OTK - Bazele fizice ale locomoiei

Bazele fizice ale miscarii

Miscarea corpului omenesc are la baza legile fizice, a caror cunoastere ne ajuta sa
intelegem actul complex al recuperarii medicale.
Kinetologia inseamna prin definitie miscare si in concret miscare mecanica, adica
schimbari succesive de pozitii ale corpului fata de alte corpuri de referinta sa ale unor segmente ale
corpului fata de corpul insusi. Aceeasta stiinta are ca tehnica de lucru si akinezia, repausul sau
imobilizarea. Nu este o contrazicere a definitiei, caci repausul este considerat in fizica un caz
particular al miscari, in care un corp ramane in aceleasi raporturi cu corpurile din jur.
A. Despre forta si miscare
Pentru ca un corp sa fie scos din starea de repaus este necesara interventia unei forte.
In functie de unele caracteristici ale acestei forte se vor inregistra miscari diferite.
Fortele actioneaza peste tot, desi sunt nesesizate de noi. Forta este cauza modificarii starii
de repaus sau de miscare.
Clasificarea fortelor:
a) dupa efecte:
-forte statice: apasari sau tractiuni ce modifica forma sau volumul corpului fara a
produce miscarea;
-forte dinamice: actioneaza pe un corp in repaus sau in miscare si produc fie
miscare, fie cresterea amplitudinii de miscare.
b) dupa origine:
-forte interne: musculare;
-forte externe: electrice, centripete, gravitatie.
Fortele sunt vectori, caracterizate prin: directie, sens, punct de aplicare si marime.
Kinetologia medicala foloseste urmatoarele situatii:
daca asupra unui corp actioneaza o forta, miscarea se produce in sensul ei;
daca asupra unui corp actioneaza intr-un punct comun 2 forte pe aceeasi directie si-n
acelasi sens, rezulta o forta unica egala cu suma marimii fortelor respective;
daca asupra unui corp actioneaza 2 forte cu aceeasi directie, dar sensuri diferite,
miscarea se va produce in sensul fortei mai mari;
daca asupra unui corp actioneaza 2 forte egale pe aceeasi directie, dar in sensuri opuse,
rezulta o stare de echilibru.
F= m a = 1 kg 1 m/s = 1 N
F- forta; m- masa; a- acceleratie; m/s - metrii/ secunda; N- Newton
1

B. Despre gravitatie, sprijin, echilibru

Miscarea oricarui corp este influentata de greutatea sa. Greutatea unui corp este
forta cu care acel corp apasa pe un plan orizontal sau, altfel spus, este forta cu care corpul
este atras spre pamant.
Greutatea va fi deci definita de masa corpului (in kg) si de acceleratia
gravitationala ( considerata 9.8 m/s ).
G=mg
G- greutate; m- masa; g- acceleratie gravitationala
Gravitatia este forta prin care corpurile sunt atrase de centrul pamantului si
perceputa pe directia verticala, cu sensul de sus in jos. Aceasta forta poate fi folosita in
scop de:
-usurare a miscarii: cand sensul de executie al acestora coincide cu sensul
fortei de atractie;
-ingreunare a miscarii: executata in sens invers;
-echilibru: cand fortele sunt anulate prin suspendarea corpului sau
segmentelor (suspensoterapie generala sau segmentara).
Forta de gravitatie actioneaza intr-un punct comun numit centrul de greutate
(CG), care este variabil, dar care in pozitia stand se gaseste in dreptul vertebrei S2, la
intersectia planurilor mediofrontal, mediosagital cu planul transversal ce trece prin S3.
Pentru segmente, centrul de greutate este situat la unirea 1/3 proximale cu 1/3 medie.
Unghiul de stabilitate este format de: proiectia centrului principal de greutate pe
baza de sustinere si dreapta care uneste centrul de greutate cu marginea bazei de
sustinere. Se descriu 3 tipuri de echilibru:
stabil: centrul de greutate se proiecteaza in interioarul bazei de sustinere; unghiul
de stabilitate este obtinut prin coborarea centrului de greutate, proiectia lui cat mai
in centrul bazei sau prin marirea bazei;
instabil: centrul de greutate se proiecteaza in afara bazei de sustinere; are unghi
mic de stabilitate prin dispunerea centrului de greutate cat mai sus si micsorarea
bazei de sustinere;
indiferent: inaltimea si pozitia centrului de greutate nu se modifica, desi se
modifica pozitiile corpului (rostogoliri).
C. Despre masini simple
In fizica, prin masini simple intelegem orice dispozitiv utilizat de om pentru a
amplifica efectul unei forte sau pentru a o face mai comod de aplicat.
Metodele kinetologice utilizeaza foarte frecvent astfel de masini simple.
2

1. Parghiile
O bara dreapta sau curba, pe care forta F (activa) si forta R (reactiva) tind sa o
roteasca in jurul unui punct de sprijin S, reprezinta o parghie.
In functie de pozitia punctului de sprijin fata de fortele F si R se descriu 3 tipuri
de parghii:
a) parghie de gradul I de echilibru : punctul de sprijin se afla intre cele doua forte
F-S-R
exemplu: articulatia bazinului, articulatia coloanei cervicale.
b) parghie de gradul II de forta: punctul de rezistenta se afla la mijloc S-R-F
exemplu: cand ne ridicam pe varfuri piciorul devine o astfel de parghie
c) parghie de gradul III de viteza : punctul fortei este la mijloc R -F- S
In cadrul parghiilor distanta dintre punctul de sprijin si punctele celor doua forte F
si R poarta numele de bratele acestor forte.
exemplu: articulatia cotului
2. Scripetii
Scripetele este format dintr-o roata, cu sant pe muchie, mobila in jurul axului care
trece prin centrul sau. Axul este montat la o furca prevazuta cu un carlig. Prin santul
scripetelui trece un cablu sau o coarda. Scripetele poate fi fix sau mobil.
3. Planul inclinat
Planul inclinat ofera avantajul descompunerii fortei de greutate, a corpului sau a
segmentului, dupa o directie paralela cu planul si una perpendiculara pe acesta. Astfel,
este ncesara doar invingerea unei forte mai mici decat greutatea corpului sau segmentelor
de mobilizat. Din aceasta cauza, planul inclinat se foloseste ca mijloc de scadere a
intensitatii efortului.
Bibliografie:

Mariana Cordun, Kinetologie medicala,Editura AXA, Bucuresti, 1999

Gabriel N. Lupan, Bazele teoretice ale kinetoterapiei, Editura Remus, Cluj
Napoca, 2001
Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura
Medicala Bucuresti, 1987