A.

Metodele interpretarii normelor juridice

1. Metoda gramaticala
- Normei juridica prin analiza sintactica si morfologica a textului normei juridice
(sensul cuv, modul de fol a ac in text, acceptiunea, conjunctiile, modul de
imbinare a frazelor)
- Definitiile din L faciliteaza sarcina interpretului, care pleaca de la premisa ca L e
scrisa in L omeneasca, imperfecta
2. Metoda sistematica
- Priveste modalitatea de stabilire a sensului normei prin incadrarea sa in economia
actului normativ din care face parte ori in ansamblul altor acte normative, asta pt
ca norma e parte a unei institutii, a unei ramuri, a unui sistem de drept
- O interpretare tb sa se face subiectem materiam, cf sistemului dreptului
3. Metoda istorica (occasio legis)
- Urmareste sa explice intelesul normei juridice prin luarea in consideratie a ceea ce
se cheama occasio legia imprejurarile social jur care au stat la baza elaborarii si
adoptarii legii
- Pp cercetarea actelor preparatorii ale unui act normativ, a expunerii de motive, a
interpelarilor, a amendamentelor propuse, a interventiilor cu ocazia dezbaterii, a
reactiilor presei vremii, compararea cu reglementari anterioare
4. Metoda logica (ratio legis, mens legis)
- Implica aprecieri rationale, prin aplicarea legilor logicii formale
- Hermeneutica juridica pleaca de la teoria generala a interpretarii si se sprijina pe
pp logicii formale, pe legile fundamentale ale gandirii
- Rationamentele logice dau nastere unor reguli ale interpretarii : exceptio est
strictissimae interpretationis
- Se fol o serie de argumente ale logicii formale :
=>ab absurdum (stabilirea tezei de demonstrat prin informarea tezei contrare)
=> per a contrario (se bazeaza pe legea logica a tertului exclus qui dicit de uno,
negat de altero fol cu prudenta)
=> a majori ad minus (qui potesst plus, potesst minus exista <, o singura exc : in
timpul lui Justinian, femeia putea vinde bunul dotal, dar nu il putea ipoteca)
=> a fortiori (cu atat mai mult ratiunea legii e cu atat mai puternica in situatia
nereglementata)
=> a pari (ubi eadem ratio, ibi idem ius analogia, dar asta nu se aplica in cazul
exc, care sunt de stricta interpretare)
=> ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (observarea spiritului L)
5. Analogia
- Cand organul de aplicare nu gaseste o norma corespunzatoare pt a o aplica unei
anumite situatii, face apel fie la o norma asemanatoare (analogia legis), fie la
principiile de drept (analogia iuris)
- In dr roman, cand jud nu gasea solutia, pronunta, sub juramant formula rem sibi
non liquere, retragandu-se din judecarea cauzei ; acum insa, judecatorul nu mai
poate proceda astfel, ><, denegare de dreptate (se pronunta pe baza PGD, ridicand
analogia la nivelul principiului pe care il aplica)
- Unele coduri prevad expres analogia, CCiv roman obliga numai jud sa se
pronunte inclusiv cand nu gaseste solutia in L
- In dr penal nu e recunoscuta analogia ca metoda de interpretare exista pp
legalitatiii incriminarii (nullum crimen sine lege) si pp legalitatii pedepsei (nulla
poena sine lege).

In dr procesual penal insa, tacerea L nu poate fi obstacol in calea infaptuirii

justitiei, a.i. analogia isi va gasi aplicare (cu exc normelor care restrang liberul
exercitiu al drepturilor sau a celor cu caracter exceptional)