Definitii de caz standart de infectii nosocomiala.

Infectia nosocomiala-este orice maladie infectioasa care afecteaza

pacientul ca rezultat al spitalizarii sau adresarii dupa asistenta
medicala,sau maladii infectioase care afecteaza lucratorul medical al
institutiei curative-profilactice ca urmara indeplinirii obligatiunilor
functionale,indifferent de momentul aparitiei simptomatologiei,in spital
sau dupa externare,in limitele perioadei de incubatiei.

Particularitatile etiologice ale infectiei

nosocomiale si caracteristica lor.
Structura etiologica a infectiilor nosocomiale variaza si include o
diversitate mare de specii de bacterii gram pozitiv si gram
negative,sporulate si asporulate,aerobe si anaerobe care apartin la
diferite familii si genuri.Un rol important ca factor etiologic il au si
unele specii de virusuri micete si rotozoare.Dezvoltarea si evolutia
infectiilor nosocomiale sunt influentate de o serie de factori
caracteristici atit microorganismului cit si organismului omului si
mediului ambient printer carepot fi enumerate doza infectanta
masiva,prezenta unui complet de factori de patogenitate heterogenitatea
si variabilitatea populatiei microbiene si a
microbiocenozelor,tegumentele si membranele mucoasei
deteriorate,rezistenta naturala scazuta a macroorganismului,capacitatea
insuficienta de declansare a unui raspuns imun adecvat prezenta
multiplilor factori de transmitere efectiva a agentului.Pentru multe specii
de microorganisme conditionat patogenic cu habitat in organismul
omului este caracteristica o variabilitate pronuntata a caracterelor
biologice in populatie care se manifesta in doua variante:intra si
interpopulationala.

Epidemiologia infectiilor sanguine transmisibile.

Infectia HIV/SIDA-sindromul imunodeficientei achizitionate(SIDA)
prezinta o viroza fatala cu afectare predominanta a verigei celulare a
imunitatii,caracterizata prin dezvoltarea maladiilor infectioasa si
parazitara si a tumorilor maligne.Agentul etiologic al SIDA este virusul

imunodeficientei virale HIV,sunt cunoscute doua

virusuri:desinestatatoare al imunodeficientei umane HIV 1 si HIV
2.Infectia HIV2 este comparativ mai putin raspindita in lume si
provoaca maladia mai putin grava decit HIV1.Sida este prima infectie
virotica a omului cu raspindire pandemica cu care sa confruntat
omenirea.Agentul pathogen face parte din grupul retrovirusurilor,familia
lentivirusuri,care poseda capacitatea de a se integra in aparitia genetica a
celulelor umane fara sa-si manifeste patogenitatea.Proprietatea unicala a HIV ca de altfel si altor
reprezentanti ai retrovirusurilor este capacitatea ADENEULUI de a se integra adica de a se
incorpora in ADENEUL celulei umane si de a-si reproduce propriul material genetic in paralel cu
ADENEUL uman si de-ai codifica sinteza propriilor proteine.
Infectia HIV si SIDA nu au careva manifestari clinice specifice,tabloul clinic se caracterizeaza
printr-o mare diversitate determinate pe de o parte de capacitatea HIV de afectare diferitei
cellule,pe de alta parte de dezvoltare diferitor maladii infectioase inclusive oportuniste adica
provocate de microorganisme conventional patogene.De ultima circumstanta este legata
dependenta acestor afectiuni de raspindire a microorganismelor conventional patogene in diferite
regiuni geografice ale lumii.

Caile de transmitere a infectiei HIV.

1.Prin single si obiectele contaminate de singe
2.Sexuale
3.Transplacentare.
Diagnosticul de laborator ale infectiei HIV se bazeaza pe detectarea
anticorpilor anti HIV.La 90-95% personae infectate anticorpii anti HIV
sunt produsi de obicei in primele trei luni dupa infectare,la 5-9 % in
decurs de sase luni,la 0,5-1 % mai tirziu.Cel mai timpuriu anticorp pot fi
detectati la doua saptamini dupa infectare.La stadiile terminale ale SIDA
titrul anticorpilor poate fi foarte scazut disparind complet,perioada de la
momentul infectarii pina la aparitia in singe a anticorpilor in titrul
diagnostic se numeste ferestra serologic negative fiind o perioada cind
individual dj este infectat iar anticorpii inca nu se determina.Acest
stadiu este cel mai periculos mai ales din punct de vedere al
hemotransfuziei.In stadiile terminale ale SIDA propriu-zise titruri
anticorpilor poate scadea essential pina la disparitia completa.
Pentru planificarea investigatiilor de laborator bazate pe depistarea
anticorpilor antivirali si interpretarea corecta a datelor de laborator,o
importanta majora prezinta cunoasterea marcherilor serologici prezenti
in singe la stadii diferite ale infectiei.

Epidemiologia Hepatitelor Virale B,C,D.

Hepatitele virale parenterale sunt recunoscute ca o problema globala de
sanatate publica.Un procent mare dintre cazurile de HV sunt associate cu
manipulatiile medicale si pot fi prevenite prin implimentarea strategiilor
de prevenire in institutiile medical.Riscul estimat de ransmitere a
infectiei dupa expunere accidentala la virusurile HV B,C este 0,3%,1035% si 2,7% respectiv.Hepatita virala este una dintre problemele de
sanatate cea mai importanta de pe plan mondial.Desi incidenta hepatitei
acute virale a scazut pe plan mondial,chiar si in tarile in curs de
dezvoltare,datorita masurilor crescute de igiena si a sigurantei actului
interventiilor medicalee precum si a programului de vaccinare pentru
virusurile hepatice A si B,totusi hepatita cu virus C determina de
cresterea globala a incientei mortalitatii si morbiditatii cauzata de
hepatite.

Mecanism si caile de transmitere

Caile naturale:
1.perinatala-transmiterea de la mama infectata la fat in timpul nasterii si
intrauterine
2.orizontala-transmiterea ca rezultat al contactelor habituale directe cu
personae infectate in lipsa intermedierii prin vectori artificiali
3.sexuala-transmiterea ca rezultat al contactelor sexuale cu persoane
infectate.

Caile artificiale:
1.nosocomiala-transmiterea infectiei prin intermediul serviciilor prestate
in cadrul institutiilor medicale in majoritatea cazurilor prin diferite
manipulatii parenterale
2.pacient-medic-infectarea personalului medical de la pacientul infectat
3.pacient-pacient-infectarea pacientilor receptivi de la pacientul infectat

4.medic-pacient-infectarea pacientilor prin contact direct cu single

personalului medical infectat
5.pacient-societate-infectarea ocazionala a persoanelor receptive din
afara institutiei medicale prin intermediul acelor si altor instrumente
medicale ascutite utilizate care fiind decontatenu au fost nimicite
definitive
6.habitual-comunala-transmiterea agentului pathogen in mediul habitual
sau ca urmare prestarii serviciilor comunale cosmetice prin intermediul
unor vectori artifiaiali.

Factorii de risc asociati cu transmiterea hepatitelor

virale
a)Hepatita B

Transfuzii sau transplante de la donator AgHBs pozitiv

Multiple manipulatii parenterale
Nastere de la mama cu hepatita virala B
Administrarea i/v a drogurilor
Hemodializa
Aministrarea remediilor medicamentoase pe cale injectabila
Contact sexual habitual cu individual AgHBs pozitiv
Parteneri sexuali multipli
Examinarea pacientilor cu instrumentar medical visual si
endoscopic contaminat

b)Hepatita C

Transfuzii sau transplante de la donatori infectati

Administrarea intravenoasa a drogurilor
Hemodializa
Trauma profesionale cu instrumente medicale contaminate
Contact sexual habitual cu individul anti-HCV pozitiva
Parteneri sexuali multipli
Nastere de la mama infectata

Contolul infectiilor cu virusul hepatitelor B,C,D

 Vaccinarea universala a nou-nascutilor si contingentelor de risc si

adolescentilor preventia specifaca a hepatitelor B,D
Reducera maximala a transfuziilor neargumentate preparatelor
sanguine si injectiilor
Inlocuirea instrumentelor de multipla folosinta prin instrumente de
unica folosinta
Organizarea corecta a colectarii aplicarii si incenerarii deseurilor
medicale
Educarea dupa unele stansarte de igiena personala si comportament
sexual inofensiv a categoriilor de risc
Asigurarea protectiei pielii,mucoaselor,ochilor personalului
medical la locul de munca
Tratamentul bolnavilor cu hepatite virale acute si cornice cu
preparate antivirale

Profilaxia specifica a hepatitei virale B,C

Cea mai eficace masura de prevenire a hepatitei virale B la momentul
actual este vaccinarea.Majoritatea vaccinelor utilizate astazi cu o
imunogenitate inalta.Profilaxia specifica a hepatitei virale B se
realizeaza prin doua metode:imunizarea active si pasiva.Imunizarea
active se produce prin administrarea vaccinului contra hepatitei virale B
care este folosita in practica mondiala in doua tipuri derivat plasmatice si
recombinat genetice.Pentru profilaxia pasiva se foloseste
imunoglobulina specifica contra hepatitei virale B.

Profilaxia nespecifica a hepatitelor viraleB,C,D

Profilaxia nespecifica poate fi efectuata cu success in cazul
executarii cu granitii a unui complex de masuri profilactice in
institutiile medicale si nemedicale in conditii habituale.Scopul
principal al profilaxiei nespecifice in institutiile medicale consta
in evitarea posibilitatilor de transmitere a agentilor patogeni ai
hepatitelor virale B,C,D de la sursa de infectie personalului

medical,bolnavilor si altor personae,care recurg la serviciile

institutiilor medicale sau paramedicale.

Frecventa infectiilor chirurgicale

Necatind la succesele obtinute in domeniul chirurgiei in ultimul
timp infectiile legate de interventii chirurgicale continua de a fi
o problema stigenta pentru sanatatea publica.Frecventa
infectiilor chirurgicale in mare masura depinde de profilul
institutiei de tipul operatiei,apartenenta pacientului la grupele de
risc,si nu in ultimul rind de calitatea depistarii,inregistrarii si
evidentii cit si de prezenta studiilor speciale din acest
domeniu.Incidente prin infectii postchirurgicaleeste in functie
directa de tipul interventiilor chirurgicale.Un studio efectuat
recent a demonstrat ca in stationarele chirurgiei generale cea mai
inalta incidenta prin infectii chirurgicale are loc in cazul
interventiei chirurgicale pe pancreas 416,66%.Dupa rezectia
gastrica complicatiile septicopurulente constitue
224,5%,echinococectomie-133,3%,colicistectomie116,2%,apendicectomie-83,76%,herniotomie55,71%,laparatomie-183,2%,alte tipuri de interventii
chirurgicale-58,2%.Infectile nosocomiale sunt cauza principala a
deceselor spitalicesti,rata letalitatii pacientilor cu infectii
postchirurgicale constitue 2% si prelungeste durata aflarii in
spital cu 7 zile in tarile din Occident cu 10 zile in spitalele din
S.Petersburg.Prelungirea duratei de spitalizare a pacientilor cu
infectii nosocomiale constitue cea mai importanta pricina ce
conduce la majorarea cheltuelilor materiale.

Criterii de determinare a infectiilor chirurgicale

nosocomiale

Identificarea infectiei chirurgicale subintelege interpretarea

clinica,epidemiologica si de laborator a proceselor
inflamatorii,aparute la pacientii operatii in perioada
postoperatorii.Definitiile de caz standart joaca un rol hotaritor in
determinarea depistarea si inregistrarea infectiilor
nosocomiale.Infectiile chirurgicale se impart in doua
categorii:cele de suprafata,cind in procesul inflamator sunt
implicate numai invelisurile cutanate si tesuturile subcutanate,si
infectii profunde,cind in process sunt implicate tesuturile mai
profunde.
Infectia chirurgicala a organelor sau a cavitatilor implica partea
anatomica a organismului cu exceptia invelisurilor sau peretilor
organismului in regiunea inciziei,care au fost deschise sau au
fost supuse manipulatiei in procesul de operatie.

IMSP Institutul Oncologic

REFERAT
Infectiile Nosocomiale

A efectuat:Cotelnic Tatiana
Rusu Cristina
Coordonator:Mindru Ludmila

-Chisinau 2011-