosi,
plasati pe sateliti si misiuni spatiale, ne arata Universul in toate regiunile
spectrale, de la raze gama la unde radio. Ferestre catre Univers au fost
deschise de la o octava la 92 octave.

Noi primim toata energia de care avem nevoie ca lumina vizibila de la

steaua noastra Soarele.
Este esentiala pentru toata viata de pe Pamant. Energia totala
oferita
de Soare Pamantului in fiecare secunda este 180 000 terawati. Prin
comparatie: conform statisticilor UN, toata umanitatea consuma 13
terawati in industrie, trafic, acasa, in agricultura. Noi folosim surse
murdare (carbune, petrol, gaze naturale) pentru a acoperi nevoile noastre.
Aceste surse contin de asemenea si energie solara lumina solara
acumulata prin protosinteza acum milioane de ani. Ele sunt scumpe,
epuizabile, polueaza planeta noastra si oameni lacomi poarta razboaie sa
le procure.

Oare am uitat reactorul termonuclear perfect si sigur de pe cer? Neglijam

darul solar generos, care este de inalta calitate (= transformabil eficient in
orice forma de energie, precum caldura, electricitatea, energia chimica).
Este absolut curat (fara poluare), etern (pentru urmatoarele 7 miliarde de
ani), de multe ori depasind nevoile umanitatii, si este gratis pentru toata
lumea.

1.2

Proprietati

Natura ondulatorie a luminii

1." lumina": unda electromagnetica ce impresioneaza ochiul uman
normal dand senzatia de vaz, avand frecventa cuprinsa intre 4*1014 Hz si
8*1014 Hz
2.senzatia de lumina produsa asupra ochiului uman normal se datoreaza
componentei electrice a undei electromagnetice, care, in functie de
frecventa se receptioneaza in mod diferit de ochiul uman dand senzatia de
culoare.
3.Marimile ce caracterizeaza lumina ca unda electromagnetica sunt:
4.Frecventa, frecventa oscilatiilor componenteloer electrica E si
magnetica B ale undei electromagnetice.
5.Perioada T- timpul in care E si B corespunzatoare undei
electromagnetice efectueaza o oscilatie completa.
6.Pulsatia
Viteza de propagare, v: distanta pe care se propaga unda in unitatea de
timp prin mediul optic considerat.
Reflexia luminii
- reprezinta fenomenul de intaorcere in mediul din care a venit a undei
luminoase atunci cand intalneste suprafata de separare dintre doua medii
Refractia luminii
- reprezinta fenomenul de trecere a undei luminoase dintr-un mediu
optic cu indicele de refractie n1 intr-un lat mediu optic cu indicelede
refractie n2, cu schimbarea directiei de propagare.
Dispersia luminii
reprezinta fenomenul de variatie a indicelui de refractie al unui mediu
optic cu lungimea de unda
Absorbtia luminii
reprezinta fenomenul de micsorarea a intensitatii unei unde plane ce
strabate un mediu optic

1.3

Energia solara

Energia solara reprezinta cea mai impresionanta si sigura sursa de

energie. Intr-un interval de 20 de minute, soarele furnizeaza echivalentul

consumului energetic anual al omenirii. Pe teritoriul Romaniei, pe o

suprafata orizontala de 1 m, putem capta anual o cantitate de energie
cuprinsa intre 900 si 1450 kWh, dependenta bineinteles si de anotimp.
Radiatia medie zilnica poate sa fie de 5 ori mai intensa vara decat iarna. Dar
si pe timp de iarna, in decursul unei zile senine, putem capta 4-5 kWh/m/zi,
radiatia solara captata fiind independenta de temperatura mediului ambiant.
Soarele este un furnizor natural si practic inepuizabil de energie. El este
sursa de care depinde orice viata. Dar el are o importanta din ce in ce mai
mare si ca furnizor al necesarului nostru zilnic de energie.
Soarele, aflat la o distanta de 150 milioane kilometri de pamant, reprezinta o
adevarata sursa de energie. El ofera zilnic energie gratuita in cantitati
nelimitate. Utilizarea energiei solare este, spre deosebire de arderea
carburantilor, complet lipsita de substante toxice si de alte riscuri.
Atmosfera reflecta aproximativ 30% si absoarbe 20% din radiatia solara;
astfel, pe suprafata solului ajung doar 50% din ea. Chiar si asa insa aceasta
cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decat productivitatea
marilor centrale.
In zonele tropicale aceasta cauzeaza arderea tufisurilor, focul izbucnind
datorita focalizarii razelor solare prin picaturile de roua, care se comporta ca
niste lentile optice. Grecii au utilizat energia solara inac din 400 i.e.n pentru
aprinderea focului, folosind globuri de stila pline cu apa. In 200 i.e.n ei
foloseau oglinzi concave in acest scop.
In cuptorul solar modern, lumina solara este folosita pentru a gati, o
oglinda (reflectorul) focalizeaza razele soarelui pe mancare sau pe vas. In
unele cuptoare solare in loc de oglinda concava se foloseste un sistem de
oglinzi plate pentru a directiona razele soarelui pe alimente.
Pe aceeasi idee se bazeaza si functionarea furnalului solar. In Mont Luis,
Franta, s-a construit o cladire cu mai multe nivele, cu o latura acoperita de
oglinzi, astfel incat totalitatea lor sa formeze o uriasa oglinda concava.
Camera de incalzire din focar se poate incalzi pana la 3000 grd C- la aceasta
temperatura topindu-se majoritatea metalelor.

1.4

Radiatia solara

Compozitia radiatiei solare

Din punct de vedere al cantitatii si tipului de energie transmise, radiatia
solara care ajunge pe pamant este compusa din:
3% ultraviolete + 55% infrarosii + 42% lumina vizibila
Fiecareia din aceste trei parti ale radiatiei ii corespunde cate un spectru
definit prin urmatoarele intervale de lungimi de unda:
- radiatia ultravioleta de la 0,28 la 0,38 microni,
- radiatia vizibila de la 0,38 la 0,78 microni,
- radiatia infrarosie de la 0,78 la 2,5 microni.
Repartitia energetica a radiatiei solare globale, functie de lungimea de

unda intre 0,3 si 2,5 microni, pentru o suprafata perpendiculara pe acea

radiatie, este reprezentata de curba urmatoare:

Senzatia luminoasa
Senzatia luminoasa pe care o percepem este datorata actiunii radiatiilor
electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse intre 0,38 si 0,78
microni. Cu o eficacitate variabila asupra ochiului, in functie de lungimea
lor de unda, aceste radiatii permit fenomenul fiziologic al vederii.
Caracteristici spectrofotometrice
Cand o radiatie loveste o sticla, o parte este reflectata, o parte este
absorbita si o a treia transmisa. Rapoartele dintre fiecare din aceste trei
parti si fluxul de energie incident, definesc factorul de reflexie, factorul
de absorbtie si respectiv factorul de transmisie al acelei sticle.
Graficele acestor raporturi pe tot intervalul de lungimi de unda, constituie
curbele spectrale ale sticlei. Pentru un flux de energie dat, aceste rapoarte
depind de culoarea sticlei, de grosimea ei, si in cazul unei sticle cu
depunere, de tipul acestei depuneri.
Factori de transmisie, de reflexie si de absorbtie energetica
Factorii de transmisie, de reflexie si de absorbtie energetica sunt rapoarte
intre fluxul de energie transmis, reflectat sau absorbit si fluxul de energie
incident.
Pentru diferite tipuri de sticla, veti gasi acesti trei factori calculati pentru
lungimi de unda cuprinse intre 0,3 si 2,5 microni.
Factori de transmisie si de reflexie luminoasa
Factorii de transmisie si reflexie luminoasa ai sticlei, sunt rapoartele
dintre fluxul luminos transmis si reflectat, si fluxul luminos total
incident.

Pentru diferite tipuri de sticla, veti gasi acesti factori calculati pentru un
flux
luminos
incident
perpendicular
pe
suprafata.
Anumite vitraje, foarte groase sau multiple, chiar si incolore, pot produce
prin transmisie un efect de colorare (tenta de verde sau de bleu), functie
de grosimea totala a vitrajului si de partile componente.
Factor solar "g"
Factorul solar "g" al unei sticle, este raportul dintre energia totala intrata
in incapere - transversal pe sticla - si energia solara incidenta. Aceasta
energie totala, este suma dintre energia solara intrata prin transmisie
directa si energia cedata de sticla mediului interior, ca urmare a incalzirii
prin
absorbtie
energetica.

Factorul solar = (Flux transmis + Flux remis) / Flux

incident
Factorul solar al unui perete vitrat este fractiunea din energia solara
intrata in incapere, raportata la energia solara incidenta. El va fi egal cu
fluxul transmis in interior la care se aduna fluxul remis catre interior.
Factorii solari sunt calculati in functie de tipul sticlei si de factorii de
transmisie si absorbtie energetica; pentru aceasta se fac urmatoarele
conventii:
spectrul
solar
este
cel
definit
de
norme,
- temperaturile ambiante interioara si exterioara sunt egale intre ele,
- coeficientul de schimb al sticlei catre exterior este de 23 W/(mp.K) si
catre
interior
de
8
W(mp.K)
Energia solara care intra intr-o incapere printr-un geam, este absorbita de
obiecte si peretii interiori, care se incalzesc si emit la randul lor o radiatie
termica (situata in principal in infrarosu indepartat - mai mult de cinci
microni).
Sticla, chiar si cea clara si incolora, este practic opaca la radiatii cu
lungimi de unda mai mari de cinci microni. Energia solara intrata prin
aceste ferestre, este practic retinuta in incapere, aceasta avand tendinta sa
se incalzeasca. Acesta este efectul de sera, pe care il constatam spre
exemplu, intr-o masina stationata in plin soare cu geamurile inchise.

Control solar
Pentru a evita supraincalzirea, exista mai multe solutii ce pot fi adoptate,
cum
ar
fi:
asigurarea
circulatiei
aerului,
- utilizarea storurilor, avand grija ca acestea sa nu provoace spargerea
termica
a
sticlei,
- utilizarea sticlei cu transmisie energetica limitata numita sticla de
control solar, care nu lasa sa treaca decat o fractiune bine determinata a
radiatiei energetice solare, permitand iluminarea si evitand
supraincalzirea.
Protectia solara trebuie conceputa luand in considerare urmatoarele trei
obiective:
- diminuarea aportului solar factor solar "g" minim,
- diminuarea transferului de caldura de la interior la exterior coeficient
"U"
minim,
- garantarea unei bune transmisii luminoase transmisie luminoasa
ridicata.
Iluminarea
Cunoasterea factorului de transmisie al unei sticle, permite fixarea unui
ordin de marime apropiat de nivelul de iluminare disponibil in interiorul
unei incaperi, daca este cunoscut nivelul de iluminare din exterior.
Raportul de iluminare interioara intr-un punct dat al unei incaperi,
iluminata din exterior, masurat pe un plan orizontal, este constant
indiferent de ora la care se face masuratoarea. Acest raport se numeste
factor
de
lumina
a
zilei.
Pentru o incapere cu un factor de lumina a zilei de 0,1 in apropierea
ferestrei si de 0,01 in capatul cel mai intunecat al incaperii, o iluminare
exterioara de 5.000 lux (timp noros), va genera o lumina interioara de 500
de lux in apropierea ferestrei, si de 50 de lux in coltul cel mai indepartat,
pe cand o iluminare exterioara de 20.000 lux va genera o iluminare
interioara de 2.000 de lux si respectiv de 200 de lux, in aceeasi incapere.
Confortul luminos
Iluminarea trebuie sa contribuie la bunastare, asigurand conditii optime
pentru ochi, atat in termeni de cantitate cat si de repartitie a luminii,
evitand atat suprailuminarea, cat si colturile intunecate.
Calitatea confortului luminos este legata de o alegere corecta a
transmisiei si distributiei luminoase, cat si de orientarea si dimensionarea
optima a ferestrelor.

2. Efectul de sera
Principalul vinovat de producerea efectului de sera (peste 50%) este
bioxidul de carbon (CO2). Al doilea element nociv ca importanta este
bioxidul de sulf (SO2); cantitatea mare de CO2 si SO2 emisa in atmosfera
se datoreaza despaduririlor masive.
Transportul urban si emisia de SO2
Principala sursa a emisiei de SO2 in atmosfera o reprezinta mijloacele de
transport. Aceasta situatie este dramatica in aglomeratiile urbane, unde
poluarea atmosferica se datoreaza concentratiei ridicate de noxe
2.1 Originea problemei
Clima e timpul mediu, inclusiv extremele si variatiile sezoniere, fie
locale, fie regionale, fie pe tot globul. In orice localitate stricta, timpul se
poate schimba foarte rapid de la zi la zi si de la an la an, chiar si atunci,
cand clima nu se schimba. Aceste schimbari presupun deplasari ale
temperaturii, precipitatiilor, vantului si nourilor. Spre deosebire de timp,
clima e afectata de schimbari lente, precum schimbari ale oceanelor,
Pamantului, orbitei Pamantului in jurul Soarelui si productiei energiei de
catre Soare.
Clima este controlata energia Pamantului si atmosferei lui. Radiatia, care
vine de la Soare, se absoarbe de catre suprafata Pamantului si de catre
atmosfera deasupra lui. In mediu, radiatia absorbita e egala cu volumul de
energie transmis in cosmos in forma de radiatie de "caldura" infrarosie.
Gazele de sera capteaza careva caldura in partea de jos a atmosferei
Pamantului. Acest fenomen se numeste efect de sera. Daca n-ar exista
efectul de sera, temperatura medie la suprafata Pamantului ar fi cu
aproximativ 34 grade C mai joasa decat acum.
2.2 Probleme generate
Activitatile umane pot schimba clima. Volumul multor gaze de sera in
atmosfera creste, indeosebi al CO2, care a crescut cu 30% pe parcursul
ultimelor 200 de ani, in primul rand, ca rezultat al schimbarilor utilizarii
Pamantului (deforestarea) si arderii carbunelui, petrolului si gazului
natural (in automobile, industrie si generarea electricitatii). Daca
tendintele actuale ale emisiilor vor continua, pe parcursul sec.XXI
volumul de CO2 se va dubla si va creste in continuare. Volumul altor
gaze de sera, de asemenea, va creste.

Care activitati umane contribuie la schimbarea climei?

Arderea carbunelui, petrolului si gazului natural, deforestarea si diverse
practice agricole si industriale modifica compozitia atmosferei si
contribuie la schimbarea climei. Aceste activitati umane au condus la
concentratii sporite ale unui sir de gaze de sera in atmosfera CO2, CH4,
oxid nitros, cloroflorocarburi, O3) in partea mai joasa a atmosferei.
Utilizarea combustibilului fosil n prezent e pricina adaosului a 80-85%
de CO2 n atmosfera. Schimbarea utilizarii Pamantului (taierea copacilor,
pasunatul, agricultura) conduc la emisii de CO2, atunci cand vegetatia se
descompune sau arde. Vegetatia contine carbon, care se elibereaza in
forma de CO2, atunci cand vegetatia se descompune sau arde. Vegetatia,
care se pierde, se inlocuieste cu una noua prin cresterea ei din nou cu
emisii minimale sau lipsa de CO2. Schimbarile utilizarii Pamantului sunt
responsabile pentru 15-20% din emisiilor de CO2.
Metanul se produce prin cultivarea orezului, pasunatul animalelor mari
cornute si oilor si prin descompunerea materialelor inhumate. Metanul se
emite in timpul extragerii carbunelui din mine, a forarii petrolului si din
conducte defectate de gaz. Activitatile umane au sporit concentratia
metanului in atmosfera cu aproximativ 145% in exces la volumul, care ar
fi existat in mod normal.
Oxidul nitros se produce prin diferite practici agricole si industriale.
Activitatile umane au sporit concentratia oxidului nitros in atmosfera cu
aproximativ 15% n exces la volumul, care ar fi existat n mod normal.
Cloroflorocarbuile (CFC) s-au utilizat in frigorifere, instalatii de
conditionare a aerului si in solventi. Ele epuizeaza stratul de ozon
stratosferic.
Ozonul din troposfera provine din activitati industriale. El se creeaza in
mod natural si, de asemenea, prin reactii in atmosfera cu implicarea
gazelor, care provin din activitatile umane, inclusiv oxizii de azot de la
automobile si centrale electrice.
EFECTUL GAZELOR DE SERA
Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in
spatiu cu aceeasi viteza cu care o absoarbe de la soare. Energia solara ne
parvine in forma de radiatie cu lungime de unda scurta. O parte din
aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului
precum chiar si de catre atmosfera. Insa, majoritatea acestei radiatii trece
direct prin atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se
elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub forma
unei radiatii infrarosii cu lungime de unda lunga.

Majoritatea radiatiei infrarosii, emisa in atmosfera de suprafata

pamantului, este absorbita de catre vaporii de apa, de bioxidul de carbon
si de alte "gaze de sera " care se gasesc in natura. Acestea impiedica
trecerea directa in spatiul cosmic a energiei de la suprafata pamantului.
Prin mai multe procese de interactiune - inclusiv prin radiatie, curenti de
aer, evaporare sau prin formarea norilor si caderea ploii - energia este
transportata in partile superioare ale atmosferei. De acolo, ea poate radia
in spatiul cosmic. Acest proces, mai incet si indirect, e benefic pentru noi
deoarece, daca suprafata pamantului ar putea iradia energia in spatiul
cosmic fara nici o piedica, atunci pamantul ar fi un loc rece, lipsit de
viata, o planeta sumbra si pustie asa cum este, de exemplu, planeta Venus.
Emisiile gazelor de sera pe care le producem in prezent, sporesc
capacitatea atmosferei de a absorbi energia infrarosie si incalca astfel
modul climei de a mentine balanta optima intre energia care vine si cea
care se duce. Daca nimic nu se va schimba, dublarea concentratiei gazelor
de sera cu durata lunga de stabilitate va reduce cu aproximativ 2% rata cu
care planeta isi poate distribui energia in spatiul cosmic. Acest fenomen
este pronosticat sa aiba loc chiar la inceputul secolului viitor. Pur si
simplu, energia nu poate sa se acumuleze si atunci clima va trebui cumva
sa se adapteze pentru a se elibera de surplusul de energie. Desi 2% nu par
fi prea mult, in realitate, pentru tot globul, ele reprezinta captarea unui
continut de energie echivalent cu aproximativ 3 milioane de tone petrol
pe minut. Conform datelor stiintifice de ultima ora, noi modificam "
motorul " energetic care asigura functionarea sistemului climei. Pentru
absorbirea socului ceva va trebui sa se schimbe.

Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care

actioneaza ca o haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18
grade. Caldura de la soare patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata
cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite
caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara. O parte din
caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa
numitele "gaze de sera" fact atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa
ca se incalzeste mai mult decat ar trebui devenind o sera.

Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de
carbon, metan si ozon. Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze
a crescut considerabil si a aparaut un nou tip de gaz CFC. Acesta are un
efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai
eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).
O serie de gaze existente n atmosfera terestra au proprietatea de a lasa sa
treaca spre pamnt radiatia solara, dar sa nu permita trecerea radiatiei
calorice n sens invers, spre spatiul cosmic. Se realizeaza astfel un efect
de sera care consta n ncalzirea suprafetei pamntului pe seama radiatiei
solare.
Metanul.(CH4).
Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la cresterea
potentialului efectului de sera. Metanul este principalul component al
gazului natural ars de catre utilajele de incalzit. El provine de la
descompunerea vegetala: cimpurile inundate de orez, mlastinile, gazele
de balta, aparatul digestiv al numeroaselor animale, in special bovinele si
termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei in lipsa de O2).
CH4 provine in egala masura de la scurgerile conductelor de gaze, de la
centrele de tratament, de la instalatiile de stocaj si de la minele de
carbune, de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele
alimentare aflate in depozite.) Cercetatorii sunt alarmati, ca o noua
incalzire a climei va antrena eliberare unei parti din CH4 natural
acumulat in cantitati mari sub ghetari si in calotele polare, provocint
astfel efectul de retroactiune. Altfel spus reincalzirea climei va avea un
efect de crestere.
Oxidul de azot. (N2O).
N2O este un oxid de azot, provenit de la arderea combustibilului
fosil, utilizarea ingrasamintelor azotate, incinerarea arborilor si
reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de sera cu
circa 6%. Acest gaz este la fel cunoscut sub numele de gaz inveselitor.
N2O este utilizat deja si in calitate de anestetic.
Ozonul stratosferic. (O3)
In atmosfera la o inatime foarte inalta ozonul creat natural apara ca
un ecran de protectie impotriva razelor ultraviolete. In troposfera ozonul e
un subproduct al reactiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor si ale
automobilelor eliminat in prezenta luminii solare. Ozonul troposferic
reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale provocind efectul de sera.
Contributia ozonului stratosferic la sporirea efectului de sera se valoreaza
la 8%.
Clorofluorocarbonele (CFC).
Este un produs chimic care rareste stratul de ozon constituind in
egala masura un gaz cu efect de sera in crestere. Savantii nu sunt siguri de
efectele reale produse de CFC asupra schimbarii climatului pentru ca

actiunea lor de rarifiere a stratului de ozon poate sa aduca la o noua racire

a planetei. Este posibil ca reducind emisia de CFC, ceea ce e imperativ, sa
protejam starul de ozon, accelerind o noua incalzire a planetei. Aceasta
problema demonstreaza in ce masura factorii de mediu sunt legati
nemijlocit.
O sa gasiti in unele acte comparatii intre potentialul dezvoltarii efectului
de sera a diferitor gaze si a celui prodis de CO2. Raportind molecula la
molecula, potentialul de cresterea a efectului de sera a metanului e de 21
ori mai mare decit a bioxidului de carbon CO2; a N2O e de 200 ori mai
mare decit a CO2; si a CFC e de 18 mii de ori mai mare decit a CO2.
Dintre gazele mentionate, dioxidul de carbon se afla n cantitatea cea mai
mare, fiind emis din procese de ardere n industrie, motoare, consumul
casnic, vulcani etc. Instalatiile de ardere si gospodariile particulare
genereaza cam 30 % din total CO2 emis. Se apreciaza ca CO2 este
implicat n proportie de aproximativ 50 % n efectul de sera.
Emisiile cele mai mari provin din arderea carbunelui brun: 4111 kg CCV
kWh n centralele termoelectrice CTE, fata de numai 0,73 la pacura si
0,47
la
gaz
metan
.
Pe cale naturala, CO2 este consumat de plante n procesele de fotosinteza,
se dizolva n apele de suprafata (40 %), reactioneaza cu rocile alcaline,
transformndu-se n carbonati. Dar emisiile depasesc astazi posibilitatile
naturale de epurare a atmosferei, deci an de an creste continutul lui n
atmosfera, n anul 1880 continutul de CO2 era de 280 p.p.m., ca n 1960
sa se nregistreze 320 p.p.m., iar pentru anul 2000 prognozele indica o
concentratie
posibila
de
370
400
p.p.m.
Efectul de sera a produs cresterea temperaturii medii anuale pe glob de la
14 C n anul 1880, la 15 C n 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind
de
minimum
17,
maximum
20.
Consecintele efectului de sera s-ar concretiza n: topirea ghetarilor si
cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor cu l - 2 m, inundatii,
schimbari climatice (n regimul precipitatiilor, al vnturilor), deplasarea
zonelor climatice si de vegetatie.

2.3 Degradarea mediului si probleme ecologice. Efecte

Schimbari climatice. Incalzirea globala.
De foarte multa
vreme in atmosfera exista
concentratii naturale de
gaze cu efect de sera, cum
ar fi vaporii de apa, gazele
carbonice, metanul si
oxizii de azot. Razele cu
lungime scurta de unda,
numite lumina vizibila a
soarelui pot traversa aceste
gaze, incalzind atmosfera,
oceanele,
suprafata
palnetei si organismele vii. Energia calorica este raspndita in spatiu in
forma de raze infrarosii, adica de unde lungi. Acestea din urma sunt
absorbite in parte de gaze cu efect de sera, pentru a se refelecta inca odata
de suprafata Pamintului. Din cauza acestui fenomen natural, numit efect
de sera temperatura medie anuala la suprafata pamintului se mentine la
15 C. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal.
Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera au unei
cantitati mari de gaze cu efect de sera, mai ales a gazului carbonic, a
oxizilor de azot, a metanului si a clorofluorocarbonilor (CFC).
Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de
cercetare stiintifica, sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire
planetara de o amploare nemaintilnita pe parcursul istoriei. Ele descriu si
argumenteaza fenomenul noii incalziri globale, a schimbarii climei, a
reincalzirii climatului si a efectului de sera accelerat.
Ploaia acida, ozon si efectul de sera
Ploaia acida inseamna in mod popular, poluarea acida a atmosferei
dar include si alte tipuri de climat: ceata acida sau zapada acida.
Fenomenul de transportare a acizilor pe sol prin umezeala sau prin
depunere uscata, polueaza aerul, pamantul, plantele, copacii.
Aciditatea se masoara pe scara pH (hidrogen potential). Apa de
ploaie poluata poate avea un pH de 2,4 (acelasi cu sucul natural de
lamaie). Ploile acide distrug plantele, recoltele, arborii, atat prin sol si
radacini, cat si prin frunze. Ploaia acida poate distruge animalele acvatice
atat prin caderea direct in apa, fie prin spalarea solurilor din vecinatate.
Chiar si cladirile de piatra sau masivele de gresie si calcar sunt atacate
prin depunerile de sulf. Un profesor din Grecia a calculat ca eroziunea

monumentelor din Atena a fost mai grava in ultimii 25 de ani, comparativ

cu ultimii 2500 la un loc.
Poluantii formati din amestecuri de gaze ataca atat sanatatea
omului, producand boli respiratorii, cat si copacii si culturile de plante.
Poluarea atmosferica aduce cantitati crescute de plumb, cupru si aluminiu
in apa de la robinet, producand diferite simptome: greata, decolorarea
parului si chiar afectarea creierului.
Exista o relatie stransa intre ploaia acida, ozon si efectul de sera
(cresterea temperaturii pamantului). Ozonul este implicat atat in ploaia
acida, cat si in efectul de sera, dar nu este intotdeauna daunator - depinde
unde se afla.
Majoritatea cantitatii de ozon se afla in apropierea suprafetei
pamantului sau in stratosfera (15-40 km deasupra pamantului). Ozonul
poate imbolnavi oameni si distruge culturi de plante. In mod curios, unele
specii de tutun (Nicotina tabacum) sunt foarte sensibile la ozon, putand
deveni cel mai bun barometru. Cea mai mare parte a ozonului se gaseste
in stratosfera. Acest strat absoarbe radiatiile ultraviolete de la soare
impiedicand imbolnavirea oamenilor, animalelor si distrugerea plantelor.
Daca ozonul din inaltimi este benefic, ozonul de nivel inferior poate
reactiona cu alti poluanti formand acizi.
MASURAREA INCALZIRII GLOBALE
Ca sa putem analiza incalzirea globala trebuie sa avem determinari
de temperatura la scara intregii planete pe intervale mari de timp si date
privind concetratia gazelor care produc efectul de sera. Astfel de studii sau facut sistematic din 1957 pentru dioxidul de carbon. Datele de la sol
sunt culese de la un mare numar de statii dar in prezent temperatura la
suprafata pamintului este determinata si utilizand satelitii. Cele mai
moderne studii privind incalzirea globala se fac utilizind probe de gheata
din Antarctica. Fiecare strat de zapada care cade anual in Antarctica se
transforma intr-un strat de gheata. Gheata include in ea si mici bule de
aer. Examinarea bulelor de aer aduce informatii complexe privind:
-compozitia atmosferei in momentul formarii bulei
-data la care s-a format startul de gheata
-temperatura in acel moment
Studiile se fac utilizind izotopii radioactivi ai oxigenului 16O, 18O.
Toate investigatiile clasice sau moderne au aratat o crestere a temperaturii
globale.
AGENTII INCALZIRII GLOBALE
Principala cauza a incalzirii globale este cresterea continutului de
dioxid de carbon din atmosfera. Alte gaze care contribuie la acest
fenomen sunt: metanul, dioxidul de azot, ozonul, CFC11 si CFC12.
Concentratia de dioxid de carbon asa cum rezulta din masuratori directe
si din studii pe gheata antarctica, a crescut de la 270ppm in jurul anului
1000, la 346ppm in 1986 si 354ppm in 1989. Activitatile umane care
contribuie la incalzirea globala sint: producerea si utilizarea energiei

(56%), CFC (17%), practicile din agricultura (15%), alte utilizari

industriale.
EFECTELE INCALZIRII GLOBALE
Pentru studiul incalzirii globale s-au alcatuit modele numerice care
sunt procesate pe calculator sau se pot face analogii geografice sau
geologice. Exista multe controverse in lumea stiintifica legate de efectele
incalzirii globale dar multe idei sint acceptate de toata lumea (schimbarile
de clima, modificarea nivelului marii, schimbari geomorfologice,
schimbari in agricultura, schimbari politice). Schimbarile climatice: se
estimeaza o crestere a temperaturii planetei cu 0.5-2 grade Celsius pina in
anul 2050, o crestere a nivelului precipitatiilor si o modificare a
distribuirii precipitatiilor la diferite latitudini, o crestere a frecventei
furtunilor tropicale. Modificarile nivelului marii: probabil cu 5-40cm pina
in anul 2050. Este greu de estimat care vor fi modificarile care vor apare
legate de ghetarii din Artica si Antarctica. O mare parte din ghetari se pot
topi (Groenlanda, de exemplu, cu 2.7 milioane de km cubi de gheata) si
acest lucru poate atrage dupa sine o majora agravare a cresterii nivelului
marii. Schimbarile geomorfologice: Marile riuri vor fi puternic afectate
de incalzirea globala, multe zone vor fi inundate iar eroziunea in zonele
de coasta se va accentua. Vor fi de asemenea posibile modificari in
agricultuara si chiar anumite orientari politice, concretizate prin hotariri,
legi, etc.
Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a
crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu aproximativ 0,5-1 grade F) de la
sfarsitul sec.XIX. Patru din cei mai fierbinti ani au fost inregistrati dupa
1860. Cea mai inalta incalzire s-a inregistrat noaptea, in latitudinile de la
cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in
timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte
anotimpuri. In unele zone, in primul rind, deasupra continentelor,
incalzirea a fost de citeva ori mai mare decat media globala. Alte dovezi
ale cresterii temperaturilor globale din sec.XIX, include cresterea
nivelului marii cu 10-25 cm, micsorarea ghetarilor din munti, reducerea
invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pina in prezent) si
cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele
obtinute prin inelele anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si
prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor climei, sugereaza
ca temperaturile globale la suprafata solului sint in prezent mai mari decit
la orice etapa din ultimii 600 de ani.
2.4 Implicarea umana
La conferita de la Rio asupra mediului si dezvoltarii din 1992, a fost
adoptata conventia cadru asupra schimbarilor de clima. Conventia
urmareste scaderea emisiilor de bioxid de carbon sia altor gaze de sera.
Conventia a fost ratificata de unele state (SUA) si o parte din masurile ei
au fost puse in practica. La Rio s-a stabilit si principiul ca tarile in curs de

dezvoltare sa fie sprijinite financiar de comunitatea internationala prin

anumite proiecte, pentru punerea in practica a acestei conventii cadru.

3. Lumina naturala in arhitectura; criterii de proiectare si

metoda de evaluare.
3.1

Caracteristici generale

Aspecte

teoretice

ale

iluminatului

natural

Utilizarea luminii naturale in interiorul cladirilor poate reduce necesarul

de iluminat electric (artificial) in timpul zilei, mentinand la o valoare
corespunzatoare nivelul de iluminare. Din moment ce accesul
componentei termicei IR a luminii solare poate fi evitat prin folosirea
suprafetelor vitrate cu emisie scazuta sau cu selectie spectrala, cladirea
astfel echipata va avea evident o sarcina de racire diminuata. In regiunile
reci, unde predominanta este sarcina termica de incalzire, iluminatul
natural contribuie, prin energia solara pasiva, la obtinerea de beneficii
majore.
Integrarea iluminat natural iluminat electric trebuie bazata pe o
intelegere corecta a rolului de ansamblu pe care il joaca iluminatul in
cadrul mediului interior al cladirii. Astfel, proiectantul trebuie sa decida
ce rol individual joaca lumina naturala si respectiv iluminatul electric
pentru a indeplini obiectivele sistemului de iluminat. Trebuie determinata
contributia luminii naturale in spatiul analizat la diferite momente din zi
si din cursul anului. Acest lucru presupune evaluarea nivelelor de
iluminare prin valoare si contur izolux, evaluarea valorilor absolute si
relative ale luminantelor suprafetelor iluminate natural, stabilirea zonelor
iluminate natural, determinarea variatiilor temporale ale disponibilului de
lumina naturala (directie si intensitate) si a modului in care distributia
luminii naturale se modifica in functie de gradul de utilizare a
elementelor de control (al accesului luminii naturale storuri, jaluzele
reglabile
etc.).
Modul de comportare a ansamblului sistem de iluminat natural + electric
este foarte important. Astfel, pentru cladiri ce inglobeaza o structura de
tip atrium, unde predomina suprafetele vitrate cu deschidere spre exterior,
exista un contrast intre imaginea pe care o ofera pe timp de zi si cea pe
timp de noapte, prin trecerea de la o ambianta dominata de lumina
naturala (in timpul zilei) la un mediu iluminat electric (in timpul noptii).
Variatia diurna a parametrilor mediului luminos (nivel de iluminare
luminanta, culoare a luminii temperatura de culoare) pentru cladirile
moderne de tip atrium, ca de altfel si pentru alte tipuri de cladiri ce
utilizeaza lumina naturala, ofera un exemplu pentru studiul
comportamentului fiziologic al organismului uman (si nu numai) in raport
cu
ciclicitatea
zi

noapte.

Pentru cladirile iluminate natural, cele doua componente (naturala si

electrica) trebuie insa astfel concepute incat sa ofere prin integrarea lor
iluminatul corect al zonelor de lucru si crearea unei ambiante
confortabile. Astfel, lumina naturala contribuie la iluminatul de ambianta
(cu completare atunci cand e cazul si de preferinta automata prin
iluminat electric), iar lumina electrica asigura iluminatul zonei sarcinii
vizuale sau/si iluminatul de accent. In acest caz, sistemul de iluminat
electric de ambianta este menit sa reduca atunci cand e cazul gradientul
de lumina naturala si sa uniformizeze distributia luminantelor in mediul
luminos. Ca atare, el trebuie sa fie proiectat si realizat cu circuite
distribuite pe zone (sistem de iluminat zonat) care sa urmeze zonele de
lumina naturala (acele zone caracterizate printr-o valoare relativ constanta
a nivelului de iluminare produsa de lumina naturala), deci prin alinierea
paralela a circuitelor sistemului de iluminat electric cu liniile izolux
determinate de contributia luminii naturale in interior. Se impune o
trecere fina de la zonele iluminate natural la cele iluminate electric, lucru
realizabil prin prevederea de iluminat electric si pentru suprafetele
iluminate natural si varierea intensitatii acestuia pentru a prelua variatiile
luminii naturale. In mod evident, este obligatorie si integrarea din punct
de vedere al culorii luminii a celor doua sisteme de iluminat. Astfel, sunt
recomandate sursele de culoare aparenta neutra-calda sau neutra (3300
4000 K) pentru spatiile cu aport normal sau mare de lumina naturala si
cele de culoare aparenta neutra sau neutra-rece (4000 5300 K) pentru
spatiile cu aport mare sau foarte mare de lumina naturala. Sursele de
culoare aparenta rece (peste 5300 K) se pot folosi numai pentru spatiile
cu vitrare totala care functioneaza doar in timpul zilei.
Exista multe situatii (in functie de amplasament, ora, conditii
meteorologice si atmosferice etc.) cand lumina naturala prezinta o
intensitate suficienta sa asigure nivelul de iluminare pentru sarcina
vizuala si sa creeze ambianta spatiului interior. In acelasi timp, exista la
fel de multe cazuri cand toate aceste sarcini trebuie indeplinite exclusiv
de iluminatul electric. De unde rezulta o integrare perfecta a celor doua
componente, astfel incat orice variatie a luminii naturale sa fie corectata
imediat (automat) in sens pozitiv sau negativ de catre iluminatul electric
si sistemele de control al accesului luminii naturale, cu maxim de
eficienta energetica. Se impune astfel o analiza extrem de riguroasa si
detaliata
inca
din
stadiul
de
conceptie
a
cladirii.
Strategia de iluminat natural si conceptia arhitecturala ale unei cladiri
sunt inseparabile. Lumina naturala nu numai ca inlocuieste iluminatul
artificial, reducand consumul de energie electrica corespunzator, dar
influenteaza de asemenea instalatiile de incalzire si de climatizare prin
varierea sarcinii termice. Ca atare, inca din faza de conceptie se impune o
colaborare stransa intre inginerul de iluminat / instalatii electrice,
inginerul care se ocupa cu partea de incalzire / climatizare si arhitect.
Conceptia iluminatului natural pentru o cladire incepe prin alegerea
locului de amplasare si continua atat timp cat cladirea este ocupata /

utilizata.
Acest proces

se

poate

structura

in mai multe etape:

faza de studiu: se creeaza
structura cladirii forma,
dimensiuni,
deschideri,
integrare
intre
diversele
sisteme functionale, fenomen
care presupune influente
reciproce si multiple intre
aceste sisteme si ansamblul

cladire;
faza de conceptie: pe masura ce aspectul cladirii capata contur, se
dezvolta strategii de iluminat natural pentru diferite zone ale sale, cum ar
fi conceptia fatadelor si a finisarilor interioare, alegerea si integrarea
sistemelor
si
instalatiilor;
faza de proiect: realizarea planurilor de constructie, in urma alegerii
materialelor si produselor in functie de strategia de iluminat natural a
cladirii, precum si stabilirea ultimelor detalii referitoare la sistemele de
iluminat
natural;
faza de predare si mentinere: dupa finalizarea constructiei, trebuie
efectuata calibrarea sistemelor de control al iluminatului si incep
operatiile
de
mentinere
a
sistemelor
de
iluminat.
Procesul de analiza si conceptie a sistemelor de iluminat natural urmeaza
traseul ansamblu detaliu. Astfel, primul pas este studiul strategiei de
iluminat pentru cladirea privita in ansamblu: disponibilitatea luminii
naturale (determinata de situarea pe glob a locului de amplasare a cladirii
latitudine si longitudine, data si ora ceea ce echivaleaza cu pozitia
soarelui pe cer, conditiile meteorologice diverse tipuri de cer; se impune
un studiu asupra probabilitatii de insorire si chiar temperaturii exterioare
pentru o perioada de un an referential pentru locul respectiv, cu influente
imediate asupra comportamentului fatadei cladirii), spatiul inconjurator si
obstructiile (constructii aflate in vecinatate, vegetatie; se impune studiul
influentelor reciproce asupra potentialului de lumina naturala), tipul
cladirii (atrium liniar, nucleu central, curte interioara, celular, grupat,
open plan, combinatii ale acestora; acest criteriu este uneori decisiv in
alegerea
unui
anumit
sistem
de
iluminat
natural).
Urmatorul pas este alegerea unei strategii de iluminat natural pentru
incaperi, ale carei obiective sunt iluminarea corespunzatoare a sarcinilor
vizuale, crearea ambiantei luminoase placute si economia de energie
electrica. Performanta acestei strategii depinde de disponibilul de lumina
naturala pentru suprafata cladirii care determina potentialul de iluminat
natural al unui spatiu, de caracteristicile fizice si geometrice ale
suprafetelor vitrate si de modul in care acestea sunt utilizate pentru a
raspunde accesului luminii naturale, precum si de caracteristicile fizice si
geometrice ale spatiului ce trebuie iluminat. De asemenea, trebuie
studiate si relatiile reciproce dintre incaperi / spatiile interioare ale

cladirii. Pe baza acestui aspect, se poate vorbi de incaperi independente,

incaperi care imprumuta lumina, incaperi care cedeaza lumina si incaperi
care schimba lumina cu altele din vecinatate. Alte criterii importante sunt
proportia incaperilor (raportul dintre inaltime si adancime cu influenta
directa asupra factorului de lumina de zi si sistemului de iluminat
artificial permanent suplimentar), finisarea suprafetelor interioare,
precum si mobilarea si utilizarea spatiului interior. In final, se ajunge la
adoptarea unei solutii de vitrare: unilaterala, multilaterala, superioara. Se
impune o remarca importanta, si anume ca este o diferenta mare intre
ambianta difuza creata de lumina naturala cu acces prin partea superioara
a spatiului iluminat si cea creata de lumina cu acces lateral. Aceasta ar fi
diferenta dintre termenii clasici fereastra si luminator, grupati sub
termenul
general
de
suprafete
vitrate.
Acest al doilea pas trebuie sa fie intr-o legatura foarte stransa cu cel in
care se studiaza strategia pentru suprafetele vitrate si fatade. Se poate
alege astfel o vitrare simpla sau multipla, cu diviziuni in cadrul sau intre
suprafetele vitrate, facandu-se totodata o analiza corecta a impactului
luminii directe solare si luminii difuze a cerului asupra spatiului interior
pentru aceste tipuri. Functiile de baza ale suprafetelor vitrate sunt vederea
catre spatiul exterior, iluminatul natural, controlul schimbului termic intre
interior si exterior, asigurarea intimitatii ocupantilor fata de mediul
exterior, precum si protectia contra patrunderilor frauduloase in interior.
In schimb, sistemele de iluminat natural au trei functii principale:
limitarea accesului luminii solare directe, evitarea orbirii fiziologice si
psihologice si redirectionarea luminii naturale. Prin corelarea acestor
functii cu cele ale suprafetelor vitrate, trebuie sa se ajunga la o solutie
optima. Acest lucru nu este usor, deoarece apar numeroase contradictii
intre sistemele de iluminat natural si suprafetele vitrate. Un exemplu clar
este acela al jaluzelelor exterioare, care atunci cand sunt coborate
obtureaza vederea catre exterior. De aici rezulta necesitatea ca aceste
sisteme sa prezinte o transparenta suficienta asigurarii vederii catre
exterior.
Ca urmare, se impune o analiza minutioasa a tuturor aspectelor, iar solutia
cea mai buna se obtine nu prin utilizarea exclusiva a unui singur tip de
sistem, ci printr-o combinare fericita a acestora (un tip de sistem limiteaza
accesul luminii solare directe, un altul asigura controlul orbirii etc.).
Astfel, se ajunge ca un sistem de iluminat natural sa aiba functii multiple
rezultate din combinarea celor de mai sus cu altele secundare, cum ar fi
transportul luminii, cresterea nivelului luminii naturale (in interior),
functii
estetice
si
chiar
functii
termice.
Amplasarea sistemelor de iluminat are o influenta importanta asupra
accesului si controlului luminii naturale. Astfel ele pot fi situate la
exterior, in panoul vitrat, in interior sau combinatii ale acestora.
Datorita necesitatii de adaptare permanenta a cladirii la conditiile
meteorologice extrem de variabile (adica diverse tipuri de cer), rezulta o
caracteristica esentiala a sistemelor de iluminat natural: flexibilitatea.

Astfel, se deosebesc sisteme fixe, reglabile sau care urmaresc traiectoria

soarelui pe cer. Toate aceste aspecte precum si diverse tipuri de sisteme
de
iluminat
vor
fi
detaliate
mai
departe.
In urma analizelor, studiilor si comparatiilor efectuate, se ajunge in final
la alegerea sistemului de iluminat corespunzator. Ca o concluzie, aceasta
alegere trebuie facuta numai in urma corelarii aspectelor cantitative si
calitative ale mediului luminos interior cu parametrii caracteristici
spatiului ce trebuie iluminat: conditiile de iluminat natural ce le ofera
amplasarea cladirii, strategiile si obiectivele iluminatului natural
(redirectionarea luminii catre zonele slab iluminate, imbunatatirea
confortului vizual si a controlului orbirii, limitarea accesului luminii
solare directe si controlul termic), tipul si functiile suprafetelor vitrate,
obiectivele de reducere a consumului energetic, aspecte operationale
(sisteme fixe, reglabile) si de mentinere (spre exemplu, este evident ca
pentru sistemele reglabile operatia de mentinere este mai dificila si deci
mai costisitoare), aspecte legate de integrarea arhitecturala a constructiei
si,
evident,
considerente
de
ordin
economic.

3.2 Tehnici moderne de utilizare a luminii naturale in

iluminatul interior
Deschiderile destinate accesului luminii naturale pot avea un impact atat
pozitiv, cat si negativ asupra performantei energetice globale a unei
cladiri. Aporturile solare directe in interiorul cladirii pot determina o
sarcina de racire suplimentara, dar in acelasi timp sistemele de iluminat
artificial reduse (datorita integrarii cu iluminatul natural) contribuie la o
diminuare a costurilor pentru electricitate, precum si la o reducere
indirecta a sarcinii de racire. O cladire corect conceputa din punct de
vedere al iluminatului natural poate oferi imbunatatiri semnificative ale
performantei energetice globale, atunci cand toate aceste impacte sunt
analizate in functie de tipul, destinatia si amplasamentul cladirii.
Scopul acestui articol este de a prezenta cateva sisteme de iluminat
natural de inalta tehnologie si este numai rezultatul studiilor de
documentare; in viitor, intentia autorului este de a aprofunda aceste
tehnici de utilizare a luminii naturale si implementarea lor in medii de
simulare performante (bazate pe programul Radiance, creat de Berkeley
Laboratories, California, dupa principiul raytracing urmarirea razei de
lumina).
In contextul preocuparii tot mai accentuate asupra controlului emisiilor de
carbon, incalzirii globale si prelungirii duratei de viata a cladirilor,
conceptia utilizarii luminii naturale in cladiri non-rezidentiale reprezinta o
strategie importanta de imbunatatire a eficientei energetice prin reducerea
necesarului de iluminat electric, incalzire si racire. Prin implementarea
tehnicilor si sistemelor de iluminat natural avansate, se poate reduce
considerabil consumul de energie electrica a acestor cladiri, concomitent

cu o crestere semnificativa a calitatii mediului luminos interior.

Utilizarea eficienta a luminii naturale ca o componenta necesara prin
calitatile sale in iluminatul interior a devenit un aspect extrem de
important in tratarea moderna a conceptiei sistemelor de iluminat, pentru
care trebuie realizata o integrare dinamica a componentei artificiale cu
cea naturala, tinand seama de criteriile caracteristice destinatiei
interiorului, in conexiune cu aspectele cantitative si calitative ale
mediului luminos interior confortabil, functional si estetic.
Lumina naturala se distinge ca o sursa de lumina cu modificari unice si
continue de distributie si spectru. Ea poate mari satisfactia vizuala a
persoanelor si conserva energia, daca se iau in considerare aspecte cum ar
fi vederea, controlul orbirii, factorii umani si integrarea sistemelor
functionale ale cladirilor. Este necesar ca efectele luminii naturale sa fie
analizate in toate spatiile in care este admisa, chiar daca este folosita ca o
sursa de lumina, cu scopul de a evita probleme de orbire sau de pagube
produse
asupra
materialelor
cu
care
intra
in
contact.
Pentru utilizarea corecta a luminii naturale in sistemele de iluminat
interior, trebuie sa se tina seama de mai multi factori:
factorii umani, incluzand aspecte legate de fiziologie, perceptie,
preferinte,
comportament;
efectele luminii naturale asupra materialelor (mobila, piese de arta,
plante
etc.);

admisia
controlata
a
luminii
solare
directe;

admisia
controlata
a
luminii
de
zi
difuze;
efectele terenului si ale cladirilor din jur asupra luminii disponibile;
integrarea sistemelor cladirilor, incluzand iluminatul artificial,
suprafetele vitrate, geometria interioara, finisajele, sistemele de control
(manual
si
automat)
si
climatizarea.
Solutii
moderne
de
sisteme
de
iluminat
natural
Dupa functia principala a sistemelor de iluminat natural, acestea se pot
clasifica in doua mari categorii: sisteme cu ecranare a luminii solare si
sisteme fara ecranare a luminii solare. Termenul ecranare a luminii
solare se refera la procesul de evitare a accesului direct al luminii solare.
Acest lucru nu presupune insa inexistenta in interior a luminii solare, dar
aceasta este redirectionata catre suprafete cheie, deci contributia sa nu
mai este una directa, ci ea devine indirecta, contribuind la o ambianta
echilibrata, fara contraste de luminanta si fara umbre (decat slab
conturate).
Astfel, sistemele din prima categorie pot reflecta / respinge lumina directa
solara, permitand doar accesul luminii difuze a cerului, sau dimpotriva,
pot lucra predominant cu lumina solara, pe care o redirectioneaza catre
plafon sau suprafete situate deasupra nivelului ochilor ocupantilor.
Sistemele cu ecranare a luminii solare sunt destinate in primul rand
evitarii accesului direct al luminii solare, dar prezinta interes si pentru
iluminatul natural, evitarea orbirii si redirectionarea luminii directe

(solare) si difuze (a cerului). Spre deosebire de sistemele clasice de

protectie contra luminii solare (cum este cazul storurilor, obloanelor, care
pe masura ce impiedica accesul razelor solare in interior, diminueaza si
accesul luminii difuze de zi, deci iluminarea naturala din interior),
sistemele moderne dezvoltate recent permit un nivel de iluminare (produs
de lumina naturala) ridicat, concomitent cu limitarea accesului direct al
luminii solare, deci cu evitarea problemelor de orbire si inconfort vizual
(la care se adauga si un mai bun control al sarcinii termice). Acest lucru
este posibil deoarece este permis doar accesul luminii difuze a cerului.
Pe de alta parte, sistemele fara ecranare a luminii solare sunt concepute in
principal pentru a redirectiona lumina naturala in zone situate la distanta
de suprafetele vitrate. Ele pot bloca sau nu accesul direct al luminii
solare. La randul lor, aceste sisteme se pot imparti in mai multe
subcategorii: sisteme de directionare a luminii difuze (care
redirectioneaza in interior lumina provenind de la anumite zone ale boltii
ceresti, cu o utilitate deosebita pentru medii urbane cu cladiri inalte, unde
singura sursa de lumina naturala poate fi zenitul ceresc), sisteme de
directionare a luminii directe (care trimit lumina solara directa in interior,
evitand in acelasi timp problemele de orbire si supraincalzire), sisteme de
difuzie a luminii naturale (utilizate pentru o distributie uniforma a luminii
naturale in interior) si sisteme de transport al luminii naturale in interior
(care colecteaza si trimit lumina solara la distante lungi printr-o retea de
tuburi de lumina sau fibre optice). Trebuie spus faptul ca anumite sisteme
pot indeplini mai multe functii si astfel ele pot fi incadrate in mai multe
categorii din cele prezentate mai sus, asa cum este, de exemplu, cazul
elementelor orizontale de directionare a luminii naturale (light-shelves).
Panouri cu microperforatii realizate cu raze laser (laser-cut panels)
Reprezinta un sistem de directionare a luminii naturale format din siruri
de elemente rectangulare obtinute prin taierea cu raze laser a unor panouri
din material acrilic transparent. Suprafata fiecarei perforatii astfel
obtinuta devine o micro-oglinda interna care modifica traiectoria razelor
de lumina incidente. Schimbarea directiei razelor de lumina in fiecare
element al panourilor se produce prin refractie, reflexie totala interna si
apoi
din
nou
prin
refractie.
Aceste panouri pot fi utilizate in aranjamente fixe sau mobile in cadrul
unui sistem de ferestre, deoarece prezinta avantajul ca mentin vederea
catre exterior. Totusi, utilizarea lor este recomandata in principal pentru
deschiderile destinate accesului luminii naturale si nu pentru ferestrele ce
trebuie sa asigure o vedere catre exterior. Aceasta deoarece panourile
redirectioneaza lumina incidenta de sus in jos intr-o directie de jos in sus,
si deci este posibila producerea orbirii. De aceea, se recomanda instalarea
acestor
panouri
deasupra
nivelului
ochilor
ocupantilor.
Instalarea se poate face atat in varianta fixa, cat si mobila sub forma unor
sisteme de jaluzele reglabile. Evident, cea din urma prezinta avantajul
flexibilitatii, astfel ca spre exemplu vara elementele pot fi aduse in pozitia
orizontala (deschis) pentru respingerea prin redirectionare a luminii

solare directe, iar iarna pozitia verticala (inchis) permite redirectionarea

catre
interior
a
luminii
naturale
(figura
2).
Dezavantajul principal al acestui tip de sistem il reprezinta costul relativ
ridicat: 100-130 Euro/m2. Economia de energica electrica pentru iluminat
depinde de modul de instalare. Astfel ca panourile fixe amplasate in
jumatatea superioara a ferestrelor pentru a directiona lumina naturala in
adancimea incaperii poate creste contributia luminii naturale cu 10-30%,
in functie de conditiile meteorologice. Daca este posibila o inclinare a
panourilor (cu partea inferioara in exterior), atat captarea cat si
distribuirea luminii naturale in interior cresc considerabil.

3.2

Adaptarea constructiilor la conditiile naturale

In privinta adaptarii constructiilor la conditiile locale de insorire un studiu

complex aplicat unei cladiri cu o suprafata de 12300 mp cu 6 niveluri de
forma dreptunghiulara cu raportul intre laturi, orientata cu latura lunga
pe directia nord-sud, cu fatade vitrate in proportie de 50% ( ferestre
simple) si cu un coeficient de trandmisie a caldurii spre exterior de 0,3
0,2, demonstreaza posibilitatea reducerii procentuale a consumului de
energie prin:
- schimbarea orientarii axei longitudinale de la nord- sud spre estvest ( economie 9%) ( conditii meteorologice din Manchester,
Anglia)
- reducerea proportiei intre laturi nord-sud de la la 1/1 (economie
3,5 %)
- reducerea suprafetei vitrate de la 50% la 30% ( economie 8%)
- dublarea ferestrelor in ipoteza 50% vitrat ( economie 15%)
- reducerea coeficientului de transmisie la 0,1 prin cresterea
rezistentei termice a peretilor, planseului, pardoselii ( economie
21,5%)
Asa cum se poate observa, 25% din economiile totale de energie provin
din alegerea corecta a orientarii si formei cladirii

Bibliografie:
Revista Instalatorul, nr.6/2002, www.artecno.ro
Optica ondulatorie, Manual de fizica clasa a 12a
www.stgobain.ro
www.nrel.gov
Parois Vitree, S. Farkh, 2001
Fizica sistemelor atomice izolate si neizolate, Valentin Manoliu
www.mardiros.net/athmosphere
www.cam.ac.uk
www.eco-civica.com
www.cceg.ro
Tehinici moderne de utilizare a luminii naturale in iluminatul interior, ing.
Cosmin Ticleanu
Elemente de Mediu, note de curs sem II an I Urbanism, Prof. Doina Cristea

Ionici Liliana
Merla Horia
Olteanu C. Marian
Tudor Daniel
Gr. 41 U.