" Mila este mai placuta lui Dumnezeu decat jertfele " ( Osea 6, 6; Matei 9, 13; 12, 7

) . " Cine face milostenie isi face bine sufletului sau " , zice Solomon ( Pilde 11,
17 ) , dobandeste viata, dreptate si slava " ( Pilde 21, 21 ) si este fericit ( Pilde 14,
21 ) . Iar Mantuitorul fericeste pe cei milostivi si le asigura mila Sa, atat in veacul
de acum cat si in cel viitor, caci zice : " Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui "
( Matei 5, 7 ) .
Dar nu este de ajuns pentru mantuire numai milostenia. Ca nu numai porunca
milosteniei trebuie implinita, ci si toate celelalte fapte bune si porunci ale lui
Dumnezeu : Sfantul Apostol Iacob zice : " Cine va pazi toata legea, dar va gresi
intr-o singura porunca, s-a facut vinovat de toate poruncile. Caci Cel ce a zis sa nu
desfranezi, a zis si sa nu ucizi. Si daca nu desfranezi dar ucizi, te-ai facut calcator al
legii " ( Iacob 2, 11 ) . Cel ce a zis " fiti milostivi " ( Luca 6, 36 ) , tot Acela a zis : "
Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si se va
ierta voua " ( Luca 6, 37 ) . Si cel ce a fericit pe cei milostivi, Acela a fericit si pe
cei saraci cu duhul si pe cei blanzi si pe cei ce flamanzesc si pe cei prigoniti pentru
dreptate ( Matei 5, 3-12 ) .
Deci, trebuie sa intelegem clar ca omul credincios, care voieste sa se mantuiasca,
este dator sa implineasca nu numai porunca milosteniei, ci sa se osteneasca dupa a
sa putere a implini toate faptele bune si toate poruncile Domnului.
265. De ce se numeste iubirea de argint, adica iubirea de bani, de placeri si de averi,
inchinare la idoli ?
Se numeste inchinare la idoli pentru ca cei ce iubesc banii, placerile trupului si
averile, se inchina acestor patimi ca unor dumnezei si pun pe acestea mai presus
decat pe Ziditorul. Adica, cel ce se iubeste pe sine mai mult decat pe Dumnezeu,
este un inchinator la idoli. La fel este si cel ce se ingrijeste de mancare, de bani, de
haine, de avere, mai mult decat de suflet, de biserica, de rugaciune, de spovedanie,
de milostenie. Iubirea de sine are masura iubirea de aproapele ( Matei 19, 19 ) .
Iubirea de Dumnezeu nu are limita, adica este nelimitata, dupa porunca : " Sa
iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta; din tot cugetul tau si din toata puterea ta " (
Deuteronom 6, 4-5 ) . Cel iubitor de bani se inchina banilor in locul lui Dumnezeu.
Cel lacom la mancare isi face pantecele sau un dumnezeu, adica idol, dupa marturia
Sfantului Apostol Pavel ( Coloseni 3, 5 ) . Iar " cel ce face pacatul este rob al
pacatului " ( Ioan 8, 34; Romani 3, 9; 6, 16; Efeseni 2, 3; I Tesaloniceni 4, 5; Tit 3,
3; II Petru 2, 19 ) . Deci, cine este rob al pacatului, nu mai poate fi rob al lui
Dumnezeu. Tocmai de aceea Mantuitorul a pus prima conditie, celui ce vrea sa-I
urmeze Lui, sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa, spre a-I urma Lui ( Matei 16,
24 ) . Si aceasta, pentru ca cel ce are patima iubirii de sine are impreuna cu ea si
toate patimile si pacatele, deoarece " iubirea de sine este maica, radacina si izvor a
tot pacatul " ( Sfantul Efrem Sirul, Tomul III, Cuvant pentru faptele cele bune si
pentru patimi; Fi!ocalia, vol. IV, Cuvant minunat si folositor, de Sfantul Ioan
Damaschin etc. ) .

266. Ce este egoismul si cum poate crestinul sa se izbaveasca de el ?

Egoismul este iubirea de sine, adica iubire nerationala, exagerata fata de trup
( Filocalia, vol. II, cap. 59 ) . Crestinul se poate curati de aceasta cumplita patima
prin lepadarea de sine ( Matei 16, 24 ) ; prin biruirea de sine, nepretuirea de sine,
defaimarea de sine, cunostinta de sine si tagaduirea de sine; prin rugaciune, post si
deasa spovedanie.