An PDF

Universitatea Transilvania din Brasov
Facultatea de Matematica si Informatica

ERNEST SCHEIBER
NUMERICA
ANALIZA
Brasov
Cuprins
I
INTERPOLARE S
I APLICAT
II
1 Diferente finite
1.1 Diferente finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ecuatia cu diferente liniara . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Sistem fundamental de solutii . . . . . . . . . . .
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solutii .
1.2.3 Solutia ecuatiei cu diferente neomogena . . . . . .
1.3 Metoda seriilor formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
11
11
14
15
17
20
21
24
.
.
.
.
.
35
35
42
44
48
59
.
.
.
.
.
.
.
.
69
69
72
73
73
76
78
79
81
4 Formule de derivare numeric

a
4.1 Aproximarea derivatei prin diferente . . . . . . . . . . . . . . . .
89
89
2 Elemente din teoria interpol

arii
2.1 Sisteme Cebsev . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . .
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . .
2.4 Diferente divizate . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Algoritm pentru calculul diferentei divizate
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
3 Convergenta procedeelor de interpolare prin polinoame

3.1 Spatii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Interpolare si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Divergenta interpolarii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Statiu topologic Baire . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Principiul condensarii singularitatilor . . . . . . . .
3.3.3 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . . .
3.3.4 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . . .
3.3.5 Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
4.2
4.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . .
5 Formule de integrare numeric

a
5.1 Natura aproximarii . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Formule de tip Newton - Cotes . . . . . . . .
5.3 Evaluarea restului . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Integrale de tip Cauchy . . . . . . . . . . . . .
5.7 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . .
5.10 Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.10.1 Formula de integrare numerica Lobatto
5.10.2 Formula de integrare numerica Radau .
5.10.3 Formula de cvadratura Gauss-Kronrod
5.11 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . .
5.11.1 Polinoamele si numerele lui Bernoulli .
5.11.2 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . .
5.11.3 Formule de integrare Euler-MacLaurin
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
90
93
95
96
98
100
106
108
109
111
116
121
122
122
124
125
126
126
131
133
6 Metoda celor mai mici p

atrate
143
6.1 Determinarea unei functii de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 143
6.2 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . 149
7 Transformarea Fourier discret
a
7.1 Transformata Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida . . . . . . . .
7.3 Aplicatii ale transformatei Fourier discreta . . . . . . . . . . .
7.3.1 Calculul coeficientilor Fourier . . . . . . . . . . . . . .
7.3.2 Calculul coeficientilor Laurent . . . . . . . . . . . . . .
7.3.3 Determinarea functiei analitice cunoscand partea reala
7.3.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
7.4 Transformarea cosinus discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
153
153
157
158
158
160
160
162
163
8 Polinoame trigonometrice
169
8.1 Interpolare trigonometrica pe noduri oarecare . . . . . . . . . . . 170
8.2 Interpolare trigonometrica pe noduri echidistante . . . . . . . . . 176
8.3 Convergenta polinoamelor de interpolare trigonometrica . . . . . . 180
CUPRINS
9 Functii spline polinomiale

9.1 Interpolare cu functii spline cubice . . . . . . .
9.2 Functia spline polinomiala . . . . . . . . . . . .
9.2.1 Functia spline polinomiala naturala . . .
9.2.2 Interpolare cu functii spline polinomiale
9.3 Functii B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3.1 Functii B-spline pe noduri echidistante .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
189
189
198
199
201
203
206
10 Interpolare cu sinus cardinal

209
10.1 Interpolare pe noduri echidistante n [0, ] . . . . . . . . . . . . . 209
10.2 Interpolare pe noduri echidistante n R . . . . . . . . . . . . . . . 213
11 Rezolvarea problemelor Cauchy
11.1 Metode de discretizare . . . . . . . . .
11.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
11.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . .
11.4 Schema diferentelor regresive . . . . . .
11.5 Schema de calcul predictor - corector .
11.6 A-stabilitatea schemelor de calcul . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
217
218
224
236
240
241
244
12 Rezolvarea problemelor bilocale

251
12.1 Metoda tirului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
13 Metode de homotopie
255
13.1 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare . . . . . . . . 255
II
NUMERICA
ALGEBRA LINIARA
257
14 Elemente de analiz
a matriceal
a
259
14.1 Definitii, notatii, proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
15 Rezolvarea sistem. algebrice liniare
15.1 Numarul de conditionare al unei matrice . . . . .
15.2 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . .
15.3 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . .
15.4 Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
15.5 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky
15.6 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . .
15.7 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
271
272
274
278
279
288
289
291
CUPRINS
15.8 Solutie n sensul celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . . 300

16 Transformarea Householder
16.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . .
16.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . .
16.3 Cea mai buna aproximatie . . . . . . . . . . .
16.4 Metoda celor mai mici patrate . . . . . . . . .
16.5 Bidiagonalizarea unei matrice . . . . . . . . .
16.6 Reprezentare similara de tip Hessenberg a unei
17 Valori si vectori proprii
17.1 Forma normala Schur . . . . .
17.2 Diagonalizarea unei matrice .
17.3 Raza spectrala a unei matrice
17.4 Metode numerice . . . . . . .
17.4.1 Metoda puterii . . . .
17.4.2 Algoritmul QR . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
matrice
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
307
307
309
313
318
320
322
.
.
.
.
.
.
325
325
330
333
338
338
339
18 Descompunerea valorii singulare

345
18.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
18.2 Metoda celor mai mici patrate prin DVS . . . . . . . . . . . . . . 349
19 Spatii Krylov
19.1 Definitia spatiului Krylov . . . . . . . . . . . . .
19.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . .
19.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare .
19.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . .
19.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . .
19.4 Calculul valorilor si vectorilor propri . . . . . . .
19.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximatie
III
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
REZOLVAREA ECUAT
IILOR NELINIARE
20 Rezolvarea ecuatiilor neliniare

20.1 Preliminarii de analiza functionala . . . .
20.2 Metoda liniarizarii . . . . . . . . . . . .
20.3 Metoda liniarizarii modificata . . . . . .
20.4 Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare
20.5 Rezolvarea ecuatiilor algebrice . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
351
351
351
354
356
356
357
357
359
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
361
361
368
372
374
378
CUPRINS
20.6 Rezolvarea ecuatiilor polinomiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384
IV
REZOLVARE PRIN OPTIMIZARE
21 Elemente din teoria optimiz

arii
21.1 Functionale diferentiabile . . . . . . . .
21.2 Functionale convexe . . . . . . . . . . .
21.3 Proprietati ale problemei de optimizare
21.4 Metode de descrestere . . . . . . . . .
21.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
393
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
22 Rezolvarea ecuatiilor prin optimizare

22.1 Rezolvarea unui sistem liniar prin cele mai mici patrate .
22.2 Rezolvarea unui sistem neliniar prin cele mai mici patrate
22.3 Rezolvarea unei ecuatii liniare prin metode de optimizare
22.4 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
395
395
397
400
402
403
.
.
.
.
407
407
408
409
411
ANEXE
A Notiuni de teoria erorilor

A.1 Eroare absoluta si eroare relativa . . . . .
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobila . .
A.4 Protocolul IEEE 754 . . . . . . . . . . . .
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . .
419
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
421
421
422
423
425
426
B Implementarea metodelor iterative
431
C Identit
ati trigonometrice
433
D Determinarea unor parametri numerici
435
E Imbun
at
atirea convergentei
439
E.1 Ordinul de convergenta al unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439
E.2 Imbunatatirea convergentei unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
E.3 Transformarea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
F Determinarea ordinelor de convergent
a
443
CUPRINS
G Polinoame ortogonale clasice

G.1 Polinoame Legendre . . . .
G.2 Polinoame Hermite . . . . .
G.3 Polinoamele lui Laguerre . .
G.4 Polinoame Cebsev . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
449
449
452
455
458
H Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic

459
H.1 Schema de calcul explicita de tip Runge Kutta n 4 trepte . . . 460
H.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte . . . 465
I
Reprezentarea multimii de A-stabilitate
J Produsul Kronecker
Bibliografie
469
473
475
Partea I
INTERPOLARE S
I APLICAT
II
Capitolul 1
Diferente finite
1.1
Diferente finite
Diferentele finite stau la baza multor metode de calcul numeric privind integrarea si derivarea numerica, integrarea ecuatiilor diferentiale ordinare si cu
derivate partiale. Functiile care intervin n acest capitol sunt functii reale de o
variabila reala. Printr-o diferenta finita de ntelege un operator de forma
h f (x) = Af (x + ah) Bf (x + bh)
(1.1)
unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului

h (f + g) = h f + h g.
Diferentele finite de ordin superior se introduc recursiv
0h f = f
nh f = h (hn1 f ),
n > 1.
Diferentele finite uzuale sunt:

diferenta finita progresiva
4h f (x) = f (x + h) f (x);
diferenta finita regresiva
h f (x) = f (x) f (x h);
11
12
CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE
diferenta finita centrata

h
h
h f (x) = f (x + ) f (x ).
2
2
In cele ce urmeaza vom studia doar diferentele finite uzuale.
Formulele explicite de calcul ale unei diferente finite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalitatile:

n
(1)nk f (x + kh);
= k=0
(i)
k

Pn
n
n
(1)k f (x kh);
(ii) h f (x) = k=0
k

Pn
n
4kh f (x);
(iii) f (x + nh) = k=0
k

Pn
n
(iv) f (x nh) = k=0
(1)k kh f (x).
k
4nh f (x)
Pn
(1.2)
Demonstratie. 4nh f (x) se exprima ca o combinatie liniara a valorilor lui f n

x, x + h, . . . , x + nh, adica are loc o formula de forma
4nh f (x) =
n
X
Ak f (x + kh).
k=0
Pentru determinarea coeficientilor (Ak )0kn , alegem f (x) = ex si atunci

ex (eh 1)n =
n
X
Ak ex+kh .
k=0
Dezvoltand binomul din membrul stang gasim

n
n
X
X
n
nk x+kh
(1) e
=
Ak ex+kh .
k
k=0
k=0

n
Identificand coeficientii lui e
gasim Ak =
(1)nk , adica relatia (i).
k
In mod asemanator se pot justifica si celelelte relatii.
Stabilim o serie de proprietati ale diferentei finita progresiva. Rezultate asemanatoare se pot deduce si pentru celelalte diferente finite.
x+kh
13
1.1. DIFERENT
E FINITE
Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca functia f este derivabila de ordin

n atunci exista c (x, x + nh) astfel ncat
4nh f (x) = hn f (n) (c).
(1.3)
Demonstratie. Prin indutie matematica dupa n, pentru n = 1, utilizand teorema de medie a lui Lagrange avem succesiv
4h f (x) = f (x + h) f (x) = hf 0 (c)
x < c < x + h.
Presupunem relatia (1.3) adevarata pentru diferentele de ordin n1. Daca g(x) =
f (x)
4n1
n
atunci
hn1
4h (4n1
4nh f (x)
h f (x))
=
=
hn
hn
f (x+h)
4n1
h
hn1
f (x)
4n1
h
hn1
d 4n1
g(x + h) g(x)
f (x)
= g 0 (
c) =
[ h n1 ]|x=c
h
dx
h
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comuta cu operatorul de
diferenta finita, rezulta ca
=
d 4hn1 f (x)
4hn1 f 0 (x)
4nh f (x)
=
[
]|
=
|x=c .
x=
c
hn
dx
hn1
hn1
Utilizand ipoteza inductiei,
0
4nh f (x)
4n1
h f (x)
=
|x=c = (f 0 )(n1) (c) = f (n) (c),
n
n1
h
h
unde x < c < c < c + (n 1)h < x + nh.

Observatia 1.1.1
Presupunand ca functia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
4n f (x)
lim h n
= f (n) (x).
(1.4)
h0
h
Diferenta finita progresiva de ordin superior pentru produsul a doua functii
generalizeaza formula lui Leibniz
14
E FINITE
Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:

4nh f (x)g(x)

n
X
n
g(x + kh)
=
4kh f (x)4nk
h
k
(1.5)
k=0
Demonstratia teoremei se face prin inductie matematica dupa n.

Observatia 1.1.2
Sa presupunem ca functiile f, g au derivata de ordinul n continua. Impartind
(1.5) la hn si utilizand Observatia 1.1.1, pentru h 0, obtinem
(n)
(f (x)g(x))

n
X
n
=
f (k) (x)g (nk) (x).
k
(1.6)
k=0
1.2
Ecuatia cu diferente liniar

a si cu coeficienti
constanti
Consideram ecuatia cu diferente (h = 1)

p 4p u(n) + p1 4p1 u(n) + . . . + 1 4u(n) + 0 u(n) = fn+p
n N.
unde necunoscuta este functia u : N R, iar coeficientii 0 , . . . , p sunt constante

reale. Explicitand diferentele finite progresive n functie de valorile functiei (1.2)
obtinem
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = fn+p
n N,
(1.7)
unde un = u(n).
Presupunem ca a0 ap 6= 0.
In cele ce urmeaza, numim (1.7) ecuatie cu diferente liniara si cu coeficienti
constanti, de ordin p si se cere solutia care verifica n plus conditiile initiale
u0 = v0
u1 = v1
...
up1 = vp1
(1.8)
Teorema 1.2.1 Exista cel mult o solutie a ecuatiei cu diferente (1.7) care verific
a
conditiile (1.8).
15
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
In prealabil studiem ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti

constanti
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0
n N,
(1.9)
Teorema 1.2.2 Multimea solutiilor ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu

coeficienti constanti formeaza un spatiu liniar.
1.2.1
Sistem fundamental de solutii
Teoria ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti este

asemanatoare cu cea a ecuatiei diferentiale liniara, omogena si cu coeficienti
constanti.
Definitia 1.2.1 Sirurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN sunt liniar independente daca relatiile
1 u1n + . . . + p upn = 0,
n N
implica 1 = . . . = p = 0.
Teorema 1.2.3 Sirurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN , solutii ale ecuatiei (1.9) sunt liniar
independene daca si numai daca au loc relatiile

p

u1n
.
.
.
u
n

1
un+1 . . . upn+1
6= 0,

n N.
(1.10)
4n =

.
.
.
.
.
.
.
.
.

1
un+p1 . . . upn+p1
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista n N astfel ncat 4n = 0.
Atunci sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene
1 u1n
+ ... +
p upn
=0
p
1
1 un+1 + . . . + p un+1 = 0
...
...
...
...
p
1
1 un+p1 + . . . + p un+p1 = 0
(1.11)
n necunoscutele 1 , . . . , p , admite o solutie nebanala notata la fel.

Inmultind ecuatiile sistemului, respectiv cu a0 , . . . , ap1 si sumand egalitatile
ap
ap
astfel obtinute, rezulta
p1
p1
1 X
1 X
1
1 (
ai un+i ) + . . . p (
ai upn+i ) = 0.
ap i=0
ap i=0
16
E FINITE
Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (ujk )kN ,

cu diferente (1.9), ultima egalitate devine
j = 1, . . . , p sunt solutii ale ecuatiei
1 u1n+p + . . . + p upn+p = 0.
Observam ca aceasta egalitate completeaza relatiile sistemului (1.11). Reluand
nmultirea ultimelor p egalitati, respectiv prin aap0 , . . . , ap1
si adunarea lor
ap
deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
Procedand asemanator, nmultim ecuatiile sistemului (1.11), respectiv cu
aa01 , . . . , aap0 si sumand egalitatile astfel obtinute, gasim
p
p
1 X
1 X
1
ai un+i1 ) + . . . p (
ai upn+i1 ) = 0,
1 (
a0 i=1
a0 i=1
sau
1 u1n1 + . . . + p upn1 = 0.
Repetand, deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
In felul acesta contrazicem liniar independenta sirurilor.
Reciproc, presupunem prin absurd ca sirurile (ujk )kN , j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existand constantele 1 , . . . , p , nu toate nule astfel ncat
1 u1n + . . . + p upn = 0,
n N.
Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solutie nebanala, deci 4n = 0, ceea ce

nu se poate.
Definitia 1.2.2 p siruri solutii ale ecuatiei (1.9) si liniar independente formeaz
a
un sistem fundamental de solutii.
Importanta unui sistem fundamental este reliefata n
Teorema 1.2.4 Daca (ujk )kN , j = 1, . . . , p formeaza un sistem fundamental de
solutii pentru ecuatia cu diferente (1.9) atunci pentru orice alta solutie (uk )kN a
ei, exista constantele c1 , . . . , cp astfel ncat
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,
n N.
17
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
Demonstratie. Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare n necunoscutele

c1 , . . . , c p
+ . . . + cp up0
= u0
c1 u10
+ . . . + cp up1
= u1
c1 u11
(1.12)
...
...
...
...
c1 u1p1 + . . . + cp upp1 = up1
Determinantul sistemului fiind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solutie unica
notata tot c1 , . . . , cp .
Inmultind ecuatiile sistemului (1.12) respectiv cu a0 , a1 , . . . , ap1 si sumand
ap
ap
ap
egalitatile astfel obtinute deducem
p1
p1
p1
1 X
1 X
1 X
p
1
c1 (
ak uk ) + . . . + cp (
ak uk ) =
ak uk ,
ap k=0
ap k=0
ap k=0
sau
c1 u1p + . . . + cp upp = up .
(1.13)
Repetand rationamentul, din aproape n aproape obtinem

un = c1 u1n + . . . + cp upn ,
1.2.2
n N.
Determinarea unui sistem fundamental de solutii
Cautam solutii ale ecuatiei cu diferente omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice uk = xk , k N. Rezulta ca x trebuie sa fie radacina polinomului
caracteristic
f (x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 .
Notam prin x1 , . . . , xp radacinile acestui polinom.
Cazul r
ad
acinilor distincte dou
a c
ate dou
a.
Teorema 1.2.5 Daca x1 , . . . , xp sunt radacini distincte doua cate doua ale polinomului caracteristic atunci sirurile (xn1 )nN , . . . , (xnp )nN formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogema (1.9).
Demonstratie. Verificam conditia de liniar independenta, data n Teorema
1.2.3, a celor p siruri.
n

n
x1

.
.
.
x
p
n+1

n+1
x1

.
.
.
x
p
=
4n =

.
... ...
. .n+p1

x

. . . xn+p1
1
p
18
E FINITE
= (x1 . . . xp )n V (x1 , . . . , xp ) = (x1 . . . xp )n
(xi xj ) 6= 0.
1j<ip
Cazul r
ad
acinilor multiple. Stabilim un rezultat ajutator
Teorema 1.2.6 Daca f (x) este polinomul caracteristic si : N R este o
functie oarecare atunci
ap xn+p (n + p) + ap1 xn+p1 (n + p 1) + . . . + a0 xn (n) =
= xn [f (x)(n) +
1 0
1
xf (x)4(n) + . . . xp f (p) 4p (n)].
1!
p!
Demonstratie. Utilizand relatia (iii) de la (1.2) au loc egalitatile

(n) = (n)

1
(n + 1) =
(n) +
0

2
(n + 2) =
(n) +
0
..
.

p
(n + p) =
(n) +
0
1
1
2
1
p
1
4(n)

2
2
p
2

4(n) +
4(n) +
... +
42 (n)
42 (n) + . . .

p
4p (n)
p
pe care le nmultim respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p si le nsumam,

obtinand
p
p
X
X
ak xn+k (n + k) = xn
bk (x)4k (n),
k=0
k=0
unde

p
p
X
xk
xk X
j
j(j 1) . . . (j k + 1)xjk = f (k) (x).
bk (x) =
aj x j =
k
k! j=k
k!
j=k
In consecinta, daca x este o radacina a polinomului caracteristic, avand ordinul
de multiplicitate r atunci sirul (xn (n))nN , cu (n) polinom de grad cel mult
r 1, este solutie a ecuatiei cu diferente (1.9).
Mai mult,
19
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
Teorema 1.2.7 Daca x1 , x2 , . . . , xk sunt radacinile polinomului caracteristic, avand

respectiv ordinele de multiplicitate r1 , r2 , . . . , rk , (r1 + r2 + . . . + rk = p), atunci
sirurile
(xn1 )nN (nxn1 )nN . . . (nr1 1 xn1 )nN
(xn2 )nN (nxn2 )nN . . . (nr2 1 xn2 )nN
...
...
... ...
n
n
(xk )nN (nxk )nN . . . (nrk 1 xnk )nN
formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogena
(1.9).
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca sirurile
(xni )nN , (nxni )nN , . . . , (nri 1 xni )nN ,
1ik
sunt liniar dependente. Atunci exista constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri 1 , 1 i k

nu toate nule, astfel ncat
k
X
(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri 1 nri 1 xni ) = 0,
n N,
i=1
sau
k
X
xni Pi (n) = 0,
n N,
(1.14)
i=1
unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri 1 nri 1 .

Potrivit presupunerii facute, polinoamele Pi (n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune ca toate polinoamele care apar n relatia (1.14)
sunt neidentic nule.
Impartind (1.14) prin xn rezuta
1
x n
x n
k
2
P1 (n) +
P2 (n) + . . . +
Pk (n) = 0,
n N.
(1.15)
x1
x1
Aplicand relatiei (1.15) diferenta1 4n deducem
x n
x n
2
k
P2,1 (n) + . . . +
Pk,1 (n) = 0,
x1
x1
n N,
unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor

Pi i = 2, . . . , k.
1
Pentru a 6= 1 si polinom are loc 4an (n) = an (a(n + 1) (n)) unde a(n + 1) (n)
este un polinom de acelasi grad cu .
20
E FINITE
Repetand rationamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea

x n
k
Pk,k1 (n) = 0
n N.
xk1
Pe de-o parte rezulta ca polinomul Pk,k1 este identic nul, iar pe de alta parte
este neidentic nul. Contradictia aparuta justifica afirmatia teoremei.
Exemplul 1.2.1 Sirul lui Fibonacci este definit prin ecuatia cu diferente
un+2 un+1 un = 0,
n N.
(1.16)
Polinomul caracteristic este f (x) = x2 x 1 si are radacinile 12 5 . Formula

termenului general al sirului definit de (1.16) este
1+ 5 n
1 5 n
un = C1 (
) + C2 (
) .
2
2
Daca impunem conditiile initiale u0 = u1 = 1 atunci coeficientii C1 , C2 rezulta
din sistemul
u0 = C1 + C2 = 1
1+ 5
1 5
u1 = C1
+ C2
= 1.
2
2
5 , C2 = 1 5 . Prin urmare
Rezolvand sistemul de mai sus, se obtine C1 = 1+
2 5
2 5
"
#
1
1 + 5 n+1
1 5 n+1
un = (
)
(
)
.
(1.17)
2
2
5
1.2.3
Solutia ecuatiei cu diferente neomogen

a
Suntem n masura sa solutionam problema determinata de ecuatia cu diferente

neomogena, liniara si cu coeficoenti constanti (1.7) cu conditiile initiale (1.8).
Teorema 1.2.8 Daca (ukn )nN , k = 0, 1, . . . , p1 formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogena care satisfac conditiile initiale
ukn = k,n , k, n {0, 1, . . . , p 1} atunci solutia problemei (1.7)-(1.8) este
un =
p1
X
i=0
vi uin
np
1 X
fk+p up1
+
nk1 ,
ap k=0
n N.
(1.18)
Se presupune ca
fk = 0 pentru k < p;
ukn = 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p 1.
(1.19)
21
1.3. METODA SERIILOR FORMALE
P
i
ie a ecuatiei
Demonstratie. Sirul (zn )nN definit prin zn = p1
i=0 vi un este o solut
cu diferente omogena care verifica conditiile initiale
(1.8).
P
p1
Verificam ca sirul (wn )nN definit prin wn = a1p np
ie
k=0 fk+p unk1 este o solut
a ecuatiei cu diferente neomogena (1.7) care satisface conditiile initiale omogene
wn = 0, pentru n = 0, 1, . . . , p 1.
Daca n {0, 1, . . . , p1} atunci pentru k = 1, 2, . . . , np au loc egalitatea
fk+p = 0 si n consecinta
1
wn = fp up1
n1 = 0,
ap
datorita conditiilor initiale verificate de sirul (up1
n )nZ .
Utilizand (1.19), au loc egalitatile
np
1 X
1 X
p1
wn =
fk+p unk1 =
fk+p up1
nk1 .
ap k=0
ap k=
Atunci
p
X
X
1 X
=
fk+p up1
aj
n+jk1 =
ap j=0 k=
aj wn+j
j=0
p
p
n
n
X
1 X X
1 X
p1
=
aj
fk+p un+jk1 =
fk+p
aj up1
n+jk1 .
ap j=0 k=0
ap k=0
j=0
Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (unp1 )nZ este solutie a ecuatiei cu

diferente omogena (1.9), au loc egalitatile
p
X
p1
aj un+jk1
=0
j=0
iar pentru k = n, din conditiile initiale verificate de acelasi sir, are loc
p
X
aj up1
j1 = ap .
j=0
In consecinta
1.3
Pp
j=0
aj wn+j =
1
f a
ap n+p p
= fn+p .
Metoda seriilor formale
Fie sirurile a = (an )nN , b = (bn )nN si seriile formale

fa (x) =
X
n=0
an x ,
fb (x) =
X
n=0
bn x n .
22
E FINITE
Pn
Definitia 1.3.1 Sirul c = (cn )nN definit prin cn =
ste
k=0 ak bnk se nume
produsul de convolutie ale sirurilor a si b. Se utilizeaza notatia c = a b.
P
n
Daca c = a b si fc (x) =
n=0 cn x atunci fc (x) = fa (x)fb (x).
Reluam din nou ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti
de ordin p (1.9)
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0
n N.
Atasam ecuatiei cu diferente

polinomul caracteristic f (x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a0 ,
seria formala corespunzatoare sirului u = (un )nN , (x) =
n=0
un xn .
Introducem polinomul g(x) = xp f ( x1 ) = ap + ap1 x + . . . + a0 xp si sirul =

(ap , ap1 , . . . , a0 , 0, . . .). Astfel g(x) este seria formala atasata sirului .
Datorita relatiilor (1.9), produsul de convolutie u are cel mult p termeni
nenuli
( u)n =
n
X
k unk = ap un + ap1 un1 + . . . + a0 unk = 0,
n p.
k=0
In consecinta produsul (x) = g(x)(x) este polinom de grad cel mult p 1.

Astfel
(x)
.
(1.20)
(x) =
g(x)
Q
Q
Daca f (x) = kj=1 (x xj )rj atunci g(x) = kj=1 (1 xj x)rj .
Se descompune (x)
n fractii simple care se dezvolta n serie tayloriana n jurul
g(x)
originii. Solutia ecuatiei cu diferente se obtine identificand n (1.20) coeficientii
termenii lui xn , n N.
In exemplele urmatoare functia se va deduce pe baza ecuatiei cu diferente.
Exemplul 1.3.1 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie
un+2 un+1 un = 0,
cu conditiile initiale u0 = u1 = 1.
n 2;
(1.21)
23
1.3. METODA SERIILOR FORMALE
Inmultim (1.21) cu xn+2 si sumand se obtine
an+2 xn+2 x
n=0
an+1 xn+1 x2
an xn = 0,
n=0
n=0
sau
(x) u0 u1 x x((x) u0 ) x2 (x) = 0,
de unde
(x) =
1
.
1 x x2
Radacinile polinomului caracteristic f (x) = x2 x 1 sunt x1 =

si 1 x x2 = (1 x1 x)(1 x2 x).
Descompunerea n fractii simple a functiei (x) este

1
x1
x2
(x) =
.
5 1 x1 x 1 x2 x
1+ 5
, x2
2
1 5
2
si n urma dezvoltarii n serie se obtine
X
(xn+1
xn+1
)xn
1
2
1
(x) =
5
Rezulta un =
1 (xn+1
1
5
!
.
n=0
xn+1
).
2
Exemplul 1.3.2 Sa se rezolve

un+2 2un+1 + un = 0,
n 2;
Procedand analog, se gaseste

(x) u0 u1 x 2x((x) u0 ) + (x) = 0,
de unde
u0 + x(u1 2u0 )
.
1 2x + x2
Descompunerea n fractii simple este
(x) =
(x) =
2u0 u1
u1 u0
+
.
1x
(1 x)2
Dezvoltand n serie, rezulta

(x) = (2u0 u1 )
xn + (u1 u0 )
n=0
Prin urmare un = u0 + n(u1 u0 ).
X
n=0
(n + 1)xn =
X
n=0
(u0 + n(u1 u0 )) xn .
24
E FINITE
1.4
Transformarea z
Fie S multimea sirurilor de numere complexe x = (xn )nZ . Daca xn = 0, n <

0 atunci sirul x se numeste cu suport pozitiv. Multimea acestor siruri se noteaza
cu S + .

0
n<0
Exemplul 1.4.1 u = (un )nZ , cu un =
.
1
n0

Exemplul 1.4.2 k = (k,n )nZ , cu k,n =
0
1
n 6= k
.
n=k
Definitia 1.4.1 Fie x, y S + astfel ncat, pentru orice n Z, seria

este convergenta. Sirul z = (zn )nZ definit prin
X
xnk yk
zn =
kZ
xnk yk
kZ
se numeste produsul de convolutie al sirurilor x si y si se noteaza cu z = x y.

Evident x y = y x.
Exemplul 1.4.3 Daca x = (xn )nZ , atunci sirul z = x k , z = (zn )nZ este
X
xns k,s = xnk
n Z.
zn =
sZ
P
Definitia 1.4.2 Fie x = (xn )nZ si functia X(z) = nZ xznn , definita n domeniul de convergenta al seriei Laurent. Operatorul ce ataseaza sirului x functia
X(z) se numeste transformata z a sirului x
L(x) = X.
Exemplul 1.4.4 Transformata z a sirului u este
X
1
z
L(u)(z) =
=
,
n
z
z1
n=0
definita n coroana {z C : |z| > 1}.

Exemplul 1.4.5 L(k )(z) =
1
.
zk
25
1.4. TRANSFORMAREA Z
Exemplul 1.4.6 Daca x = (xn )nZ si y = (yn )nZ cu yn = xnk , n Z atunci

L(y)(z) =
X yn
nZ
zn
X xnk
nZ
zn
= z k L(x)(z).
Transformarea z se bucura de urmatoarele proprietati:

Teorema 1.4.1 Operatorul L este liniar.
Teorema 1.4.2 Daca x S atunci L(x k )(z) =
1
L(x)(z).
zk
Demonstratie. Sirul x k este (xnk )nZ . In consecinta

L(x k )(z) =
X xnk
nZ
zn
1 X xnk
1
= k L(x)(z).
k
nk
z nZ z
z
Teorema 1.4.3 Are loc egalitatea

L(x y) = L(x)L(y)
x, y S.
P
Demonstratie. Daca u = x y = ( kZ xnk yk )nZ atunci
P
X
X yk X xnk
kZ xnk yk
L(u)(z) =
=
= L(y)(z)L(x)(z).
n
k
nk
z
z
z
nZ
nZ
kZ
P
Teorema 1.4.4 Daca x = (xn )nZ si X(z) =
nZ
coroana {z C : r < |z| < R} atunci are loc egalitatea
Z
1
z n1 X(z)dz,
xn =
2i |z|=
xn
zn
este convergenta n
(1.22)
unde discul delimitat de cercul |z| = contine toate singularitatile functiei X(z).
Demonstratie. Calculam integrala din (1.22)
Z
X Z
n1
z X(z)dz =
xk
z n1k dz = 2ixn .
|z|=
kZ
|z|=
26
E FINITE
O aplicatie a transformarii z este rezolvarea ecuatiilor cu diferente liniare si cu

coeficienti constanti. Consideram ecuatia cu diferente (1.7) si extindem multimea
indicilor la Z, definind
un = 0,
n < 0
si
n < 0.
fn+p = ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un ,

Atunci ecutia cu diferente (1.7) se poate scrie
ap un + ap1 un1 + . . . + a1 unp+1 + a0 unp = fn ,
n Z,
sau
ap (u 0 )n + ap1 (u 1 )n + . . . + a1 (u p1 )n + a0 (u p )n = fn .
(1.23)
Notam u = (un )nZ , U (z) = L(u)(z), f = (fn )nZ si F (z) = L(f )(z). In
urma aplicarii transformarii z asupra ecuatiei (1.23) si utilizand Teorema 1.4.2
obtinem ecuatia
U (z)(ap +
a1
a0
ap1
+ . . . + p1 + p ) = F (z).
z
z
z
Explicitand functia necunoscuta, gasim

U (z) =
z p F (z)
.
ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0
Potrivit formulei (1.22), termenii sirului u se calculeaza cu

Z
1
z n+p1 F (z)
dz.
un =
2i |z|= ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0
Exemplul 1.4.7 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie

un un1 un2 = 0,
Extinzand multimea indicilor la Z, obtinem
0
u1 u0
un un1 un2 =
u0
n 2.
n Z\{0, 1}
n=1
n=0
27
Ecuatia transformatei z a sirului u = (un )nZ este

U (z)(1
1
1
u1 u0
2 ) = u0 +
,
z z
z
de unde
U (z) =
Daca >
1+ 5
2
u0 z 2 + (u1 u0 )z
.
z2 z 1
atunci
1
un =
2i
Z
|z|=
[u0 z 2 + (u1 u0 )z]z n1

.
z2 z 1
Calculand integrala prin reziduuri obtinem

"
#
1
1 + 5 n+1
1+ 5 n
un = u0 (
)
+ (u1 u0 )(
)
2
2
5
"
#
1 5 n
1 5 n+1
1
)
+ (u1 u0 )(
) =
u0 (
2
2
5
( 5 1)u0 + 2u1 1 + 5 n ( 5 + 1)u0 2u1 1 5 n
=
(
(
) +
) .
2
2
2 5
2 5
Daca u0 = u1 = 1 atunci se regaseste (1.17).
Probleme si teme de seminar

P 1.1 Sa se calculeze
1. 4nh x1
2. 4nh x211
3. 4nh sin(ax + b)
4. 4nh cos(ax + b)
5. 4nh xex
P 1.2 Sa se arate ca daca 4F (x) = f (x) atunci
Pn
k=1
f (k) = F (n + 1) F (1).
28
E FINITE
Pn
1
k=1 k(k+1)...(k+p) .
P 1.4 Sa se demonstreze formula de nsumare prin parti

n
X
u(k)4v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)
k=1
n
X
v(k + 1)4u(k).
k=1
Pn
k=1
k2k .
Indicatii.
1. u(k) = k, 4v(k) = 2k 4u(k) = 1, v(k) = 2k si se aplica rezultatul
problemei anterioare.
2. Se deriveaza identitatea
Pn
k=1
2kx =
2(n+1)x 2x
2x 1
si se particularizeaza x = 1.
3. Notand cu S suma cautata, au loc egaliatile

= 2 + 2 22 + . . . + n 2n
2n+1 2 = 2 + 22 + . . . + 2n
S
Inmultind prima egalitate cu 2 si adunand rezulta ecuatia n S

2S + 2n+1 2 = S + n2n+1 .
4. Au loc egalitatile
2 + 22 + 23 + . . . + 2n1 + 2n +
+ 22 + 23 + . . . + 2n1 + 2n +
+ 23 + . . . + 2n1 + 2n +
S=
...
+ 2n1 + 2n +
+ 2n =
= 2(2n 1) + 22 (2n1 1) + 23 (2n2 1) + . . . + 2n1 (22 1) + 2n (2 1) =
= n2n+1 (2 + 22 + . . . + 2n ) = . . . .
29
P 1.6 Sa se arate ca

1
0
0
0
...
0
0
1
1
0
...
0
0 1
2
2
2
=
...
0
0
1
2
..
..
..
..
..
.
.
. . .
n
n
n
n
...
0
1
2
n

0
0
0
...
0

1
1
0
...
0
1

2
2
2
...
0
1
2
..
..
..
..
.
.
.
.

n
n
n
n1
n2
n
(1)
(1)
...
(1)
0
1
2

Indicatie. Se scriu matriceal relatiile

s
X
s
s
s
x = ((x 1) + 1) =
(x 1)i ,
i
.
0
..
.
n
n
s = 0, 1, . . . , n,
i=0
si

s
X
s
si
(x 1) =
(1)
xi ,
i
s
s = 0, 1, . . . , n.
i=0
P 1.7 Sa se rezolve si sa se discute n functie de parametrul p ecuatia cu diferente

un+2 2pun+1 + un = 0.
P 1.8 Sa se rezolve ecuatia cu diferente un+2 un+1 6un = 2n+2 .
P 1.9 Sa se rezolve sistemul
2x1
x2
=1
xi1 +2xi xi+1 = i
xn1 +2xn
=n
2in1
Indicatie. 1. Sistemul are solutie unica. Determinantul sistemului este

2 1 0
0 ... 0
0
0

1 2 1 0 . . . 0
0
0

0 1 2 1 . . . 0
0
0

n = ..
..
...
.
.

0
0
0
0 . . . 1 2 1

0
0
0
0 . . . 0 1 2
30
E FINITE
care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurenta n = 2n1

n2 . Solutia ecuatiei cu diferente este n = C1 +C2 n. Deoarece 2 = 3, 3 = 4
se obtine n = n + 1.
2. Se rezolva ecuatia cu diferente xk+1 2xk + xk1 = k, k N. Determinam sistemul fundamental al ecuatiei cu diferente omogene corespunzatoare:
(u0k )kN , (u1k )kN care satisface conditiile initiale
u00 = 1
u10 = 0
u01 = 0
u11 = 1
u0k = 1 k
u1k = k.
Se obtine
3
Utilizand formula (1.18) rezulta uk = v0 (1 k) + v1 k k 6k .

3. Impunand conditiile x0 = 0 si xn+1 = 0 gasim v0 = 0, v1 =
avem xk = k6 ((n + 1)2 k 2 ).
P 1.10 Sa se rezolve
a1
ai1
an1
n2 +2n
.
6
In final
sistemul
2a0 +a1 = 0
+4ai +ai+1 = 6yi
2an +an+1 = 0
i {0, 1 . . . , n},
unde (yi )0in sunt numere date.

Indicatie. 1. Din primele doua ecuatii

a1 2a0 +a1 = 0
a1 +4a0 +a1 = 6y0
rezulta a0 = y0 . Asemanator, din ultimele
Astfel sistemul se rescrie sub forma
=
a0
ai+2 +4ai+1 +ai =
an
=
doua ecuatii rezulta an = yn .

y0
6yi+1
yn
0in2
2. Solutia ecuatiei cu diferente ai+2 + 4ai+1 + ai = fi+2 = 6yi+1 este

ai =
a0 u0i
a1 u1i
i2
X
k=0
fk+2 u1ik1 ,
i 2.
(1.24)
31
(u0i )iN , (u1i )iN sunt solutii ale ecuatei cu diferente omogene care verifica conditiile
initiale
u00 = 1
u10 = 0
u01 = 0
u11 = 1
Prin calcul direct rezulta

(1)k1
(2 + 3)k1 (2 3)k1
2 3
= u0i+1
u0i =
u1i
Valoarea pentru a1 din (1.24) se obtine din ecuatia

an = yn = a0 u0i + a1 u1i +
n2
X
fk+2 u1nk1 .
k=0
Se obtin
a1
ai
P
0
y0 u0n yn 6 n2
k=0 yk+1 unk
=
,
u0n+1
i2
X
yi+1 u0ik ,
= y0 u0i a1 u0n+1 6
i = 2, . . . , n 1.
k=0
P 1.11 Puterea factoriala a lui x de ordin n cu pasul h este definita prin

x[n,h] = x(x h) . . . (x (n 1)h),
x[0,h] = 1.
Pentru h = 1 se utilizeaza notatia x[n] = x(x 1) . . . (x n + 1).

Sa se arate ca
1. 4h x[n,h] = nhx[n1,h] .
2. 4kh x[n,h] = Akn hk x[nk,h] ,
k {0, 1, . . . , n}.
P 1.12 Daca P Pn atunci are luc egalitatea

P (x) =
n
X
4k P (0)
h
k=0
hk k!
x[k,h] .
32
E FINITE
Indicatie. 1 = x[0,h] , x[1,h] , . . . , x[n,h] sunt polinoamePde grad respectiv

0, 1, . . . , n. In consecinta are loc reprezentarea P (x) = nk=0 ck x[k,h] . Calculam
4jh P (x)
n
X
ck 4jh x[k,h]
k=j
n
X
ck Ajk hj x[kj,h] .
k=j
Pentru x = 0 se obtine 4jh P (0) = cj j!hj .

i sunt introP 1.13 Numerele lui Stirling de speta ntai Sni si de speta a doua S
n
duse prin
n
n
X
X
[n]
i i
n
i x[i] .
x =
Sn x , x =
S
n
i=1
i=1
Sa se demonstreze formulele de recurenta

i
Sn+1
= Sni1 nSni ,
i1 ,
i + S
i = iS
S
Indicatie. 1. Sni =
x[n] (x n) se obtine
n1
n1
1
i!

[n] (i)
Sn0 = n,0 ,
0 = .
S
n,0
n
|x=0 . Derivand de i ori egalitatea x[n+1] =
(i)
(i1)
= x[n]
(x n) + i x[n]
.
(i)
(i1)
(i)
Pentru x = 0 rezulta (x[n+1]
|x=0 = i x[n]
|x=0 n x[n]
|x=0 si se
mparte la i!.
i = 1 4i xn | . Calculam 4i pentru produsul xn = xn1 x
2. S
x=0
n
i!
(x[n+1]
(i)
4i xn = i4i1 xn1 + 4i xn1 (x + i).

Pentru x = 0 rezulta 4i xn |x=0 = i4i1 xn1 |x=0 + i4i xn1 |x=0 si se mparte la i!.
Z n
i X
ni
X
j!k!nj+k+1
ni
k
q(q1) . . . (qi+1)(qi1) . . . (qn)dq = (1)
Sij Sni
.
(j + k + 1)!
0
j=0 k=0
Indicatie.
Z
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq = (1)

0
ni
= (1)ni
i X
ni
X
j=0 k=0
k
Sij Sni
Z
0
q j (n q)k dq.
q [i] (n q)[ni] dq =
33
S00
S0 S1
1
1
..
..
.
.
0
1
Sn Sn . . . Snn
0
S
0
0
1
S1 S
1
..
...
.
0 S
1 . . . S
n
S
n
n
n
34
E FINITE
Capitolul 2
Elemente din teoria interpol
arii
Fie X o multime si functia f : X R cunoscuta numai prin valorile ei ntr-un
numar finit de puncte x1 , x2 , . . . , xn din multimea X: yi = f (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
O multime F de functii reale definite n X este interpolatoare de ordin n
daca pentru orice sistem de n puncte distincte x1 , x2 , . . . , xn din X si oricare ar
fi numerele reale y1 , y2 , . . . , yn exista n F o singura functie care n punctele xi ia
respectiv valorile yi , pentru orice i {1, 2, . . . , n}.
In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt: Dandu-se multimea
interpolatoare F de ordinul n n X si perechile (xi , yi ) X R, i {1, 2, . . . , n},
cu proprietatea ca i 6= j xi 6= xj , sa se determine aceea functie F care n
punctele xi ia respectiv valorile yi : yi = (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
Functia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele {x1 , x2 , . . . , xn }.
Se considera ca este o aproximare a functiei f. Din punct de vedere teoretic se
ridica urmatoarele probleme:
Precizarea unor multimi interpolatoare (problema existentei functiei de interpolare);
Determinarea functiei de interpolare;
Evaluarea diferentei dintre o functie si functia de interpolare corespunzatoare.
2.1
Sisteme Cebsev
Consideram functiile reale

f1 , f2 , . . . , fn
definite n intervalul compact [a, b].
35
(2.1)
36
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII
Sistemul de functii (2.1) este liniar independent daca egalitatea

n
X
i fi (x) = 0,
x [a, b]
i=1
are loc numai pentru 1 = . . . = n = 0.

Teorema 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este liniar independent daca exista un
sistem de puncte a x1 < x2 < . . . xn b astfel ncat determinantul

f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
f (x ) f2 (x2 ) . . . fn (x2 )
f1 , f 2 , . . . , f n
6= 0.
V
= 1 2

x1 , x2 , . . . , xn
...
... ...
...

f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Demonstratie. Presupunem prin absurd, ca sistemul de functii (2.1) este liniar
independent
si ca pentru orice sistem
de puncte a x1 < x2 < . . . xn b are loc
f1 , f 2 , . . . , f n
egalitatea V
= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Atunci max{rang(fi (xj ))1i,jn : a x1 < x2 < . . . < xn b} = m n 1.
Exista punctele a x01 < x02 < . . . < x0n b astfel ncat rang(fi (x0j ))1i,jn = m
si 1 , 2 , . . . , n o solutie nebanala a sistemului algebric de ecuatii liniare
1 f1 (x01 ) + 2 f2 (x01 ) + . . . + n fn (x01 ) = 0
1 f1 (x02 ) + 2 f2 (x02 ) + . . . + n fn (x02 ) = 0
...
...
...
0
0
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (x0n ) = 0
Deoarece rangul matricei (fi (x0j ))1i,jn este m, ntre vectorii
vi = (f1 (x0i ), f2 (x0i ), . . . , fn (x0i )),
i = 1, 2, . . . , n
exista m vectori liniari independenti. Putem presupune ca acestia sunt printre

v1 , . . . , vn1 .
P
Atunci pentru orice x [a, b] are loc egalitatea ni=1 i fi (x) = 0. Intr-adevar
matricea
f1 (x01 )
f2 (x01 )
. . . fn (x01 )
...
...
... ...
0
0
0
f1 (xn1 ) f2 (xn1 ) . . . fn (xn1 )
f1 (x)
f2 (x)
. . . fn (x)
37
2.1. SISTEME CEBIS

EV
are rangul cel mult egal cu m. Daca v = (fP

a
1 (x), f2 (x), . . . , fn (x)) atunci exist
n1
constantele 1 , 2 , . . . , n1 astfel ncat v = i=1
i vi sau pe componente
fj (x) =
n1
X
i fj (x0i ),
j = 1, 2, . . . , n.
i=1
Inmultind relatiile de mai sus, respectiv cu 1 , . . . , m si sumand obtinem

n
X
j f (xj ) =
j=1
n
X
j=1
n1
X
i=1
i fj (x0i )
n1
X
i=1
n
X
j f (x0i ) = 0.
j=1
In acest fel se contrazice independenta familiei de functii (2.1).

Reciproc, sa
presupunem ca existasistemul de puncte a x1 < x2 < . . . xn
f1 , f 2 , . . . , f n
b astfel ncat V
6= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Daca familia de functii (2.1) nu ar fi liniar P
independenta atunci ar exista
constantele 1 , . . . , n , nu toate nule astfel ncat ni=1 i fi (x) = 0, x [a, b].
In particular, sistemul omogen
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele 1 , . . . , n admite
o solutie nebanala,cea ce contrazice ipoteza
f1 , f 2 , . . . , f n
facuta asupra determinantului V
.
x1 , x2 , . . . , xn
Definitia 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este un sistem Cebsev daca pentru
orice sistem de puncte a x1 < x2 < . . . < xn b determinantul

f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn
este diferit de zero.
Observatia 2.1.1 Orice sistem Cebsev este alcatuit din functii liniar independente.
orice interval [a, b] functiile 1, x, x2 , . . . , xn formeaza un
Observatia 2.1.2 In
sistem Cebsev.
38
Fie F = span{f1 , f2 , . . . , fn } spatiul liniar generat de functiile (2.1).

Teorema 2.1.2 (Conditia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaza un sistem Cebsev
daca si numai daca orice functie din F \ {0} se anuleaza cel mult n n 1 puncte
din [a, b].
Demonstratie. Sa presupunem ca familia de functii (2.1) formeaza un sistem
Cebsev si ca exista o functie f F \ {0} care se anuleaza cel putin n n puncte
a x1 < x2 < . . . < xn b adica
n
X
f (xj ) =
ci fi (xj ) = 0,
j {1, 2, . . . , n}.
(2.2)
i=1
In acest caz relatiile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuatii liniare si omogene

f1 , f 2 , . . . , f n
n necunoscutele c1 , . . . , cn admit o solutie nebanala, deci V
=
x1 , x2 , . . . , xn
0, ceea ce contrazice definitia unui sistem Cebsev.
Reciproc, presupunem ca orice functie din F \ {0} se anuleaza cel mult n
n 1 puncte din [a, b] si prin
de puncte a x1 < x2 <
absurd, ca exista sistemul

f1 , f 2 , . . . , f n
. . . < xn b astfel ncat V
= 0. Atunci sistemul algebric
x1 , x2 , . . . , xn
de ecuatii liniare
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele
P 1 , . . . , n admite o solutie nebanala. Cu aceasta solutie nebanala
definim f = ni=1 i fi . f apartine multimii F \ {0} si se anuleaza n punctele
x1 , . . . , xn . Acest fapt contrazice ipoteza facuta, deci familia de functii (2.1)
formeaza un sistem Cebsev.
Teorema 2.1.3 Daca familia de functii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci F formeaza o familie interpolatoare de ordin n n [a, b].
Demonstratie. Fie a x1 < x2 < . . . < xn b si numerele reale y1 , y2 , . . . , yn .
Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare
c1 f1 (x1 ) + c2 f2 (x1 ) + . . . + cn fn (x1 ) = y1
c1 f1 (x2 ) + c2 f2 (x2 ) + . . . + cn fn (x2 ) = y2
...
...
...
c1 f1 (xn ) + c2 f2 (xn ) + . . . + cn fn (xn ) = yn
(2.3)
39
2.1. SISTEME CEBIS

EV

f1 , f 2 , . . . , f n
n necunoscutele c1 , c2 , . . . , cn . Determinantul sistemului V
x1 , x2 , . . . , xn
este
diferit
de
0,
deci
(2.3)
admite
o
solut
ie
unic
a
c
,
c
,
.
.
. , cn . Functia f =
1 2
Pn
iile de interpolare f (xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n}.
i=1 ci fi satisface condit
Observatia 2.1.3 Conditia ca o familie de functii (2.1) sa formeze un sistem
Cebsev este echivalenta cu conditia lui Haar sau cu proprietatea de a fi interpolatoare de ordin n pentru spatiul liniar F.
Pentru functia f F care satisface conditiile de interpolare
f (xi ) = yi
i {1, 2, . . . , n}
(2.4)
folosim notatia L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn ). Daca y1 , . . . , yn sunt valorile unei functii

, respectiv n punctele x1 , . . . , xn , atunci notatia folose L(F; x1 , . . . , xn ; ).
Teorema 2.1.4 Daca familia de functii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci solutia problemei de interpolare (2.4) este
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

V

n
X

yi

i=1

f1 (x1 )
f2 (x1 )
...
...
f1 (xi1 ) f2 (xi1 )
f1 (x)
f2 (x)
f1 (xi+1 ) f2 (xi+1 )
...
...
f1 (xn )
f2 (xn )
1

f1 , f 2 , . . . , f n
x1 , x2 , . . . , xn
. . . fn (x1 )
...
...
. . . fn (xi1 )
. . . fn (x)
. . . fn (xi+1 )
...
...
. . . fn (xn )
(2.5)
sau
1

f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn

f1 (x1 ) . . . fi1 (x1 ) y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )
...
...
...
...
...
...
. . . .
f1 (xn ) . . . fi1 (xn ) yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =
n
X
i=1

fi (x)

(2.6)
40
Demonstratie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o

solutie L(x) = L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) care verifica egalitatea

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

=0
(2.7)
...
...
...
...
. . .

yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Intr-adevar, determinantul dezvoltat dupa prima linie este o functie din F. Acesta
functie se anuleaza n x1 , . . . , xn si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x [a, b].
Descompunem (2.7) ntr-o suma de doi determinanti

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

0

f
(x
)
f
(x
)
.
.
.
f
(x
)
1
1
2
1
n
1

+
(2.8)
...
...
...
...
. . .

0
f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )

0 f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
= 0.
+
...
...
...
. . .
...
yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Dezvoltand al doilea determinant din

f1 ,
L(x)V
x1 ,

f1 (x)

f1 (x1 )

n
...
X

i
+
(1) yi f1 (xi1 )
f1 (xi+1 )
i=1

...

f1 (xn )
(2.8) dupa prima coloana obtinem

f2 , . . . , f n
+
x2 , . . . , xn

f2 (x) . . . fn (x)
f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...

f2 (xi1 ) . . . fn (xi1 ) = 0
f2 (xi+1 ) . . . fn (xi+1 )

...
...
...

f2 (xn ) . . . fn (xn )
de unde se obtine imediat (2.5).

Relatia (2.6) se obtine analog, dezvoltand al doilea determinant din (2.8) dupa
prima linie.

f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.5 Daca V
6= 0 si y1 , y2 , . . . , yn R atunci
x1 , x2 , . . . xn
exista o singura functie L F astfel ncat L(xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n}.
41
2.1. SISTEME CEBIS

EV
Demonstratie. Reprezentarea L =
la sistemul algebric de ecuatii liniare
n
X
Pn
i=1 ci fi
si conditiile de interpolare conduc
j {1, 2, . . . , n},
ci fi (xj ) = yj ,
(2.9)
i=1

a carui determinant V
f1 , f2 , . . . fn
x1 , x2 , . . . xn

este diferit de zero.

f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.6 Daca V
6= 0, y1 , y2 , . . . , yn R iar L F
x1 , x2 , . . . xn
este functia de interpolare pentru care L(xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n} atunci

L(x) f1 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) . . . fn (x1 )

(2.10)
..
=0
..
...
.

.

yn f1 (xn ) . . . fn (n )
Demonstratie. Din (2.9) se obtine

f1 (x1 ) . . . fi1 (x1 )

..

.

f1 (xn ) . . . fi1 (xn )

ci =
f1 ,
V
x1 ,
y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )

..
..
.
.
yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )

f2 , . . . fn
x2 , . . . xn
care dezvoltat dupa coloana i conduce la

n
X
1

(1)i+j yj V
ci =
f1 , f2 , . . . fn
j=1
V
x1 , x2 , . . . xn
Prin urmare
f1 , . . . fi1 , fi+1 , . . . fn
x1 , . . . xj1 , xj+1 , . . . xn
1

f1 , f2 , . . . fn
V
x1 , x2 , . . . xn

n
n
X
X
f1 , . . . fi1 , fi+1 , . . . fn
i+j
fi (x)
(1) yj V
=
x1 , . . . xj1 , xj+1 , . . . xn
L(x) =
i=1
j=1

.
42

n

X
1

=
yj

f1 , f2 , . . . fn
j=1

V

x1 , x2 , . . . xn

f1 (x1 )
..
.
...
f1 (xj1 ) . . .
f1 (x) . . .
f1 (xj+1 ) . . .
..
.
f1 (xn )
...

fn (xj1 )

fn (x)

fn (xj+1 )

..

.

fn (xn )
fn (x1 )
..
.
egalitate echivalenta cu (2.10).
Cazul functiilor continue si periodice

Fie T > 0 si CT (R) multimea functiilor continue si periodice cu perioada T.
Definitia 2.1.2 O familie de functii f1 , . . . , fn CT (R) genereaza un spatiu
Haar periodic daca pentru orice x R familia formeaza un sistem Cebsev n
intervalul [x, x + T ].
Teorema 2.1.7 Daca f1 , . . . , fn CT (R) genereaza un spatiu Haar periodic
atunci n este impar.
Demonstratie. Fie 0 < x1 < . . . < xn < T. Potrivit teoremei 2.1.3 exista
o functie f span{f1 , . . . , fn } astfel ncat f (xi ) = (1)i , i {1, . . . , n}. In
consecinta functia f admite cate un zero n fiecare din intervalele (x1 , x2 ), (x2 , x3 ),
. . . , (xn1 , xn ).
Daca y (0, x1 ) atunci f (y) < 0. Altfel, f ar mai avea un zero n intervalul
(y, x1 ), ceea ce ar contrazice conditia lui Haar, 2.1.2.
Presupunem prin absurd ca n este numar par. In intervalul [x1 , x1 +T ] familia
f1 , . . . , fn formeaza un sistem Cebsev. Dar f (xn )f (y + T ) = f (y) < 0, adica f
va avea nca un zero n intervalul (xn , y + T ) (xn , x1 + T ), cea ce contrazice din
nou proprietatea lui Haar.
2.2
Interpolare Lagrange
Particularizam rezultatele sectiunii anterioare pentru sistemul Cebsev alcatuit

din functiile 1, x, x2 , . . . , xn . In acest caz F coincide cu multimea polinoamelor
de grad cel mult n, Pn . Multimea Pn este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice multime de puncte care contine cel putin n + 1 puncte distincte. Problema
43
2.2. INTERPOLARE LAGRANGE
de interpolare corespunzatoare se numeste problema de interpolare Lagrange, iar

solutia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(Pn ; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =
n+1
X
i=1
yi
(2.11)
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )

Demonstratie. Determinantul V
1, x, . . . , xn
x1 , x2 , . . . , xn

revine la determinan-
tul lui Vandermonde

V (x1 , x2 , . . . , xn ) =

1
x1
1
x2
... ...
1 xn+1
. . . xn1
. . . xn2
... ...
. . . xnn+1

Y

=
(xi xj ).

1j<in+1

Utilizand (2.5) gasim

1
x1
... ...
1 xi1
1
x
1 xi+1
... ...
1 xn+1

1, x,
V
x1 , x 2 ,
=
. . . xn1
... ...
. . . xni1
. . . xn
. . . xni+1
... ...
. . . xnn+1
. . . , xn
. . . , xn

V (x1 , . . . , xi1 , x, xi+1 , . . . , xn+1
=
=
V (x1 , . . . , xi1 , xi , xi+1 , . . . , xn+1
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

i = 1, 2, . . . , n + 1.
1 )...(xxi1 )(xxi+1 )...(xxn+1 )

Polinoamele li (x) = (x(xx
, i {1, 2, . . . , n + 1} se
i x1 )...(xi xi1 )(xi xi+1 )...(xi xn+1 )
numesc polinoamele fundamentale Lagrange si verifica relatiile li (xj ) = i,j , i, j
{1, 2, . . . , n + 1}.
44
2.3
Interpolarea Lagrange-Hermite
Date fiind nodurile de interpolare x1 < x2 < . . . < xn+1 , numerele naturale
r1 , r2 , . . . , rn+1 si numerele reale
f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1},
ne propunem sa determinam un polinom H(x) care sa satisfaca conditiile:

H (k) (xi ) = f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1}.
(2.12)
Vom arata ca n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , cu

m+1=
n+1
X
(ri + 1)
(2.13)
i=1
exista un singur polinom ce satisface conditiile de interpolare (2.12), i vom determina forma si vom evalua restul f (x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund functiei f.
Teorema 2.3.1 Daca X si Y sunt spatii mdimensionale iar A (X, Y )# este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.
Demonstratia 1. Fie e1 , e2 , . . . , emPo baza n X. Atunci Ae1 , Ae2 , . . . , Aem
a liniaritatii
este
a m
i=1 i Aei = 0, atunci datorit
P
Pom baza n Y . Intr-adevar, dac
e
=
0,
deci
=
.
.
.
= m = 0.
A( i=1 i ei ) = 0 si a injectivitatii m
1
2
i=1 i i
Daca y Y, atunci exista constantele c1 , c2 , . . . , cm astfel ncat
y=
m
X
m
X
ci Aei = A(
ci ei ),
i=1
i=1
adica surjectivitatea operatorului A.

Demonstratia 2. Putem identifica A printr-o matrice din Mn (R). Deoarece
operatorul A este injectiv Ker(A) = {0}. Din 14.1.27 rezulta ca dim(Im(A)) = n
adica operatorul A este surjectiv.
Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solutie unic
a
n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , (2.13).
45
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE
Demonstratie. Definim operatorul A : Pm Rm+1 prin

A(p) = (p(x1 ), p0 (x1 ), . . . , p(r1 ) (x1 ), . . . , p(xn+1 ), p0 (xn+1 ), . . . , p(rn+1 ) (xn+1 )).
(2.14)
Intr-adevar, daca A(p) = 0, cu p Pm atunci polinomul
A este liniar
Qn+1 si injectiv.
ri +1
u(x) = i=1 (x xi )
divide polinomul p. Deoarece
n+1
X
grad(u) =
(ri + 1) = m + 1 > grad(p),
i=1
rezulta ca p = 0.
Din (2.3.1), rezulta ca operatorul A este bijectiv, deci exista un singur polinom
H Pm astfel ncat
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 ))
sau
H (k) (xi ) = f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1}.
Introducem notatiile:
u(x) =
n+1
Y
(x xi )ri +1
(2.15)
i=1
ui (x) =
u(x)
(x xi )ri +1
(2.16)
Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solutia

problemei de interpolare Lagrange Hermite este
H(x) =
ri
n+1 X
X
f (j) (xi )hi,j (x),
i=1 j=0
unde
(k)
ri j
1
(x xi )k
(x xi )j X
.
hi,j (x) = ui (x)
j!
ui (x) x=xi
k!
k=0
(2.17)
46
Demonstratie. Fie (ei,j )1in+1, 0jri baza canonica n Rm+1 . Pentru fiecare
i {1, 2, . . . , n + 1}, j {0, 1, . . . , ri } exista polinomul hi,j Pm astfel ncat
A(hi,j ) = ei,j , unde A este operatorul definit n (2.14). Atunci
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 )) =
ri
n+1 X
X
f (j) (xi )ei,j =
i=1 j=0
ri
n+1 X
X
f (j) (xi )A(hi,j ) =
i=1 j=0
ri
n+1 X
X
= A(
f (j) (xi )hi,j ).
i=1 j=0
Injectivitatea operatorului A implica (2.17).

Din definitia polinomului hi,j , rezulta ca hi,j se divide prin ui (x)(x xi )j . Prin
urmare
hi,j (x) = ui (x)(x xi )j gi,j (x),
(2.18)
unde gi,j este un polinom a carui grad este
gradgi,j = gradhi,j gradui j = m ((m + 1) (ri + 1)) j = ri j.
Polinomul gi,j se poate scrie
ri j
gi,j (x) =
(k)
gi,j (xi )
k=0
(x xi )k
.
k!
Din (2.18) gasim

(x xi )j gi,j (x) = hi,j (x)
1
ui (x)
si derivand de j + k, potrivit formulei lui Leibniz, obtinem

(s)

j+k
j+k
X
X
1
j+k
j+k
(j+ks)
j (s) (j+ks)
((x xi ) ) gi,j
(x) =
hi,j
(x)
.
s
s
ui (x)
s=0
s=0
Pentru x = xi singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obtine pentru

s = j iar n membrul drept, datorita definitiei lui hi,j , singurul termen diferit de
0 se obtine pentru s = k. Rezulta
(k)

1
(k)
(j)
j!gi,j (xi ) = hi,j
ui (x) x=xi
47
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE
de unde
(k)
gi,j (xi )
1
=
j!
1
ui (x)
(k)
k {0, 1, . . . , ri j}.
,
x=xi
Teorema 2.3.4 Daca f este o functie de m + 1 ori derivabila n intervalul I =

(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista I astfel ncat
f (x) H(x) = u(x)
f (m+1) ()
.
(m + 1)!
Demonstratie. Functia F : R R definita prin

u(z) f (z) H(z)
F (z) =
u(x) f (x) H(x)
(2.19)
admite zerourile x, x1 , . . . , xn+1 cu ordinele de multiplicitate,

respectiv 1, r1 +
Pn+1
1, . . . , rn+1 + 1. Spunem ca F se anuleaza n 1 + i=1 (ri + 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezulta ca exista I astfel ncat F (m+1) () = 0. Dar
F (m+1) () = (m + 1)!(f (x) H(x)) f (m+1) ()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.19).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si notam x1 = a,
polinomul de interpolare H(x) satisface conditiile
H (j) (a) = f (j) (a)
r1 = r. In acest caz
j {0, 1, . . . , r}
si are expresia
H(x) =
r
X
f (j) (a)
j=0
(x a)j
,
j!
ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat functiei f n punctul a, de

grad r.
2. Polinomul lui Lagrange. Daca ri = 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci regasim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =
n+1
X
i=1
f (xi )
ui (x)
=
ui (xi )
48
n+1
X
f (xi )
i=1
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

=
= L(Pn , x1 , . . . , xn+1 , f )(x).
3. Polinomul lui Fej

er. Fie ri = 1, i = 1, 2, . . . , n + 1. Introducand notatiile
Qn+1
w(x) =
i=1 (x xi )
w(x)
w( x) = xxi
i {1, 2, . . . , n + 1}
wi (x)
w(x)
li (x) = wi (xi ) = (xxi )w0 (xi ) i {1, 2, . . . , n + 1}
gasim u(x) = w2 (x) si ui (x) = wi2 (x), i {1, 2, . . . , n + 1}. Atunci

1
1 0
2
hi,0 (x) = wi (x)
+ (x xi )( 2 )x=xi =
wi2 (xi )
wi (x)

1
2wi0 (xi )
2
= wi (x)
(x xi ) 3
=
wi2 (xi )
wi (xi )

wi2 (x)
w00 (xi )
w00 (xi )
2
= 2
1 (x xi ) 0
= li (x) 1 (x xi ) 0
,
wi (xi )
w (xi )
w (xi )
si
1
= li2 (x)(x xi ).
hi,1 (x) = wi2 (x)(x xi ) 2
wi (xi )
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =
n+1
X
f (xi )hi,0 (x) +
i=1
n+1
X
f 0 (xi )hi,1 (x) =
(2.20)
i=1

X
n+1
n+1
X
w00 (xi )
2
+
f 0 (xi )li2 (x)(x xi ).
=
f (xi )li (x) 1 (x xi ) 0
w (xi )
i=1
i=1
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.
2.4
Polinomul de interpolarea Lagrange si

diferenta divizat
a
Scopul acestei sectiuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de

interpolare Lagrange. Utilizam notatiile
u(x) =
n+1
Y
(x xi )ri +1
i=1
49
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
u(x)
(x xi )ri +1
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )
li (x) =
=
ui (x)
u(x)
=
=
.
ui (xi )
(x xi )u0 (xi )
ui (x) =
Din (2.2.1) avem

L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) =
n+1
X
f (xi )
i=1
= u(x)
n+1
X
i=1
ui (x)
=
ui (xi )
(2.21)
n+1
X
1
f (xi )
=
f (xi )li (x).
(x xi )u0 (xi )
i=1
Din teorema (2.3.4) deducem

Teorema 2.4.1 Daca f este o functie de n + 1 ori derivabila n intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista I astfel ncat
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) + u(x)
f n+1 ()
.
(n + 1)!
(2.22)
In particular, pentru f = 1 rezulta

1 = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(x) = u(x)
n+1
X
i=1
1
.
(x xi )u0 (xi )
(2.23)
Impartind (2.21) la (2.23) deducem formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange

Pn+1 f (x1 )
i=1 (xxi )u0 (xi )
.
1
i=1 (xxi )u0 (xi )
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1
(2.24)
O metoda utila de calcul se bazeaza pe formula de recurenta a polinoamelor

de interpolare Lagrange
Teorema 2.4.2 Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.25)
(x xn+1 )L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) (x x1 )L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x)

x1 xn+1
50
Demonstratie. Functia din membrul drept al egalitatii (2.25) verifica conditiile

de interpolare ce definesc polinonul L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x).
Definitia 2.4.1 Numim diferenta divizata de ordin n a functiei f n nodurile
x1 , . . . , xn+1 coeficientul lui xn a polinomului de interpolare Lagrange
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) si-l notam [x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Punand n evidenta coeficientul lui xn n (2.21), gasim urmatoarele formule
de calcul pentru diferenta divizata
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
=
n+1
X
i=1
(2.26)
n+1
n+1
X fi (x)
X f (xi )
fi (x)
=
=
.
u (x )
u0 (xi )
i=1 i i
i=1

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.27)
= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].

Demonstratie. Functia L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)
(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] reprezinta un polinom de grad cel mult n 1
care se anuleaza n n puncte distincte x1 , . . . , xn ; deci este polinomul identic nul.
Teorema 2.4.4 Diferentele divizate ale unei functii verifica formula de recurent
a
[x1 , . . . , xn ; f ] [x2 , . . . , xn+1 ; f ]
,
x1 xn+1
[x1 ; f ] = f (x1 ).
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvoltarile

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn ; f ]+
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
(2.28)
(2.29)
51
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
si
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x2 , . . . , xn+1 ; f ]+
+(x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Egaland cele doua dezvoltari, dupa reducere si simplificare obtinem
[x1 , . . . , xn ; f ] + (x x1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= [x2 , . . . , xn+1 ; f ] + (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
de unde rezulta (2.28).
Un rezultat asemanator celui din (2.4.1) este
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) + u(x)[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ]
(2.30)
Demonstratie. Polinomul de interpolare Lagrange al functiei f n nodurile

x, x1 , . . . , xn+1 verifica egalitatea (2.27)
L(Pn+1 ; x, x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) =
= L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) + (z x1 ) . . . (z xn+1 )[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Pentru z = x obtinem (2.30).
In functie de diferente divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie
Teorema 2.4.6 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.31)
= f (x1 ) +
n
X
i=1
(x x1 ) . . . (x xi )[x1 , . . . , xi+1 ; f ]
52
Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalitatile

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn2 ; x1 , . . . , xn1 ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn1 )[x1 , . . . , xn ; f ]
...
...
L(P1 ; x1 , x; f )(x) = L(P0 ; x1 ; f )(x) + (x x1 )[x1 , x2 ; f ]
care nsumate dau (2.31).
Daca notam coeficientii functiilor 1, x x1 , (x x1 )(x x2 ), . . . , (x x1 )(x
x2 ) . . . (x xn ) (adica diferentele divizate) cu a0 , a1 , a2 , . . . , an atunci polinomul
a0 +
n
X
ai (x x1 ) . . . (x xi ) =
i=1
(. . . (an (x xn ) + an1 )(x xn1 ) + . . . + a1 )(x x1 ) + a0

se poate calcula cu o procedura de tip Horner (Algoritm 1).
Algorithm 1 Calculul polinomului de interpolare Lagrange
1: procedure horner((ai )0in , (xi )1in , x)
2:
val an
3:
for i = n : (1) : 1 do
4:
val val (x xi ) + ai1
5:
end for
6: end procedure
Exemplu. Calculul polinomului de interpolare Lagrange n cazul datelor
x -1 0 1 3 5
y 6 2 0 2 12
Calculam tabloul diferentelor divizate
x [x1 ; f ] [x1 , x2 ; f ] [x1 , x2 , x3 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ; f ]
-1
6
-4
1
0
0
0
2
-2
1
0
1
0
1
1
3
2
5
5
12
Atunci
L(x) = 6 4(x + 1) + (x + 1)x = x2 3x + 2.
53
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Daca functia f admite derivate pana la

ordinul n n intervalul I = (min{x1 , . . . , xn+1 }, max{x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista
I astfel ncat
f (n)
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
(2.32)
n!
Demonstratie. Fie x I. T
inand seama de (2.4.5) are loc egalitatea
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )[x, x1 , . . . , xn ; f ] (2.33)
si potrivit lui (2.4.1) exista I astfel ncat
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )
f (n) ()
.
n!
(2.34)
Egaland (2.33) si (2.34), pentru x = xn+1 obtinem (2.32).

Observatia 2.4.1 Daca f C n (I) si x I atunci
f (n) (x)
lim
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
.
x1 x,...,xn x
n!
Aceasta observatie justifica definitia
Definitia 2.4.2
[x, . . . , x; f ] =
| {z }
n+1 ori
f (n) (x)
n!
(2.35)
Aceasta definitie permite definirea diferentei divizare pe noduri multiple. In

prealabil stabilim
Teorema 2.4.8 Fie nodurile
x11 ,
x21 ,
1
x2 ,
x22 ,
...
...
1
xn+1 , x2n+1 ,
. . . xr11 +1
. . . xr22 +1
...
...
rn+1 +1
. . . xn+1
54
si notatiile
vi (x) =
rY
i +1
(x xji ),
j=1
u(x) =
n+1
Y
vi (x),
i=1
u(x)
.
vi (x)
ui (x) =
Are loc formula
+1
n+1
; f] =
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
n+1
X
[x1i , . . . , xri i +1 ;
i=1
(2.36)
f
]
ui
Demonstratie. Deoarece u0 (xji ) = ui (xji )vi0 (xji ), formula (2.26) ne da

r
+1
n+1
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
; f] =
f (xj )
i
n+1 rX
n+1
n+1 rX
i +1
i +1
X
X
X
f
f (xji )
ui (xji )
=
[x1i , . . . , xri i +1 ; ].
=
j =
0 j
0
ui
u (xi )
v (x )
i=1 j=1 i i
i=1
i=1 j=1
Combinand (2.35) cu (2.36) definim

Definitia 2.4.3
[x1 , . . . , x1 , . . . , xn+1 , . . . , xn+1 ; f ] =
| {z }
|
{z
}
r1 +1 ori
rn+1 +1 ori
(2.37)
(ri )

n+1
X
1
f (t)
.
r1 +1 . . . (t x
ri1 +1 (t x
ri+1 +1 . . . (t x
rn+1 +1
r
!
(t
x
)
)
)
)
i
1
i1
i+1
n+1
t=x
i
i=1
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x1 , . . . , xn+1 , f g] =
n+1
X
i=1
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]
(2.38)
55
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Demonstratie. Prin inductie dupa n, pentru n = 0

[x1 , f g] = f (x1 )g(x1 ) = [x1 , f ] [x1 , g].
Presupunem egalitatea (2.43) adevarata n cazul diferentelor finite de ordin n si
o demonstram n cazul diferntelor finite de ordin n + 1. Fie n + 2 puncte distincte
x1 , x2 , . . . , xn+2 . Trebuie sa aratam ca
[x1 , . . . , xn+2 , f g] =
n+2
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1
Aplicand formula de recurenta (2.29) si ipoteza inductiei deducem

[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
[x1 , . . . , xn+1 ; f g] [x2 , . . . , xn+2 ; f g]

=
x1 xn+2
n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
x1 xn+2 k=1
n+2
X
[x2 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]).
k=2
In membrul drept adunam si scadem expresia

n+2
X
[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g].
k=2
Atunci egalitatea anterioara devine

n+1
X
1
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
x1 xn+2 k=1
n+2
X
[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]+

k=2
n+2
X
+
([x1 , . . . , xk1 ; f ] [x2 , . . . , xk ; f ])[xk , . . . , xn+2 ; g]).
k=2
56
In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de

indice k 1 = i, iar n ultima suma scriem de asemenea i n locul lui k, dupa ce
aplicam formula de recurenta (2.29). Astfel vom obtine
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
x1 xn+2 i=1
n+1
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g]+
i=1
n+2
X
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =
i=2
n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xi ; f ]([xi , . . . , xn+1 ; g] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g])+
x1 xn+2 i=1
n+2
X
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =
i=2
n+1
X
1
=
( (xi xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2 i=1
n+2
X
+
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]).
i=2
Grupand termenii corespunzatori,

[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
1
((x1 xn+2 )[x1 ; f ] [x1 , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2
n+1
X
+
(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
i=2
+(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xn+2 ; f ] [xn+2 ; g]) =

n+2
X
=
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1
Legatura dintre diferenta finita progresiva / regresiva si diferenta divizata a

unei functii este
57
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Teorema 2.4.10 Au loc egalitatile

4nh f (a)
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
hn n!
nh f (a)
[a, a h, . . . , a nh; f ] =
hn n!
Demonstratie. Pentru xi = a + (i 1)h,
devine
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
n+1
X
i=1
(2.39)
(2.40)
i = 1, . . . , n + 1, formula (2.26)
f (a + (i 1)h)
.
i + 1)!(i 1)!hn
(1)ni+1 (n
Prin schimbarea de indice j = i 1 obtinem

[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
n
X
j=0
1
n!hn
n
X
j=0
n
j
f (a + jh)
=
j)!j!hn
(1)nj (n
(1)j f (a + jh) =
4nh f (a)
.
hn n!
Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.

Observatia 2.4.2
Daca n (2.38) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.39)
se regaseste (1.5).
In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia
Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
=
n
X
i=0
f (a+ih)
(2.41)
(1)ni
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
hn i!(n i)!
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
= f (a) +
n
X
4i f (a)
h
i=1
hi i!
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)
L(Pn ; a, a h, . . . , a nh; f ) =
= f (a) +
n
X
i=1
(2.42)
ih f (a)
(x a)(x a + h) . . . (x a + (i 1)h)
hi i!
(2.43)
58
Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare

dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] = m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
dxm
m+1 ori
(2.44)
Demonstratie. Prin inductie matematica dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul

formulei de recurenta a diferentelor divizate gasim
d
[x1 , . . . , xn , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x; f ]
[x1 , . . . , xn , x; f ] = lim
=
h0
dx
h
= lim [x1 , . . . , xn , x + h, x; f ] = [x1 , . . . , xn , x, x; f ].
h0
In ipoteza n care formula (2.44) este adevarata pentru derivatele de ordin m 1

vom avea
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m ori
}|
{
z
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
.
= (m 1)! lim
h0
h
Adunam si scadem termeni convenabili la numaratorul fractiei, dupa care aplicam
formula de recurenta a diferentelor divizate
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m1 ori
z
}|
{
z
}|
{
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]
= (m1)! lim (
+
h0
h
m1 ori
m2 ori
z
}|
{
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x, x, x; f ]
+
+ ...
h
m ori
m1 ori
z }| {
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
... +
)=
h
m ori
z
}|
{
= (m 1)! lim ([x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]+
h0
59
2.5. ALGORITM PENTRU CALCULUL DIFERENT

EI DIVIZATE
m1 ori
m ori
z
}|
{
z }| {
+[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x, x; f ] + . . . + [x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ]) =
= m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
m+1 ori
2.5
Algoritm pentru calculul diferentei divizate

a unui polinom
P
Fie polinomul P (x) = ni=0 ai xi si numerele distincte doua cate doua x0 , x1 , . . . , xm
m < n. In cele ce urmeaza se va dezvolta un algoritm ce aminteste de schema lui
Horner, pentru calculul diferentei divizate [x0 , x1 , . . . , xm ; P ].
Teorema 2.5.1 Daca P Pn si m < n atunci functia (x) = [x0 , x1 , . . . , xm1 , x; P ]
este polinom de grad cel mult n m, Pnm .
Demonstratie. Datorita conditiilor de interpolare are loc egalitatea P (x) =
L(Pm ; x0 , x1 , . . . , xm1 , x; P )(x). Aplicand 2.21, rezulta egalitatile
P (x) = L(Pm ; x0 , x1 , . . . , xm1 , x; P )(x) = L(Pm1 ; x0 , x1 , . . . , xm1 ; P )(x)+
+(x x0 ) . . . (x xm1 )[x0 , x1 , . . . , xm1 , x; P ],
de unde
(x) =
P (x) L(Pm1 ; x0 , x1 , . . . , xm1 ; P )(x)

.
(x x0 ) . . . (x xm1 )
Polinomul P (x)L(Pm1 ; x0 , x1 , . . . , xm1 ; P )(x) Pn se anuleaza n x0 , . . . , xm1

deci P (x) L(Pm1 ; x0 , x1 , . . . , xm1 ; P )(x) se divide prin (x x0 ) . . . (x xm1 )
si astfel Pnm .
Tinand seama de teorema anterioara, se introduc notatiile
[x0 , x1 , . . . , xk1 , x; P ] =
nk
X
Ak1,i xi ,
k {1, 2, . . . , m}.
(2.45)
i=0
Din formula de recurenta

[x0 , x1 , . . . , xk , x; P ] =
[x0 , x1 , . . . , xk1 , x; P ] [x0 , x1 , . . . , xk ; P ]

x xk
rezulta
[x0 , x1 , . . . , xk1 , x; P ] = [x0 , x1 , . . . , xk ; P ] + (x xk )[x0 , x1 , . . . , xk , x; P ].
60
Introducand reprezentarile (2.45), egalitatea de mai sus se scrie

nk
X
Ak1,i x = [x0 , x1 , . . . , xk ; P ] + (x xk )
i=0
sau
nk
X
nk1
X
Ak,i xi
i=0
Ak1,i x = [x0 , x1 , . . . , xk ; P ] +
i=0
nk
X
Ak,i1 x xk
nk1
X
i=1
Ak,i xi .
i=0
Identificand coeficientii, se obtin relatiile:

Ak1,nk = Ak,nk1
Ak1,i
= Ak,i1 xk Ak,i
i = 1, . . . , n k 1
Ak1,0
= [x0 , x1 , . . . , xk ; P ] xk Ak,0
sau
Ak,nk1
= Ak1,nk
Ak,i1
= Ak1,i + xk Ak,i i = 1, . . . , n k 1
[x0 , x1 , . . . , xk ; P ] = Ak1,0 + xk Ak,0
(2.46)
In tabelul
xk
Ak1,nk Ak1,nk1 . . . Ak1,i . . . Ak1,1

Ak1,0
Ak,nk1 Ak,nk2 . . . Ak,i1 . . . Ak,0 [x0 , x1 , . . . , xk ; P ]
linia a doua se calculeaza potrivit formulelor (2.46), n maniera schemei lui

Horner.
Pentru k = 0, din
[x; P ] = [x0 ; P ] + (x x0 )[x0 , x; P ]
sau
n
X
i=0
ai x =
n
X
ai xi0
i=0
+ (x x0 )
n1
X
A0,i xi .
i=0
La fel ca mai sus, rezulta relatiile

A0,n1 = an
A0,i1 = ai + x0 A0,i i = 1, . . . , n 1
[x0 ; P ] = a0 + x0 A0,0
care corespund schemei lui Horner.
61

EI DIVIZATE
Astfel, algoritmul consta n completarea succesiva, conform regulei schemei

lui Horner, a liniilor n tabelul
x0
x1
..
.
an
A0,n1
A1,n2
an1
A0,n2
A1,n3
...
...
...
xm Am,nm1 Am,nm2
a2
a1
a0
A0,1
A0,0
[x0 ; P ]
A1,0 [x0 , x1 ; P ]
Am,0 [x0 , . . . , xm ; P ]

P 2.1 Fie L(x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x). Sa se arate ca

n
L(x) 1
x
.
.
.
x

f (x1 ) 1 x1 . . . xn
1

..
..
..
.. = 0.
..

.
.
.
.
.

n
f (xn+1 ) 1 xn+1 . . . xn+1
Dezvoltand determinantul dupa prima coloana sa se deduca reprezentarea (2.2.1)
si dezvoltand dupa prima linie sa se arate ca
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
n+1
X
i=1

xi

1
..
.
x1
. . . x1i1
V (x1 , . . . , xn+1 )
f (x1 )
...
xi+1
...
1
xn1
..
.
i+1
n
1 xn+1 . . . xi1
n+1 f (xn+1 ) xn+1 . . . xn+1
P 2.2 Sa se demonstreze formula
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; f ] =
1
1
...
1
x1
. . . xn1
f (x1 )
1
x2
. . . xn1
f (x2 )
2
...
... ...
...
xn+1 . . . xn1
f
(xn+1 )
n+1
V (x1 , x2 , . . . , xn+1 )
m
1. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x ] =
0 daca m {0, 1, . . . , n 1}
1 daca m = n.
62
2. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x1 ] =
3. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x12 ] =
(1)n
x1 x2 ...xn+1
(1)n
x1 x2 ...xn+1
Pn+1
1
i=1 xi
P 2.4 Sa se calculeze determinantii:

1.
2.
3.
1
1
...
1
x1
x2
...
xn+1
...
...
...
...
1
1
...
1
x21
x22
...
x2n+1
x31
x32
...
x3n+1
1
1
...
1
x1
x2
...
xn+1
...
...
...
...
1
xn1
1
x21
1
xn1
2
x22
...
...
n1
1
xn+1
x2
n+1
...
...
...
...
xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1
x1n1
x2n1
...
n1
xn+1
xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1
P 2.5 Sa se arate ca daca f Pn si x 6= xi , i {1, . . . , n + 1} atunci

[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;
f (z)
f (x)
]=
zx
(z x1 ) . . . (z xn+1 )
P 2.6 Fie I R, F = {f |f : I R} si x0 < x1 < . . . < xn elemente din I.

Daca T : F Mn+1 (R) este operatorul liniar definit prin
[x0 ; f ] [x0 , x1 ; f ] [x0 , x1 , x2 ; f ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; f ]

0
[x1 ; f ]
[x1 , x2 ; f ]
...
[x1 , . . . , xn ; f ]
T (f ) =
..
..
.
.
.
.
.
0
0
0
...
[xn ; f ]
atunci identitatea lui Leibniz implica T (f g) = T (f )T (g).
P 2.7 Cu notatiile problemei anterioare, fie I si functia

1 daca x =
(x) =
.
0 daca x 6=
Sa se arate ca
63

EI DIVIZATE
1. f (x) (x) = f () (x);

2. [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ] =
f (xn )
;
(xn x0 )(xn x1 )...(xn xn1 )
3. T (f ) U = diag(f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn )) U cu
[x0 ; x0 ] [x0 , x1 ; x1 ] [x0 , x1 , x2 ; x2 ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ]
0
[x1 ; x1 ]
[x1 , x2 ; x2 ]
...
[x1 , . . . , xn ; xn ]
U =
..
..
.
.
.
.
.
0
0
0
...
[xn ; xn ]
Coloanele matricei U reprezinta vectorii propri matricei T (f ) corespunzand

valorilor propri f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn ).
P 2.8 Fie
Q x, x1 , x2 , . . . , xn puncte distincte doua cate doua de pe axa reala si
u(x) = ni=1 (x xi ). Sa se deduca relatiile
Pn
f (x)
f (xk )
1.
k=1 (xxk )u0 (xk ) = [x, x1 , . . . , xn ; f ] + u(x) ;
2.
xn xn
k
k=1 (xxk )u0 (xk )
Pn
= 1;
3. Daca (x) = 1 +
x
1!
x(x+1)
2!
+ ... +
n
X
k=1
x(x+1)...(x+n1)
n!
atunci
1 (k)n
= n!.
(1 + k)0 (k)
P 2.9 Daca P Pn (X), (n 2), are toate radacinile simple x1 , x2 , . . . , xn atunci

n
X
i=1
R. Daca Q(x) =
Qn1
i=1
1
P 0 (x
i)
= 0.
(x xi ) si P (x) = Q(x)(x xn ) atunci
1 = L(Pn1 , x1 , . . . , xn1 , 1)(x) = Q(x)
n1
X
i=1
1
.
(x xi )Q0 (xi )
de unde, pentru x = xn rezulta

n1
X
1
1
=
.
0 (x )
Q(xn )
(x
x
)Q
n
i
i
i=1
64
Apoi, P 0 (xi ) = Q0 (xi )(xi xn ), i {1, . . . , n 1} si P 0 (xn ) = Q(xn ). Prin urmare

n
X
i=1
n1
X
1
1
1
1
1
=
+
=
+
= 0.
0
0
P (xi )
(xi xn )Q (xi ) Q(xn )
Q(xn ) Q(xn )
i=1
P 2.10 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 radacinile polinomului Cebseb Tn+1 . Sa se arate c

a
n
n+1
X
2 X
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
j (
f (xk )Tj (xk ))Tj (x),
n + 1 j=0
k=1

unde j =
1
2
daca
1 daca
j=0
.
j1
R. Este suficient de aratat ca

n
2 X
lk (x) =
j Tj (xk )Tj (x),
n + 1 j=0
k {1, 2, . . . , n + 1}.
In acest sens daca k (x) = 2 Pn j Tj (xk )Tj (x) trebuie aratat ca k (xs ) =
j=0
n+1
k,s , s {1, 2, . . . , n + 1}, cu xs = cos (2s1)
.
2(n+1)
Notand ts =
(2s1)
,
2(n+1)
pentru k 6= s au loc egalitatile
"
#
n
1 X
2
+
cos jtk cos jts =
k (xs ) =
n + 1 2 j=1
"
#
n
n
X
X
1
=
1+
cos j(tk + ts ) +
cos j(tk ts ) =
n+1
j=1
j=1

sin (n + 12 )(tk + ts ) sin (n + 12 )(tk ts )
1
=
+
=
tk ts
s
2(n + 1)
sin tk +t
sin
2
2
=
1
s
s
4(n + 1) sin tk +t
sin tk t
2
2
[cos(ntk + (n + 1)ts ) cos((n + 1)tk + nts )+
+ cos(ntk (n + 1)ts ) cos((n + 1)tk nts )] .

Doarece cos((n + 1)tp a) = (1)p sin a rezulta
k (xs ) =
1
s
s
sin tk t
4(n + 1) sin tk +t
2
2

(1)s sin ntk + (1)k sin nts +

EI DIVIZATE
65

+ (1)s sin ntk (1)k sin nts = 0.
Apoi
"
#
"
#
n
n
X
2
1 X 2
1
k (xk ) =
+
T (xk ) =
n+1+
cos 2jtk =
n + 1 2 j=1 j
n+1
j=1
=1+
sin ntk cos (n + 1)tk

= 1.
sin tk
P 2.11 Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care satisface conditiile de interpolare
H (j) (a) = f (j) (a)
H (j) (b) = f (j) (b)
j {0, 1, . . . , m}
j {0, 1, . . . , n}
R.

H(x) =

+
xb
ab
xa
ba
n+1 X
m
j=0
m+1 X
n
j=0
"mj
k
#
(x a)j X x a
m+k
f (j) (a)+
k
j!
b
a
k=0
" nj
k
#
(x b)j X x b
n+k
f (j) (b).
k
j!
a
b
k=0
P 2.12 Utilizand notatiile 2.3, daca r = max{r1 , . . . , rn+1 } si f este o functie

de r ori derivabila, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie

(s)
ri
n+1
X
X
(x xi )s f (t)
.
H(x) =
ui (x)
s!
u
(t)
i
t=x
i
s=0
i=1
P 2.13 Fie I R un interval compact, punctele x0 < x1 < . . . < xn din I si
functionala DI [C ( I)] definita prin DI (f ) = [x0 , . . . , xn ; f ]. Sa se arate ca
P
1
1. kDI k = ni=0 |u0 (x
i )|
Qn
unde u(x) = i=0 (x xi ).
2. Daca xj = cos (nj)
, j {0, 1, . . . , n}, adica xj sunt punctele de extrem
n
ale polinomului Cebseb Tn (x) din intervalul [1, 1], atunci kDI k = 2n1 ,
unde I = [1, 1].
66
3. Daca I = [1, 1] si 1 x0 < x1 < . . . < xn 1 atunci kDI k 2n1 .

R. 1. Inegalitatea |D(f )| kf k
Pn
1
i=0 |u0 (xi )|
este imediata. Pentru
(1)n
daca x (, x0 )
1
daca x (xn , )
f (x) =
nj
(1)
dac
a x = xj
afina n rest
au loc reletiile
n
X
i=0
X f (xi )
X 1
1
=
|
|
=
|D(f
)|
kDkkf
k
kDk
0 (x )
0 (x )|
|u0 (xi )|
u
|u
i
i
i=0
i=0
2.
n
(n)
n1
X Tn (xi ) X (1)ni X 1
Tn ()
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
=
=
= kDk.
=
n!
u0 (xi )
u0 (xi )
|u0 (xi )|
i=0
i=0
i=0
3. In cazul unor noduri oarecare din intervalul [1, 1] au loc inegalitatile

n1
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
n
X
Tn (xi )
i=0
u0 (x
i)
n
X
i=0
1
|u0 (x
i )|
= kDk.
P 2.14 Sa se arate ca polinomul de interpolare care satisface conditiile

P (0) = n1 P (1) = n2
P 0 (0) = s1 P 0 (1) = n2
se poate reprezenta prin
2 2 1
1
n1
3 3 2 1 n2
P (t) = (t3 t2 t 1)
0
0
1
0 s1
1
0
0
0
s2
P 2.15
1. Sa se determine polinomul de interpolare Q care satisface conditiile

Q(1) = ,
Q(1) = ,
Q(0) = ,
Q0 (0) = m.
67

EI DIVIZATE
2. Fie m R . Sa se determine polinomul de grad minim S care satisface

conditiile
S(1) = 0, S(1) = 0, S 0 (0) = m
astfel ncat volumul corpului obtinut prin rotatia graficului lui S n jurul
axei Ox, x [1, 1] sa fie minim.
P 2.16 Fie X un spatiu prehilbertian si Y = span{x1 , . . . , xn }, unde xi X, i =
1, . . . , n, sunt elemente ortonormate. Sa se arate ca elmentul
cea mai buna
Pde
n
aproximatie a lui x Y prin elementele multimii Y, este y0 = i=1 < x, xi > xi .
R. Fie y =
Pn
i=1 ci xi
un element din Y. Atunci
ky xk22 =
n
X
c2i 2
i=1
= kxk22
n
X
n
X
ci < xi , x > +kxk22 =
i=1
< xi , x >2 +
i=1
n
X
(ci < xi , x >)2 .
i=1
Pentru ci =< xi , x > expresia de mai sus este minima.

P 2.17
ca
1. Fie X = C n+1 [a, b] si a x1 < x2 < . . . < xn+1 b. Sa se arate

< f, g >1 =
n+1
X
Z
f (xi )g(xi ) +
f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx
i=1
este un produs scalar n X.

1 )...(xxi1 )(xxi+1 )...(xxn+1 )
2. Daca li (x) = (x(xx
, i = 1, . . . , n + 1 si Y =
i x1 )...(xi xi1 )(xi xi+1 )...(xi xn+1 )
n+1
span{l1 , . . . , ln+1 } = Pn C [a, b], sa se arate ca elementul de cea mai
buna aproximare a unei functii f C n+1 [a, b] prin elementele multimii Y,
n sensul normei generate de produsul scalar < , >1 , este polinomul de
interpolare Lagrange L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ).
P 2.18
1. Fie X = C n+1 [a, b] si x0 [a, b] Sa se arate ca

< f, g >2 =
n
X
f (i) (x0 )g (i) (x0 )
i=0
este un produs scalar n X.
i!2
Z
+
a
f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx
68
2. Daca ei (x) = (x x0 )i , i = 0, . . . , n si Y = span{e0 , . . . , en } = Pn

C n+1 [a, b], sa se arate ca elementul de cea mai buna aproximare a unei
functii f C n+1 [a, b] prin elementele multimii Y, n sensul normei generate de produsul scalar < , >2 , este polinomul lui Taylor Tn (f, x0 )(x) =
Pn f (i) (x0 )
(x x0 )i .
i=0
i!
P 2.19
1. Daca f : [0, 1] R atunci

f (x) = f (0)(1 x) + f (1)x + R1 (x)f 00 (),
1
|R1 (x)| .
8
2. Daca f : [1, 1] R atunci

1
1
f (x) = f (1)(x2 x) + f (0)(1 x2 ) + f (1)(x2 + x) + R2 (x)f (3) ()
2
2
1
|R2 (x)| .
9 3
Capitolul 3
Convergenta procedeelor de
interpolare prin polinoame
Data fiind sirurile de noduri de interpolare
(1)
x1
(2)
(2)
x1
x2
(3)
(3)
(3)
x3
x2
x1
... ... ... ...
(n)
(n)
(n)
(n)
x1
x2
x3
. . . xn
... ... ... ... ... ...
(3.1)
(n)
(n)
o functie f si sirul functiilor de interpolare Ln (x) a lui f n nodurile x1 , x2 ,

(n)
(n)
x3 , . . . , xn , se ridica ntrebarea daca sirul Lk converge sau nu catre f.
In cele ce urmeaza vom vedea ca raspunsul poate fi atat afirmativ cat si
negativ, n functie de interpolarea folosita.
3.1
Spatii liniar ordonate
Definitia 3.1.1 Se numeste spatiu liniar ordonat real o multime X cu proprietatile

1. X este spatiu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spatiu ordonat (relatia de ordine fiind notata );
3. pentru orice x, y, z X si orice a R, a > 0,

x+z y+z
x y =
ax ay
69
70
CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE PRIN POLINOAME
Fie E o multime oarecare si F (E) spatiul liniar al functiilor definite n E cu

valori reale. Definind n F (E) relatia de ordine
f g
f (x) g(x) x E,
F (E) devine un spatiu liniar ordonat real.

Definitia 3.1.2 Fie X, Y spatii liniar ordonate reale. Un operator liniar U
(X, Y )# este pozitiv daca
x 0
U (x) 0.
Teorema 3.1.1 Daca U : F (E) F (E) este un operator liniar si pozitiv atunci
(i) f g
(ii) |U (f )| U (|f |),
U (f ) U (g);
f F (E).
Multimea functiilor reale si continue definite n intervalul marginit si nchis

[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spactiu liniar ordonat real (E = [a, b]). Totodata C[a, b] este un spatiu normat, cu norma kf k = maxx[a,b] |f (x)|. Convergenta
unui sir de functii, n sensul acestei norme, nseamna convergenta uniforma.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si pozitivi si ei (x) = xi . Daca
lim Un (ei ) = ei ,
i {0, 1, 2},
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc

lim Un (f ) = f.
Demonstratie. Fie f C[a, b]. Functia f este uniform continua, adica

> 0 > 0 astfel ncat |t x| <

|f (t) f (x)| < .
2
kf k. Prin urmare, pentru

Daca |t x| atunci |f (t) f (x)| kf k 2 (tx)
2
orice t, x [a, b] are loc inegalitatea
|f (t) f (x)|

(t x)2
+2
kf k.
2
2
(3.2)
71
3.1. SPAT
II LINIAR ORDONATE
Notam prin un (x), vn (x), wn (x) functiile definite prin

un (x) = Un (e0 )(x) 1,
vn (x) = Un (e1 )(x) x,
wn (x) = Un (e2 )(x) x2 .
Din ipoteza teoremei rezulta ca

lim un (x) = 0,
lim vn (x) = 0,
lim wn (x) = 0,
(3.3)
uniform n [a, b].

Pentru operatorul Un , punem n evidenta variabila functiei original si variabila
functiei imagine pentru un operator Un , respectiv prin t si x.
Datorita liniaritatii lui Un , au loc egalitatile
Un (f )(x) f (x) = Un (f (t))(x) f (x) =
= Un (f (t))(x) f (x)(Un (e0 (t))(x) un (x)) = Un (f (t) f (x))(x) + f (x)un (x).
Fie > 0 si > 0, ce rezulta din uniform continuitatea functiei f. Din
egalitatea anterioara, datorita inegalitatii (3.2) si pozitivitatii operatorului Un ,
rezulta ca
|Un (f )(x) f (x)|
(3.4)
|Un (f (t) f (x))(x)| + kf k |un (x)| Un (|f (t) f (x)|)(x) + kf |kun (x)|

(t x)2
kf k)(x) + kf k |un (x)|.
Un ( + 2
2
2
Dezvoltand membrul drept din (3.4), gasim ca acesta este egal cu
2kf k

Un (e0 (t))(x) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)) + kf k |un (x)|.
2
Asadar (3.4) devine

|Un (f )(x) f (x)|

2kf k

+ ( + kf k)|un (x)| + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)).
2
2
Intervalul [a, b] fiind compact si (3.3) implica existenta unui n0 N, astfel ncat
pentru orice n > n0 sa fie adevarata inegalitatea

2kf k

( + kf k)|un (x)| + 2 |wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)| < .
2
72
Astfel |Un (f )(x) f (x)| < , n > n0 , x [a, b], adica are loc convergenta
sirului (Un (f ))nN catre f.
Analiza demonstratiei de mai sus, permite enuntarea urmatoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
Teorema 3.1.3 Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si
pozitivi. Daca
lim Un ((t x)2 )(x) = 0
lim Un (1) = 1 si
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc

lim Un (f ) = f.
3.2
Interpolare si aproximare
Pentru o functie continua indicam un sir de polinoame de interpolare a functiei

care n plus converge converge.
(n)
, k {1, 2, . . . , n}
Teorema 3.2.1 (Fej
er) Fie f C[1, 1] si xk = cos (2k1)
2n
radacinile polinomului lui Cebsev Tn (x) = cos n arccos x. Daca F2n1 este polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile de interpolare
(n)
(n)
F2n1 (xk ) = f (xk

(n)
0
(xk ) = 0
F2n1
k {1, 2, . . . , n},
atunci sirul (F2n1 )nN converge catre f (uniform n [1, 1]).

Demonstratie. Utilizand expresia polinomului lui Fejer (2.20), cu notatiile introduse la deducerea lui, gasim
F2n1 (x) =
n
X
(n)
f (xk
k=1
h
00 (n) i
(n) w (xk )
1 (x xk )
lk2 (x),
(n)
0
w (xk )
Q
(n)
1
unde w(x) = nk=1 (x xk ) = 2n1
Tn (x).
T
inand seama de expresia polinomului lui Cebsev, se deduc egalitatile
(n)
w00 (xk )
(n)
w0 (xk )
lk2 (x)
(n)
=
=
xk )
(n)
1(xk ))2
(n)
Tn2 (x) 1(xk )2
2
(n)
n
(xx )2
k
(3.5)
73
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
Exprimarea (3.5) devine

n
(n)
T 2 (x) X
(n) 1 xxk
F2n1 (x) = n 2
f (xk )
.
(n)
n k=1
(x xk )2
Definim sirul de operatori Fn : C[1, 1] C[1, 1] prin Fn (f )(x) = F2n1 (x).
Fn este un operator liniar si pozitiv.
In continuare verificam conditiile Teoremei 3.1.3.
1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange Hermite (2.19)
rezulta ca
Fn (1)(x) = 1.
2. Au loc egalitatile
n
Fn ((t x)2 )(x) =
(n)
1 xxk
Tn2 (x) X (n)
(xk x)2
=
(n)
2
n k=1
(x xk )2
n
X
Tn2 (x)
Tn2 (x)
(n)
x
)
=
(n
x
0, n ,
k
n2
n
k=1
si n consecinta limn Fn (f ) = limn F2n1 = f.
3.3
Divergenta interpol
arii Lagrange
Deducerea rezultatului de divergenta necesita cunoasterea unei serii de probleme din topologie (Spatii topologice Baire) si analiza functionala (Principiul condensarii singularitatilor) cat si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate n sectiunile urmatoare.
3.3.1
Statiu topologic Baire
Fie X un spatiu topologic.

Definitia 3.3.1 O submultime nevida Y X este rara daca int(Y ) = .
Definitia 3.3.2 O submultime nevida este de categoria I daca se poate reprezenta
caz contrar submultimea este de
ca o reuniune numarabila de multimi rare. In
categoria II.
74
Definitia 3.3.3 O submultime nevida este reziduala daca este complementara

unei multimi de categoria I.
Definitia 3.3.4 O submultime nevida este superdensa daca este densa n spatiul
topologic, reziduala si nenumarabila.
Definitia 3.3.5 Un spatiu topologic se numeste spatiu topologic Baire daca orice
submultime nevida si deschisa este de categoria II.
Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 3.3.1 Fie X un spatiu topologic, Y o submultime nevida n X si Z =
X\Y. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Y este deschisa si densa n X;
(ii) Z este nchisa si rara.
Demonstratie. Y deschisa Z nchisa.
Fie Y, o submultime deschisa si densa n X, Y = X. Presupunem prin absurd
ca Z nu e rara, adica exista x int(Z) = int(Z) Z. Atunci Z este o vecinatate
a lui x. Din Y Z = rezulta ca x
/ Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, fie Z o submultime nchisa si rara. Daca presupunem prin absurd ca
Y nu este densa atunci exista x X\Y X\Y = Z. Submultimea X\Y este
deschisa, deci =
6 int(Z) int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = .
Teorema 3.3.2 Orice submultime a unei multimei de categoria I este de categoria I.
Demonstratie. Fie Y o multime de categoria I, reprezentata prin
[
Y =
Yn ,
Yn submultime rara, n N.
nN
S
Daca Z Y atunci Z = Z Y = nN (Z Yn ), iar submultimile Z Yn sunt
rare, n N.
Un spatiu topologic Baire este caracterizat de urmatoarea proprietate
Teorema 3.3.3 Un spasiu topologic este spatiu topologic Baire daca si numai
daca o intersectie numarabila de multimi deschise si dense ramane densa.
75
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
Demonstratie. Fie X un spatiu topologic Baire si familia (Xn )nN

T de multimi
deschise si dense n X. Presupunem prin absurd ca multimea Z = nN Xn nu e
densa n X. Atunci multimea Y = X\Z este deschisa si nevida. Din relatiile
[
[
Y = X\Z X\Z = X C(Z) =
(X C(Xn )) = (X\Xn ),
nN
deducem utilizand Teoremele 3.3.1 si 3.3.2 ca Y este de categoria I, contrazicand

proprietatea de spatiu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd ca X nu e spatiu topologic Baire, adica
exista o multime nevida si deschisa Y astfel ncat
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N.
nN
Submultimile Xn = X\Y n = C(Y n ) sunt deschise si dense n X,

X n = C(Y n ) = C(int(Y n )) = X.
T
Potrivit ipotezei nN Xn = X.
Pe de alta parte,
[
[
[
\
=
6 Y =
Yn
Yn =
C(Xn ) = C(
Xn ),
nN
nN
nN
nN
ceea ce contrazice afirmatia anterioara.

Recunoasterea unui spatiu topologic Baire este usurata de
Teorema 3.3.4 Un spatiu metric complet este un spatiu topologic Baire.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista o multime deschisa si nevida
Y de categoria I:
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N .
nN
Fie B0 = Y. Multimea deschisa B0 \Y 1 este nevida altfel Y = B0 Y 1 , cea ce

ar contrazice raritatea lui Y1 .
Prin urmare exista x1 B0 \Y 1 si r10 > 0 astfel ncat B(x1 , r10 ) B0 \Y 1 .1
1
B(x, r) = {y X : d(x, y) < r}, unde d(x, y) este distanta dintre x si y.
76
Pentru r1 = min{1, 21 r10 } multimea B1 = B(x1 , r1 ) satisface relatiile

B 1 Y 1 = ,
B 1 B0 .
Inductiv, presupunem ca s-au construit multimile Bi = B(xi , ri ), i = 1, 2, . . . , n
1 astfel ncat
B i Y i = ,
B i Bi1 .
Multimea deschisa Bn1 \Y n este nevida altfel Bn1 Y n , cea ce ar contrazice
raritatea lui Yn .
Exista xn Bn1 \Y n si rn0 > 0 astfel ncat B(xn , rn0 ) Bn1 \Y n .
Pentru rn = min{ n1 , 12 rn0 } multimea Bn = B(xn , rn ) satisface relatiile
B n Y n = ,
B n Bn1 .
Sirul (xn )nN este fundamental, deci convergent. Fie x = limn xn .
Deoarece xn Bn B1 , n N , rezulta ca
x B n B 1 B0 = Y.
(3.6)
Pe de alta parte, pentru orice n m, xn Bm , de unde

x Bm x
/ Y m,
m N .
Urmeaza x
/ Y, n contradictie cu (3.6).
3.3.2
Principiul condens
arii singularit
atilor
Fie X, Y spatii normate si o submultime de operatori liniari si continui A

(X, Y ) . Multimea singularitatilor atasat submultimii de operatori liniari si pozitivi A este
SA = {x X : sup kA(x)k = }.
AA
Proprietati ale acestei multimi sunt precizate n

Teorema 3.3.5 (Principiul condens
arii singularit
atilor) Daca X este un
spactiu Banach, Y un spatiu normat si A o submultime de operatori liniari si
continui, astfel ncat supAA kAk = , atunci multimea singularitatilor atasat
a
familiei A este superdensa n X.
77
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
Demonstratie. Introducem multimile

Xn = {x X : A A astfel ncat kA(x)k > n} n N.
Atunci avem
(i)
SA =
Xn .
(3.7)
nN
(ii)
Xn =
{x X : kA(x)k > n},
AA
deci Xn este o submultime deschisa.

(iii)
X n = X.
Pentru justificarea acestei afirmatii, presupunem prin absurd, ca exista n
N si x0 X\X n . Deoarece multimea X\X n este deschisa, exista r > 0
astfel ncat B(x0 , r) = {x X : kx x0 k r} X\X n . Din identitatea
A(x) =
se deduce
x
kxk
[A(r
+ x0 ) A(x0 )]
r
kxk
2n
kxk,
x X, A A,
r
+ x0 , x0 B(x0 , r) X\X n .
kA(x)k
x
deoarece r kxk
(3.8)
Inegalitatea (3.8) contrazice ipoteza supAA kAk = .

Spatiul Banach X este un spatiu topologic Baire si din (3.7), potrivit Teoremei 3.3.3, multimea SA este densa n X.
(iv) Din Teorema 3.3.1 multimea X\Xn este nchisa si rara. Relatia (3.7) implica
\
\
[
SA =
Xn = X\(X\
Xn ) = X\
(X\Xn ),
nN
nN
nN
adica SA este o multime reziduala.

Daca x SA si > 0 atunci x SA , deci SA este nenumarabila.
O consecinta importanta a Teoremei 3.3.5 este
78
Teorema 3.3.6 (Principiul m

arginirii uniforme) Daca X este un spatiu
Banach, Y un spatiu normat, atunci orice submultime de operatori liniari si
continui, A (X, Y ) marginita punctual, x X, supAA kA(x)k < , este
uniform marginita, supAA kAk < .
3.3.3
Norma operatorilor integrali
Evaluarea normei unui operator integral se bazeaza pe

Teorema 3.3.7 Fie I = [a, b] si C(I) spatiul Banach al functiilor continue definite n I si cu valori complexe. Daca e C(I), atunci norma functionalei
x [C(I)] , definita prin
Z
x (x) = e(t)x(t)dt
I
este kx k =
R
I
|e(t)|dt.
Demonstratie. Norma unei

functii x C(I) este
R
R kxk = maxtI |x(t)|. Din
inegalitatea |x (x)| kxk I |e(t)|dt rezulta kx k I |e(t)|dt.

Apoi, pentru n N, au loc relatiile
Z
Z
Z
n|e(t)|2
|e(t)|
dt +
dt
|e(t)|dt =
I 1 + n|e(t)|
I 1 + n|e(t)|
I
ne(t)
ba
dt
+ kx k.
1
+
n|e(t)|
n
I
I
R
Pentru n se obtine inegalitatea I |e(t)|dt kx k.
Fie k : I I C o functie continua si operatorul liniar A : C(I) C(I)
definit prin
Z
A(x)(t) = k(t, s)x(s)ds.
Z
1
dt +
n
e(t)
Atunci
Teorema 3.3.8 Norma operatorului A este kAk = maxtI
R
I
|k(t, s)|ds.
Demonstratie. Din inegalitatile

Z
Z
|A(x)(t)| = | k(t, s)x(s)ds| |k(t, s)| |x(s)|ds
I
79
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
Z
|k(t, s)|ds kxk max
kxk
|k(t, s)|ds
tI
rezulta
Z
kA(x)k kxk max
tI
|k(t, s)|ds
I
si
Z
kAk max
|k(t, s)|ds.
tI
R
R
Fie t0 I astfel ncat I |k(t0 , s)|dt = maxtI I |k(t, s)|ds, si functia e(t) =
k(t0 , t).
R
R
Functionala e R [C(I)] , definita prin e (x) = I e(s)x(s)ds = I k(t0 , s)ds
are norma ke k = I |k(t0 , s)|ds.
Din relatiile
kAk = sup kA(x)k = sup max |A(x)(t)|
kxk1 tI
kxk1
sup |A(x)(t0 )| = sup |e (x)| = ke k =

kxk1
kxk1
|k(t0 , s)|ds,
I
rezuta egalitatea enuntata.
3.3.4
Norma operatorului Fourier
Fie C2 spatiul functiilor reale, continue si periodice cu perioada 2. Operatorul lui Fourier Sn : C2 C2 este definit prin
n
a0 X
(ak cos kt + bk sin kt)
Sn (x)(t) =
+
2
k=1
unde
1
ak =
x(t) cos ktdt,
1
bk =
x(t) sin ktdt,
k {0, 1, . . . , n}.
Prin calcul direct vom deduce

Z
sin (n + 21 )(s t)
1
Sn (x)(t) =
x(t)
ds.

2 sin st
2
80
Demonstratie. In baza identitatii 3 din Anexa C rezulta

Z
1
Sn (x)(t) =
1
=
1 X
x(s)[ +
cos k(s t)]ds =
2 k=1
sin (n + 12 )(s t)
ds.
x(t)
2 sin st
Teorema 3.3.10 Norma operatorului Sn este

Z
1 sin (n + 12 )
kSn k =
d
0
sin 2
Demonstratie. Potrivit Teoremei 3.3.8, norma operatorului Sn este

Z
1 sin (n + 12 )(s t)
kSn k = max
ds,
tI
2 sin st
2
unde I = [, ]. Prin schimbarea de variabila s t = , integrala din expresia
normei devine

Z
Z t
sin (n + 12 )(s t)
sin (n + 12 )
ds =

2 sin d.
2 sin st
t
2
2
Datorita periodicitatii si paritatii functiei de sub integrala, rezulta

Z
Z
1 sin (n + 21 )
1 sin (n + 12 )
kSn k = max

d =
d.
tI 0
sin 2
sin 2
0
Teorema 3.3.11 Are loc inegalitatea
kSn k
4
ln (n + 1).
2
2t
Demonstratie. Prin schimbarea de variabila = 2n+1
, din expresia normei
operatorului Sn , deducem

Z n+ 1

2
2
sin
t

kSn k =
(3.9)

t dt =
sin 2n+1

2n + 1 0
81
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
2
=
2n + 1
n1 Z
X
j+1
j=0

Z n+ 1
sin t
2

dt
+

t
sin 2n+1

n
n1
2 X
2n + 1 j=0
Daca t [j, j + 1] atunci
sin
t
2n+1
Z
j
j+1

!
sin t

t dt
sin 2n+1

sin t

t dt.
sin 2n+1
[0, 2 ] si n consecinta
j
t
(j + 1)
(j + 1)
sin
sin
,
2n + 1
2n + 1
2n + 1
2n + 1
de unde
| sin t|
| sin t|
t (j+1) .
sin 2n+1
2n+1
Deoarece
R j+1
j
| sin t|dt = 2 , inegalitatea (3.9) ne da

n
4 X1
.
kSn k 2
j=1 j
Din teorema de medie Lagrange, rezulta inegaliteatea

1
1
> ln j + 1 ln j >
,
j
j+1
care conduce la kSn k
3.3.5
4
2
ln (n + 1).
Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange
Notam uk (x) = cos kx, vk (x) = sin kx, k N, prin C2 spatiul liniar al
functiilor continue si periodice, cu perioada 2, Ep multimea functiilor pare din
C2 si Wn = span{u0 , u1 , . . . , un }.
Teorema 3.3.12 Daca P (Ep , Wn ) astfel ncat
1. P 2 = P,
2. P(Ep ) = Wn , (adica P este operator surjectiv),
atunci kI Pk
2
2
ln(n + 1) 21 .
82
Demonstratie. Notam prin Ty : C2 C2 operatorul definit prin

Ty (f )(x) = f (x + y).
Urmatoarele proprietati ale lui Ty sunt imediate
Ty1 = Ty , unde prin I s-a notat opera-
1. Ty Ty = Ty Ty = I
torul identic.
2. kTy k = 1.
Definim operatorul liniar
e )(t) = 1
P(f
2
Ts (I P)(Ts + Ts )(f )(t)ds.
Pentru orice t [, ] si orice f C2 din inegalitatea

e )(t)| 2kI Pk kf k
|P(f
e )k 2kI Pk kf k si deci
deducem ca kP(f
e 2kI Pk.
kPk
(3.10)
e = I Sn ,
P
(3.11)
Vom aratam ca
unde Sn este operatorul lui Fourier.
Intrucat orice functie din Ep se poate scrie ca o serie de forma P ai ui este
i=0
suficient sa aratam ca
e i ) = (I Sn )(ui ),
P(u
Deoarece
i N.
ui
0
pentru 0 i n
pentru i > n
0
ui
pentru 0 i n
pentru i > n.
Sn (ui ) =
ramane de aratat ca
e i) =
P(u
Din surjectivitatea operatorului P rezulta ca

p Wn
f Ep
astfel ncat P(f ) = p.
83
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
Atunci
p = P(f ) = P 2 (f ) = P(p),
p Wn .
(3.12)
Au loc egalitatile
(Ts + Ts )(ui )(t) = ui (t s) + ui (t + s) = 2ui (t)ui (s),
de unde
P(Ts + Ts )(ui )(t) = 2ui (s)P(ui )(t).
(3.13)
Pentru 0 i n, ui Wn , din (3.12) si (3.13) rezulta ca

(I P)(Ts + Ts )(ui )(t) = 0,
e i ) = 0.
deci P(u
P
Daca i > n atunci P(ui ) se reprezinta sub forma P(ui ) = nj=0 aj uj unde
aj R, 0 j n. T
inand seama de (3.13) gasim
Ts (I P)((Ts +Ts )(ui )(t) = Ts (I P)(2ui (s)ui (t)) = 2ui (s)Ts (ui
n
X
aj uj )(t) =
j=0
= 2ui (s)[ui (s)ui (t) vi (s)vi (t)
n
X
aj (uj (s)uj (t) vj (s)vj (t))].
j=0
Prin urmare
Z
Z
1h
2
e
P(ui )(t) =
ui (s)vi (s)ds
ui (s)ds vi (t)
ui (t)
2
n
X
Z
ui (s)uj (s)ds vj (t)
aj uj (t)
j=0
ui (s)vj (s)ds
i
= ui (t).
In final, din (3.10) si (3.11) rezulta

1 e
1
1
2
1
= kI Sn k | kSn k 1 | 2 ln(n + 1) .
kI Pk kPk
2
2
2
2
Teorema 3.3.13 Daca Q (C[a, b], Pn ) astfel ncat
1. Q2 = Q,
2. Q(C[a, b]) = Pn ,
atunci kI Qk
2
2
ln(n + 1) 21 .
84
Demonstratie. Functia (t) = a+b

+ ba
cos t transforma bijectiv intervalul
2
2
[0, ] n [a, b].
Definim operatorul liniar A : C[a, b] Ep prin

f ((t))
daca t [0, ],
A(f )(t) =
f ((t)) daca t [, 0).
Din egalitatea imediata kA(f )k = kf k rezulta kAk = 1. Daca A(f ) = 0 atunci
kA(f )k = kf k = 0 si, n consecinta f = 0. Astfel operatorul A este injectiv si
deci inversabil.
Operatorul P = AQA1 apartine spatiului (Ep , Wn ) . Observam ca
P 2 = AQA1 AQA1 = AQ2 A1 = AQA1 = P.
Deoarece Q = A1 PA, din relatiile
kI Qk = kA1 (I P)Ak kA1 k kI Pk kAk = kI Pk.
si
kI Pk = kA(I P)A1 k kAk kI Qk kA1 k = kI Qk.
rezulta kI Qk = kI Pk. Potrivit teoremei anterioare
kI Qk = kI Pk
1
2
ln(n + 1) .
2
Teorema 3.3.14 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 puncte distincte doua cate doua ale unui
interval [a, b]. Operatorul L(f ) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(f ) are urmatoarele proprietati:
(i) L2 = L;
(ii) L(C[a, b]) = Pn ;
P
a L (C[a, b], Pn ) . Prin li (x) s-au notat
(iii) kLk = maxx[a,b] n+1
i=1 |li (x)|, adic
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstratie. Afirmatiile (i), (ii) rezulta din egalitatea
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ) = f
f Pn .
(iii) Din inegalitatile

|L(f )(x)| kf k
n+1
X
i=1
|li (x)| kf k max
x[a,b]
n+1
X
i=1
|li (x)|
85
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
P
se deduce ca L (C[a, b], Pn ) si kLk maxx[a,b] n+1
|li (x)|.
i=1P
Pn+1
Fie x0 [a, b] astfel ncat i=1 |li (x0 )| = maxx[a,b] n+1
si functia
i=1 |li (x)|
daca x {a, b}
1
sgnli (x0 )
daca x = xi , i {1, 2, . . . , n + 1} .
f0 (x) =
afina n rest
Atunci f0 C[a, b] si kf0 k = 1. Deoarece
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f0 )(x) =
n+1
X
|li (x0 )|
i=1
au loc relatiile
max
x[a,b]
n+1
X
i=1
|li (x)| =
n+1
X
|li (x0 )| = kL(f0 )k kLk max
x[a,b]
i=1
n+1
X
|li (x)|,
i=1
de unde rezulta expresia normei operatorului L.

In finalul acestei sectiuni stabilim urmatorul rezultat de divergenta:
Teorema 3.3.15 Fie o multime de siruri de noduri de interpolare (3.1) dintrun interval [a, b]. Multimea functiilor continue f C[a, b] cu proprietatea ca
(1)
(n)
sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f ) nu converge
(uniform) catre f este superdensa n C[a, b].
Demonstratie. Fie sirul de operatori (Ln )nN , Ln (C[a, b], Pn ) definiti prin
(n)
L(f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn(n) ; f )(x)
n N .
Potrivit Teoremei 3.3.14 operatorul Ln satisface ipotezele Teoremei 3.3.13. In

consecinta
2
1
kI Ln k 2 ln (n + 1) , n N ,
2
de unde supnN kI Ln k = .
Familia de operatori liniari si continui
A = {I Ln : n N }
satisface conditia principiului condensarii singularitatilor (Teorema 3.3.5). Prin
urmare multimea singularitatilor SA este superdensa n C[a, b]. Astfel multimea
functiilor f C[a, b] pentru care supnN k(I Ln )(f )k = , deci si a acelor
functii pentru care Ln (f ) nu converge uniform catre f este superdensa n C[a, b].
86

P 3.1 Fie f : [0, 1]
R si polinomul lui Bernstein de grad n atasat functiei f,

Pn
n
f ( nk )xk (1 x)nk . Sa se arate ca
Bn (f )(x) = k=0
k
1. Bn (1)(x) = 1;
2. Bn (t)(x) = x;
3. Bn (t2 )(x) =
x+(n1)x2
.
n
P 3.2 Fie (uk )kN un sir de numere si Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n ) polinomul

n
X
n
Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n )(x) =
ui+k xk (1 x)nk .
k
k=0
Sa se arate ca
Bn (u0 , u1 , . . . , un )(x) = B1 (Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x), Bn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x).
Indicatie. Deoarece B1 (ui , ui+1 )(x) = (1 x)ui + xui+1 vom avea
B1 (Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x), Bn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =
= (1 x)Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x) + xBn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =

n1
n1
X
X
n1
n1
k
nk
=
uk x (1 x)
+
uk+1 xk+1 (1 x)n1+k = . . .
k
k
k=0
k=0
P 3.3 Sa se demonstreze egalitatea

n
X
n
Bn (f )(x) =
4k1 f (0)xk .
k
n
k=0
Indicatie. Dezvoltand (1 x)nk se obtine

n
nk
X
k X nk
n
Bn (f )(x) =
f( )
(1)j xj+k =
k
j
n
j=0
k=0

n
n
X
k X nk
n
=
f( )
(1)ik xi ,
k
ik
n
k=0
i=k
87
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
cu i = k + j.
Schimband ordinea sumarilor rezulta
Bn (f )(x) =
n
X
i=0

Deoarece
nk
ik

n
k

i
X
k
nk
n
ik
f ( ).
x
(1)
ik
k
n
k=0
i

=
n
i

i
k

si folosind (1.2) vom avea

X

n
n
i
X
X
k
n
n
i
i
ik
Bn (f )(x) =
xi 4i1 f (0).
x
(1) f ( ) =
i
i
k
n
n
i=0
i=0
k=0
P 3.4 Sa se arate ca limn Bn (f )(x) = f (x), f C[0, 1], adica spatiul liniar
al polinoamelor este dens n C[0, 1] (Weierstrass).
88
Capitolul 4
Formule de derivare numeric
a
Prezentam doua moduri de aproximare a derivatei unei functii ntr-un punct:
Aproximarea derivatei prin diferente, utila n cazul n care functia este
cunoscuta dar derivarea formala este mult prea laborioasa;
Aproximarea derivatei prin derivata unei functii de interpolare, utila n
cazul n care functia este cunoscuta prin valorile ei ntr-o multime de puncte.
4.1
Aproximarea derivatei prin diferente
Urmatoarele formule de aproximare a derivatelor unei functii sunt uzuale:

f 0 (x) '
4h f (x)
f (x + h) f (x)
=
h
h
2h f (x)
f (x + h) f (x h)
=
2h
2h
2
f (x)
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
f 00 (x) ' h 2 =
h
h2
f 0 (x) '
(4.1)
(4.2)
(4.3)
In ipoteza ca f este derivabila de un numar suficient de ori, pentru fiecare din

cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluata n:
Teorema 4.1.1 Fie h > 0. Au loc relatiile:
(i)
(ii)
(iii)
4h f (x)
= f 0 (x) + h2 f 00 (c1 ),
h
2
2h f (x)
= f 0 (x) + h6 f (3) (c2 ),
2h
2 f (x)
2
h
= f 0 (x) + h12 f (4) (c3 ),
h2
89
x < c1 < x + h;
x h < c2 < x + h;
x h < c3 < x + h.
90
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA
Demonstratie. Cele trei relatii sunt consecinte ale dezvoltarilor tayloriene

atasate unei functii.
Prima egalitate rezulta din
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +
h2 00
f (c1 )
2
x < c1 < x + h.
Utilizand dezvoltarile
2
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (c21 )

2
3
f (x h) = f (x) hf 0 (x) + h2 f 00 (x) h6 f (3) (c22 )
x < c21 < x + h

x h < c22 < x
obtinem
f (x + h) f (x h)
h2 f (3) (c21 ) + f (3) (c22 )
= f 0 (x) +
.
2h
6
2
Functia f (3) avand proprietatea lui Darboux n (xh, x+h), exista c2 (min{x
(3)
(3) (c )
22
h, x + h}, min{x h, x + h}) (x h, c + h) astfel ncat f (3) = f (c21 )+f
.
2
Prin urmare
h2
2h f (x)
= f 0 (x) + f (3) (c2 ).
2h
6
In mod asemanator, din dezvoltarile
2
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (x) + h24 (c31 )

2
3
4
f (x h) = f (x) hf 0 (x) + h2 f 00 (x) h6 f (3) (x) + h24 (c32 )
x < c31 < x + h

x h < c32 < x
obtinem
h2 f (4) (c31 ) + f (4) (c32 )
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
00
=
f
(x)
+
.
h2
12
2
Repetand rationamentul de mai sus, exista c3 (x h, x + h) astfel ncat
h2 f (x)
h2 (4)
0
=
f
(x)
+
f (c3 ).
h2
12
4.1.1
Extrapolarea Richardson
Un numar S se aproximeaza prin (h), S (h), mai precis avand loc o

egalitate de forma
S = (h) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .
(4.4)
91
4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT

E
Daca a2 6= 0 atunci a2 h2 reprezinta termenul dominant al erorii. Puterea lui

h din termenul dominant defineste ordinul aproximarii, 2 n cazul de fata.
In (4.4), daca se pune h n loc de h, atunci rezulta
2
h
1
1
1
S = ( ) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .
(4.5)
2
4
16
64
In vederea eliminarii termenului cu h2 , nmultim (4.4) cu 1 si (4.5) 4 si
3
3
adunandu-le se obtine
4 h
1
1
5
S = ( ) (h) a4 h4 a6 h6 + . . .
3 2
3
4
16
adica o relatie de forma
S = (h) + b4 h4 + b6 h6 + . . . ,
(4.6)
avand ordinul de aproximare 4.

Repetand procedeul, adica eliminand termenul cu h4 din (4.6) se ajunge la o
formula de aproximatie a lui S de ordin 6.
Urmatorul procedeu, denumit extrapolarea Richardson, realizeaza eliminarea
succesiva a termenilor de ordin h2 , h4 , . . . , h2M .
Introducem
h
n = 0, 1, . . . , M.
D(n, 0) = ( n ),
2
Extrapolarea Richardson consta n completarea tabelului
D(0, 0)
D(1, 0)
D(2, 0)
..
.
D(1, 1)
D(2, 1)
..
.
D(2, 2)
..
.
..
.
D(M, 0) D(M, 1) D(M, 2) . . . D(M, M )
utilizand formula de recurenta
n=k,k+1,...,M
4k
1
D(n,
k
1)
D(n
1,
k
1),
k
=
1, 2, . . . , M .
4k 1
4k 1
Tabelul se construieste completand succesiv coloanele acestuia.
D(n, k) =
Teorema 4.1.2 Au loc relatiile

D(n, k) = S +
X
j=k+1
Aj,k+1 (
h 2j
) ,
2n
adica ordinul aproximarii lui S prin D(n, k) este 2k + 2.
92
Demonstratie. Inductie dupa k. Din (4.4) rezulta
X
h
h
S = ( n ) +
a2j ( n )2j
2
2
j=1
sau
X
h
h
D(n, 0) = S
a2j ( n )2j = S +
Aj,1 ( n )2j ,
2
2
j=1
j=1
unde, s-au notat Aj,1 = a2j , j N .
Presupunem ca
D(n, k 1) = S +
Aj,k (
j=k
h 2j
) ,
2n
n = k 1, k, . . . , M.
Potrivit formului de recurenta

4k
1
D(n, k 1) k
D(n 1, k 1) =
k
4 1
4 1
"
#
"
#
X
X
h 2j
h 2j
1
4k
Aj,k ( n )
Aj,k ( n1 )
S+
k
S+
=
= k
4 1
2
4
1
2
j=k
j=k
D(n, k) =
X
4k 4j h 2j
4k 4j h 2j
=S+
Aj,k k
( n) = S +
Aj,k k
( ) .
4 1 2
4 1 2n
j=k
j=k+1
k
Notand Aj,k+1 = Aj,k 44k4

se obtine relatia din enuntul teoremei.
1
Aplicatie la formule de derivare numeric
a. In ipoteza relatiilor
f (x + h) =
f (x h) =
X
f (j) (x)
j=0
X
j=0
rezulta
j!
(1)
jf
hj
(j)
(x) j
h
j!
X f (2j+1) (x)
f (x + h) f (x h)
= f 0 (x) +
h2j
2h
(2j
+
1)!
j=1
93
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE
sau
0
f (x) = (h)
X
f (2j+1) (x)
j=1
(2j + 1)!
h2j ,
(xh)
unde (h) = f (x+h)f
.
2h
Extrapolarea Richardson conduce la formule de derivare numerica cu ordine
de aproximare superioara. De exemplu, eliminand termenul cu h2 se obtine

1
1
h
h
4 h
( ) (h) =
f (x h) 8f (x ) + 8f (x + ) f (x + h) .
3 2
3
6h
2
2
4.2
Aproximarea derivatei prin derivata

unei functii de interpolare
Derivata unei functii f, cunoscuta prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh

se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f 0 (x) '
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x).
dx
(4.7)
Prin substitutia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange

devine
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(a + qh) =
=
n
X
i=0
(1)ni Y
f (a + ih)
(q j) = Q(q).
i!(n i)! j=0
j6=i
In urma derivarii, aproximarea (4.7) devine

f 0 (x) '
d
dq
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = Q0 (q)
=
dx
dx
n
n
n
1X
(1)ni X Y
=
f (a + ih)
(q j).
h i=0
i!(n i)! k=0 j=0
k6=i j6=i,k
In mod asemanator, derivata de ordinul doi a functiei f se poate aproxima

prin
f 00 (x) '
d2
dq 2
d2 q
00
0
L(P
;
a,
a
+
h,
.
.
.
,
a
+
nh;
f
)(x)
=
Q
(q)(
)
+
Q
(q)
=
n
dx2
dx
dx2
94
n
n
n
n
1 X
(1)ni X X Y
= 2
(q j).
f (a + ih)
h i=0
i!(n i)! k=0 l=0 j=0
k6=i l6=i,k j6=i,k,l
Daca n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaza alte functii de

interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.

P 4.1 Utilizand aproximarea unei functii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante sa se deduca aproximatiile:

n
42h f (a) 43h f (a)
1
n1 4h f (a)
0
4h f (x)
+
+ . . . + (1)
(4.8)
f (a)
h
2
3
n

1
nh f (a)
2h f (a) 3h f (a)
0
f (a)
+
+ ... +
h f (x) +
(4.9)
h
2
3
n
Indicatie.
f 0 (a) = f 0 (x)|x=a
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)|x=a =
dx
n
d X 4kh f (a)
[
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
=
dx k=0 k!hk
n
X
4kh f (a) d
=
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
k!hk dx
k=1
n
X
4k f (a)
h
k=1
k!hk
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
1 X (1)k1 4kh f (a)

.
h k=1
k
Capitolul 5
Formule de integrare numeric
a
Fie f : [a, b] R o functie continua. Pentru a calcula integrala functiei n
intervalul [a, b] se considera formule de forma
Z
f (x)dx =
a
n
X
Ai f (xi ) + R(f ),
i=0
numite formule de integrare numerica sau formule de cvadratura. Punctele

x0 , x1 , . . . , xn
se numesc nodurile formulei de integrare numerica, iar
A0 , A1 , . . . , An
se numesc coeficientii formulei de integrare numericaP
. Practic, evaluarea integralei
revine la calculul sumei din membrul drept In = ni=0 Ai f (xi ). Expresia R(f )
este restul formulei de integrare numerica. R(f ) ofera informatii privind clasa
functiilor pentru care formula de integrare numerica este eficienta, n sensul ca
pentru functia data si > 0, pentru n suficient de mare, are loc inegalitatea
Z b
n
X
|R(f )| = |
f (x)dx
Ai f (xi )| < .
(5.1)
a
i=0
In aplicatii, acuratetea aproximarii se probeaza prin satistacerea unei inegalitati

de forma |In0 In | < , n0 > n.
O metoda de obtinere a unor formule de integrare numerica consta n aproximarea functiei f cu o functie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numerica.
95
96
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA
5.1
Natura aproxim
arii functionalei I(f ) =
Rb
a
f (x)dx
Notam prin C[a, b] spatiul Banach al functiilor reale si continue definite n

intervalul compact [a, b], nzestrat cu norma kf k = max{|f (x)| : x [a, b]}.
Consideram functionalele liniare
b
f (x)dx,
I(f ) =
a
x (f ) = f (x),
n
X
(f ) =
Ai xi (f ).
i=0
Astfel se pune problema aproximarii n spatiul dual C [a, b] a functionalei I

cu functionala .
1.
kIk
2.
kk
=ba
n
X
=
|Ai |
(5.2)
(5.3)
i=0
3. kI k = b a +
n
X
|Ai |
(5.4)
i=0
Demonstratie.
1. Din inegalitatle
Z
Z
f (x)dx|
|I(f )| = |
|f (x)|dx (b a)kf k
a
deducem ca kIk b a. Inegalitatea contrara rezulta folosind functia f1 (x) = 1,

b a = I(f1 ) |I(f1 )| kIkkf1 k = kIk b a.
2. Au loc inegalitatile
|(f )| = |
n
X
i=0
Ai f (xi )| kf k
n
X
i=0
|Ai |,
97
5.1. NATURA APROXIMARII
adica kk
Pn
|Ai |. Daca
x {x0 , . . . , xn }, Ai 6= 0,
sign (Ai )
1
x {a, b}
f2 (x) =
afina n rest
i=0
atunci kf2 k = 1 si
n
X
|Ai | kk = sup |(f )| |(f2 )| =

kf k1
i=0
2
m
n
X
|Ai |.
i=0
P
3. kI k kIk + kk b a + ni=0 |Ai |. Fie m N astfel ncat
< min0in1 xi+1 xi si functia
x {x0 , . . . , xn }
sign (Ai )
1
x {a, x0 m1 , . . . , xn m1 }
f3 (x) =
afina n rest
Din nou kf3 k = 1 si au loc inegalitatile

Z b
n
n
X
X
f3 (x)dx+
|Ai | =
ba+
|Ai | kIk = sup |(I)(f )| |(I)(f3 )| =
kf k1
i=0
1
x0 m
=
a
n Z
X
f3 (x)dx+
1
xi + m
n1 Z
X
f3 (x)dx+
1
xi m
i=0
n
= ba
X
2
(n + 1) +
|Ai | +
m
i=0
i=0
n Z
X
i=0
1
xi + m
1
xi+1 m
i=0
Z
f3 (x)dx+
1
xi + m
n
X
f3 (x)dx+
|Ai | =
1
xn + m
i=0
n
f3 (x)dx b a
1
xi m
X
2
(n + 1) +
|Ai |,
m
i=0
deoarece intergralele din ultima suma sunt nenegative. Pentru m rezulta

expresia normei functionalei I .
Consideram sirul de functionale
k =
nk
X
Aki xki
i=0
care genereaza formulele de integrare numerica

Z
f (x)dx =
a
nk
X
i=0
Aki f (xki ) + Rk (f )
(5.5)
98
Teorema 5.1.2 Nu exista un sir de functionale (5.5) astfel ncat

lim kI k k = 0.
Demonstratie. Din (5.4) rezulta kIk k ba, de unde concluzia teoremei.

Conditii care asigura convergenta slaba sunt date n teorema
Teorema 5.1.3 Sirul de functionale (5.5) converge slab catre I daca si numai
daca
1.
M > 0,
nk
X
|Aki | M,
k N;
i=0
2.
lim
nk
X
Ai (xki )p
Z
=
xp dx,
p N.
i=0
Demonstratie. Cele doua conditii traduc conditiile de convergenta slaba,

adica
1. Marginirea sirului de functionale:
kk k =
nk
X
|Aki | M,
k N;
i=0
2. Convergenta sirului de functionale pe un subspatiu dens n C[a, b]. In acest

caz, subspatiul este P, spatiul polinoamelor, convergenta fiind probata pentru xp , p N.
5.2

a de tip
Newton - C
otes
Alegerea nodurilor echidistanta si integrarea polinomului de interpolare Lagrange n locul functiei constituie specificul unei formule de integrare numerica
de tip Newton - Cotes.
99
5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - COTES
Fie n N si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h = ba

).
n
In acest caz, functia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x). In consecinta
Z b
Z b
f (x)dx '
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a
n
X
(1)ni f (a + ih)
i=0
i!(n i)!hn
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.
Prin schimbarea de variabila x = a + qh rezulta

Z b
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a
Z n
n
X
(1)ni f (a + ih)
=
h
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
i!(n
i)!
0
i=0
= (b a)
n
X
Cn,i f (a + ih)
i=0
unde coeficientii
Cn,i
(1)ni
=
i!(n i)!n
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq

0
se numesc numerele lui Cotes.

Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaza fara eroare
(Problema 1.14, orice pachet de calcul simbolic - Computer Algebra System calculeaza aceste integrale). Astfel, se obtin:
Z 1
Z 1
1
1
C1,0 =
(q 1)dq = ,
C1,1 =
qdq =
2
2
0
0
si
C2,0
1
=
4
Z
0
Z
1
1 2
2
(q 1)(q 2)dq = , C2,1 =
q(q 2)dq = ,
6
2 0
3
Z 2
1
1
C2,2 =
q(q 1)dq = .
4 0
6
100
Pentru n = 1 rezulta aproximarea

Z b
1
f (x)dx ' (b a)[f (a) + f (b)],
2
a
iar pentru n = 2 rezulta
Z b
1
a+b
f (x)dx ' (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)].
6
2
a
Restul sau eroarea formulei de integrare numerica se defineste prin
Z b
n
X
R(f ) =
f (x)dx (b a)
Cn,i f (a + ih),
a
formula de integrare numerica de tip Newton-Cotes devine

Z b
n
X
f (x)dx = (b a)
Cn,i f (a + ih) + R(f )
a
5.3
(5.6)
i=0
(5.7)
i=0
Evaluarea restului
Stabilim n prealabil o serie de proprietati simple.

O functie f : [c l, c + l] R este simetrica fata de punctul (c, d) daca
f (c x) + f (c + x)
= d,
2
x [0, l].
Teorema 5.3.1 Daca functia f : [c l, c + l] R este simetrica fata de punctul

(c, d) atunci
Z c+l
f (x)dx = 2ld.
(5.8)
cl
Demonstratie. Integrala (5.8) se descompune n suma

Z c+l
Z c
Z c+l
I=
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
cl
cl
In cele doua integrale, efectuam schimbarile de variabila x = c t, respectiv

x = c + t. Rezulta
Z l
I=
[f (c t) + f (c + t)]dt = 2ld
.
0
101
5.3. EVALUAREA RESTULUI
Fie a, h R, h > 0, n N, ai = a + ih, i {0, 1, . . . , n}. Notam

Rx
Q
u(x) = ni=0 (x ai ), F (x) R= a u(t)dt,
a
Ii = [ai , ai+1 ],
Fi = aii+1 u(t)dt.
Teorema 5.3.2 Daca n = 2m atunci au loc afirmatiile
1.
u(x) 0, x Ii , i par,
u(x) 0, x Ii , i impar;
2. u(x) este simetrica fata de punctul (am , 0);
3. F (a) = F (a + nh) = 0;
4. F (x) > 0,
x (a, a + nh).
Demonstratie.
1. Fie x Ii . Pentru j i, x aj 0; n timp ce, pentru j > i, x aj < 0.
Numarul factorilor negativi este 2m i.
2. Deoarece
u(am t) = t(t2 h2 )[t2 (2h)2 ] . . . [t2 (mh)2 ]
u(am + t) = t(t2 h2 )[t2 (2h)2 ] . . . [t2 (mh)2 ]
u(am t) + u(am + t) = 0.
3. Deoarece u(x) este simetrica fata de punctul (am , 0), potrivit Teoremei 5.3.1
avem
Z a+2mh
Z am +mh
F (a + nh) = F (a + 2mh) =
u(t)dt =
u(t)dt = 0.
a
am mh
4. Numerele Fi sunt nenule, si potrivit pct. 1 al teoremei sign Fi = (1)i .

Stabilim formula de recurenta
Fi =
a+h
Fi1 ,
a + 2mh
[ai1 , ai ] i = 1, . . . , m 1.
102
Intr-adevar, prin schimbarea de variabila t = s + h expresia lui Fi devine

Z ai+1
Z ai
Fi =
u(t)dt =
(s a + h)(s a) . . . (s a (2m 1)h)ds =
ai
ai1
ai
=
ai1
sa+h
u(s)ds.
s a 2mh
Functia u(s) nu schimba semnul n intervalul Ii , deci potrivit primei teoreme

de medie a calculului integral, exista [ai1 , ai ] astfel ncat
Z ai
a+h
a+h
Fi =
Fi1 .
u(s)ds =
a 2mh ai1
a 2mh
Fie q = a
. Din Ii1 rezulta q [i 1, i] [0, m 1] [0, m 21 ].
h
Prin urmare

a+h q+1
q+1

a 2mh = q 2m = 2m q < 1.
In consecinta,

a+h

|Fi1 | < |Fi1 |.
|Fi | =
a 2mh
Astfel
|F0 | > |F1 | > . . . > |Fm1 |,
sau
F0 > F1 > F2 > F3 > . . . > (1)m1 Fm1 .
Retinem inegalitatea F2j + F2j+1 > 0.
Daca x Ii , i {0, 1, . . . , m 1} atunci
Z
F (x) = F0 + F1 + . . . + Fi1 +
u(t)dt.
ai
Pentru i = 2i0
Z
F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F
2i0 2
+F
2i0 1
)+
u(t)dt > 0,
a2i0
deoarece parantezele cat si ultimul termen sunt pozitive.
103
Pentru i = 2i0 + 1
Z
F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 2 + F2i0 1 ) + F2i0 +
u(t)dt,
a2i0 +1
dar
a2i0 +2
u(t)dt
a2i0 +1
u(t)dt = F2i0 +1 .
a2i0 +1
Prin urmare
F (x) (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 2 + F2i0 1 ) + (F2i0 + F2i0 +1 ) > 0.
Astfel, pentru x (a, am ], F (x) > 0. Fie acum x [am , a2m ), x = am +
y, y [0, mh). Atunci
Z am y
Z am y
Z am +y
Z x
u(t)dt =
u(t)dt > 0,
u(t)dt =
u(t)dt +
F (x) =
a0
am y
a0
datorita proprietatii de simetrie a functiei u(x) fata de punctul (am , 0), a

doua integrala este 0.
Evaluarea restului formulei de integrare numerica de tip Newton-Cotes este
data de teorema
Teorema 5.3.3 1. Daca n = 2m si f C n+2 [a, b] atunci
Z
f (n+2) () b
xu(x)dx.
R(f ) =
(n + 2)! a
2. Daca n = 2m + 1 si f C n+1 [a, b] atunci
Z
f (n+1) () b
R(f ) =
u(x)dx.
(n + 1)! a
(5.9)
(5.10)
( [a, b]).
Demonstratie. Integrand n [a, b] identitatea
f (x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) + u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]
deducem
Z
R(f ) =
u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx

a
(5.11)
104
1. Cazul n = 2m. Daca F (x) =
Rx
a
u(t)dt, integrand prin parti (5.11) gasim

b
R(f ) =
F (x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]|ba
F (x)[x, x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =

a
F (x)[x, x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx.

a
Deoarece F (x) 0, x [a, b], se poate aplica prima teorema de medie a

calculului integral, existand [a, b], astfel ncat
Z b
R(f ) = [, , a, a + h, . . . , a + nh; f ]
F (x)dx,
a
si aplicand teorema de medie a diferentelor divizate, exista [a, b] astfel

ncat
Z
f (n+2) () b
R(f ) =
F (x)dx.
(n + 2)! a
Efectuand nca o integrare prin parti se obtine (5.9).
2. Cazul n = 2m + 1. Descompunem integrala (5.11) n
Z b
Z a2m+1
R(f ) =
u(x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx =
a
a2m
a0
Z
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx+
a0
a2m+1
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx.
a2m
Not
Q2mam prin I1 si respectiv I2 cele doua integrale de mai sus. Fie v(x) =
and formula de recurenta
i=0 (xai ). Atunci u(x) = v(x)(xa2m+1 ). Utiliz
[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ] =
[x, a0 , . . . , a2m ; f ] [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]

x a2m+1
prima integrala devine

Z a2m
Z
I1 =
v(x)[x, a0 , . . . , a2m ; f ]dx [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]
a0
a2m
v(x)dx.
a0
Aplicand rezultatul stabilit n cazul anterior, exista 1 [a0 , a2m ] astfel

ncat
Z
f (2m+2) (1 ) a2m
xv(x)dx.
I1 =
(2m + 1)! a0
105
R a2m
Folosind din nou faptul ca
a0
v(x)dx = 0, rezulta
f (n+1) (1 )
I1 =
(n + 1)!
a2m
u(x)dx.
a0
Reluand calculele, daca n integrala anterioara se efectueaza o integrare prin

parti atunci se obtine
Z
a2m
a2m
a0
F (x)dx < 0,
a0
a0
Rx
a2m
xv(x)dx =
u(x)dx =
a0
unde F (x) =
v(t)dt.
In intervalul [a2m , a2m+1 ] functia u(x) este nepozitiva. Aplicand succesiv prima teorema de medie a calculului integral si teorema de medie a
diferentelor divizate exista 2 [a0 , a2m+1 ] astfel ncat
f (n+1) (2 )
I2 =
(n + 1)!
a2m+1
u(x)dx.
a2m
Prin urmare
f (n+1) (1 )
R(f ) =
(n + 1)!
=
a2m
a0
f (n+1) (2 )
u(x)dx +
(n + 1)!
a2m+1
u(x)dx =
a2m

1
1 f (n+1) (1 ) + 2 f (n+1) (2 ) ,
(n + 1)!
unde prin 1 , 2 s-au Rnotat cele doua integrale, numere nepozitive. Se obb
serva ca 1 + 2 = a u(x)dx. Potrivit proprietatii lui Darboux, exista
[1 , 2 ] [a, b] astfel ncat
1 f (n+1) (1 ) + 2 f (n+1) (2 )
= f (n+1) ().
1 + 2
In consecinta
f (n+1) ()
R(f ) =
(n + 1)!
u(x)dx.
a
106
5.4
Formula trapezului (n = 1)
Evalaurea restului. Potrivit formulei (5.10)

Z
f 00 () b
u(x)dx
R(f ) =
2!
a
3
. In consecinta, are loc formula

unde u(x) = (x a)(x b). Integrala este (ba)
6
trapezului
Z b
1
f 00 ()(b a)3
f (x)dx = (b a)[f (a) + f (b)]
.
2
12
a
Rb
Denumirea formulei provine din faptul ca integrala a f (x)dx, adica aria delimitata de graficul dunctiei f , axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).
Aplicarea practic
a a formulei trapezului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
) si
m
utilizam formula trapezului pentru calculul integralei functiei n fiecare interval
[ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z b
m1
X Z ai+1
f (x)dx =
f (x)dx =
a
m1
X
i=0
ai
f 00 (i )(ai+1 ai )3
1
{ (ai+1 ai ))[f (ai+1 ) + f (ai )]
}.
2
12
i=0
107
5.4. FORMULA TRAPEZULUI
Separand expresiile, rezulta

Z b
m1
X
ba
(b a)3 f 00 (0 ) + . . . + f (m1 )
f (a+ih)+f (b)]
f (x)dx =
[f (a)+2
2m
12m2
m
a
i=1
si repetand rationamentul din demonstratia Teoremei 4.1.1 obtinem formula trapezelor.
Z b
m1
X
ba
(b a)3 f 00 ()
f (x)dx =
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)]
.
2
2m
12m
a
i=1
Prin urmare integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
m1
X
ba
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)].
Im (f ) =
2m
i=1
Aplicatie. Sa se calculeze
pentru calculul integralei
cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor

Z
dx
= .
2
4
0 1+x
Nu se tine seama de erorile de rotunjire.
1
Daca f (x) = 1+x

ncat
2 atunci trebuie determinat m N astfel
m1
X
1
)| = |
f (ih) + f (1)]| < .
[f (0) + 2
| Im ( 2
4
x +1
4 2m
i=1
T
inand seama de expresia restului n formula trapezelor, conditia de mai sus se
realizeaza daca
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
|f 00 ()|
< .
12m2
12m2
3x2 1
a o functie crescatoare n intervalul [0, 1] (deoarece
f 00 (x) = 2 (1+x
2 )3 reprezint
f (3) (x) =
24x(1x2 )
(1+x2 )4
0, x [0, 1]) si n consecinta
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]} = max{|f 00 (0)|, |f 00 (1)|} = 2.

Cel mai mic volum de calcul se obtine pentru cel mai mic m care satisface inegalitatea
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
1
=
< .
2
12m
6m2
Rezulta m = 5, n care caz
1
1
' I5 ( 2
) = {f (0) + 2[f (0.2) + f (0.4) + f (0.6) + f (0.8)] + f (1)} ' 0.787.
4
x +1
10
Pentru gasim aproximarea 3.148.
108
5.5
Formula lui Simpson (n = 2)
Evalaurea restului. Potrivit formului (5.9)

Z
f (4) () b
xu(x)dx.
R(f ) =
4!
a
5
unde u(x) = (x a)(x a+b

)(x b). Valoarea integralei este (ba)
.
2
120
Rezulta formula de integrare numerica a lui Simpson:
Z b
1
a+b
(b a)5 (4)
f (x)dx = (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)]
f ().
6
2
2880
a
Aplicarea practic
a a formulei lui Simpson. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n 2m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
) si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei functiei n fiecare
2m
interval [a2i , a2i+2 ], i = 0, 1, . . . , m 1.
Z
f (x)dx =
a
m1
X Z a2i+2
i=0
f (x)dx =
a2i
m1
X
1
f (4) (i )(a2i+2 a2i )5
{ (a2i+2 a2i ))[f (a2i ) + 4f (a2i+1 ) + f (a2i+2 )]
}.
6
2880
i=0
Regrupand termenii rezulta formula finala

Z b
m1
m1
X
X
(b a)5 (4)
ba
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)]
f ().
f (x)dx =
6m
2880m4
a
i=1
i=0
Rezulta ca integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
m1
m1
X
X
ba
Jm (f ) =
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)].
6m
i=1
i=0
Leg
atur
a ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N
si notam prin In si Jn aproximatiile obtinute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
Pn1
ba
In = ba
[f
(a)
+
2
i=1 f (a + i n ) + f (b)],
2n
P
Pn1
ba
ba
Jn = ba
[f (a) + 2 n1
i=1 f (a + 2i 2n ) + 4
i=0 f (a + (2i + 1) 2n ) + f (b)].
6n
109
5.6. INTEGRALE DE TIP CAUCHY

4
1
Jn = I2n In .
3
3
Demonstratie. Pentru simplificarea scrierii, notam h = ba
si fi = f (a+ih), i
2n
{0, 1, . . . , 2n}. Atunci
1
4
I2n (f ) In (f ) =
3
3
2n1
n1
X
X
4 ba
1 ba
=
[f0 + 2
[f0 + 2
fi + f2n ]
f2i + f2n ] =
3 2 2n
3
2n
i=1
i=1
n1
n1
X
X
ba
[f0 + 2
f2i + 4
f2i+1 + f2n ] = Jn (f ).
=
6n
i=1
i=0
5.6
Integrale de tip Cauchy
Fie f C[1, 1] si a [1, 1]. Integrala

Z 1
f (x)
dx
1 x a
se numeste integrala de tip Cauchy. Formula de integrare numerica se va obtine
nlocuind functia f printr-un polinom de interpolare n nodurile x0 , x1 , . . . , xn .
Cazul a
/ {x0 , x1 , . . . , xn }. In acest caz functia f se nlocuieste cu
L(Pn ; a, x0 , . . . , xn ; f )(x) =
n
X
f (xk )
k=0
xa
u(x)
lk (x) + f (a)
,
xk a
u(a)
unde
uk (x)
lk (x) =
,
uk (xk )
u(x)
uk (x) =
,
x xk
Astfel
u(x) =
n
Y
(x xk ).
k=0
X f (xk )
f (a) u(x)
f (x)
lk (x) +
,
xa
x
u(a)
x
a
k a
k=0
de unde
Z
X f (xk )
f (x)
dx
xa
xk a
k=0
f (a)
lk (x)dx +
u(a)
1
u(x)
dx.
xa
110
Daca q(x) este catul mpartirii polinomului u(x) prin x a atunci

Z 1
Z 1
u(x)
u(x)
1a
u(a)
q(x)dx + u(a) ln
= q(x) +
dx =
.
xa
xa
1+a
1 x a
1
Observatia 5.6.1
Integrala singulara este
Z a

Z 1
Z 1
dx
dx
dx
1a
= lim
+
= ln
.
&0
xa
1+a
1 x a
1
a+ x a
In final rezulta
Z 1
Z
Z 1
n
X
f (x)
f (xk ) 1
1a
dx
lk (x)dx +
q(x)dx + u(a) ln
.
x
1
+
a
k a 1
1 x a
1
k=0
unde integralele din membrul drept sunt aplicate unor polinoame.
Daca nodurile sunt echidistante xk = 1 + n2 k, k {0, 1, . . . , n} atunci
R1
l (x)dx = 2Cn,k .
1 k
Cazul a {x0 , x1 , . . . , xn }. Presupunem ca a = xi . Functia f se nlocuieste
cu polinomul de interpolare Lagrange-Hermite corespunzatoare conditiilor de interpolare
H(xj ) = f (xj ), j {0, 1, . . . , n},
H 0 (xi ) = f 0 (xi ).
Au loc relatiile
H(x) =
n
X
f (xk )hk,0 (x) + f 0 (xi )hi,1 (x),
k=0
iar
xa
lk (x), k 6= i
xk a
hi,0 (x) = li (x)(1 (x a)li0 (a))
hi,1 (x) = (x a)li (x)
hk,0 (x) =
unde
wk (x)
lk (x) =
,
wk (xk )
w(x)
wk (x) =
,
x xk
w(x) =
n
Y
(x xk ).
k=0
111
5.7. POLINOAME ORTOGONALE
Astfel
H(x) =
n
X
k=0
f (xk )
xa
lk (x) + f (a)li (x)(1 (x a)li0 (a)) + f 0 (a)(x a)li (x).
xk a
k6=i
Astfel
Z
X f (xk )
f (x)
dx
xa
xk a
k=0
lk (x)dx+
1
k6=i
+f (a)
1

Z 1
1
0
0
li (x)dx.
li (a) li (x)dx + f (a)
xa
1
Integralele din membrul drept se calculeaza fara nici o eroare de metoda.
5.7
Polinoame ortogonale
Fie I R un interval si : I (0, ) o functie continua. In multimea

polinoamelor P R[X] introducel produsul scalar
Z
< P, Q >= (x)P (x)Q(x)dx.
I
Un polinom P Pn este monic daca coeficientul lui xn este 1.

Polinomul Qn Pn este al n-lea polinom ortogonal n intervalul I, cu ponderea
, daca
< Qn , P >= 0,
P Pn1 .
Este folosita si terminologia: Qn (x) este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe multimea polinoamelor de grad cel mult n 1, Pn1 .
Teorema 5.7.1 Exista un unic polinom monic Pn de grad n ortogonal n intervalul I, cu ponderea , pe multimea polinoamelor Pn1 .
Demonstratie. Fie P0 (x) = 1. Presupunem ca s-au construit cele n polinoame
monice ortogonale n I cu ponderea , P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x). Pn+1 (x) se construieste utilizand algoritmul Gram-Schmidt, pornind de la functia p(x) = xn+1 .
Atunci
n
X
< p, Pk >
Pn+1 (x) = p(x)
Pk (x)

k=0
112
este polinom monic de grad n + 1, ortogonal pe P0 , P1 , . . . , Pn . Intr-adevar,

n
X
< p, Pk >
< Pn+1 , Pj >=< p, Pj >
< Pk , Pj >=< p, Pj > < p, Pj >= 0,
< Pk , Pk >
k=0
unde j {0, 1, . . . , n}. Deci Pn+1 este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,

pe Pn .
Pentru a justifica unicitatea lui Pn+1 , presupunem ca mai exista un polinom
monic Pn+1 de grad n + 1 ortogonal n intervalul I, cu ponderea pe multimea
polinoamelor Pn . Fie p = Pn+1 Pn+1 Pn . Pentru k {0, 1, . . . , n} au loc
egalitatile
< p, Pk >=< Pn+1 , Pj > < Pn+1 , Pj >= 0,
de unde Pn+1 = Pn+1 .
Fie n2 =< Pn , Pn > si polinoamele ortogonale
Pn (x) = xn + n xn1 + . . .
Qn (x) = an xn + bn xn1 + . . .
(5.12)
Atunci au loc egalitatile

Qn (x) = an Pn (x),
n =
bn
,
an
d2n =< Qn , Qn >= a2n n2 .
(5.13)
Teorema 5.7.2 Daca P1 = 0 si P0 , P1 , . . . , Pn , . . . sunt polinoame monice ortogonale n intervalul I, cu ponderea , atunci are loc formula -celor trei termeniPn+1 (x) = (x n )Pn (x) n Pn1 (x),
(5.14)
cu
n =
< Pn , xPn >

= n n+1
< Pn , Pn >
n =
< Pn , Pn >
2
= 2n .
< Pn1 , Pn1 >
n1
(5.15)
Demonstratie. Polinomul xPn Pn+1 este de forma xPn = xn+1 + n xn + . . . .

Pe de alta parte are loc reprezentarea
xPn =
n+1
X
ck P k
(5.16)
k=0
din care deducem

< xPn , Pk >= ck k2 ,
k {0, 1, . . . , n + 1}.
(5.17)
113
Pentru k {0, 1, . . . , n 2}
< xPn , Pk >=< Pn , xPk >= 0.
Din (5.17) rezulta ck = 0, k {0, 1, . . . , n 2}.
P
Pentru k = n 1, deoarece xPn1 = Pn + n1
k=0 k Pk , vom avea
< xPn , Pn1 >=< Pn , xPn1 >=< Pn , Pn >= n2 .
2
(5.17) implica n2 = cn1 n1
.
Pentru k = n, < xPn , Pn >= cn n2 . Identificand n (5.16) coeficientii lui xn+1
si xn rezulta cn+1 = 1, cn = n n+1 . Astfel
cn = n = n n+1 =
< Pn , xPn >

,
< Pn , Pn >
cn1 = n =
n2
2
n1
In cazul unui sir oarecare de polinoame ortogonale (5.12), tinand seama de

(5.13), relatia (5.14) a Teoremei 5.7.2 devine
xQn =
bn
bn+1
an1 d2n
an
Qn+1 + (
)Qn +
Qn1 ,
an+1
an an+1
an d2n1
n N .
(5.18)
Referitor la radacinile unui polinom ortogonal pe Pn1 are loc rezultatul:

Teorema 5.7.3 Daca polinomul u Pn este ortogonal, cu ponderea (x), n I,
pe Pn1 atunci radacinile lui u(x) sunt simple si apartin intervalului I.
Demonstratie. Sa presupunem ca u(x) are m n radacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n I, notate x1 , . . . , xm . Fie

1
daca m = 0
q(x) = Qm
daca m > 0
i=1 (x xi )
Atunci u(x)q(x) nu schimba semnul n I, astfel
Z
(x)u(x)q(x)dx 6= 0.
I
Daca m < n atunci relatia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.
Determinarea r
ad
acinilor unui polinom ortogonal.
114
Fie matricea
0
1
Tn =
1
1
2
...
n2
p
n1
p
n1
n1
Notam prin n (x) polinomul caracteristic al matricei Tn , adica n (x) = |xIn Tn |.

Teorema 5.7.4 Utilizand notatiile teoremei 5.7.2, pentru orice n N , Pn (x) =
n (x).
Demonstratie. Inductie dupa n. Daca P1 (x) = x a1 atunci conditia de ortogonalitate < P1 , P0 >= 0 implica
< P1 , P0 >=< x, P0 > a1 < 1, P0 >=< xP0 , P0 > a1 < P0 , P0 >= 0,
de unde
a1 =
< xP0 , P0 >

= 0 .
< P0 , P0 >
Presupunand ca Pk (x) = k (x), k {1, 2, . . . , n 1} se dezvolta determinantul

n (x) dupa ultima coloana si se obtine
n (x) = (x n1 )n1 (x) n1 n2 (x) = (x n1 )Pn1 (x) n1 Pn2 (x).
T
inand seama de teorema 5.7.2, rezulta ca n (x) = Pn (x).
In concluzie, radacinile polinomului Pn (x) sunt valorile propri ale matricei Tn .
Intr-o alta abordare, avem nevoie de
Teorema 5.7.5 (Formula Darboux-Christoffel) Are loc relatia
n
X
Qk (x)Qk (y)
k=0
d2k
an 1 Qn+1 (x)Qn (y) Qn (x)Qn+1 (y)

.
an+1 d2n
xy
(5.19)
Demonstratie. Potrivit formulei (5.18), pentru orice k {1, 2, . . . n} au loc

egalitatile
ak
bk
bk+1
ak1 d2k
Qk+1 (x) + (
)Qk (x) +
Qk1 (x),
ak+1
ak ak+1
ak d2k1
ak
bk
bk+1
ak1 d2k
xQk (y) =
Qk+1 (y) + (
)Qk (y) +
Qk1 (y).
ak+1
ak ak+1
ak d2k1
xQk (x) =
115
Scazand relatiile de mai sus, nmultite n prealabil cu Qk (y) si respectiv Qk (x),

se obtine
(x y)Qk (x)Qk (y) =
ak
[Qk+1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk+1 (y)]+
ak+1
ak1 d2k
[Qk1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk1 (y)]
ak d2k1
sau
(x y)
Qk (x)Qk (y)
ak 1
=
[Qk+1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk+1 (y)]
2
dk
ak+1 d2k
ak1 1
[Qk (x)Qk1 (y) Qk1 (x)Qk (y)].
ak d2k1
Adunand, rezulta
(x y)
n
X
Qk (x)Qk (y)
k=1
d2k
an 1
[Qn+1 (x)Qn (y) Qn (x)Qn+1 (y)]
an+1 d2n
a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) Q0 (x)Q1 (y)].
a1 d20
Dar
a0 1
a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) Q0 (x)Q1 (y)] =
[(a1 x + b1 )a0 a0 ((a1 y + b1 )] =
2
a1 d0
a1 d20
a20
Q0 (x)Q0 (y)
= 2 (x y) = (x y)
.
d0
d20
Trecand acest termen n membrul stang, se obtine relatia din enuntul teoremei.
Formula lui Darboux-Christoffel are urmatoarea consecinta importanta:
Teorema 5.7.6 Radacinile polinoamului Qn separa radacinile polinomului Qn+1 .
Demonstratie. Din (5.19), pentru y x si utilizand regula lui lHospital se
obtine
n
X
Qk (x)2
an 1 0
=
[Qn+1 (x)Qn (x) Q0n (x)Qn+1 (x)].
(5.20)
2
2
d
a
d
n+1 n
k
k=0
116
Fie x1 < x2 < . . . < xn+1 radacinile polinomului Qn+1 . Pentru x = xi din (5.20)
rezulta
n
X
Qk (xi )2
an 1 0
=
i {1, . . . , n + 1},
Q (xi )Qn (xi ) > 0,
2
dk
an+1 d2n n+1
k=0
adica semnul expresiei Q0n+1 (xi )Qn (xi ) nu depinde de i.
Deoarece radacinile polinomului Qn+1 sunt simple, Q0n+1 (xi ) si Q0n+1 (xi+1 )
au semne contrare. Prin urmare Qn (xi ) si Qn (xi+1 ) au semne contrare. Astfel,
Qn are cel putin o radacina n intervalul (xi , xi+1 ). Cum numarul intervalelor
(xi , xi+1 ), i {1, . . . , n} este n, fiecare asemenea interval contine exact o radacina
a lui Qn .
Practic, cunoscand radacinile polinomului ortogonal Qn , radacinile lui Qn+1
se pot calcula utiliza metoda empirica a njumatatirii.
5.8

a de tip Gauss
Fie a < b . In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare

numerica de forma
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.21)
a
i=1
unde : (a, b) R este o functie continua, pozitiva numita pondere.

Formula de integrare numerica (5.21) are gradul de exactitate m daca
R(1) = R(x) = R(x2 ) = . . . = R(xm ) = 0 R(xm+1 ) 6= 0.
In consecinta, pentru orice polinom f Pm
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
Ai f (xi ).
a
i=1
Teorema 5.8.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numerica (5.21)

este cel mult 2n 1.
Demonstratie.
Q Utilizand formula de integrare numerica pentru functia polinomiala f0 (x) = ni=1 (x xi )2 P2n gasim
Z b
0<
(x)f0 (x)dx = R(f0 ).
a
117
5.8. FORMULE DE TIP GAUSS
Formulele de integrare numerica de tip Gauss sunt formulele de forma (5.21)

pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Teorema 5.8.2 Daca u Pn este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe Pn1 cu radacinile x1 , . . . , xn , atunci formula de integrare numerica
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx + R(f )
a
are gradul de exactitate 2n 1.

Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f ), de unde
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx.
(x)f (x)dx =
a
Fie f P2n1 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la u atunci
f = qu + r si q, r Pn1 . Au loc egalitatile
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; qu + r)(x) =
n
n
X
X
=
[q(xi )u(xi ) + r(xi )]li (x) =
r(xi )li (x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x)
i=1
i=1
si n consecinta
Z b
Z b
Z b
(x)r(x).
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
a
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe Pn1 , urmeaza ca

Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[q(x)u(x) + r(x)]dx =
a
Z
=
Z
(x)q(x)u(x)dx +
(x)r(x)dx =
Z
=
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
a
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x).
a
Daca tinem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci

formula de integrare numerica de tip Gauss devine
Z b
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
f (xi )
(x)li (x)dx + R(f ).
a
i=1
118
Astfel coeficientii formulei de integrare numerica sunt

Z b
(x)li (x)dx,
i {1, 2, . . . , n}.
Ai =
(5.22)
Aceasta expresie a coeficientilor este utila n cazurile n care integrala se calculeaza

analitic. Deoarece li = (xxu(x)
Pn1 li2 P2n2 , pentru coeficientul Ai
0
i )u (xi )
gasim si exprimarea
Z b
n
X
(x)li (x)2 dx =
(5.23)
0<
Aj li2 (xj ) = Ai .
a
j=1
Teorema 5.8.3 Daca f C 2n [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat

Z b
Z b
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx =
R(f ) =
a
f (2n) ()
=
(2n)!
(x)u2 (x)dx.
Demonstratie. Notam prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite

care satisface conditiile
H(xi ) = f (xi )
H 0 (xi ) = f 0 (xi )
i {1, 2, . . . , n},
i {1, 2, . . . , n}.
Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite

(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +
f (2n) ((x)) 2
u (x).
(2n)!
Inmultind cu (x) si integrand gasim

Z b
f (2n) ((x))
dx.
R(f ) =
(x)u2 (x)
(2n)!
a
(5.24)
Intr-adevar, deoarece H(x) P2n1 , formula de integrare numerica a lui Gauss

implica
Z b
Z b
n
n
X
X
(x)H(x)dx =
Ai H(xi ) =
Ai f (xi ) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx.
a
i=1
i=1
119
5.8. FORMULE DE TIP GAUSS
Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)

fiind continua, putem aplica inteu2 (x)
gralei din membrul drept din (5.24) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
f (2n) ()
R(f ) =
(2n)!
(x)u2 (x)dx.
In general, nodurile formulelor de integrare numerica de tip Gauss adica

radacinile unor polinoame ortogonale se calculeaza numeric.
Coeficientii unei formule de integrare numerica de tip Gauss se pot calcula
utilizand rezultatul teoremei:
Teorema 5.8.4 Daca (Qn )nN este un sir de polinoame ortogonale cu ponderea
n intervalul I, atunci coeficientii formulei de integrare numerica de tip Gauss
sunt
an d2n1
i {1, 2, . . . , n},
Ai =
an1 Q0n (xi )Qn1 (xi )
R
unde Qk (x) = ak xk + . . . si d2k = I (x)Q2k (x)dx.
Demonstratie. In acest caz u(x) =
n1
X
Qk (x)Qk (y)
k=0
d2k
1
Q (x).
an n
Din formula Darboux-Christoffel
an1 1 Qn (x)Qn1 (y) Qn1 (x)Qn (y)

an d2n1
xy
pentru y = xi i {1, 2, . . . , n} se obtine

n1
X
Qk (x)Qk (xi )
k=0
d2k
an1 1 Qn (x)Qn1 (xi )

.
an d2n1
x xi
Inmultind egalitatea de mai sus cu (x) si integrand, rezulta

Z
n1
X
Qk (xi )
k=0
d2k
an1 Qn1 (xi )

(x)Qk (x)dx =
an
d2n1
I
Datorita conditiilor de ortogonalitate

Z
d2
(x)Qk (x)dx = k,0 0 ,
a0
I
Z
(x)
I
Qn (x)
dx.
x xi
k {0, 1, . . . , n 1}.
(5.25)
120
Deoarece
Y
Qn (x)
= an (x xj ) Pn1 ,
x xi
j=1
j6=i
integrala din membrul drept al lui (5.25) se calculeaza fara eroare prin aplicarea
formulei de integrare numerica de tip Gauss:
Z
n
X
Qn (x)
Qn (x)
(x)
dx =
Aj
|x=xj = Ai Q0n (xi ).
x xi
x xi
I
j=1
Formula (5.25) devine
an1 Qn1 (xi )
Q0 (xi ) d20
=
1
=
Ai Q0n (xi ),
2
2
d 0 a0
an
dn1
de unde
Ai =
an d2n1
.
Cazul (x) = 1.
In acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre
u(x) = Ln (x) =
n!
[(x a)n (x b)n ](n) .
(2n)!
Teorema 5.8.5 Pentru (x) = 1 coeficientii formulei de integrare numeric

a
Gauss sunt
Ai =
(n!)4
(b a)2n+1
((2n)!)2 (xi a)(b xi )[u0 (xi )]2
i {1, 2, . . . , n}.
Demonstratie. Integram prin parti integrala din membrul stang al formulei

(5.23)
Z b
Z b
u(x) 2
1
2
Ai =
li (x)dx = 0
[
] dx =
(5.26)
[u (xi )]2 a x xi
a
Z b
1
u2 (a)
u2 (b)
u(x) 0
= 0
[
+
2
u (x)dx].
[u (xi )]2 a xi b xi
a x xi
u(x) 0
Functia xx
u (x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de
i
integrare numerica Gauss calculeaza integrala ei fara eroare
Z b
n
X
u(x) 0
u(x) 0
u (x)dx =
u (x)|x=xj = Ai [u0 (xi )]2 .
Aj
x
x
i
a x xi
j=1
121
5.9. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1).
Relatia (5.26) devine

1
u2 (b)
u2 (a)
Ai = 0
+ 2Ai [u0 (xi )]2 },

{
2
[u (xi )] a xi b xi
de unde
1
u2 (a)
u2 (b)
].
[
[u0 (xi )]2 b xi a xi
Utilizand expresia polinomului u se deduce formula din enuntul teoremei.
Ai =
5.9
Formula dreptunghiului (n = 1).
Pentru n = 1 din Teorema G.1.1 obtinem

1
a+b
u(x) = [(x a)(x b)]0 = x
,
2
2
iar din (5.22)
A1 = b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss va fi
Z b
a+b
) + R(f ),
f (x)dx = (b a)f (
2
a
si este numita formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Parcularizand rezultatul teoremei 5.8.3 au loc egalitatile
Z
f 00 () b
a+b 2
(b a)3 f 00 ()
R(f ) =
(x
) dx =
.
2
2
24
a
Formula dreptunghiului devine
Z b
a+b
(b a)3 f 00 ()
f (x)dx = (b a)f (
)+
.
2
24
a
Aplicarea practic
a a formulei dreptunghiului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
)
m
si utilizam formula dreptunghiului pentru calculul integralei functiei n fiecare
interval [ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z
f (x)dx =
a
m1
X Z ai+1
i=0
ai
f (x)dx =
122
m1
X
[(ai+1 ai ))f (
i=0
ai+1 + ai
f 00 (i )(ai+1 ai )3
)+
].
2
24
Repetand rationamentul de la metoda trapezelor, deducem

b
Z
a
m1
(b a)3 f 00 ()
ba X
1
f (x)dx =
f (a + (i + )h) +
.
m i=0
2
24m2
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia

Km (f ) =
m1
ba X
1
f (a + (i + )h).
m i=0
2
5.10
Cazuri speciale
5.10.1
Formula de integrare numeric

a Lobatto
In locul formulei de integrare numerica (5.21) consideram formula

Z
(x)f (x)dx = Af (a) +

a
n2
X
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ),
(5.27)
i=1
diferenta constand n aceea ca doua noduri extremitatile intervalului de integrare sunt fixate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se numeste formula
de integrare numerica Lobatto. Au loc urmatoarele rezultate.
Teorema 5.10.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.27) este 2n 3.
Demonstratie. In cazul functiei f0 (x) = (x a)(x b)
restul este nenul.
Qn2
i=1
(x xi )2 P2n2
Teorema 5.10.2 Daca u Pn2 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x

a)(b x)(x), n [a, b], pe Pn3 cu radacinile x1 , . . . , xn2 , atunci formula de
integrare numerica
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx + R(f )
a
are gradul de exactitate 2n 3.
123
5.10. CAZURI SPECIALE
Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f ), de unde

Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx.
a
Fie f P2n3 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la (x

a)(x b)u(x) atunci f = (x a)(x b)qu + r si q Pn3 , r Pn1 . Atunci
L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x) = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; (xa)(xb)qu+r)(x) =
= L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)
si n consecinta
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =
a
Z
=
(x)r(x)dx.
a
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x a)(b x)(x), n [a, b], pe Pn3 , urmeaza

ca
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[(x a)(x b)q(x)u(x) + r(x)]dx =
a
a
b
Z
(x a)(b x)(x)q(x)u(x)dx +
(x)r(x)dx =
a
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =

a
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.
=
a
Restul formulei de integrare numerica Lobatto se poate evalua prin:

Teorema 5.10.3 Daca f C 2n2 [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
Z b
Z b
R(f ) =
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx =
a
f (2n2) ()
=
(2n 2)!
unde u(x) =
Qn2
i=1
(x xi ).
Z
a
(x a)(x b)(x)u2 (x)dx,
124
Demonstratie. Procedand asemanator cu demonstratia teoremei (5.8.3), notam

prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile
H(a)
H(xi )
H 0 (xi )
H(b)
=
=
=
=
f (a),
f (xi )
f 0 (xi )
f (b).
i {1, 2, . . . , n 2},
i {1, 2, . . . , n 2},
Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite

(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +
f (2n2) ((x))
(x a)(x b)u2 (x).
(2n 2)!
(5.28)
Deoarece H(x) P2n3 , formula de integrare numerica a lui Lobatto implica

Z
(x)H(x)dx = AH(a) +
a
= Af (a) +
n1
X
n2
X
Ai H(xi ) + BH(b) =
i=1
Z
Ai f (xi ) + Bf (b) =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.

a
i=1
Inmultind (5.28) cu (x) si integrand gasim

Z b
f (2n2) ((x))
dx.
R(f ) =
(x a)(x b)(x)u2 (x)
(2n 2)!
a
(5.29)
Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)

fiind continua, putem aplica integralei
u2 (x)
din membrul drept din (5.29) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
Z
f (2n2) () b
R(f ) =
(x a)(x b)(x)u2 (x)dx.
(2n 2)! a
5.10.2
Formula de integrare numeric

a Radau
Daca n formula (5.21) se fixeaza doar un nod unul din extremitatile intervalului de integrare atunci formula de integrare numerica are forma
Z
(x)f (x)dx = Af (a) +

a
n1
X
i=1
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.30)
125
5.10. CAZURI SPECIALE
sau
Z
(x)f (x)dx =
n1
X
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ).
(5.31)
i=1
Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numerica (5.30) sau (5.31)

este 2n 2.
In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.30) si (5.31) se numesc
formulele de integrare numerica Radau.
Teorema 5.10.4 Daca u Pn1 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(x), n [a, b], pe Pn2 cu radacinile x1 , . . . , xn1 , atunci formula de integrare
numerica
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx + R(f )
a
are gradul de exactitate 2n2. Un rezultat analog are loc si pentru formula (5.31).
Teorema 5.10.5 Daca f C 2n1 [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
Z
(x)f (x)dx
R(f ) =
a
unde u(x) =
5.10.3
i=1 (x
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx =

a
f (2n1) ()
=
(2n 1)!
Qn
(x)(x a)u2 (x)dx,
xi ).
Formula de cvadratur
a Gauss-Kronrod
O formula de cvadratura de tip Gauss (5.21) cu n noduri are gradul de exactitate 2n 1

n
X
I(f ) = Gn (f ) =
Ai f (xi );
f P2n1 .
i=1
Pornind de la formula de cvadratura anterioara, o formula de cvadratura GaussKronrod cu 2n + 1 noduri se construieste introducand n + 1 noduri noi
K2n+1 (f ) =
2n+1
X
i=1
Bi f (yi ),
126
astfel ncat
{x1 , . . . , xn } {y1 , . . . , y2n+1 }
I(f ) = K(f )
f P3n+1
(5.32)
Cazul n = 1. Punctul de plecare l reprezinta formula dreptunghiului, deci

x1 = a+b
. Introducand nodurile p, q, formula de cvadratura Gauss-Kronrod are
2
forma
a+b
) + B3 f (q).
K3 (f ) = B1 f (p) + B2 f (
2
Parametrii formulei p, q, B1 , B2 , B3 se determina din cerinta I(f ) = K3 (f ), f
P4 (5.32). Particularizand f = 1, x, x2 , x3 , x4 se obtine sistemul algebric de ecuatii
neliniare
B1 +
B2
+ B3 = b a
2
2
a+b
+ B3 q = b a
B1 p + B2 2
2
3
3
)2 + B3 q 2 = b a
B1 p2 + B2 ( a+b
2
3
4
4
B1 p3 + B2 ( a+b
)3 + B3 q 3 = b a
2
4
B p4 + B ( a+b )4 + B q 4 = b5 a5
3
1
2 2
5
cu solutia
p
q
B1
B2
B3
=
=
=
=
=
15
a+b
(b
2
10
15
a+b
+ 10 (b
2
5
(b a)
18
4
(b
a)
9
5
(b a)
18
a)
a)
Pentru a = 1, b = 1 vom avea
15
15
5
8
p=
, q=
, B1 = B3 = , B2 = .
5
5
9
9
5.11

a bazate
pe formula Euler-MacLaurin
5.11.1
Polinoamele si numerele lui Bernoulli
Polinoamele Bernoulli Bk (x) Pk , k N, sunt definite prin

n
X
n+1
Bk (x) = (n + 1)xn ,
k
k=0
n N.
(5.33)
127
5.11. FORMULA EULER-MACLAURIN
Bn = Bn (0) se numesc numerele lui Bernoulli.

Din(5.33), pentru n = 0 si n = 1 se obtin
B1 (x) = x
B0 (x) = 1
1
2
Polinoamele Bernoulli se bucura de proprietatile

Teorema 5.11.1 Au loc relatiile:
(i)
Bn0 (x) = nBn1 (x);
(5.34)
Bn (x + 1) Bn (x) = nxn1 ;
(5.35)

n
X
n
Bn (x) =
Bk xnk ;
k
(5.36)
Bn (1 x) = (1)n Bn (x).
(5.37)
(ii)
(iii)
k=0
(iv)
Demonstratie. (i) Prin inductie dupa n, se demonstreaza propozitia

Pn :
Bk0 (x) = kBk1 (x),
k {1, 2, . . . , n}
n N . In ipoteza ca propozitia Pn1 este adevarata, pentru a justifica Pn este

suficient de aratat Bn0 (x) = nBn1 (x).
Derivand (5.33) rezulta

n
X
n+1
Bk0 (x) = (n + 1)nxn1 .
k
k=1
T
inand seama de ipoteza inductiei se obtine

n1
X
n+1
n+1
kBk1 (x) +
Bn0 (x) = (n + 1)nxn1 .
k
n
k=1

n+1
n
Deoarece
k = (n + 1)
, relatia (5.38) devine
k
k1

n1
X
n
(n + 1)
Bk1 (x) + (n + 1)Bn0 (x) = (n + 1)nxn1
k1
k=1
(5.38)
128
sau

n1
n2
X
X
n
n
0
Bk (x),
Bk (x) + Bn (x) =
k
k
k=0
k=0
de unde egalitatea dorita.

(k)
(ii) Din (i) rezulta Bn (x) =
rezulta egalitatile succesive
Bn (x + 1) =
n!
B (x).
(nk)! nk
n
(k)
X
Bn (x)
k=0
k!
n
X
k=0
Utilizand dezvoltarea tayloriana
n!
Bnk (x) =
k!(n k)!

n
n
n1
X
X
X
n
n
n
=
Bnk (x) =
Bk (x) =
Bk (x) + Bn (x).
k
k
k
k=0
k=0
k=0
Utilizand (5.33), egalitatea anterioara devine

Bn (x + 1) = Bn (x) + nxn1 .
(iii) Din dezvoltarea tayloriana
Bn (y + h) =
n
(k)
X
Bn (y)
k=0
k!

n
X
n
h =
Bnk (y)hk ,
k
k
k=0
pentru y = 0 si h = x rezulta

n
n
X
X
n
n
k
Bn (x) =
Bnk (0)x =
Bk (0)xnk .
k
k
k=0
k=0
(iv) Din (5.35), pentru x := x, rezulta

Bn (1 x) = Bn (x) + n(1)n1 xn1 .
Utilizand din nou (5.35), egalitatea anterioara se poate scrie
Bn (1 x) Bn (x) = (1)n1 [Bn (1 + x) Bn (x)]
sau
(1)n Bn (1 + x) Bn (x) = (1)n Bn (x) Bn (1 x).
(5.39)
Definind polinomul (x) = (1)n Bn (x) Bn (1 x), egalitatea (5.39) se rescrie

(x + 1) = (x), adica este o functie periodica, cu perioada 1. Fiind polinom,
este o functie constanta
(1)n Bn (x) Bn (1 x) = cn .
129
Prin derivare se obtine

(1)n Bn0 (x) + Bn0 (1 x) = 0
sau
(1)n Bn1 (x) + Bn1 (1 x) = 0.
Astfel Bn1 (1 x) = (1)n1 Bn1 (x), relatie echivalenta cu (5.37).
In consecinta
n 2;
(i) Bn = Bn (0) = Bn (1),
(ii) Daca n este un numar natural impar atunci Bn = Bn (0) = Bn (1) = Bn ( 21 ) =

0;
R1
(iii) 0 Bn (x)dx = 0,
n N .
Demonstratie. (i) In (5.35), se face x = 0.
(ii) Pentru x = 0 si n > 1, din (5.37), rezulta Bn (1) = Bn (0) = Bn (0), deci
Bn (0) = 0.
(iii) Au loc egalitatile
Z
0
1
Bn (x)d(x) =
n+1
1
0
Bn+1
(x)d(x) =
1
[Bn+1 (1) Bn+1 (0)] = 0.
n+1
Teorema 5.11.3 Au loc afirmatiile

(i) B4n+2 (x), n N este descrescatoare n intervalul [0, 21 ] si crescatoare n intervalul [ 21 , 1];
(ii) Exista (0, 21 ) astfel ncat B4n+3 este crescatoare n [0, ] [1 , 1] si
descrescatoare n [, 1 ];
(iii) B4n (x), n N este crescatoare n intervalul [0, 12 ] si descrescatoare n
intervalul [ 12 , 1];
(iv) Exista (0, 12 ) astfel ncat B4n+1 este descrescatoare n [0, ] [1 , 1] si
crescatoare n [, 1 ].
130
Demonstratie. Inductiv, deoarece B20 (x) = 2B1 (x) = 2x 1 are loc tabelul de
variatie
1
x
| 0
1
2
B20 (x) |
0 +
B2 (x) |
&
%
Presupunand ca B4n+2 (x) este descrescatoare n [0, 12 ] si crescatoare n [ 12 , 1],
R1
deoarece 0 B4n+2 (x)dx = 0, n mod necesar
1
B4n+2 ( ) < 0.
2
B4n+2 (0) = B4n+2 (1) > 0 si
Prin urmare exista (0, 21 ) astfel ncat B4n+2 () = 0 = B4n+2 (1 ).

0
(x) = (4n + 3)B4n+2 (x) are loc tabelul de variatie
Deoarece B4n+3
x
| 0
0
(x) |
B4n+3
B4n+3 (x) | 0
+
%
1
2
0
&
1
0
&
1
+
%
0
(x) = (4n + 4)B4n+3 (x) rezulta tabelul de variatie
Din B4n+4
x
| 0
0
B4n+4 (x) |
B4n+4 (x) |
1
2
+
%
&
R1
Conditia 0 B4(n+1) (x)dx = 0 implica B4(n+1) (0) = B4(n+1) (1) < 0 si B4(n+1) ( 21 ) >
0, adica exista, din nou (0, 21 ) astfel ncat B4(n+1) () = 0 = B4(n+1) (1 ).
0
(x) = (4n + 5)B4(n+1) (x) rezulta tabelul de variatie
Din B4(n+1)+1
x
| 0
0
B4(n+1)+1 (x) |
B4(n+1)+1 (x) | 0
&
1
2
0
%
+
0
1
0
%
&
0
Egalitatea B4(n+1)+2
(x) = (4n + 6)B4(n+1)+1 (x) implica
x
| 0
0
B4(n+1)+2 (x) |
B4(n+1)+2 (x) |
1
2
&
1
+
%
Tabelele de variatie n cazul polinoamelor Bernoulli de indice par implica

Teorema 5.11.4 B2n (x) B2n (0) pastreaza semn constant n intervalul [0,1].
131
5.11.2
Formula Euler-MacLaurin
Fie f C 2n [a, a + h]. In urma a 2n integrari succesive prin parti se obtine

Z
a+h
f (a + th)dt =
f (x)dx = h
0

Z
1
= h f (a + th)B1 (t)|0 h
f (a + th)B1 (t)dt =
"
#
1
Z 1

h
B
(t)
B
(t)
2
2
h
= [f (a + h) + f (a)] h2 f 0 (a + th)
f 00 (a + th)
dt =
2
2 0
2
0
h2 B2 (0) 0
h
[f (a + h) f 0 (a)]
= [f (a + h) + f (a)]
2
2
"
#
1
Z 1
h3 00
B3 (t)
B
(t)
3
f (a + th)
h
f (3) (a + th)
dt = . . .
2
3 0
3
0
n1 2k
X
h
h B2k (2k1)
[f (a + h) + f (a)]
[f
(a + h) f (2k1) (a)]
2
(2k)!
k=1
Z
2n
h B2n (2n1)
h2n+1 1 (2n)
(2n1)
[f
(a + h) f
(a)] +
f (a + th)B2n (t)dt.
(2n)!
(2n)! 0
T
inand seama de egalitatea
f
(2n1
(a + h) f
(2n1
f (2n) (a + th)dt
(a) = h
0
egalitatea anterioara devine

Z a+h
h
f (x)dx = [f (a + h) + f (a)]
2
a
n1 2k
X
h B2k
k=1
(2k)!
[f
(2k1)
(a+h)f
(2k1)
h2n+1
(a)]+
(2n)!
(5.40)
f (2n) (a+th)[B2n (t)B2n (0)]dt.
Deoarece B2n (t) B2n (0) pastreaza semn constant n intervalul [0, 1] se poate
aplica teorema de medie a calculului integral, ultimul termen din (5.40) transformandu-se n
Z 1
f (2n) (a + th)[B2n (t) B2n (0)]dt =
0
132
=f
(2n)
[B2n (t) B2n (0)]dt = B2n f (2n) ().
()
0
cu (a, a + h).
Formula (5.40) devine
Z a+h
f (x)dx =
a
n1 2k
X
h B2k
k=1
(2k)!
h
[f (a + h) + f (a)]
2
[f (2k1) (a + h) f (2k1) (a)]
(5.41)
h2n+1 B2n (2n)

f ().
(2n)!
Teorema 5.11.5 (Formula Euler-MacLaurin) Daca f C 2n [a, a+mh], m

N atunci
Z a+mh
m
X
h
(5.42)
f (x)dx = h
f (a + jh) [f (a + h) + f (a)]
2
a
j=0
n1 2k
X
h B2k
k=1
(2k)!
[f (2k1) (a + mh) f (2k1) (a)]
mh2n+1 B2n (2n)

f (),
(2n)!
unde (a, a + mh).

Demonstratie. Utilizand (5.41) avem
Z a+mh
m1
XZ
f (x)dx =
a
j=0
m1
X
j=0
a+(j+1)h
f (x)dx =
a+jh
h
[f (a + jh) + f (a + (j + 1)h)]
2
)
2n+1
h2k B2k (2k1)
h
B
2n
[f
(a + (j + 1)h) f (2k1) (a + jh)]
f (2n) (j ) =
(2k)!
(2n)!
k=1
"
#
m1
X
1
1
= h f (a) +
f (a + jh) + f (a + mh)
2
2
j=1
Pm1 (2n)
n1 2k
2n+1
X
(j )
h B2k (2k1)
h
B
2n
j=0 f
[f
(a + mh) f (2k1) (a)] m
,
(2k)!
(2n)!
m
k=1
n1
X
unde j (a + jh, a + (j + 1)h).

Datorit
a proprietatii Darboux a functiei f (2n) (x), exista (a, a + mh) astfel
Pm1
1
ncat m j=0 f (2n) (j ) = f (2n) (), de unde (5.42)
133
5.11.3
Formule de integrare Euler-MacLaurin
1. Daca f : [a, b] R este o functie care se anuleaza, mpreuna cu derivatele sale

n a si b atunci potrivit formulei Euler-MacLaurin
Z
f (x)dx = h
a
n1 2k
X
h B2k
k=1
=h
(2k)!
m1
X
j=1
m
X
h
f (a + jh) [f (a + h) + f (a)]
2
j=0
[f (2k1) (a + mh) f (2k1) (a)]
mh2n+1 B2n (2n)

f () =
(2n)!
m1
X
h2n B2n (2n)
f (a + jh) (b a)
f () h
f (a + jh),
(2n)!
j=1
(5.43)
, m N .
unde h = ba
m
2. Fie f : (1, 1) R o functie indefinit derivabila. Pentru calculul integralei
Z
f (x)dx
1
acesta se transforma ntr-o integrala pe (, ), printr-o schimbare de variabila

x = g(t), unde g este o functie indefinit derivabila cu proprietatea ca g 0 mpreuna
cu derivatele ei de ordin superior tind repede catre 0, pentru t .
Astfel
Z 1
Z
X
0
f (x)dx =
f (g(t))g (t)dt = h
wj f (xj ) + R,
1
j=
unde xj = g(jh) si wj = g 0 (jh).

Practic, potrivit (5.43), calculul integralei revine la evaluarea sumei
X
wj f (xj ).
|j|<M
Variante uzuale pentru functia g sunt

Rt
2
g(t) = 2 0 es ds = erf(t);
g(t) = tanh( 2 sinh t), g 0 (t) =
cosh t
.
2 cosh2 ( 2 sinh t)
134
3. Algoritmul lui Romberg. Rescriem formula Euler-MacLaurin (5.42) sub

forma
"
#
Z b
m1
X
1
1
f (x)dx = h f (a) +
f (a + jh) + f (b)
2
2
a
j=1
n1 2k
X
h B2k
k=1
(2k)!
[f (2k1) (b) f (2k1) (a)] (b a)
h2n B2n (2n)

f (),
(2n)!
unde h = ba
, (a, b).
m
P
1
Definind (h) = h[ 21 f (a) + m1
ine o formula de
j=1 f (a + jh) + 2 f (b)] se obt
tip (4.4). Aplicand extrapolarea Richardson se obtin aproximari de ordin superior a integralei. Acesta aplicare a extrapolarii Richardson la metoda trapezelor
defineste algorimul lui Romberg.

P 5.1 Sa se calculeze restul n formula trapezului fara particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.
R. Pentru evaluarea restului
Z b
1
f (x)dx (b a)[f (a) + f (b)]
R(f ) =
2
a
introducem functia
Z
(h) =
a
a+h
h
f (x)dx [f (a) + f (a + h)]
2
si observam ca (b a) = R(f ). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt

0 (h) = 12 [f (a + h) f (a)] h2 f 0 (a + h)
00 (h) = h2 f 00 (a + h)
si exprimand functia prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma integrala
1
Pentru o functie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub form
a
integral
a este:
Z x
f 0 (a)
f (n) (a)
(x t)n (n+1)
f (x) = f (a) +
(x a) + . . . +
(x a)n +
f
(t)dt.
1!
n!
n!
a
Formula rezult
a n urma a n integrari prin parti a integralei din membrul drept.
135
obtinem
0 (0)
(h) = (0) +
h+
1!
Z
0
1
(h t) (t)dt =
2
00
(h t)f 00 (a + t)dt.
Aplicand prima teorema de medie a calculului integral, gasim

Z
f 00 () h
f 00 ()h3
(h) =
(h t)dt =
,
2
12
0
unde (a, a + h).
In particular, pentru h = b a, obtinem
(b a) = R(f ) =
f 00 ()(b a)3
.
12
P 5.2 Sa se calculeze restul n formula lui Simpson fara particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.
R. Expresia restului este
Z b
1
a+b
f (x)dx (b a)[f (a) + 4f (
R(f ) =
) + f (b)].
6
2
a
Introducem functia
Z
c+h
(h) =
ch
h
f (x)dx [f (c h) + 4f (c) + f (c + h)],
3
unde c = a+b
si observam ca ( ba
) = R(f ). Evaluarea restului se obtine
2
2
asemanator cu metoda utilizata n cazul formulei trapezului. Calculam derivatele
functiei
1
h
0 (h) = f (c+h)+f (ch) [f (ch)+4f (c)+f (c+h)] [f 0 (c+h)f 0 (ch)] =
3
3
2
h
= [f (c h) 2f (c) + f (c + h)] [f 0 (c + h) f 0 (c h)];
3
3
1 0
h 00
00
0
(h) = 3 [f (c + h) f (c h)] 3 [f (c + h) + f 00 (c h)];
2
(3) (h) = h3 [f (3) (c + h) f (3) (c h)] = 2h3 f (4) ((h)) c h < < c + h;
si prin urmare
0 (0)
00 (0) 2
h+
h +
(h) = (0)+
1!
2!
Z
0
(h t)2 (3)
1
(t)dt =
2
2
Z
0
(ht)2 (3) (t)dt =
136
1
=
3
(h t)2 t2 f (4) ((t))dt.
f (3) (c+t)f (3) (ct)
Din egalitatea f (4) ((t)) =

rezulta ca functia t 7 f (4) ((t)) este
2t
continua n [0, h]. Aplicand teorema de medie a calculului integral gasim
(h) =
unde (c h, c + h).
In particular, pentru h =
ba
,
2
h5 (4)
f (),
90
gasim
(h) =
(b a)5 (4)
f ().
2880
P 5.3 Sa se demonstreze formulele

R1
R1
1. 0 f (x)dx = 21 [f (0) + f (1)] 12 0 f 00 (x)x(1 x)dx;
R1
2. 0 f (x)dx =
R1
= 61 [f (0) + 4f ( 12 ) + f (1)] 16 02 ( 12 x)2 x[f (3) ( 12 + x) f (3) ( 12 x)]dx.
R. Se utilizeaza metoda din problemele anterioare, pentru
Z x
x
1. (x) =
f (t)dt (f (0) + f (x)).
2
0
Z 1 +x
2
1
1
1
x
2. (x) =
f (t)dt (f ( x) + 4f ( ) + f ( + x)).
1
3
2
2
2
x
2
P 5.4 Sa se deduca formula de integrare numerica de tip Gauss
Z
f (x)
X
(2k + 1)
dx =
f cos
+ R(f ).
n + 1 k=0
2(n + 1)
1 x2
R. Nodurile formulei de integrare numerica sunt radacinile polinomului lui Cebsev

Tn+1 (x). In consecinta u(x) = 21n Tn+1 (x). Daca tk = (2k+1)
, xk = cos tk atunci
2(n+1)
u0 (xk ) =
(1)k (n+1)
2n sin tk
Ak =
1
si
u(x)
(1)k sin tk
dx
=
(x xk )u0 (xk )
n+1
Z
0
cos (n + 1)t
dt.
cos t cos tk
137
Integralele de tipul celui de mai sus se calculeaza aplicand teorema semireziduurilor

Z
Z
Z
cos t
1
cos t
1 (cos t + i sin t)
I =
dt =
dt =
dt =
2 cos t cosa
2 cos t cosa
0 cos t cosa
1
i
Z
|z|=1
sin a
z
dz =
.
2
z 2z cos a + 1
sin a
Rn
ni
t(t 1) . . . (t i + 1)(i i 1) . . . (t n)dt este
P 5.5 Daca Cn,i = n (1)
i! (ni)! 0
un numar Cotes atunci limn Cn,2 = .
R. Notand hn,k =
1
2n(n2)!
R k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt au loc evaluarile:
Z 2

1

=
t(t
1)(t
3)
.
.
.
(t
n)dt
|hn,1 | =

2n(n 2)! 1
Z 2
2(n 1)!
n1
1
t(t 1)(3 t) . . . (n t)dt
=
.
=
2n(n 2)! 1
2n(n 2)!
n
Z n

1

|hn,n1 | =
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt =

2n(n 2)! n1
Z n
1
=
t(t 1)(t 3) . . . (t n + 1)(n t)dt
2n(n 2)! n1
1
n!
n1
=
.
2n(n 2)! n 2
2(n 2)
Pentru k {2, 3, . . . , n 2}
Z k+1

1

=
t(t
1)(t
3)
.
.
.
(t
n)dt
|hn,k | =

2n(n 2)! k
1
=
2n(n 2)!
t(t 1)(t 3) . . . (t k)(k + 1 t) . . . (n t)dt

n1
1
(k + 1)!(n k)!
k 1 k!(n k)! 1
=
.
2n(n 2)!
k1
k + 1 2(n 2)! n
138
Deoarece

n
2
k+1
k!(n k)!
3,
= 1
k1
2(n 2)!
n
k
rezulta |hn,k | n3 .
Z 1

1

=
|hn,0 | =
t(t
1)(t
3)
.
.
.
(t
n)dt

2n(n 2)! 0
Z 1
1
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt
=
2n(n 2)! 0
Z 2
3
1
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt

2n(n 2)! 13
=
1
11
2
1 1
1
1
1
1
(3 ) . . . (n ) =
(2+ )(3+ ) . . . (n1+ ).
2n(n 2)! 3 3
3
3 3
54n(n 2)!
3
3
3
Dar inegalitatea (x + 2)(x + 3) . . . (x + n 1) =

= xn1 + . . . + [2 3 . . . (n 2) + . . . + 3 4 . . . (n 1)]x + (n 1)!

1
1
1
+
+ ... +
(n 1)!
x,
n1 n2
2
particularizata pentru x =
1
3
da
1
1
1
(2 + )(3 + ) . . . (n 1 + ) (n 1)!
3
3
3
In consecinta |hn,0 |
n1
162n
1
n1
1
n2
1
1
1
+
+ ... +
n1 n2
2
+ ... +
1
2
n1
162n
1
.
3
ln n2 .
Au loc inegalitatile

Z n
n1

X
1

=
|Cn,2 | =
t(t
1)(t
3)
.
.
.
(t
n)dt
h

n,k

2n(n 2)! 0
k=0
|hn,0 |
n1
X
k=1
|hn,k |
3
n1
n1 n n1
ln
(n 3)
, n .
162n
2
n
n 2(n 2)
139
Pn
P 5.6 Fie h = ba
.
Dac
a
=
(b
a)
ionala din C [a, b]
n
i=0 Cn,i a+ih este funct
n
corespunzatoare formulei de integrare numerica Newton-Cotes
Z
f (x)dx = (b a)
a
n
X
Cn,i f (a + ih) + Rn (f ),
i=0
atunci sirul de functionale (n )nN nu converge n topologia slaba din C [a, b]

Rb
catre functionala I(f ) = a f (x)dx.
P 5.7 Sa se arate ca sirul functionalelor (Im )mN , (Jm )mN , (Km )mN definite prin schema de aplicare practica a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual catre functionala I.
P 5.8 Daca (pk )kN este un sP
ir de polinoame ortogonale monice n intervalul I cu
j
ii a0 , a1 , . . . , an1 satifac
ponderea (x), pn (x) = xn + n1
j=0 aj x atunci coeficient
sistemul algebric de ecuatii liniare
0 1 . . . n1
a0
n
1 2 . . .
n+1
a1
..
.. ,
.. . .
..
..
.
.
.
.
.
.
n1 n . . . 2n2
an1
2n1
R
unde k = I (x)xk dx.
R. Pentru k {0, 1, . . . , n 1} au loc relatiile
Z
0=
pn (x)x dx = n+k +
I
n1
X
aj j+k .
j=0
P 5.9 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Hermite

Z
ex f (x)dx =
n
X
Aj f (xj ) + R(f ),
j=1
unde x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului lui Hermite Hn (x) iar Ai =

2
2n1 n!
.
2
2
n Hn1 (xi )
R. Polinoamele lui Hermite sunt ortogonale n R cu ponderea

ex , coeficientul
k
2
k
termenului dominant a lui Hk este ak = 2 iar dk = 2 k! .
140
Potrivit Teoremei 5.8.4
an d2n1
2n 2n1 (n 1)!
Ai =
= n1 0
2 Hn (xi )Hn1 (xi )
si se tine seama de egalitatea Hn0 (x) = 2nHn1 (x).
P 5.10 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Laguerre
e f (x)dx =
0
n
X
Aj f (xj ) + R(f ),
j=1
unde x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului lui Laguerre Ln (x) = Ln<0> (x) iar
[(n1)!]2
Ai = Ln1
.
(xi )L0 (xi )
n
R. Polinoamele lui Laguerre Ln (x) sunt ortogonale n (0, ) cu ponderea ex ,

coeficientul termenului dominant a lui Lk este ak = (1)k iar d2k = k!(k + 1) =
(k!)2 .
Potrivit Teoremei 5.8.4
Ai =
an d2n1
[(n 1)!]2
=
.
L0n (xi )Ln1 (xi )
P 5.11 Sa se arate ca sirul polinoamelor (Qn )nN definit prin formulele de recurent
a
Q0 (x) = 1
Q1 (x) = 2x
Qn+1 (x) = 2xQn (x) Qn1 (x)
defineste un sir de polinoame ortogonale n [1, 1] cu ponderea (x) =
1 x2 .
R. Fie x [1, 1] fixat. Interpretand formula de recurenta ca o ecuat

ie cu
2
diferente, ecuatia caracteristica r 2xr + 1 = 0 are solutiile r = x i 1 x2 .
Pentru x = cos t, se deduce Qn (x) = C1 cos nt + C2 sin nt. Conditiile initiale
(n+1)t
t
conduc la C1 = 1 si C2 = cos
, de unde Qn (x) = sin sin
. Pentru k 6= n rezulta
sin t
t
Z
1 x2 Qn (x)Qk (x)dx =
0
sin (n + 1)t sin (k + 1)tdt = 0.
141
n = {P Pn : P (x) = xn + a1 xn1 + . . . + ana x + an ; P R[X]}.

P 5.12 Fie P
Sa se arate ca:
1.
sup |P (x)| = sup |
inf
n x[1,1]
P P
2.
Z
unde Ln (x) =
n!
[(x2
(2n)!
Tn (x)| =
L2n (x)dx =
P (x)dx =
inf
n
P P
x[1,1]
1
2n1
1
2n1
2
,
2n + 1
1)n ](n) .
1
1
n
Tn (x)| = 2n1
. Presupunand prin absurd ca exista P P
R. 1. supx[1,1] | 2n1
1
1
astfel ncat supx[1,1] |P (x)| < 2n1 functia R(x) = P (x) 2n1 Tn (x) Pn1 va
avea n radacini situate n intervalele [xk , xk+1 ], k {0, . . . , n 1}, unde xk =
k
cos kx
. R(xk ) = P (xk ) (1)
.
n
2n1
n se poate reprezenta sub forma P (x) = Pn1 ak Lk (x)+
2. Orice polinom P P
k=0
Ln (x), a0 , . . . , an1 R. T
inand seama de ortogonalitatea polinoamelor lui Legendre, are loc egalitatea
1
2
P (x)dx =
1
L2n (x)dx
n1
X
a2k
L2k (x)dx.
k=0
X Bk
x
=
xk ,
ex 1 k=0 k!
unde Bk , k N sunt numerele lui Bernoulli.
R. Din
X cj
x
1
=
=
xj
P
k1
x
x
e 1
j!
k=1 k!
j=0
P
P
xk1
se obtine egalitatea
k=1 k!
j=0
puterilor lui x rezulta egalitatile
cj j
x
j!
= 1 si prin identificarea coeficientilor
c0 = 1
cn1
cn
+ (n1)!2!
+ ... +
n!1!
c1
1!n!
c0
(n+1)!
=0
142
sau

n+1
n

cn +
n+1
n1

cn1 + . . . +
n+1
1

c1 +
n+1
0

c0 = 0.
T
inand seama de (5.33), inductiv se arata ca cn = Bn , n N.
Z 1
m!n!
Bn (x)Bm (x)dx = (1)n1
Bm+n .
(m + n)!
0
R. Se fac integrari prin parti si se tine seama de egalilasile Bn (1) = Bn (0), n 2
si B1 (1) = 21 , B1 (0) = 21 .
Capitolul 6
Metoda celor mai mici p
atrate
Problema aproximarii unei functii printr-o alta functie dintr-o clasa convenabila prin metoda celor mai mici patrate este prezentata n mai multe ipostaze.
6.1
Construirea unei functii de aproximare

prin metoda celor mai mici p
atrate
Cazul discret. Reluam problema aproximarii unei functii cunoscuta prin

valorile y1 , y2 , . . . , yn date respectiv n punctele x1 , x2 , . . . , xn , distincte doua cate
doua.
Pentru n mare, aproximatia data de o functie de interpolare este improprie
utilizarii n cazul n care intereseaza expresia functiei obtinute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
Fie m N, m < n. O functie F (x, c1 , . . . , cm ), fixata de parametrii c1 , . . . , cm
reprezinta o aproximatie construita prin metoda celor mai mici patrate daca
n
X
[F (xk , c1 , . . . , cm ) yk ]2 =
k=1
= inf{
n
X
[F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2
1 , . . . , m R}
k=1
Ansamblul format din parametrii (c1 , . . . , cm ) defineste un punct de minim al

functiei
n
X
(1 , . . . , m ) =
[F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2 ,
(6.1)
k=1
143
144
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
si este o solutie a sistemului algebric (conditia necesara de optimalitate)
= 0,
i
i = 1, 2, . . . , m.
(6.2)
Studiem cazul liniar. Fie 1 (x), . . . , m (x) functii liniar independente si

F (x, 1 , . . . , m ) = 1 1 (x) + . . . + m m (x).
In acest caz, sistemul (6.2) devine un sistem algebric de m ecuatii liniare cu m
necunoscute
n
X
(c1 , . . . , cm ) = 2
[c1 1 (xk ) + . . . + cm m (xk ) yk ]i (xk ) = 0,
i
k=1
(6.3)
i = 1, 2, . . . , m.
Utilizand notatiile
ai,j =
n
X
i (xk )j (xk )
k=1
bi =
n
X
yk i (xk )
(6.4)
k=1
sistemul (6.3) se scrie

m
X
ai,j cj = bi
i = 1, 2, . . . , m.
(6.5)
j=1
Matricea (ai,j )1i,jm a coeficientilor dati de formula (6.4) se numeste matricea

Gram asociata problemei de aproximare prin metoda celor mai mici patrate considerata.
Astfel pentru obtinerea aproximatiei dorite trebuie parcursi urmatorii pasi:
1. Se alege m N si functiile liniar independente 1 (x), . . . , m (x).
2. Se calculeaza, conform formulelor (6.4) coeficientii (ai,j )1i,jm si (bi )1im .
3. Se rezolva sistemul algebric de ecuatii liniare (6.5), rezultand coeficientii
c1 , c2 , . . . , cm .
4. Se formeaza functia de aproximare
F (x, c1 , . . . , cm ) = c1 1 (x) + . . . + cm m (x).
145
6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT

II DE APROXIMARE
Expresia functiei de aproximare poate fi pus sub o forma matriceala.

U si Y definite prin
1 (x1 ) 1 (x2 ) . . . 1 (xn )

y1
2 (x1 ) 2 (x2 ) . . . 2 (xn )
y2
U =
Y =
...
...
...
...
...
m (x1 ) m (x2 ) . . . m (xn )
yn
Prin calcul direct obtinem egalitatile matriceale
n
X
U UT = (
i (xk )j (xk ))1i,jm = (ai,j )1i,jm
k=1
si
n
X
U Y =(
i (xk )yk )1im = (bi )1im .
k=1
Sistemul (6.5) se poate scrie
c1
U UT . . . = U Y ;
cm
de unde
c1
. . . = (U U T )1 U Y,
cm
iar expresia functiei de aproximare este
1 (x)
F (x) =< (U U T )1 U Y, . . . >,
m (x)
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din Rn .
Fie vectorii
i (x1 )
i (x2 )
ui =
i {1, . . . , m}.
Rn
..
.
i (xn )
Fie matricele
146
Teorema 6.1.1 Daca vectorii u1 , . . . , um sunt liniar independenti atunci matricea sistemului algebric de ecuatii liniare (6.5) este nesingulara.
Demonstratia 1. Aplicand vectorilor liniar independenti u1 , . . . , um procedeul
de ortogonalizare Gram - Schmidt obtinem vectorii
i,1
m
X
vi =
i,p up = [u1 . . . um ] ... ,
i {1, . . . , m},
p=1
i,m
astfel ncat viT vj = i,j , i, j {1, . . . , m}, unde i,j reprezinta simbolul lui Kronecker. Ansamblul acestor relatii se poate scrie matriceal
1,1 . . . m,1
.. .
..
V = [v1 . . . vm ] = [u1 . . . um ] = U T unde = ...
.
.
1,m . . . m,m
Datorita conditiilor de ortogonalitate V T V = Im . Pe de alta parte V T V =
T U U T . In consecinta |T U U T | = ||2 |U U T | = 1, deci |U U T | =
6 0.
Demonstratia 2. Matricea U U T este simetrica si pozitiva. Este suficient sa se
arate ca este strict pozitiva, caz n care U U T c = 0 c = 0.
Liniar independenta liniilor lui U , adica a coloanelor lui U T se exprima prin
m
X
ci uTi = 0
c = (c1 . . . cm )T = 0
i=0
sau

UT c = 0 c = 0

c 6= 0 U T c 6= 0 .
Prin urmare = kU T ck22 > 0, c Rm , c 6= 0.

Are loc si proprietatea reciproca, daca matricea U U T este nesingulara, deci
strict pozitiva, atunci liniile lui U sunt liniar independente. Intr-adevar, daca
U T c = 0 atunci U U T c = 0 si n consecinta c = 0.
Utilizand notatiile introduse, problema initiala se poate reformula prin
() = ky U T k22 min
(6.6)
Aceasta forma conduce la dezvoltarea rezolvarii sistemelor algebrice de ecuatii

liniare n sensul celor mai mici patrate.
147
6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT

II DE APROXIMARE
Cazul neliniar.
Introducem notatiile rk (1 , . . . , m ) = F (xk , 1 , . . . , m ) yk , k = 1, 2, . . . , n.
Rescriem functionala de minimizat (6.1) sub forma
n
1
1X 2
1
f () = () =
ri () = ||r()k22 ,
2
2 i=1
2
unde
= ...
m
r1 ()
r() = ... .
rn ()
Pentru nceput sa calculam gradientul si hessianul functiei f ()

2
f ()
f ()
2 f ()
.
.
.
2
m 1
1
. 1
..
..
.
.
H() =
f 0 () = ... ,
.
.
.
2
2
f ()
f ()
f ()
.
.
.
m
1 m
2
m
In acest scop notam
J() =
r1 ()
1
..
.
rn ()
1
...
..
.
...
r1 ()
m
..
.
rn ()
m
rk00 () =
2 rk ()
21
..
.
2 rk ()
1 m
...
..
.
...
2 rk ()
m 1
..
.
2 rk ()
2m
k = 1, 2, . . . , n.P
Din f()
= ni=1 ri () ri ()
rezulta
k
k
f 0 () = J T ()r(),
iar din
f 2 ()
j k
Pn
ri () ri ()
i=1 ( j
k
ri ()
+ ri ()
rezulta
j k
H() = J ()J() +
n
X
ri ()ri00 ().
i=1
Rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare f 0 () = 0, (6.2), prin

metoda Newton-Kantorovici conduce la sirul de aproximatii
(k+1) = (k) [H((k) )]1 f 0 ((k) ),
k N,
(6.7)
148
si este cunoscuta sub numele de metoda Gauss-Newton.

Utilizarea metodei gradientului pentru minimizarea functiei f () conduce la
Sirul de aproximatii
(k+1) = (k) k f 0 ((k) ),
k N.
(6.8)
Metoda Levenberg-Marquardt este o combinatie empirica a formulelor (6.7)

si (6.8)
(k+1) = (k) [H((k) ) + k diagH((k) )]1 f 0 ((k) ),
k N.
(6.9)
Cazul continuu. Fie I R un interval, C(I) o functie pondere, (x) >

0, x I. In C(I) se defineste produsul scalar
Z
< f, g >= (x)f (x)g(x)dx.
I
Dandu-se (pk )kN un sir de functii (polinoame) ortogonale n intervalul I cu ponderea ,Pnumarul n N si f C(I), se pune problema determinarii functiei
(x) = nk=0 ck pk (x) care minimizeaza functionala
7 kf k22 =< f , f > .
Calculam
(c0 , c1 , . . . , cn ) = kf
k22
=< f
n
X
ck p k , f
k=0
=< f, f > 2
n
X
ck < f, pk > +
k=0
n
X
n
X
ck pk >=
k=0
c2k < pk , pk > .
k=0
Conditiile de optimalitate sunt

1
= < f, pi > +ci < pi , pi >= 0,
i = 0, 1, . . . , n.
2 ci
Pn <f,pk >
<f,pi >
Astfel ci = pk . Utiliz
i ,pi >
kf k22 =< f, f >
n
X
< f, pk >2
=< f, f > < , >=

k=0
= kf k22 kk22 ,
relatie ce aminteste de teorema lui Pitagora.
(6.10)
6.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE
149
Teorema 6.1.2 Daca I = [a, b] este un interval compact si (pk )kN este un sir
de polinoame ortogonale atunci are loc egalitatea lui Parceval
X
< f, pk >2
= kf k22 .

k=0
P
<f,pk >2
Demonstratie. Din (6.10) rezulta convergenta seriei
k=0 <pk ,pk > .
Potrivit Teoremei Weierstass, pentru orice f C[a, b] si orice > 0 exista un
polinom P astfel ncat |f (x) P (x)| < , x [a, b]. Atunci
kf
P k22
Z
=
(x)(f (x) P (x))2 dx < C2 ,
Rb
unde C = a (x)dx.
Daca n este gradul polinomului P, atunci din definitia elementului de aproximare de gradul n, construit prin metoda celor mai mici patrate, rezulta
kf k22 kf P k22 < C2
si tinand cont de (6.10),
0
adica limn
<f,pk >2
k=0 <pk ,pk >
Pn
kf k22
n
X
< f, pk >2
< C2 ,

k=0
= kf k22 .
Teorema anterioara sugereaza ideea determinarii lui n. Pentru

> 0 dat, n se
P
<f,pk >2
determina astfel ncat sa fie satisfacuta inegalitatea kf k22 nk=0 
6.2
Polinom trigonometric de aproximare

construit prin metoda celor mai mici p
atrate
Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2 si

m
0 X
Tm = {T (x) =
+
(j cos jx + j sin jx) : 0 , 1 , . . . , n , 1 . . . , m R}
2
j=1
multimea polinoamelor trigonometrice de grad m.
150
Pentru o functie f C2 determinam un polinom trigonometric de grad m,

m
a0 X
T0 (x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx)
2
j=1
astfel ncat
Z
Z
[T0 (x) f (x)] dx = inf{
[T( x) f (x)]2 dx : T Tm }.
Functiile
p0 (x) = 1,
p2j (x) = cos jx,
p2j1 (x) = sin jx,
j N
formeaza un sir de functii ortogonale n C2 .

Utilizand rezultatele sectiunii anterioare, se obtine
a0
2
aj
=
=
c0
c2j
=
=
bj = c2j1 =
<f,p0 >
<p0 ,p0 >
<f,p2j >
<p2j ,p2j >
<f,p2j1 >
<p2j1 ,p2j1 >
=
=
=
R 2
1
f (x)dx,
2R 0
2
1
f (x) cos jxdx,
0
R
1 2
f (x) sin jxdx,
0
j N .
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici patrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezulta n urma trunchierii
seriei Fourier atasat functiei f .

P 6.1 Dandu-se punctele Pi (xi , yi ), i {1, 2, . . . , n}, sa se determine dreapta 4
care minimizeaza suma patratelor distantelor de la punctul Pi la 4.
R. Alegand parametrii:
d distanta de la origine la dreapta 4;
unghiul format de perpendiculara din origine pe dreapta 4 cu semiaxa
pozitiva a axei Ox
151
6.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE
ecuatia dreptei 4 este

x cos + y sin d = 0.
Problema de optimizare devine
min
,d
n
X
(xi cos + yi sin d)2 .
i=1
Conditiile de optimalitate conduc la sistemul algebric neliniar

Pn
Pn
1
x
y
)
cos
2
+
(
(y 2 x2i )) sin 2+
( i=0
i
i
2 Pi=0 i
Pn
n
+d (
xi ) sin
= 0
Pdn ( i=0 yi ) cos
Pn i=0
( i=0 xi ) cos + ( i=0 yi ) sin nd
= 0.
P 6.2 Fie f C[0, 1]. Sa se puna n evidenta matricea Gram corespunzatoare
sistemului algebric de ecuatii liniare ce rezulta n cazul n care elementul
aproxPde
n
imare construit prin metoda celor mai mici patrate are forma (x) = k=0 ck xk .
P 6.3 Fie f (x) = 2x 1 si > 0. UtilizandP
metoda celor mai mici patrate sa
n
ncat sa fie
se determine functia de aproximare q(x) =
k=0 ak cos kx astfel
R1
2
satisfacuta conditia 0 [f (x) q(x)] dx < .
R. Fie qk (x) = cos kx, k {0, 1, . . . , n}. Au loc egalitatile
Z 1
Z 1
1
2
q0 (x) dx = 1,
q1 (x)2 dx = , k {1, 2, . . . , n},
2
0
0
Z 1
qk (x)qj (x)dx = 0.
0
Metoda celor mai mici patrate da

Z
Z 1
a0 =
f (x)q0 (x)dx,
ak = 2
0
f (x)qk (x)dx,
k {1, 2, . . . , n}.
Inegalitatea
Z
0
1
1X 2
[f (x) q(x)] dx = a20
a <
3
2 k=1 k
serveste la determinarea lui n.
152
Capitolul 7
Transformarea Fourier discret
a
Notam prin Cn multimea sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n:
Cn = {x = (xk )kZ : xk C, xk = xk+n , k Z}.
Un sir x Cn este determinat de elementele x0 , x1 , . . . , xn1 , restul elementelor
se obtin prin periodicitate. Se va folosi notatia x = (xk )0kn1 Cn .
7.1
Transformata Fourier discret

a
Transformarea Fourier discreta (TFD) este un operator liniar F : Cn Cn

definit prin
y = F (x), x = (xk )0kn1 y = (yk )0kn1
yk =
n1
X
xj wkj
0 k n 1,
(7.1)
j=0
2
unde w = ei n . Sirul y se numeste transformata Fourier discreta a sirului x.

Matriceal transformarea Fourier discreta se scrie
1
1
1
...
1
y0
x0
y1 1 w1
w2
. . . wn+1

x1
2
4
2n+2
y2 1 w
x2
w
... w
.
.. ..
..
..
..
.
..
.
.
. .
.
.
.
.
2
n+1
2n+2
(n1)
yn1
xn1
1 w
w
... w
Transforma Fourier discret
a invers
a. Presupunem ca n relatiile (7.1)
153
154
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA
este cunoscuta transformata Fourier discreta (sirul imagine) y =

(yk )0kn1 si vom determina sirul original x = (xk )0kn1 .
Inmultind relatiile (7.1), respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , n 1 si adunand
obtinem
n1
n1
n1
X
X
X
yk wkp =
xj
wk(pj)
j=0
k=0
k=0
si folosind (8.8) rezulta

n1
xp =
1X
yk wkp .
n k=0
Teorema 7.1.1 Daca n = 2m si x = (xj )jZ este un sir periodic, cu perioada n,

de numere reale, atunci ynk = y k , k {0, . . . , n 1}, unde y = Fn (x) = (yk )jZ
si y k este conjugatul lui yk .
Demonstratie. Fie k {0, 1, . . . , n2 }. Atunci
ynk =
n1
X
xj w
(nk)j
j=0
n1
X
xj wkj = y k .
j=0
Astfel TFD a unui sir de numere reale x = (xj )jZ cu periada n = 2m este
definit de n2 + 1 = 2m1 + 1 numere complexe {y0 , y1 , . . . , y n2 }.
Teorema 7.1.2 Daca x = (xk )kZ si y = (yk )kZ sunt doua siruri din Cn av
and
transformatele Fourier discrete sirurile X = (Xk )kZ = Fn (x) si respectiv Y =
(Yk )kZ atunci au loc egalitatile
Pn1
Pn1
Xk Y k ,
k=0 xk y k = n
Pn1
Pk=0
n1
2
2
k=0 |xk | = n
k=0 |Xk | .
Demonstratie. Prima relatie rezulta din
n1
X
k=0
Xk Y k =
n1
X
k=0
Xk
n1
X
j=0
yj w
jk
n1
X
n1
n1
X
1X
jk
=n
yj
Xk w = n
xj y j .
n k=0
j=0
j=0
A doua relatie rezulta din prima pentru y = x.
155
7.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRETA
Produsul de convolutie.1 Daca x, y Cn atunci produsul lor de convolutie

z = x y este sirul z = (zk )kZ definit prin
zk =
n1
X
k Z.
xj ykj
j=0
Legat de produsul de convolutie au loc urmatoarele proprietati ale transformarii Fourier discreta
Teorema 7.1.3 Au loc egalitatile:
1. F (x y) = F (x) F (y);
2. F 1 (x y) = nF 1 (x) F 1 (y);
3. F (x) F (y) = nF (x y).
Demonstratie. Fie x = (xk )kZ , y = (yk )kZ Cn .
1. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
atunci au loc egalitatile
Uk =
n1
X
uj w
kj
n1
n1
n1 X
n1
X
X
X
sk
kj
xs w
xs yjs )w
=
yjs wk(js) .
=
(
s=0
j=0 s=0
j=0
j=0
Prin schimbarea de indice l = j s suma interioara devine

n1
X
yjs w
k(js)
j=0
n1s
X
yl w
kl
1
X
yl w
kl
yl wkl .
l=0
l=s
l=s
n1s
X
T
inand seama de periodicitatea sirului y si de definitia lui w
1
X
yl w
kl
l=s
Asadar
Pn1
j=0
yl+n w
k(l+n)
l=s
yjs wk(js) =
Uk =
Pn1
n1
X
s=0
1
X
l=0
xs w
n1
X
yl wkl .
l=ns
yl wkl si n consecinta
sk
n1
X
yl wkl = Xk Yk .
l=0
A nu se confunda cu notiunea omonima definita la transformarea z din Cap. 1.
156
2. Procedand asemanator, daca

F 1 (x) = X = (Xk )kZ F 1 (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F 1 (u) = U = (Uk )kZ .
Uk =
n1
n1
n1 n1
n1
X
1X
1XX
1X
xs wsk
yjs wk(js) =
uj wkj =
(
xs yjs )wkj =
n j=0
n j=0 s=0
n s=0
j=0
n1
= n(
n1
1X
1X
xs wsk )(
yl wkl ) = nXk Yk .
n s=0
n l=0
3. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = xy = (xk yk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
n1
X
(X Y )k =
Xj Ykj
n1
n1
n1 X
n1
X
X
X
sk
js
xs w
xs w )Ykj =
Ykj ws(kj) .
=
(
s=0
j=0 s=0
j=0
j=0
Prin schimbarea de indice l = k j suma interioara devine

n1
X
Ykj ws(kj) =
j=0
k
X
1
X
Yl wsl =
l=k+1n
Yl wsl +
k
X
Yl wsl .
l=0
l=k+1n
T
inand seama de periodicitatea sirului Y si de definitia lui w
1
X
l=k+1n
Asadar
Pn1
j=0
1
X
Yl wsl =
Ykj ws(kj) =
Yl+n ws(l+n) =
l=k+1n
Pn1
(X Y )k = n
l=0
n1
X
s=0
n1
X
Yl wsl .
l=k+1
Yl wsl = nys si n consecinta
xs y y w
sk
=n
n1
X
s=0
us wsk = nUk .
157
RAPIDA
7.2. ALGORITMUL TRANSFORMARII

FOURIER DISCRETA
7.2
Algoritmul transform
arii Fourier discret
a rapid
a
Fie n = 2m si pentru simplificarea expunerii alegem m = 3. Daca k, j

{0, 1, . . . , 2m 1 = 7} atunci au loc reprezentarile k = k2 22 + k1 2 + k0 , j =
j2 22 + j1 2 + j0 unde k0 , k1 , k2 , j0 , j1 , j2 sunt cifre binare. Folosim notatiile yk =
y(k2 , k1 , k0 ) si xj = x(j2 , j1 , j0 ).
Transformarea Fourier discreta a sirului x devine
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
7
X
xj w
kj
j=0
1
X
2 +j
wk(j2 2
1 2+j0 )
x(j2 , j1 , j0 ) =
j0 =0 j1 =0 j2 =0
kj0
j0 =0
1 X
1 X
1
X
1
X
2kj1
j1 =0
1
X
2 kj
2
xj w2
x(j2 , j1 , j0 ).
j2 =0
Observand ca w2 kj2 = w4k0 j2 , w2kj1 = w2(2k1 +k0 )j1 , wkj0 = w(4k2 +2k1 +k0 )j0
suma interioara este
1
X
x(j2 , j1 , j0 )w
22 kj2
j2 =0
1
X
x(j2 , j1 , j0 )w4k0 j2 = x1 (k0 , j1 , j0 ).
j2 =0
Rezulta
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
1
X
kj0
j0 =0
Daca notam x2 (k0 , k1 , j0 ) =
P1
j1 =0
1
X
w2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ).
j1 =0
w2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ) atunci, n final, avem
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
1
X
wkj0 x2 (k0 , k1 , j0 ) =
j0 =0
1
X
w(4k2 +2k1 +k0 )j0 x2 (k0 , k1 , j0 ) = x3 (k0 , k1 , k2 ).
j0 =0
In consecinta, pentru calculul transformarii Fourier discreta, n loc sa calculam
158
succesiv elementele sirului y = (yk )k , calculam coloanele tabelului

x0
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7
= x(0, 0, 0)
= x(0, 0, 1)
= x(0, 1, 0)
= x(0, 1, 1)
= x(1, 0, 0)
= x(1, 0, 1)
= x(1, 1, 0)
= x(1, 1, 1)
x1 (0, 0, 0)
x1 (0, 0, 1)
x1 (0, 1, 0)
x1 (0, 1, 1)
x1 (1, 0, 0)
x1 (1, 0, 1)
x1 (1, 1, 0)
x1 (1, 1, 1)
x2 (0, 0, 0)
x2 (0, 0, 1)
x2 (0, 1, 0)
x2 (0, 1, 1)
x2 (1, 0, 0)
x2 (1, 0, 1)
x2 (1, 1, 0)
x2 (1, 1, 1)
x3 (0, 0, 0) =
x3 (0, 0, 1) =
x3 (0, 1, 0) =
x3 (0, 1, 1) =
x3 (1, 0, 0) =
x3 (1, 0, 1) =
x3 (1, 1, 0) =
x3 (1, 1, 1) =
y(0, 0, 0) = y0
y(1, 0, 0) = y4
y(0, 1, 0) = y2
y(1, 1, 0) = y6
y(0, 0, 1) = y1
y(1, 0, 1) = y5
y(0, 1, 1) = y3
y(1, 1, 1) = y7
Astfel numarul adunarilor efectuate este 8 3 sau nm = n log2 n, n cazul general,

fata de 88, respectiv n2 , adunari necesare calcularii succesive a elementelor sirului
y.
7.3
7.3.1
Aplicatii ale transformatei Fourier discret

a
Calculul coeficientilor Fourier
Fie f C2 , o functie continua si periodica de perioada 2.. Daca are loc

dezvoltarea n serie Fourier
f (x) =
X
a0 X
ck eikx
(ak cos kx + bk sin kx) =
+
2
kZ
k=1
(7.2)
cu coeficientii
Z
Z
Z
1 2
1 2
1 2
a0 =
f (x)dx, ak =
f (x) cos kxdx, bk =
f (x) sin kxdx
0
0
0
pentru k N , atunci
ak ibk
1
ck =
=
2
2
f (x)eikx dx,
ck = ck ,
k N.
(7.3)
Aproximam integrala din (7.3) prin formula trapezelor. Daca n N este

parametrul de discretizare atunci se obtine
n1
X
2
1 2
2
ck
[f (0) + 2
f ( j)eik( n j) + f (2)eik2 ].
2 2n
n
j=1
159
7.3. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA
Datorita periodicitatii functiilor f si ez , din relatia de mai sus deducem

n1
n1
1 X 2 ik( 2 j)
1 X 2
n
ck
f ( j)e
f ( j)wjk .
=
n j=0
n
n j=0
n
(7.4)
Astfel, sirul c = (ck )0kn1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0jn1 , yj =
f ( 2
j).
n
Se observa ca membrul drept din (7.4) coincide cu formula coeficientilor polinomului trigonometric de interpolare a functiei f, (8.5) sau (8.9) dupa cum n este
impar sau par.
Prin urmare, calculand primii n termeni a dezvoltarii Fourier (7.2) cu ajutorul formulei trapezelor cu parametrul de discretizare n obtinem totodata si
j, 0
coeficientii polinomul trigonometric de interpolare a functiei, n nodurile 2
n
j n 1.
Exista o alta legatura ntre coeficientii Fourier ale unei functii si transformata
Fourier discreta a sirului valorilor ei pe o multime echidistanta de noduri.
Teorema 7.3.1 Fie n N . Daca
X
a0 X
cj eijt ,
+
(aj cos jt + bj sin jt) =
f (t) =
2
j=1
jZ
cu cj =
aj bj
, cj
2
= cj , j N si
y = Fn (x),
atunci
unde
x Cn ,
x = (xj )0jn1 ,
X
(ck+sn + cksn ) ,
y k = n ck +
xj = f (j
2
),
n
k {0, 1, . . . , n 1}.
s=1
2
Demonstratie. Din nou, notam tj = j 2

, j {0, 1 . . . , n 1} si w = ei n .
n
Atunci
X
X
xj = f (tj ) =
c eitj =
c wj
Z
de unde se obtine
yk =
n1
X
j=0
xj w
kj
n1
X
X
j=0
=0
!
c w
kj
X
=0
n1
X
j=0
w(k)j .
160
Daca k este multiplu de n atunci suma interioara este n, iar n caz contrar 0.
Pentru k = sn se gaseste
!
X
X
yk = n
ck+sn = n ck +
(ck+sn + cksn ) .
s=1
sZ
7.3.2
Calculul coeficientilor Laurent
Daca f este o functie olomorfa n discul unitate avand pe 0 ca punct singular

izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
X
f (z) =
ak z k
kZ
unde
1
ak =
2i
Z
||=1
f ()
1
d =
k+1
f (eix )eikx dx.
Calculand integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem

n1
X
2
2
1 2
ak
[f (1) + 2
f (ei n j )eik( n j) + f (ei2 )eik2 ].
2 2n
j=1
Periodicitatea functiei ez implica

n1
ak
n1
2
2
2
1X
1X
f (ei n j )eik( n j) =
f (ei n j )wjk .
n j=0
n j=0
(7.5)
Prin urmare, sirul a = (ak )0kn1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0jn1 , yj =
2
f (ei n j ).
Partea principala a dezvoltarii Laurent a functiei f (z) calculata este a1 =
an1 , a2 = an2 , . . . , a(n1) = a1 .
7.3.3
Determinarea functiei analitice cunosc

and partea real
a
Fie D C un domeniu care contine discul unitate si u(x, y) partea reala

a unei functii analitice f (z), z = x + iy. Se cere determinarea partii imaginare
v(x, y) a lui f (z), cu v(0, 0) = 0.
Definim (t) = u(cos t, sin t) = u(eit ) si daca dezvoltarea Fourier a functiei
(t) este
a0 X
(t) =
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
2
k=1
161
7.3. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA
a0 X eikt + eikt
eikt eikt
=
+
+ bk
)=
(ak
2
2
2i
k=1
X
a0 X ak ibk ikt ak + ibk ikt
+
e +
e )=
(
ck eikt ,
2
2
2
k=1
kZ
k
, c = ck , k N .
cu c0 = a20 R, ck = ak ib
2 P k
P
k
ikt
Atunci f (z) = c0 + 2
ar, din f (eit ) = c0 + 2
k=1 ck z . Intr-adev
k=1 ck e
gasim
X
X
f (eit ) + f (eit )
it
ikt
= c0 +
ck eikt =
ck e +
<f (e ) =
2
k=1
k=1
= c0 +
ikt
ck e
k=1
ikt
ck e
k=1
= c0 +
ikt
ck e
k=1
ck eikt = (t).
k=1
Restrictia partii imaginare la cercul unitate este
f (eit ) f (eit )
1 X ikt X ikt
ck e
(t) = v(e ) = =f (e ) =
= (
ck e ) =
2i
i k=1
k=1
!
X
X
X
ikt
ikt
= i
ck e
ck e
=
(ak sin kt bk cos kt).
it
it
k=1
k=1
k=1
Astfel coeficientii Fourier a functiei (t) sunt
daca k > 0
ick
0
daca k = 0
dk =
daca k < 0
ick = ick
(7.6)
Operatorul (t) (t) se numeste operatorul de conjugare. Expresia integrala a acestui operator este
Z 2
1
ts
(t) = K()(t) =
(s) cot
ds
2 0
2
Metoda numerica pentru calculul functiei consta din
1. Se fixeaza un numar natural par n = 2m, m N .
2. Se calculeaza coeficientii Fourier c = (ck )0kn1 a functiei (t). Utilizand
metoda dezvoltata anterior,
1
c = Fn ()
n
unde = (( 2k
))0kn1 .
n
162
3. Utilizand relatiile (7.6) se construieste vectorul coeficientilor Fourier a functiei

(t)
d = (0, ic1 , . . . , icm1 , icm1 , . . . , ic1 )
4. Se calculeaza valorile functiei (t) n punctele
= ((
7.3.4
2k
,
n
k {0, 1, . . . , n 1},
2k
))0kn1 = nFn1 (d).
n
Calculul integralei Cauchy
Fie = {z C : |z| = 1} si functia h : C. Notam prin f : C C functia

definita prin
Z
1
h()
f (z) =
d,
(7.7)
2i z
numita integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabila = eit , integrala din (7.7)
devine
Z 2
h(eit )
1
dt.
(7.8)
f (z) =
2 0 1 zeit
Daca |z| < 1 atunci are loc dezvoltarea
X
1
=
z j eijt
1 zeit
j=0
si (7.8) devine
Z
X
1 X j 2
f (z) =
z
h(eit )eijt dt =
cj z j ,
2 j=0
0
j=0
R 2
1
unde cj = 2
h(eit )eijt dt.
0
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui cj . Daca n N este parametrul
metodei trapezelor, atunci gasim
"
#
n1
X
2
1 2
i 2
k
ij
k
ij2
cj
h(1) + 2
h(e n )e n + h(1)e
=
2 2n
k=1
n1
2
1X
=
h(ei n k )wjk ,
n k=0
adica secventa (c0 , c1 , . . . , cn1 ) este aproximata de d = n1 Fn (), cu = (j )0jn1 , j =

2
h(ei n j ).
In final f (z) Pn1 dj z j .
j=0
163
7.4. TRANSFORMAREA COSINUS DISCRETA
7.4
Transformarea cosinus discret

a
Definitia 7.4.1 Fie x = (xj )0jn1 Cn . Sirul y Cn , transformata cosinus

discreta TCD a lui x, este definit prin
y = Fnc (x),
y = (yk )0kn1
yk =
n1
X
1 k
xj cos (j + ) ,
2 n
j=0
k {0, 1, . . . , n1}.
(7.9)
Astfel TCD se poate reprezenta prin produsul matriceal
y0
a0,0 . . . a0,n1
x0
..
..
..
..
...
. =
. ,
.
.
yn1
an1,0 . . . an1,n1
xn1
.
unde ak,j = cos (j + 12 ) k
n
AA =
n
n
2
...
n
2
sau
n1
X

ap,j aq,j = p,q cp ,
unde cp =
j=0
n daca p = 0
n
daca p > 0
2
Demonstratie. Egalitatile
sin na
(n + 1)a
2
a cos
sin 2
2
na
sin 2
(n + 1)a
sin a + sin 2a + . . . + sin na =
a sin
sin 2
2
cos a + cos 2a + . . . + cos na =
implica
n1
X
1
sin na
cos (j + )a =
.
2
2 sin a2
j=0
(7.10)
164
Atunci
Sp,q =
n1
X
ap,j aq,j =
j=0
n1
X
1 q
1 p
=
cos (j + ) cos (j + )
2
n
2
n
j=0
n1
1 Xh
1 (p q) i
1 (p + q)
=
+ cos (j + )
.
cos (j + )
2 j=0
2
n
2
n
Daca p 6= q atunci suma de mai sus devine
Sp,q
1 h sin (p + q) sin (p q) i
=
+
= 0.
2 2 sin (p+q)
2 sin (pq)
n
n
Daca p = q > 0 atunci

n1
Sp,p
1X
1 2p n
sin 2p
n
n
=
cos (j + )
+ =
= .
2p +
2 j=0
2 n
2
2
2
4 sin n
Daca p = q = 0 atunci S0,0 = n.

Din teorema anterioara rezulta ca
1
n
=A
2
n
...
2
n
Astfel transformarea cosinus discreta inversa (TCDI) este data de

xk = d k

cu dk =
1
n
2
n
n1
X
1 j
yj cos (k + ) ,
2 n
j=0
k {0, 1, . . . , n 1},
daca k = 0
.
daca k > 0
O leg
atur
a ntre TFD si TCD
Fie x = (xj )0jn1
0
xs
zk =
xs
Cn si sirul z C4n definit prin

daca k = 0, 2, . . . , 2n, . . . , 4n 2
daca k = 2s + 1, s = 0, 1, . . . , n 1
daca k = 4n 1 2s, s = 0, 1, . . . , n 1
165
0 1 2
atunci
x0 x1 x2
De exemplu, pentru n = 3, daca x =
z=
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0 x0 0 x1 0 x2 0 x2 0 x1 0 x0
Teorema 7.4.2 Cu notatiile de mai sus, primele n componente ale transformarii

Fourier discrete a sirului z coincid cu dublul transformarii cosinus discrete a
sirului x.
2
Demonstratie. Fie Z = (Zk )0k4n1 TFD a sirului z. Daca w = ei 4n = ei 2n

atunci
4n1
2n1
X
X
Zk =
zj wjk =
z2j+1 w(2j+1)k =
j=0
n1
X
j=0
z2j+1 w
(2j+1)k
j=0
2n1
X
z2j+1 w(2j+1)k .
j=n
Schimband, n a doua suma, indicele de sumare j = 2n 1 s si tinand seama

de definitia sirului z, expresia de mai sus devine
Zk =
n1
X
xs w(2s+1)k +
xs w(4n12s)k =
n1
X
xs (w(2s+1)k + w(2s+1)k ) =
s=0
s=0
s=0
=2
n1
X
n1
X
1 k
xs cos (s + )
= 2yk ,
2
n
s=0
k {0, 1, . . . , n 1}.

P 7.1 Corelatia a doua siruri x, y Cn se defineste prin
n1
1X
xy = z Cn cu zk =
xj yk+j , z = (zk )0kn1 .
n j=0
Sa se demonstreze egalitatile
1. Fn (xy) = n1 Fn (x)Fn (y);
2. Fn1 (xy) = n1 Fn1 (x)Fn (y);
166
3. Fn (x)Fn (y) = Fn (xy);

P 7.2 Rezolvarea unei ecuatii integrale Fredholm de speta a doua cu nucleu convolutiv.
Indicatie. Fie ecuatia integrala Fredholm de speta a doua
Z b
N (t s)x(s)ds = f (t),
t [a, b],
x(t) +
(7.11)
unde N (t), f (t) sunt functii continue, date iar x(t) este functia necunoscuta.
Forma nucleului N (t s) atribuie ecuatiei atributul de convolutiv.
Fie n N . Introducem notatiile: h = ba
, tk = a + kh, tk+1/2 = a + (k + 12 )h.
n
Ecuatia (7.11) se mai scrie
x(t) +
n1 Z
X
k=0
tk+1
N (t s)x(s)ds = f (t),
t [a, b],
tk
si utilizand formula de integrare numerica a dreptunghiului cu neglijarea restului,

gasim
n1
X
N (t tk+1/2 )u(tk+1/2 ) = f (t).
u(t) + h
k=0
Neglijarea restului a impus renotarea functiei necunoscute prin u(t). Daca uk+1/2 =
u(tk+1/2 ) atunci atribuind lui t, succesiv valorile tj+1/2 obtinem sistemul algebric
de ecuatii liniare
uj+1/2 + h
n1
X
N ((j k)h)uk+1/2 = f (tj+1/2 ),
j {0, 1, . . . , n 1}. (7.12)
k=0
Rezolvarea sistemului algebric (7.12) se poate face cu ajutorul transformarii

Fourier discrete. In acest scop, definim sirurile
z = (zk )0kn1 zk = uk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = fk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = N (kh).
Sistemul (7.12) se rescrie prin
zj + h
n1
X
k=0
zk jk = j ,
j {0, 1, . . . , n 1},
167
sau
z + h z = .
Aplicand transformarea Fourier discreta Fn deducem
Fn (z) + hFn (z)Fn () = Fn ().
Rezulta ca
z = Fn1 (w) unde w = (wk )0kn1 , wk =
Fn ()k
.
1 + hFn ()k
168
Capitolul 8
Interpolare prin polinoame
trigonometrice
Se numeste polinom trigonometric de grad m o functie de forma
t(x) = a0 +
m
X
(aj cos jx + bj sin jx).
j=1
Notam prin
m
X
Tm = {T (x) = 0 +
(j cos jx + j sin jx) : 0 , 1 , . . . , n , 1 . . . , m R}
j=1
multimea polinoamelor trigonometrice de grad m.

Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2. In
capitolul Metoda celor mai mici patrate s-au determinat coeficientii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaza cel mai bine, n sensul celor mai mici
patrate, o functie f C2 . Coeficientii obtinuti coincid cu coeficientii dezvoltarii
Fourier atasata functiei f .
Fie f C2 . Dupa numarul nodurilor de interpolare n deosebim cazurile:
n = 2m + 1 numar impar de noduri 0 x0 < x1 < . . . < x2m < 2.
Polinomul de interpolare va fi de forma
m
t(x) =
a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx).
2
j=1
169
170
CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE
n = 2m numar par de noduri 0 x0 < x1 < . . . < x2m1 < 2.

Polinomul de interpolare va fi de forma
m1
a0 X
am
t(x) =
+
cos mx.
(aj cos jx + bj sin jx) +
2
2
j=1
In fiecare caz coeficientii se determina din conditiile de interpolare
t(xj ) = yj
8.1
j {0, 1, . . . , n 1}.
Interpolare trigonometric
a pe noduri oarecare
Cazul cu num
ar impar de noduri
Teorema 8.1.1 Functiile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos mx, sin x, sin 2x, . . . , sin mx
formeaza un sistem Cebsev n intervalul (, ].
Demonstratie. Fie un sistem de 2m + 1 puncte 0 x0 < x1

si determinantul

cos mx0 . . . cos x0
sin mx0

cos mx1 . . . cos x1
sin
mx1
D = D(x0 , x1 , . . . , x2m ) =
...

cos mx2m . . . cos x2m sin mx2m
< . . . < x2m < 2

. . . sin x0 1
. . . sin x1 1
.
...

. . . sin x2m 1
Vom arata ca acest determinant este diferit de 0.

Pentru simplificarea notatiei vom utiliza reprezentarea simbolica

D = cos mxj . . . cos xj sin mxj . . . sin xj 1 ,
punand n evidenta coloanele determinantului D. Inmultind cu i coloanele cu sin
si adunandu-le la coloanele corespunzatoare cu cos se obtine

D = eimxj . . . eixj sin mxj . . . sin xj 1 .
171
PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA
Utilizand formula sin x = 2i1 (eix eix ) deducem succesiv

D = eimxj . . . eixj 2i1 (eimxj eimxj ) . . . 2i1 (eixj eixj ) 1 =

1 imxj
e
. . . eixj eimxj . . . eixj 1 .
n
(2i)
Rearanjand ultimele m + 1 coloane se obtine
=
m(m+1)
(1) 2
D=
(2i)m
imx

e j . . . eixj 1 eixj . . . eimxj .
Daca din fiecare linie a lui D se scoate factor comun pe eimxj rezulta
m(m+1)

(1) 2
eim(x0 +...+x2m ) e2imxj . . . ei(m+1)xj eimxj . . . 1 =
D=
m
(2i)
m(m+1)
P
(1) 2
im 2m
k=0 xk V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ).
e
=
(2i)m
Calculam determinantul lui Vandermonde
Y
V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ) =
(eixp eixq ) =
0q<p2m
(cos xp cosxq + i(sin xp sin xq )) =
0q<p2m
2i sin
0q<p2m
= (2i)m(2m+1) eim
P2m
k=0
xk
sin
0q<p2m
xp xq i xp +xq
e 2 =
2
xp x q
.
2
Determinantul devine
D = (1)
m(m+1)
2
22m
sin
0q<p2m
xp xq
6= 0.
2
Din Teorema 2.1.4 rezulta

Teorema 8.1.2 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) Daca
f C2 si < x0 < x1 < . . . < x2m atunci exista un singur polinom trigonometric t(x) de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {0, 1, . . . , 2m}, avand expresia
t(x) =
2m
X
j=0
f (xj )
xxj1
2
xj xj1
2
0
sin xx
. . . sin
2
sin
xj x0
2
. . . sin
sin
sin
xxj+1
. . . sin xx2 2m
2
xj xj+1
x x
. . . sin j 2 2m
2
172
2m
1 X f (xj ) u(x)
=
.
j
2 j=0 u0 (xj ) sin xx
2
unde u(x) =
Q2m
j=0
sin
(8.1)
xxj
.
2
Demonstratie. Folosind notatia si rezultatul teoremei anterioare, din (2.6) se

obtine
t(x) = L(Tm ; x0 , . . . , x2m ; f )(x) =
2m
X
f (xj )
j=0
2m
X
j=0
f (xj )
xxj1
2
xj xj1
2
0
sin xx
. . . sin
2
sin
xj x0
2
. . . sin
D(x0 , . . . , xj1 , x, xj+1 , . . . , x2m )

=
D(x0 , . . . , x2m )
sin
sin
xxj+1
. . . sin xx2 2m
2
xj xj+1
x x
. . . sin j 2 2m
2
In cazul unei functii pare sau impare problema de interpolare se modifica.

Teorema 8.1.3 Fie f C2 o functie para si 0 x0 < x1 < . . . < xm < .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {0, 1, . . . , m} este
t(x) =
m
X
f (xj )
j=0
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm )
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm )
Demonstratie. Pentru nodurile < xm < . . . < x1 < x0 < x1 < . . . <
xm < , potrivit teoremei 8.1.2 exista un polinim trigonometric de interpolare
t(x) astfel ncat
t(xj ) = f (xj ) j {0, 1, . . . , m},
t(xj ) = f (xj ) j {1, 2, . . . , }.
Notam
v(x) =
w(x) =
x+xj
,
2
Qm
xxj
j=1 sin 2 ,
Qm
j=1
sin
vj (x)
v(x)
x+x
sin 2 j
w(x)
wj (x)
sin
xxj
2
,
, j = 1, . . . , m
173
PE NODURI OARECARE
0
Atunci u(x) = sin xx
v(x)w(x), u0 (x) = v(x)w(x) iar expresia polinomului
2
trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
0
X
vj (x)w(x)
sin xx
u0 (x)
2
t(x) = f (x0 )
+
f (xj )
+
xj x0
u0 (x0 ) j=1
sin 2 vj (xj )w(xj )
m
X
f (xj )
j=1
0
v(x)wj (x)
sin xx
2
sin
.
xj x0
v(xj )wj (xj )
2
Deoarece
v(xj ) = vj (xj ) sin xj
vj (xj ) = (1)m1 wj (xj )
w(xj ) = (1)m v(xj ) = (1)m vj (xj ) sin xj )
expresia polinomului trigonometric de interpolare va fi
m
0
X
vj (x)wj (x) sin xx
u0 (x)
2
+
f (xj )
t(x) = f (x0 )
u0 (x0 ) j=1
vj (xj )wj (xj ) sin xj
0
sin xx
2
sin
xj +x0
2
0
sin x+x
2
sin
!
.
xj x0
2
(8.2)
Au loc egalitatile:
m
x+x
xx
j
Y sin
Y cos x cos xj
sin 2 j
v(x)w(x)
u0 (x)
2
=
=
=
;
x x
j
u0 (x0 )
v(x0 )w(x0 ) j=1 sin x0 +x
cos x0 cos xj
sin 0 2 j
2
j=1
0
sin xx
2
sin xj
0
sin xx
2
sin
xj +x0
2
0
sin x+x
2
sin
xj x0
2
!
=
0
0
0
sin xx
xj ) cos ( x+x
+ xj )
cos ( x+x
cos x cos x0
2
2
2
=
=
.
sin xj
cos xj cos x0
cos xj cos x0
(8.2) devine
m
m
X
Y
vj (x)wj (x)(cos x cos x0 )
cos x cos xj
f (xj )
=
+
t(x) = f (x0 )
cos
x
cos
x
v
(x
)w
(x
)(cos
x
cos
x
)
0
j
j
j
j
j
j
0
j=1
j=1
m
X
j=0
f (xj )
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm )
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm )
174
Teorema 8.1.4 Fie f C2 o functie impara si 0 < x0 < x1 < . . . < xm < .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {1, . . . , m} este
t(x) =
n
X
f (xj )
j=1
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm ) sin x
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm ) sin xj
Demonstratie. Procedand asemanator, pentru nodurile < xm < . . . <

x1 < 0 < x1 < . . . < xm < exista un polinom trigonometric de interpolare
astfel ncat
t(xj ) = f (xj )
j {1, . . . , m},
t(xj ) = f (xj ) j {1, 2, . . . , }
t(0) = f (0) = 0.
Utilizand notatiile introduse n demonstratia teoremei anterioare avem

m
X
m
X
sin x2 v(x)wj (x)

+
f (xj )
=
t(x) =
f (xj )
x
x
sin 2j v(xj )wj (xj )
sin 2 j vj (xj )w(xj ) j=1
j=1
sin x2 vj (x)w(x)
m
X

sin x2
x + xj
x xj
vj (x)wj (x)
f (xj )
sin
sin
.
x
vj (xj )wj (xj ) sin 2j sin xj
2
2
j=1
Deoarece

sin x2
x + xj
x xj
sin x
sin
sin
=
xj
sin 2 sin xj
2
2
sin xj
expresia polinomului trigonometric de interpolare t(x) devine

t(x) =
n
X
f (xj )
j=1
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm ) sin x
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm ) sin xj
175
PE NODURI OARECARE
Cazul cu num
ar par de noduri
Urmand aceasi cale, pentru 0 x0 < x1 < . . . < x2m1 < 2 calculam
determinantul
D = D(x0 , . . . , x2m1 ) =

cos mx cos (m 1)x . . . cos x sin (m 1)x . . . sin x
1
=V
=
x0
...
... ...
...
. . . . . . x2m1

= cos mxj cos (m 1)xj . . . cos xj sin (m 1)xj . . . sin xj 1 .
Adunand la coloanele cos coloanele corespunzatoare cu sin multiplicate n prealabil cu i rezulta

D = cos mxj ei(m1)xj . . . eixj sin (m 1)xj . . . sin xj 1 .
Folosind definitiile complexe pentru sin si cos avem

i(m1)xj
imx imxj i(m1)xj
ei(m1)xj
D = e j +e
. . . eixj e
e
2
2i
=
...
eixj eixj
2i

1 =

(1)m1 imxj
ixj
i(m1)xj
ixj
i(m1)xj
imxj
=
1
.
.
.
e
e
.
.
.
e
e
+
e
e
2(2i)m1
=
(1)m1
(D1 + D2 ),
2(2i)m1
unde

D1 = eimxj ei(m1)xj . . . eixj ei(m1)xj . . . eixj 1 ;

D2 = eimxj ei(m1)xj . . . eixj ei(m1)xj . . . eixj 1 .
Ordonand coloanele dupa puterile descescatoare ale lui eix obtinem

m(m1)
D1 = (1) 2 eimxj ei(m1)xj . . . eixj 1 eixj . . . ei(m1)xj =
= (1)
m(m1)
2
ei(m1)
P2m1
j=0
xj
V (eix0 , . . . , eix2m1 ).
Analog gasim
D2 = (1)
m(m1)
2
eim
P2m1
j=0
xj
V (eix0 , . . . , eix2m1 ).
Determinantul lui Vandermonde este

i
V (eix0 , . . . , eix2m1 ) = (2i)m(2m1) e 2 (2m1)
P2m1
j=0
xj
Y
0q<p2m1
sin
xp xq
.
2
176
Notam
X=
2m1
X
xj ,
j=0
sin
0q<p2m1
xp xq
2
si atunci
D = (1)
= (1)
3m2 m
2
22m
X
2
22m 2m+1 sin
=
2
P2m1
Y
xp xq
j=0 xj
sin
sin
.
2
2
0q<p2m1
3m2 m
2
2 2m+1
(8.3)
P
Daca 2m1
j=0 xj = 2, N atunci D = 0.
Daca X 6= 2 atunci polinomul trigonometric de interpolare t(x) se calculeaza din egalitatea

t(x)

y0

..

.

y
2m1
cos mx
cos mx0
cos (m 1)x
cos (m 1)x0
...
...
cos x
cos x0
sin (m 1)x
sin (m 1)x0
...
...
sin x
sin x0
cos mx2m1
cos (m 1)x2m1
...
cos x2m1
sin (m 1)x2m1
...
sin x2m1
Rezulta
t(x) =
2m1
X
j=0
yj
1
1
..
.
1

= 0.

D(x0 , . . . , xj1 , x, xj+1 , . . . , x2m1 )

.
D(x0 , . . . , xj1 , xj , xj+1 , . . . , x2m1 )
Utilizand (8.3) gasim

P2m1
t(x) =
2m1
X
j=0
yj
sin
sin
k=0
k6=j
xk +x
2
P2m1
k=0
2m1
Y
xk
k=0
k
sin xx
2
sin
xj xk
2
k6=j
P
Din nou, daca X = 2m1
atoare de la numarator
j=0 xj , atunci expresia corespunz
este X + (x xj ). Polinomul trigonometric de interpolare devine
P2m1 ! 2m1
2m1
X
Y sin xxk
x xj
x xj
k=0 xk
2
t(x) =
yj cos
+ sin
cot
(8.4)
xj xk
2
2
2
sin
2
k=0
j=0
k6=j
8.2
Interpolare trigonometric
a pe noduri echidistante
Vom da o rezolvare directa problemei de interpolare.
PE NODURI ECHIDISTANTE
177
Cazul cu num
ar impar de noduri
2
Teorema 8.2.1 Daca xj = j 2m+1
, j {0, 1, . . . , 2m} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
2m
X sin (2m + 1)
1
yj
t(x) =
xx
2m + 1 j=0
sin 2 j
xxj
2
2m
X
sin (2m+1)x
(1)j yj
2
=
.
j
2m + 1 j=0 sin xx
2
Demonstratie. Datorita formulelor

cos x =
eix + eix
2
sin x =
eix eix
2i
polinomul trigonometric t(x) devine

m
a0 X eikx + eikx
eikx eikx
(
t(x) =
+
ak +
bk ) =
2
2
2i
k=1
m
m
X
a0 X ak ibk ikx ak + ibk ikx
=
(
ck eikx ,
+
e +
e
)=
2
2
2
k=1
k=m
k
k
unde ck = ak ib
, ck = ak +ib
, pentru k {0, 1, . . . , m}.
2
2
Conditiile de interpolare se scriu
t(xj ) =
m
X
ck eikxj = yj ,
j {0, 1, . . . , 2m}.
k=m
Inmultind egalitatea j cu eipxj si adunand, pentru j {0, 1, . . . , 2m} obtinem

2m
X
j=0
ipxj
yj e
m
X
ck
k=m
2n
X
ei 2m+1 j(kp) = (2m + 1)cp ,
j=0
de unde gasim
2m
n1
X
1 X ipxj
1
yj eipxj =
yj e
.
cp =
2m + 1 j=0
n j=0
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
m
2m
2m
m
X
X
X
X
1
1
ikxj ikx
t(x) =
(
yj e
)e =
yj
eik(xxj ) .
2m + 1 k=m j=0
2m + 1 j=0 k=m
(8.5)
178
T
inand seama de egalitatile
m
X
ika
=1+2
k=m
m
X
cos ka =
k=1
sin (m + 12 )a
sin a2
se obtine rezultatul dorit.
Cazul cu num
ar par de noduri
Teorema 8.2.2 Daca xj = j m

, j {0, 1, . . . , 2m 1} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare este
2m1
x xj
sin mx X
(1)j yj cot
.
t(x) =
2m j=0
2
Demonstratie. Procedand analog cu demonstratia teoremei anterioare

m1
eijx eijx
a0 X eijx + eijx
1 am eimx + eimx
t(x) =
+
(aj
+ bj
)+
=
2
2
2i
2 2
2
j=1
m1
m1
am imx X aj + ibj ijx a0 X aj ibj ijx am imx

=
e
+
e
+
+
e +
e .
4
2
2
2
4
j=1
j=1
a ib
a +ib
Notand cm = cm = a2m , cj = j 2 j , cj = j 2 j , j {1, 2, . . . , m 1}, c0 =

eix = z expresia polinomului trigonometric se transforma n
t(x) = (z) =
a0
2
si
m1
X
cm m
cm m
z +
cj z j +
z ,
2
2
j=m+1
iar conditiile de interpolare devin

t(k
2
) = (eik m ) = yk ,
n
k {0, 1, . . . , 2m 1}.
(8.6)
Daca w = ei m atunci eik m = wk . Deoarece wmk = wmk = (1)k si cm = cm

conditiile de interpolare (8.6) devin
m
X
j=m+1
cj wjk = yk
k {0, 1, . . . , 2m 1}.
179
PE NODURI ECHIDISTANTE
Inmultim fiecare ecuatie, respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , 2m 1; p {m +

1, . . . , m} si adunand egalitatile astfel obtinute, gasim
2m1
X
2m1
X
wk(jp) .
(8.7)
daca j = p
daca j 6= p
(8.8)
2m1
n1
1X
1 X
kp
yk w
=
yk wkp ,
cp =
2m k=0
n k=0
(8.9)
j=m+1
k=0
Intrucat
m
X
yk wkp =
2m1
X
k(jp)
k=0

=
2m
0
cj
k=0
din (8.7 rezulta
de unde, n final obtinem ap = 2<cp , bp = 2=cp ,

Expresia functiei (z) devine
p = 0, 1, . . . , m.
2m1
m1
2m1
2m1
X
1 X
1 X
1 1 X
jm m
jk k 1
yj w )z +
(
yj w )z + (
yj wjm )z m =
(z) = (
2 2m j=0
2m j=0
2 2m j=0
k=m+1
"
#
m1
m1
2m1
X z
1 X
1
z
1 wj m X wj k
=
( ) +
( ) +1+
( j )k + ( j )m .
yj
2m j=0
2 z
z
w
2 w
k=1
k=1
T
inand seama de identitatea
1
1
1 m (a2m 1)(a + 1)
1
m1
+
+
.
.
.
+
+
1
+
a
+
.
.
.
+
a
+
a =
,
2am am1
a
2
2am (a 1)
pentru a =
z
wj
= ei(xxj ) , expresia parantezei patrate devine
ei(xxj ) + 1 ei2m(xxj ) 1
x xj
x xj
j
sin
m(x
x
.
=
cot
j ) = (1) sin mx cot
i(xx
)
im(xx
)
j 1
j
2
2
e
2e
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
2m1
sin mx X
x xj
t(x) =
(1)j yj cot
.
2m j=0
2
Incheiem aceasta sectiune cu o proprietate de optimalitate legata de polinomul

trigonometric de interpolare pe noduri echidistnte.
180
Conditiile de interpolare s-au scris

X
k {0, 1, . . . , n 1},
cj eijxk = yk ,
jI
cu
I = {m, m + 1, . . . , m} daca n = 2m + 1
I = {m + 1, . . . , m}
daca n = 2m
din care au rezultat
n1
1 X ikxj
ck =
yj e
,
n j=0
k I.
In Cn definim
y0
y = ... ,
yn1
eijx0
..
wj =
,
.
ijxn1
e
jI
si W = span{wj : j I}. Atunci

< wp , wq >=
n1
X
eipxj eiqxj
=< wp , wq >=
n1
X
j=0
j=0
i(pq)xj

=
n daca p = q
.
0 daca p 6= q
Din (??), elementulPde aproximare construit prin metoda celor mai mici patrate
a lui y din W este jI cj wj .
8.3
Convergenta polinoamelor de interpolare trigonometric

a
Prin inductie matematica se stabileste

P
Teorema 8.3.1 Daca f (x) = a20 +
si este
k=1 (ak cos kx + bk sin kx), x [0, 2]
de r ori continu derivabila atunci
Z 2
Z 2
1
(r)
ak =
f (x) cos (kx + r )dx,
bk =
f (r) (x) sin (kx + r )dx,
r
r
k 0
2
k 0
2
de unde
|ak |, |bk |
unde Mr = max{|f (r) (x)| : x [0, 2]}.
2Mr
,
kr

8.3. CONVERGENT
A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA
181
Are loc teorema de convergenta

Teorema 8.3.2 Sirul polinoamelor de interpolare trigonometrica construite pe
noduri echidistante ale unei functii f de r 2 ori continu derivabila converge
uniform catre f.
Demonstratie. Cazul numarului impar de noduri n = 2m + 1.
Fie
X
a0 X
f (x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx ,
2
j=1
jZ
unde
cj =
Notam
aj ibj
,
2
cj = cj ,
j N.
m
m
X
a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx .
sn (x) =
2
j=1
j=m
Polinomul trigonometric de interpolare n nodurile xj = j 2

, j {0, 1, . . . , n 1}
n
este
m
m
X
a
0 X
tn (x) =
+
(
aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx ,
2
j=1
j=m
unde
a
j ibj
,
cj = cj ,
j {0, 1, . . . , m}.
2
Pe baza rezultatelor sectiunii anterioare, sirul c = (
cj )jZ Cn se calculeaza prin
transformarea Fourier discreta
cj =
c =
1
Fn (y),
n
unde y = (yj )0jn1 , yj = f (xj ).
Din Teorema 7.3.1, componentele transformarii Fourier discrete se exprima n

functie de coeficientii Fourier a functiei
!
X
[Fn (y)]k = n ck +
(ck+sn + cksn ) .
s=1
Astfel
X
ck = ck +
(ck+sn + cksn ),
s=1
k {0, 1, . . . , n 1}.
182
Observand ca pentru s N , k + sn > 0 si k sn < 0 deducem

a
k
X
= ak +
(ak+sn + asnk ),
bk = bk +
s=1
(bk+sn bsnk ),
k {0, 1, . . . , m},
(8.10)
k {1, . . . , m}.
(8.11)
s=1
Evaluam diferenta
|tn (x) f (x)| |tn (x) sn (x)| + |sn (x) f (x)|.
(8.12)
Pentru primul termen din (8.12) avem

m

X
1
|tn (x) sn (x)| = | (

a0 a0 ) +
(
aj aj ) cos jx + (bj bj ) sin jx .
2
j=1
Utilizand inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky se deduce
m
X
1
max{|
aj aj |, |bj bj |}.
|tn (x) sn (x)| |
a0 a0 | + 2
2
j=1
(8.13)
Utilizand succesiv (8.10) si rezultatul Teoremei 8.3.1 gasim

X
X
(|aj+ns | + |asnj |) 2Mr
|
aj aj |
s=1
s=1
2Mr X 1
= r
n s=1 sr
1
1
+
r
(j + ns)
(ns j)r
1
1
j r +
j r
)
(1 + sn )
(1 sn
!
.
Pentru j {0, 1, . . . , m} se verifica inegalitatile

1
si
j r 1
(1 + sn
)
1
r
j r 2 .
(1 sn
)
Inegalitatea anterioara devine
2(2r + 1)Mr
2(2r + 1)Mr X 1
|
aj aj |
=
nr
sr
nr
s=1
X
1
1+
sr
s=2
!
.

=
183
8.3. CONVERGENT
Apoi
1
s=2 sr
R
1
dx
xr
1
.
r1
|
aj aj |
Prin urmare
2(2r + 1)Mr r
2(2r + 1)Mr r
.
(r 1)nr
(r 1)2r mr
Au loc inegalitatile
2r + 1
5
.
2r
4
r
2,
r1
Rezulta ca
|
aj aj |
5Mr
.
mr
r
Analog rezulta si |
aj aj | 5M
.
mr
Revenind n (8.13) deducem
|tn (x) sn (x)|
10Mr
5Mr 1
2)
(
+
,
mr1 2m
mr1
pentru ultima majorare s-a tinut cont de m 1.

Pentru al doilea termen din (8.12) avem
|sn (x) f (x)|
|aj cos jx + bj sin jx|.
j=m+1
Aplicand succesiv inegalitatea Cauchy-Buniakovsky si rezultatul Teoremei 8.3.1,

se deduce n continuare
|sn (x) f (x)|
1
max{|ak |, |bj |} 2 2Mr
r
j
j=m+1
j=m+1
2 2Mr
dx
2 2Mr
=
.
xr
(r 1)mr1
Astfel
2 2Mr
1
10Mr
|tn (x) f (x)| r1 +
=
const
0,
m
(r 1)mr1
mr1
m .
Cazul numarului par de noduri n = 2m se trateaza asemanator.
184

P 8.1 Regasiti expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.1 utilizand (8.1).
Indicatie.
2m
Y
2m
x xj Y
u(x) =
sin
=
sin
2
j=0
j=0
x
j
2 2m + 1

=
2m
Y

sin
k=0

2m
k
x
+
.
2 2m + 1 2m + 1
cu j = 2m k. Utilizand identitatea 6 din Anexa C rezulta

u(x) =
1
22m
x
2m
1
(2m + 1)x
sin (2m + 1)(
) = 2m sin
=
2 2m + 1
2
2
=
x xj
(1)j
sin (2m + 1)
.
2m
2
2
Prin urmare
u0 (x) =
(1)j 2m + 1
x xj
(1)j 2m + 1
0
cos
(2m
+
1)
u
(x
)
=
.
j
22m
2
2
22m
2
8.1 implica
2m
2m
X sin (2m + 1)
1 X yj
1
u(x)
t(x) =
=
yj
xx
j
2 j=0 u0 (xj ) sin xx
2m + 1 j=0
sin 2 j
2
xxj
2
P 8.2 Regasiti expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.2 utilizand (8.4).
Indicatie. Daca xj = j m
j {0, 1, . . . , 2m 1} atunci suma nodurilor X =
P2m1
X
m+1
si astfel D 6= 0. Atunci
j=0 xj = (2m 1), sin 2 = (1)
t2 (x) =
2m1
X
j=0
cu u(x) =
j
m
(1)
.
22m2
Q2m1
j=0
2m1
k
X cot xxj
x xj Y sin xx
2
2
yj cos
,
yj
xj xk = u(x)
2 k=0 sin 2
uj (xj )
j=0
(8.14)
k6=j
sin
xxj
2
si uj (x) =
u(x)
sin
xxj
2
. Se obtine uj (xj ) = 2u0 (xj ) =

8.3. CONVERGENT
185
Din identitatea 6 Anexa C, prin schimbarea de indice k = 2m 1 j rezulta

2m1
2m1
Y
Y
x xj
sin mx
mx (2m 1)
u(x) =
sin
=
+k
= 2m1 ,
sin
2
2
2m
2
j=0
k=0
Substituind egalitatile obtinute n (8.14) se obtine expresia dorita.
P 8.3 Daca f C2 atunci coeficientii polinomului de interpolare trigonometric
a functiei f n nodurile echidistante converg catre coeficientii Fourier ale functiei
f.
2
j, j {0, 1, . . . , 2n}.
Indicatie. Cazul cu numar impar de noduri xj = 2n+1
Pe baza identitatii 3 din Anexa C
#
"
2n
n
2 X 1 X
cos k(x xj ) f (xj ).
t(x) =
+
2n + 1 j=0 2 k=1
Dezvoltand cos k(x xj ) si rearanjand sumele se obtine

2n
1 X
t(x) =
f (xj )+
2n + 1 j=0
#
2n
2n
X
X
2
2
(
f (xj ) cos kxj ) cos kx +
(
f (xj ) sin kxj ) sin kx .
+
2n
+
1
2n
+
1
j=0
j=0
k=1
P2n
P2n
P
2
2
2
Sumele 2n+1 j=0 f (xj ), 2n+1 j=0 f (xj ) cos kxj , 2n+1 2n
a
j=0 f (xj ) sin kxj reprezint
sume Riemann, respectiv pentru integralele
Z 2
Z 2
Z 2
f (x)dx,
f (x) cos kxdx,
f (x) sin kxdx.
n
X
"
In consecinta
Z 2
2n
1 X
1
lim
f (xj ) =
f (x)dx,
n 2n + 1
2 0
j=0
Z
2n
2 X
1 2
lim
f (xj ) cos kxj =
f (x) cos kxdx,
n 2n + 1
0
j=0
Z
2n
2 X
1 2
lim
f (xj ) sin kxj =
f (x) sin kxdx.
n 2n + 1
0
j=0
186
Cazul cu numar par de noduri xj =

identitatea 4 din Anexa C
j,
n
j {0, 1, . . . , 2n 1}. Utilizand
2n1
x xj
1 X
f (xj ) cot
sin n(x xj ) =
t(x) =
2n j=0
2
1
2n
2n1
X
f (xj ) 1 + 2
j=0
n1
X
!
cos k(x xj ) + cos n(x xj )
k=1
si se continua analog ca n cazul numarului impar de noduri.

2
j, j {0, 1, . . . , n}, sa se arate ca
P 8.4 Daca xj = cos 2n+1
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) = A0 + 2
n
X
Ak Tk (x),
k=1
1
unde Ak = 2n+1
[f (1) + 2
nomul lui Cebsev.
Pn
j=0
f (xj )Tk (xj )] iar Tj (x) = cos (j arccos x) este poli-
2
Indicatie. Notand j = 2n+1
j, j {0, 1, . . . , }, polinomul trigonometric de interpolare care satisface conditiile t(j ) = f (cos j ) = f (xj ) = fj , j {0, 1, . . . , 2n}
este
n
n
X
X
(ak cos kx + bk sin kx)
(8.15)
ck eikx = a0 +
t(x) =
k=1
k=n
cu ck =
1
2n+1
P2n
j=0
yj eikj , k {n, n + 1, . . . , n}. Atunci c0 = a0 si

2n
ak ibk
1 X
ck =
=
fj (cos kj i sin kj ),
2
2n + 1 j=0
de unde
2n
ak =
2 X
fj cos kj
2n + 1 j=0
2n
bk
2 X
=
fj sin kj .
2n + 1 j=0
k {1, . . . , n},
187
8.3. CONVERGENT
(k)
(k)
Notand j = f (cos j ) cos kj , j

(k)
(k)
(k)
j , 2n1 j = j obtinem
ak
(k)
= f (cos j ) sin kj , n baza egalitatilor 2n1 j =
n
X
2
=
(f (1) + 2
f (xj ) cos kj ) =
2n + 1
j=1
n
X
2
=
(f (1) + 2
f (xj )Tk (xj )) = 2Ak
2n + 1
j=1
bk = 0
si
2n
n
X
1
1 X
fj =
(f (1) + 2
fj ) = A 0 .
a0 = c 0 =
2n + 1 j=0
2n + 1
j=0
Prin schimbarea de variabila cos = x, membrul drept din (8.15) devine

a0 +
n
X
ak cos (k arccos x) = A0 + 2
n
X
Ak Tk (x)
k=1
k=1
care este un polinom de grad n. Unicitatea polinomului de interpolare n multimea

polinoamelor de grad cel mult n implica egalitatea ceruta.
1.

V
. . . cos (2n1)x
sin x2 sin 3x
. . . sin (2n1)x
cos x2 cos 3x
2
2
2
2
x1
x2
...
...
x2n
= (1)
n(n1)
2
2 2n
22n
sin
1j<k2n

=
xk xj
,
2
adica functiile sin (2j1)x

, cos (2j1)x
, j {1, . . . , n} formeaza un sistem
2
2
Cebsev n intervalul [0, 2).
2. Functia de interpolare corespunzatoare are expresia
L(x1 , . . . , x2n ; y1 , . . . , y2n ) =
n Y
n
k
X
sin xx
2
j=1
k=1
k6=j
sin
xj xk
2
188
Capitolul 9
Functii spline polinomiale
O functie spline se poate defini ca o functie care este polinomiala pe fiecare
interval [xi , xi+1 ] al unei diviziuni
4:
x0 < x1 < . . . < xn
(9.1)
si care, n plus, are un anumit ordin de netezime (adica este continua sau
derivabila de un anumit ordin, cu derivata corespunzatoare continua.
9.1
Interpolare cu functii spline cubice
Pentru diviziunea 4 (9.1), multimea S3 (4) a functiilor spline cubice este

definita prin
S3 (4) = {s C 2
s |[xi1 ,xi ] P3 ,
1 i n}.
Fiind data diviziunea 4 (9.1) si numerele reale y0 , y1 , . . . , yn ne propunem sa

determinam functiile s S3 (4) care ndeplinesc conditiile de interpolare s(xi ) =
yi , i {0, 1, . . . , n}.
Functia spline cubica de interpolare se va determina n functie de parametrii
mi = s0 (xi ), i {0, 1, . . . , n}, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Notam prin si restrictia functiei s la intervalul [xi , xi+1 ] si hi = xi+1 xi , i
i {0, 1, . . . , n 1}. Deoarece si este polinom de gradul 3, pentru x [xi , xi+1 ]
rezulta
si (x) = yi + mi (x xi ) + ai (x xi )2 + bi (x xi )3
Coeficientii ai , bi se determina din conditiile
si (xi+1 ) = yi + mi hi + ai h2i + bi h3i = yi+1 ,
189
190
CAPITOLUL 9. FUNCT
II SPLINE POLINOMIALE
s0i (xi+1 ) = mi + 2ai hi + 3bi h3i = mi+1 ,

pentru i = 0, 1, . . . , n 1. In felul acesta se asigura continuitatea functiilor s si
s0 . Rezolvand sistemul de mai sus, obtinem
yi+1 yi 2mi + mi+1
h2i
hi
mi + mi+1
yi+1 yi
=
2
2
hi
h3i
ai = 3
bi
si astfel
si (x) = yi + mi (x xi ) + (3
+(
yi+1 yi 2mi + mi+1
)(x xi )2 +
h2i
hi
mi + mi+1
yi+1 yi
2
)(x xi )3 .
2
hi
h3i
(9.2)
Numerele m0 , m1 , . . . , mn se determina astfel ncat s00 sa fie continua n nodurile

interioare x1 , . . . , xn1 . Se impun astfel conditiile s00i1 (xi ) = s00i (xi ), i = 1, 2, . . . , n
1. Utilizand (9.2), n urma reducerilor rezulta ecuatiile
hi1
hi
mi1 + 2mi +
mi+1 =
hi1 + hi
hi1 + hi

hi1
hi
3
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 ) ,
i = 1, . . . , n 1.
=
hi1 + hi hi
hi1
(9.3)
Aceste relatii reprezinta un sistem algebric de n 1 ecuatii n necunoscutele

m0 , m1 , . . . , mn .
Pentru ca numarul ecuatiilor sa coincida cu numarul necunoscutelor se introduc conditiile la limita

m0 =
(9.4)
mn =
sau
00
s (x0 ) = s000 (x0 ) = 0
(9.5)
s00 (xn ) = s00n1 (xn ) = 0
unde , sunt constate date. T
inand seama de expresiile functiilor s0 si sn1 ,
ecuatiile (9.5) devin
(
0
2m0 + m1 = 3 y1hy
0
(9.6)
yn yn1
mn1 + 2mn = 3 hn1
Astfel determinarea unei functii spline cubice de interpolare revine la:
191
9.1. INTERPOLARE CU FUNCT

II SPLINE CUBICE
1. Rezolvarea sistemului algebric (9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6), sistem algebric

de n + 1 ecuatii liniare n necunoscutele m0 , m1 , . . . , mn .
2. In fiecare interval [xi , xi+1 ], functia spline cubica de interpolare are expresia
data de formula (9.2).
Sistemul algebric de ecuatii liniare a carei solutia este m0 , m1 , . . . , mn , parametrii
fata de care se exprima functia spline cubica de interpolare, este un sistem tridiagonal, rezolvabil utilizand metoda dublului parcurs.
Se observa ca matricea sistemului este cu diagonala dominanta
|ai,i |
n
X
|ai,j | = 1
i.
j=1
j6=i
In consecinta sistemul este compatibil si

hi1
hi
3
|
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 )|, ||}
1in1 hi1 + hi hi
hi1
(9.7)
max |mi | max{||, max
0in
sau
max |mi |
(9.8)
0in
0|
max{3 |y1hy
, max1in1
0
3
| hi1 (yi+1
hi1 +hi hi
yi ) +
hi
(y
hi1 i
n1 |
yi1 )|, 3 |ynhy
}
n1
dupa cum se utilizeaza (9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6).

Fie h = min0in1 hi , h = max0in1 hi si = max0in1 |yi+1 yi |. Din
(9.7) si (9.8) deducem respectiv
3h
, ||};
h2
3 3h
max |mi | max{ , 2 }.
0in
h h
max |mi | max{||,
0in
(9.9)
(9.10)
Aceste relatii vor fi utilizate la stabilirea convergentei unui sir de functii spline
cubice de interpolare.
Presupunem ca numerele y0 , y1 , . . . , yn reprezinta valorile unei functii f
C [a, b] n punctele a = x0 < x1 < . . . < xn = b si ca conditiile la limita (9.4) si
(9.5) se rescriu sub forma
00
s (a) = 0
(9.11)
s00 (b) = 0
2
192
CAPITOLUL 9. FUNCT
si respectiv,

s0 (a) = f 0 (a)
s0 (b) = f 0 (b).
(9.12)
Exemplul 9.1.1 Sa se determine functia spline cubica de interpolare corespunz

atoare
functiei f (x) = |x|, avand nodurile 2, 1, 0, 1, 2.
Alegem conditiile la limita
s0 (2) = 1
s0 (2) = 1.
Sistemul algebric al parametrilor m este
m0
2 m0 + 2m1 + 12 m2
1
m1 + 2m2 + 12 m3
2
m2 + 2m3 + 12 m4
2
m4
= 1
= 3
= 0
= 3
= 1
a carei solutie este

m0 = 1 m1 =
5
4
m2 = 0 m3 =
5
4
m4 = 1.
Componentele functiei spline de interpolare devin

s0 (x) = x
s1 (x) =
s2 (x) =
s3 (x) =
3 +5x3 +12x+4
4
x2 (3x+7)
4
7x2 3x3
4
x3 5x2 +12x4
4
x < 1
1 x < 0
0x<1
x1
Graficele functiei |x| si ale functiei spline cubice de interpolare sunt redate in
9.1.
Cazul periodic: y0 = yn . In locul conditiilor la limita se impun
mn = m0
(9.13)
s00n1 (xn ) = s000 (x0 ),
(9.14)
si
conditii care asigura continuitatea primelor doua derivate. Conditia (9.14) devine
m1 2m0
2mn
mn1
y1 y0
yn yn1
+
+
+
=3
+3
2
h0
h0
hn1
hn1
h0
h2n1
193

II SPLINE CUBICE
Fig. 9.1: Graficul functiei |x| si functiei spline de interpolare
si combinat cu (9.13) conduce la

hn1
h0
3
hn1
h0
mn1 +2m0 +
m1 =
(y1 y0 ) +
(yn yn1 ) .
h0 + hn1
h0 + hn1
h0 + hn1 h0
hn1
(9.15)
Ansamblul format din (9.15) si (9.3) formeaza un sistem algebric de forma
a0 c 0
b0
b 1 a1 c 1
..
bn2 an2 cn2

cn1
bn1 an1
m0
m1
..
.
mn2
mn1
d0
d1
..
.

=

dn2
dn1
In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea functiei spline cubice

de interpolare si a evaluarii erorii |s(x) f (x)| avem nevoie de teorema:
Teorema 9.1.1 Daca functia spline cubica de interpolare satisface una din conditiile
la limita (9.11) sau (9.12) atunci are loc egalitatea
Z
b
00
[f (x)] dx =
a
b
00
[s (x)] dx +
a
[f 00 (x) s00 (x)]2 dx.
(9.16)
194
CAPITOLUL 9. FUNCT
Demonstratie. Are loc egalitatea f 00 (x) = s00 (x) + (f 00 (x) s00 (x)), x [a, b].
Ridicand la patrat si integrand obtinem
b
00
00
[f (x)] dx =
[f 00 (x) s00 (x)]2 dx+
[s (x)] dx +
+2
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx.
Ramane de aratat ca ultima integrala este egala cu 0. Avem

b
00
00
00
s (x)[f (x) s (x)]dx =
n Z
X
xi
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx
xi1
i=1
si integrand prin parti rezulta

Z
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx =
Z
n
X
00
0
0
xi
=
{s (x)[f (x) s (x)]|xi1
Mi Mi1
hi
Daca x (xi1 , xi ) atunci s(3) (x) =

b
00
00
00
s (x)[f (x) s (x)]dx =

a
s(3) (x)[f 0 (x) s0 (x)]dx}.
xi1
i=1
xi
n
X
si n consecinta
{Mi [f 0 (xi ) s0 (xi )] Mi1 [f 0 (xi1 ) s0 (xi1 )]
i=1
Mi Mi1
hi
xi
[f 0 (x) s0 (x)]dx} =
xi1
= Mn [f 0 (xn ) s0 (xn )] M0 [f 0 (x0 ) s0 (x0 )]
n
X
Mi Mi1
i=1
hi
[f (x) s(x)]|xxii1 =
= s00 (b)[f 0 (b) s0 (b)] s00 (a)[f 0 (a) s0 (a)] = 0.

Au loc urmatoarele rezultate referitoare la functia spline cubica de interpolare
Teorema 9.1.2 (Unicitatea functiei spline cubice de interpolare) Exist
a
o singura functie spline cubica de interpolare care satisface una din conditiile la
limita (9.11) sau (9.12).

II SPLINE CUBICE
195
Demonstratie. Daca presupunem ca functiile s1 , s2 sunt functii spline cubice

care interpoleaza functia f n punctele x0 , x1 , . . . , xn si care ndeplinesc conditiile
la limita (9.11) sau (9.12), atunci functia s = s1 s2 satisface relatiile s(xi ) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s00 (a) = s00 (b) = 0 sau s0 (a) = s0 (b) = 0, dupa cum se
utilizeaza conditiile la limita (9.11) sau (9.12). Astfel s reprezinta functia spline
cubica de interpolare a functiei nule. Aplicand (9.16 obtinem
Z
2
[s00 (x)]2 dx = 0,
de unde s00 (x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 9.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 9.1.3 (Proprietatea de optimalitate a functiei spline cubice
de interpolare) Functia spline cubica de interpolare minimizeaza functionala
Z
I() =
[00 (x)]2 dx
n
D1 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 00 (a) = 00 (b) = 0}
sau
D2 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 0 (a) = ; 0 (b) = },
dupa cum se utilizeaza conditiile la limita (9.4) sau (9.5).
Teorema 9.1.4 (Evaluarea erorii functiei spline cubice de interpolare) Daca f C 2 [a, b], atunci au loc relatiile
|f 0 (x) s0 (x)| hkf 00 k2

3
|f (x) s(x)| h 2 kf 00 k2 ,
Rb
1
unde h = max{h1 , . . . , hn } si kf 00 k2 = ( a [f 00 (x)]2 dx) 2 .
Demonstratie. Functia f s satisface n fiecare interval [xi1 , xi ] conditiile

teoremei lui Rolle, deci exista ci (xi1 , xi ) astfel ncat (f 0 s0 )(ci ) = 0. Fie
196
CAPITOLUL 9. FUNCT
x [a, b]. Exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat x [xk1 , xk ]. Atunci, utilizand

inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relatiile
Z x
0
0
[f 00 (t) s00 (t)]dt|
|f (x) s (x)| = |
ck
Z x
Z b 00
1p
1
00
00
2
( [f (t) s (t)] dt) 2 |x ck | h( [f (t) s00 (t)]2 dt) 2 .
a
ck
Din (9.16), deducem

Z b
00
00
[f 00 (t)]2 dt = kf 00 k22
[f (t) s (t)] dt
a
si prin urmare
|f 0 (x) s0 (x)|
hkf 00 k2 .
Totodata, din egalitatea

xk
[f 0 (t) s0 (t)]dt
f (x) s(x) =
xk1
gasim
xk
Z
|f (x) s(x)|
|f 0 (t) s0 (t)|dt
xk1
hkf 00 k2
xk
dt h 2 kf 00 k2 .
xk1
Teorema 9.1.5 (Convergenta unui

sir de functii spline cubice de interpolare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni
4k :
a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b
astfel ncat, daca

hk =
min (xki+1 xki ) h =
0ink 1
atunci
1. > 0 cu proprietatea
k
2. limk h = 0.
h
hk
max (xki+1 xki ),
0ink 1
k N ;
197

II SPLINE CUBICE
Daca sk este functia spline cubica de interpolare a functiei f in pe diviziunea 4k

si care satisface una din conditiile la limita

sk (a) =
(9.17)
sk (b) =
sau
s00k (a) = 0
s00k (b) = 0
(9.18)
atunci limk kf sk k = 0.
Demonstratie. Notam prin f (h) modulul de continuitate al functiei f,
f (h) = sup |f (y) f (x)|.
|yx|<h
Conditia de continuitate a functiei f este echivalenta cu limh0 f (h) = 0.

inand
Fie x [a, b]. Exista i {0, 1, . . . , nk 1} astfel ncat x [xki , xki+1 ]. T
seama de reprezentarea (9.2) si folosind notatiile yik = f (xki ), i = 0, 1, . . . , nk , k
N avem
sk (x) f (x) = yik f (x) + mki (x xki ) + (3
+(
k
yi+1
yik 2mki + mki+1
)(x xki )2 +
k 2
k
(hi )
hi
k
yik
mki + mki+1
yi+1
2
)(x xki )3 .
(hki )2
(hki )3
unde (mki )0ink sunt parametrii functiei spline, solutiile unui sistem de forma
(9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6), n functie de conditia la limita folosita.
In continuare
|sk (x) f (x)| |yik f (x)| + |mki |(x xki )+
k
+3|yi+1
yik |(
x xki 2
x xki
k
k
|)
)
+
(2|m
|
+
|m
(x xki )+
i+1
i
hki
hki
+(|mki | + |mki+1 |)(
k
x xki 2
k
k
k x xi 3
)
(x
x
)
+
2|y
y
|(
).
i
i+1
i
hki
hki
Notand M k = max0ink |mki | din inegalitatea de mai sus deducem

k
|sk (x) f (x)| f (h ) + M k h + 3f (h ) + 3M k h + 2M k h + 2f (h ) =
198
CAPITOLUL 9. FUNCT
= 6f (h ) + 6M k h .
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezulta ca
k
ksk f k 6f (h ) + 6M k h .
Daca se utilizeaza conditiile la limita (9.17) atunci din (9.9) gasim
k
3h f (h )
M max{||,
, ||},
(hk )2
k
si astfel
k
ksk f k
h
k
k
6f (h ) + 6 max{||h , 3( k )2 f (h ), ||h }
h
k
6f (h ) + 6 max{||h , 3 2 f (h ), ||h } 0,
pentru k .
Daca se utilizeaza conditiile la limita (9.18) atunci din (9.10) gasim

k
3f (h ) 3h f (h )
M max{
,
}
hk
(hk )2
k
si astfel
k
ksk f k
k
6f (h ) + 6 max{3f (h ), 3 2 f (h ), } 0,
9.2
h
h
k
k
6f (h ) + 6 max{3 k f (h ), 3( k )2 f (h )}
h
h
k
pentru k .
Functia spline polinomial

a
Fie m N si diviziunea 4 (9.1). O functie s : R R se numeste functie

spline polinimiala de grad m cu nodurile diviziunii 4 daca
1. s|(,x0 ) Pm ; s|(xi ,xi+1 ) Pm , i {0, 1, . . . , n 1}; s|(xn ,) Pm ;
2. s C m1 .
199
9.2. FUNCT
IA SPLINE POLINOMIALA
Multimea functiilor spline polinomiale de grad m cu nodurile diviziunii 4 se

noteaza Sm (4).
Se introduce notatia

(x a)k , x a
k
(x a)+ =
k 0.
0
x<a
Teorema 9.2.1 Daca s Sm (4) atunci exista polinomul p Pm si numerele

reale c1 , . . . , cn1 astfel ncat
s(x) = p(x) +
n1
X
ci (x xi )m
+.
(9.19)
i=1
Demonstratie. Fie p(x) = s|(x0 ,x1 ) . Pentru x x0 definim s(x) = p(x). Notam
(k)
s|(xi ,xi+1 ) = si Pm , i {1, 2, . . . , n 1}. In x1 , p(k) (x1 0) = s1 (x1 +
0), k = 0, 1, . . . , m 1. Deoarece p, s1 Pm , rezulta ca (s1 p)(k) (x1 ) = 0, k =
0, 1, . . . , m 1, adica x1 este radacina multipla de ordin m a polinomului s1 p.
and
Astfel s1 (x) p(x) = c1 (x x)m sau s1 (x) = p(x) + c1 (x x1 )m
+ . Repet
rationamentul de mai sus, fiecare nod xi , i {2, . . . , n 1} contribuie cu un
termen ci (x xi )m
iei spline polinomiala. In final, pentru x > xn
+ la expresia funct
definim s(x) = sn1 (x).
O functie spline polinomiala de grad m cu nodurile diviziunii 4 depinde de
m + n parametrii.
9.2.1
Functia spline polinomial

a natural
a
Fie m = 2q 1 in numar natural impar si diviziunea 4 (9.1). O functie

s : R R se numeste functie spline polinomiala naturala de grad 2q 1 cu
nodurile diviziunii 4 daca
1. s S2q1 (4);
2. s|(,x0 ) , s|(xn ,) Pq1 .
Multimea functiilor spline polinomiale de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
4 se noteaza S2q1 (4).
200
CAPITOLUL 9. FUNCT
Teorema 9.2.2 Daca s S2q1 (4) atunci exista polinomul p Pq1 si numerele
reale c0 , c1 , . . . , cn astfel ncat
n
X
ci (x xi )2q1
+
(9.20)
k {0, 1, . . . , q 1}.
(9.21)
s(x) = p(x) +
i=0
si au loc egalitatile
n
X
ci xki = 0,
i=0
Demonstratie. Utilizand acelasi rationament ca n Teorema 9.2.1 se deduce

relatia (9.20) cu p = s|(,x0 ) Pq1 . Relatiile (9.21) rezulta din cerinta
s|(xn ,) Pq1
Pentru x > xn , s(x) = p(x) +
s(q) (x) =
Pn
i=0 ci (x
s(q) (x) = 0, x > xn .

xi )2q1 , de unde
n
X
(2q 1)!
ci
(x xi )q1 =
(q
1)!
i=0

q1
n
(2q 1)! X X q 1
=
ci
(1)k xq1k xki =
k
(q 1)! i=0 k=0

q1
n
X
(2q 1)! X q 1
k
(1) (
ci xki )xq1k .
=
k
(q 1)! k=0
i=0
Pn
Derivata se anuleaza daca i=0 ci xki = 0, k {0, 1, . . . , q 1}.
Pentru o functie spline polinomiala naturala s de grad 2q 1 cu nodurile
diviziunii 4 au loc relatiile
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, k q.
(9.22)
Daca s S2q1 (4) si s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, k {q, q + 1, . . . , 2q 1} atunci

s S2q1 (4).
O functie spline polinomiala naturala s de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
4 depinde de n + 1 parametri.
Pentru functiei spline se utilizeaza relatiile (9.21) sau (9.22).
201
9.2. FUNCT
IA SPLINE POLINOMIALA
9.2.2
Interpolare cu functii spline polinomiale
Fie f C q si m = 2q 1.
1. Problema de interpolare cu functii spline polinomiale de grad 2q 1 cu
nodurile diviziunii 4 cere determinarea functiei s S2q1 (4) astfel ncat
s(xi ) = f (xi ),
i {0, 1, . . . , n}
si care satisface n plus conditiile la limita

s(k) (x0 ) = f (k) (x0 )
s(k) (xn ) = f (k) (xn )
k {1, 2, . . . , q 1}.
Numarul conditiilor este 2q + n 1, ce coincide cu numarul parametrilor

m + n = 2q 1 + n.
Pentru q = 2 se regaseste problema de interpolare cu functii spline cubice
cu una din conditiile la limita naturala.
2. Problema de interpolare cu functii spline polinomiale naturale de grad 2q1
cu nodurile diviziunii 4 cere determinarea functiei s S2q1 (4) astfel ncat
s(xi ) = f (xi ),
i {0, 1, . . . , n}.
Numarul conditiilor este n + 1, ce coincide cu numarul parametrilor unei

functii spline polinomiala naturala.
Pentru q = 2 se regaseste problema de interpolare cu functii spline cubice
cu cealalta conditie la limita naturala.
Stabilim proprietati ale functiei spline polinomiale de interpolare.
Teorema 9.2.3 Fie g C q [x0 , xn ] si s S2q1 (4). Daca
g(xi ) = 0,
i {0, 1, . . . , n}
si are loc una din conditiile la limita

g (k) (x0 ) = g (k) (xn ) = 0,
k {1, . . . , q 1}
sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci
k {q, q + 1, . . . , 2q 2}
xn
x0
s(q) (x)g (q) (x)dx = 0.
(9.23)
202
CAPITOLUL 9. FUNCT
Demonstratie. Pe fiecare interval (xi , xi+1 ), s(2q1) (x) este o constanta, pe care
o notam i , i {0, 1, . . . , n 1}. Integrand succesiv prin parti, se obtine
Z xn
Z xn
(q)
(q)
(q)
(q1) xn
s(q) (x)g (q1) (x)dx = . . .
s (x)g (x)dx = s (x)g
|x0
x0
x0
= (1)q2
xn
s(2q2) (x)g 00 (x)dx.
x0
In general functia s(2q2) nu mai este derivabila m punctele x1 , x2 , . . . , xn1 . Descompunem ultima integrala ntr-o suma de integrale pe intervale n care s(2q2)
este derivabila si integram prin parti
Z xn
Z xn
(q)
(q)
q2
s(2q2) (x)g 00 (x)dx =
s (x)g (x)dx = (1)
x0
x0
q2
= (1)
n1 Z
X
i=0
xi+1
s(2q2) (x)g 00 (x)dx =
xi
Z
n1
X
q2
(2q2)
0
xi+1
= (1)
s
(x)g (x)|xi
xi+1
(2q1)
(x)g (x)dx =
xi
i=0

= (1)q2 s(2q2) (xn )g 0 (xn ) s(2q2) (x0 )g 0 (x0 ) +
q1
1)
n1
X
i [g(xi+1 g(xi )] = 0.
i=0
Teorema 9.2.4 Fie f C q [x0 , xn ]. Daca s este o functie spline polinomial

a de
grad 2q 1 cu nodurile diviziunii 4 care satisface conditiile de interpolare
i {0, 1, . . . , n}
s(xi ) = f (xi ),
si una din conditiile la limita
s(k) (x0 ) = f (k) (x0 ),
s(k) (xn ) = f (k) (xn )
k {1, . . . , q 1}
sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci
Z
xn
[f
x0
(q)
k {q, q + 1, . . . , 2q 2}
xn
(x)] dx =
(q)
xn
[s (x)] dx +
x0
x0
[f (q) (x) s(q) (x)]2 dx.
(9.24)
203
9.3. FUNCT
II B-SPLINE
Demonstratie. Intrucat [f (q) ]2 = [s(q) ]2 + [f (q) s(q) ]2 + 2s(q) [f (q) s(q) ] este
suficientde de atatat ca
Z xn
s(q) (x)[f (q) (x) s(q) (x)]dx = 0.
x0
Pentru g = f s conditiile Teoremei 9.2.3 sunt ndeplinite, deci are loc egalitatea
de mai sus.
Asemanator cazului functiilor spline cubice, relatia (9.24) implica
unicitatea functiei spline polinomiala de interpolare cu conditiile la limita
corespunzatoare;
o proprietate de optimalitate.
9.3
Functii B-spline
Corespunzator retelei de puncte

. . . < t2 < t1 < t0 < t1 < t2 < . . .
definim functiile B-spline Bik (x), i Z, k N prin
Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k+ ].
Teorema 9.3.1 Are loc formula de recurenta

1 daca x [ti , ti+1 ),
0
Bi (x) =
0 daca x (, ti ) [ti+1 , ),
Bik (x) =
x ti k1
ti+k+1 x k1
Bi (x) +
B (x),
ti+k ti
ti+k+1 ti+1 i+1
pentru k 1 si i Z.
Demonstratie. Pentru k = 0 din (9.25) rezulta
Bi0 (x) = (ti+1 ti )[ti , ti+1 ; (t x)0+ ] = (ti+1 x)0+ (ti x)0+ =

1 daca x [ti , ti+1 ),
=
0 daca x (, ti ) [ti+1 , ),
(9.25)
(9.26)
(9.27)
204
CAPITOLUL 9. FUNCT
Pentru k 1, utilizand formula lui Leibniz pentru diferente divizate deducem

Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1
+ (t x)] =
= (ti+k+1 ti )
(9.28)
i+k+1
X
[ti , ti+1 , . . . , tj ; (t x)k1

+ ][tj , tj+1 , . . . , ti+k+1 ; t x] =
j=i
= (ti+k+1 ti ) [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t x)k1

+ ][ti+k , ti+k+1 ; t x]+

k1
+[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)+
][ti+k+1 ; t x] ,
restul termenilor din suma fiind nuli.
Au loc egalitatile:
[ti+k , ti+k+1 ; t x] =
ti+k+1 x (ti+k x)
= 1;
ti+k+1 ti+k
[ti+k+1 ; t x] = ti+k+1 x;
[ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t
k1
x)+
]
Bik1 (x)
;
=
ti+k ti
[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1

+ ] =
=
k1
[ti+1 , ti+2 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1
+ ] [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t x)+ ]
=
ti+k+1 ti
!
k1
Bi+1
(x)
1
Bik1 (x)
=
.
ti+k+1 ti ti+k+1 ti+1 ti+k ti
Utilizand aceste rezultate, egalitatea (9.28) devine

!#
"
k1
k1
k1
B
(x)
t
x
B
B
(x)
(x)
i+k+1
i+1
i
+
i
=
Bik (x) = (ti+k+1 ti )
ti+k ti ti+k+1 ti ti+k+1 ti+1 ti+k ti
=

ti+k+1 ti ti+k+1 x
ti+k+1 x
k1
+ Bi+1
(x)
=
ti+k ti
ti+k ti
ti+k+1 ti+1
x ti k1
ti+k+1 x k1
Bi (x) +
B (x).
ti+k ti
ti+k+1 ti+1 i+1
Bik1 (x)
Din (9.27) obtinem

Bi1 (x) =
x ti 0
ti+2 x 0
Bi (x) +
B (x) =
ti+1 ti
ti+2 ti+1 i+1
205
9.3. FUNCT
II B-SPLINE
xti
ti+1 ti
ti+2 x
ti+2 ti+1
x [ti , ti+1 )
x [ti+1 , ti+2 )
x (, ti ) [ti+2 , )
Graficele functiilor Bi0 (x) si Bi1 (x) sunt

s
ti
@
@
ti+1
ti ti+1 ti+2
Au loc urmatoarele proprietati ale functiilor B-spline

(i) Bik (x) = 0, x (, ti ) [ti+k+1 , ) supp Bik [ti , ti+k+1 );
(ii) Bik (x) 0, x R;
(iii)
iZ
Bik (x) = 1.
Demonstratie. Fiecare relatie se demonstreaza prin inductie dupa k.

(iii) k = 0. Pentru x R exista i0 Z astfel ncat x [ti0 , ti0 +1 ) si n
consecinta
X
Bi0 (x) = Bi00 (x) = 1.
iZ
Presupunand
gaseste
X
iZ
Bik (x)
iZ
Bik1 (x) = 1 si utilizand formula de recurenta (9.27), se

X x ti
ti+k+1 x k1
k1
=
Bi (x) +
Bi+1 (x) =
t
t
i+k ti
i+k+1 ti+1
iZ
X x ti
X ti+k+1 x
k1
Bik1 (x) +
Bi+1
(x).
t
t
t
t
i+k
i
i+k+1
i+1
iZ
iZ
Efectuand n a doua suma schimbarea de indice i := i + 1 se obtine

X
X
X
x ti
ti+k x
k1
k
Bi (x)
+
=
Bik1 (x) = 1.
Bi (x) =
ti+k ti ti+k ti
iZ
iZ
iZ
206
9.3.1
CAPITOLUL 9. FUNCT
Functii B-spline pe noduri echidistante
Fie ti = t0 + ih, i Z. Utilizand (9.25) si (2.39)

Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k+ ] =

k+1
k
4k+1
1 X k+1
h (ti x)+
= (k + 1)h
(1)k+1j (ti + jh x)k+ =
=
k+1
k
j
(k + 1)!h
k!h j=0

k+1
1 X k+1
=
(1)k+1j (ti+j x)k+ .
j
k!hk j=0
(9.29)
Functii B-spline cubice pe noduri echidistante. Pentru k = 3 se obtin

functiile B-spline cubice pe noduri echidistante
Bi3 (x)

4
1 X 4
=
(1)4j (ti+j x)3+ .
6 h3 j=0 j
Prin calcul direct rezulta tabloul de valori ale functiei Bi3 (x) si ale derivatelor
sale
| ti ti+1 ti+2 ti+3 ti+4
1
2
1
3
Bi (x) | 0
0
6
3
6
(9.30)
1
1
0
3
0 2h
0
(Bi (x)) | 0 2h
0
(Bi3 (x))00 | 0 h12 h22 h12
Evident Bi3 S3 .
Teorema 9.3.3 Functiile (Bi3 )3in1 sunt liniar independente.
P
Pn1
3
3
0
si
Demonstratie. Daca n1
j=3 j+2 Bj (x) = 0 atunci
j=3 j+2 (Bj (x)) = 0
Pn1
00
3
j=3 j+2 (Bj (x)) = 0.
In particular, pentru x = ti , i {2, 1, . . . , n 2} se obtine sistemul
3
3
3
i1 Bi3
(ti ) + i Bi2
(ti ) + i+1 Bi1
(ti )
= 0
3
0
3
0
3
0
i1 (Bi3 ) (ti ) + i (Bi2 ) (ti ) + i+1 (Bi1 ) (ti ) = 0
3
3
3
i1 (Bi3
)00 (ti ) + i (Bi2
)00 (ti ) + i+1 (Bi1
)00 (ti ) = 0
i1 + 4i + i+1 = 0
i1
+ i+1 = 0
i1 2i + i+1 = 0
207
9.3. FUNCT
II B-SPLINE
care are numai solutia banala.

Considerand cazul nodurilor echidistante, problema de interpolare cu functii
spline cubice se poate rezolva utilizand functiile B-spline (Bi3 )3in1 .
Solutia problemei de interpolare va fi de forma
s(x) =
n1
X
ai+2 Bi3 (x).
i=3
Functia s se numeste functie spline cvasi-interpolatoare.

Cei n+3 coeficienti a1 , a0 , . . . , an+1 se determina astfel ncat sa fie satisfacute
conditiile de interpolare
i {0, 1, . . . , n}
(9.31)
s0 (t0 ) = ,
s0 (tn ) =
(9.32)
s00 (t0 ) = 0,
s00 (tn ) = 0.
(9.33)
s(ti ) = yi
si conditiile la limita
sau
T
inand seama de tabelul (9.30), relatiile (9.31) devin
2
1
1
3
3
3
s(ti ) = ai1 Bi3
(ti ) + ai Bi2
(ti ) + ai+1 Bi1
(ti ) = ai1 + ai + ai+1 = yi .
6
3
6
Conditiile la limita conduc la ecuatiile
1
1
a1 + a1 = ,
2h
2h
0
3
0
3
0
3
0
s (tn ) = an1 (Bn3 ) (tn ) + an (Bn2 ) (tn ) + an+1 (Bn1 ) (tn ) =
1
1
=
an1 + an+1 =
2h
2h
3 0
3 0
3 0
s0 (t0 ) = a1 (B3
) (t0 ) + a0 (B2
) (t0 ) + a1 (B1
) (t0 ) =
si respectiv
3 00
3 00
3 00
s00 (t0 ) = a1 (B3
) (t0 ) + a0 (B2
) (t0 ) + a1 (B1
) (t0 ) =
1
2
1
= 2 a1 2 a0 + 2 a1 = 0
h
h
h
00
3
00
3
3
)00 (tn ) + an+1 (Bn1
)00 (tn ) =
s (tn ) = an1 (Bn3 ) (tn ) + an (Bn2
1
2
1
= 2 an1 2 an + 2 an+1 = 0.
h
h
h
208
CAPITOLUL 9. FUNCT
Astfel pentru rezolvarea problemei (9.31)+(9.32) suntem condusi la sistemul algebric de ecuatii liniare
+a1 = 2h
a1
ai1 +4ai +ai+1 = 6yi
i {0, 1, . . . , n}
(9.34)
an1
+an+1 = 2h
Sistemul (9.34) are solutie unica. Determinantul sistemului este

1 0 1

1 4 1

1 4 1

.
.
.
.
.
.

.
.
.

1
4 1

1
4
1

1 0 1
Adunand prima coloana la a treia

1 0

1 4

1

si ultima coloana la antipenultima se obtine

0

2

4 1

.. .. ..

.
.
.

1 4 1

2 4 1
0 0 1
avand diagonala dominanta, deci determinantul este diferit de zero.

Problema (9.31)+(9.33) conduce la sistemul algebric de ecuatii liniare
a1 2a0 +a1 = 0
ai1 +4ai +ai+1 = 6yi
i {0, 1 . . . , n}.
(9.35)
an1 2an +an+1 = 0

Se arata, asemanator, ca sistemul (9.35) are solutie unica. Rezolvarea sistemului
constituie subiectul Problemei 1.10.
Capitolul 10
Interpolare cu sinus cardinal
O functie de forma
(
x 7
sin (x)
(x)
daca (x) 6= 0
daca (x) = 0
unde este o functie continua, se numeste functie sinc, sinus cardinal.
10.1
Interpolare pe noduri echidistante n [0, ]
Pentru orice n N se definesc multimile En = {xn,k =

In particular
2
k
2n
: k = 0, 1 . . . , 2n }.
E0 = {0, 2}
E1 = {0, , 2}
3
E2 = {0, , , , 2}
2
2
Au loc proprietatile:
E0 E1 . . . En En+1 . . .
Multimea E =
a n [0, 2].
n=0 En este dens
Introducem functiile
(
n1
Ln,k (x) =
sin 2
(xxn,k )
2n1 (xxn,k )
daca x 6= xn,k
daca x = xn,k
n N, k = 0, 1, . . . , 2n . (10.1)
Stabilim cateva proprietati simple ale functiilor sinc Ln,k .

209
210
CAPITOLUL 10. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL
Teorema 10.1.1 Au loc proprietatile:

k, j {0, 1, . . . , 2n };
1. Ln,k (xn,j ) = k,j ,

2. L0n,k (xn,k ) = 0;
3. L0n,k (xn,j ) =
2n (1)jk
,
2(jk)
2n2
4. L00n,k (xn,k ) = 2
5. |Ln,k (x)| 1,
j 6= k, j = 0, 1, . . . , 2n ;
x [0, 2].
Demonstratie. 2.
L0n,k (xn,k ) = lim
xxn,k
Ln,k (x) Ln,k (xn,k )

sin 2n1 (x xn,k ) 1
.
= lim
xxn,k
x xn,k
2n1 (x xn,k )2
Punand y = 2n1 (x xn,k ), limita de mai sus devine limy0 2n1 sinyy1
= 0.
2
3.
cos 2n1 (x xn,k ) sin 2n1 (x xn,k )
n1
.
L0n,k (x) =
x xn,k
2 (x xn,k )2
Pentru x = xn,j se obtine L0n,k (xn,j ) =
4.
L0n,k (x) L0n,k (xn,k )

= lim
=
xxn,k
x xn,k
L00n,k (xn,k )

= lim
xxn,k
2n (1)jk
.
2(jk)
cos 2n1 (x xn,k ) sin 2n1 (x xn,k )

n1
(x xn,k )2
2 (x xn,k )3

.
Din nou, pentru y = 2n1 (x xn,k ), limita devine

lim 22n2
y0
22n2
y cos y sin y
=
.
y3
3
5. Inegalitatea rezulta din

|x| <
|x|
| sin x| |x|
| sin x| 1 <
|x|
Fie f : [0, 2] R. Introducem operatorul liniar

n
f 7 Sn (f ) definit prin Sn (f )(x) =
2
X
k=0
f (xn,k )Ln,k (x).
211
10.1. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN [0, ]
Din teorema 10.1.1 rezulta ca functia Sn (f )(x) satisface conditiile de interpolare

k = 0, 1, . . . , 2n .
Sn (f )(xn,k ) = f (xn,k ),
Aceasta functie se numeste functia de interpolare sinc a functiei f.

Teorema 10.1.2 Daca m > n atunci Sn (f )(xn,k ) = Sm (f )(xn,k ), k = 0, 1, . . . , 2n .
Demonstratie. En Em , pentru xn,k = 2
k = 22m 2mn k = xm,2mn k = y
2n
conditiile de interpolare implica Sn (f )(y) = f (y) = Sm (f )(y).
k = 0, 1, . . . , 2n ;
1. Sn (Ln,k ) = Ln,k ,
2. Sn (Sn (f )) = Sn (f ),
adica functiile Ln,k , k = 0, 1, . . . , 2n si Sn (f ) sunt puncte fixe ale operatorului Sn .

Demonstratie. Calculand, se obtin
1.
n
Sn (Ln,k )(x) =
2
X
Ln,k (xn,j )Ln,j (x) =
2
X
j=0
k,j Ln,j (x) = Ln,k (x).
j=0
2.
n
Sn (Sn (f ))(x) =
2
X
Sn (f )(xn,j )Ln,j (x) =
2
X
j=0
f (xn,j )Ln,j (x) = Sn (f )(x).
j=0
Pentru cazul functiilor continue n intervalul compact [0, 2], se alege norma
kf k = maxx[0,2] |f (x)| si are loc
Teorema 10.1.4 Operatorul Sn este continu, avand loc inegalitatea
kSn (f )k (2n + 1)kf k,
f C[0, 2].
Demonstratie.
n
|Sn (f )(x)| = |
2
X
j=0
f (xn,j )Ln,j (x)| kf k
2
X
j=0
|Ln,j (x)| (2n + 1)kf k.
212
Liniaritatea operatorului Sn implica inegalitatea

kSn (f ) Sn (g)k (2n + 1)kf gk.
Amintim cateva rezultate din teoria transform
arii Fourier.
R
1
Fie f : R C o functie din L , adica |f (t)|dt < .
Transformarea Fourier a functiei f este
Z
f (t)eitz dt,
F (z) = F(f (t))(z) =
z R;
Transformarea Fourier inversa este

Z
1
f (t) =
F (z)eitz dz;
2
Egalitatea lui Parceval: daca F (z), G(z) sunt transformarile Fourier ale
functiilor f, g atunci
Z
Z
1
F (z)G(z)dz;
f (t)g(t)dt =
2
In consecinta
Z
1
|f (t)| dt =
2
|F (z)|2 dz;
Produsul de convolutie a functiilor f si g este definit prin

Z
(f g)(t) =
f (s)g(t s)ds.
Daca F (z), G(z) sunt transformarile Fourier ale functiilor f si g atunci

F((f g)(t))(z) = F (z)G(z).
1
Ln,k (x) = n
2
2n1
2n1
2k
ei 2n z eizx dz.
(10.2)
213
10.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R
Demonstratie. Calculand integrala din membrul drept, se obtin

Z 2n1
)
iz(x 2k
2n
1
1
e
2n1
)
iz(x 2k
2n dz =
e
n1 =
2k
2n 2n1
2n i(x 2n ) 2
n1 (x 2k )
2n
1 ei2
= n
2
n1 (x 2k )
2n
ei2
)
i(x 2k
2n
1 sin 2n1 (x xn,k )

= Ln,k (x).
2n1
x xn,k
Interpretand egalitatea (10.2) drept o transformare Fourier inversa, deducem

ca functia
2 i 2k z
e 2n
daca |z| < 2n1
2n
F (z) =
0
daca |z| 2n1
este transformata Fourier a functiei Ln,k (x).
Utilizand egalitatea lui Parseval se obtine proprietatea de ortogonalitate a
functiilor Ln,k :
Z
2
Ln,k (x)Ln,j (x)dx = n k,j ,
2
k, j {0, 1, . . . , 2n }.
Demonstratie. Notam prin Fn,k transformata Fourier a functiei Ln,k . Pentru

k=j
Z
Z
2
1
2
|Fn,k (z)|2 d(z) = n .
Ln,k dx =
2
2
Pentru k 6= j
Z
Z
Z n1
2
1
2 2
Ln,k (x)Ln,j (x)dx =
Fn,k (z)Fn,j (z)dz = 2n
eiz 2n (kj) dz =
2
2
2n1
2
2 eiz 2n (kj) 2n1

2 sin (k j)
= 2n 2
= 0.
2n1 = n
2 i 2n (k j)
2 (k j)
10.2
Interpolare pe noduri echidistante n R
Vom utiliza formula
Y
x
sin(x) = x (1 2 2 )
j
j=1
(10.3)
214
si notatia

sinc x =
sin x
x
daca x 6= 0
.
daca x = 0
Fie h > 0 si xk = a + kh, k Z. Polinomul de interpolare Lagrange pe cele

2n + 1 noduri xn , xn+1 , . . . , xn este
L(P2n ; xn , xn+1 , . . . , xn ; f )(x) =
n
X
f (xk )ln,k (x),
(10.4)
k=n
unde
ln,k (x) =
(x xn ) . . . (x xk1 )(x xk+1 ) . . . (x xn )

=
(xk xn ) . . . (xk xk1 )(xk xk+1 ) . . . (xk xn )
(10.5)
( xa
+ n)( xa
+ n 1) . . . ( xa
k + 1)( xa
k 1) . . . ( xa
n)
h
h
h
h
h
=
.
(k + n)(k + n 1) . . . 1(1) . . . ((n k))
Pentru n se obtine
xa
2 !
2
2
Y
Y
( xa
k)
k
h
h
=
1
.
lim ln,k (x) =
2
n
j
j
j=1
j=1
T
inand seama de 10.3 vom avea
sin( xa
k)
(x xk )
xa
lim ln,k (x) = xah
k)) = sinc
.
= sinc((
n
h
h
( h k)
iar formula 10.4 devine
L(x) =
X
kZ
f (xk )sinc
(x xk )
.
h
(10.6)
Stabilim proprietatile:
Teorema 10.2.1 Transformata Fourier a functiei (t) = sinc(t) este F (z) =
z
), unde
rect( 2

1 daca |t| 12
F (z) = rect(t) =
.
0 daca |t| > 12
Demonstratie. Intr-adevar,
Z
Z
1
z izt
1
1 eizt
1 eit eit
sin t
rect( )e dz =
eizt dz =
=
=
.

2
2
2
2 it t
2i
t
215
10.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R
Teorema 10.2.2 Functiile k (x) = sinc (xxh k ) , k Z, satisfac conditiile

(i) k (xj ) = k,j ;
R
(ii) k (x)j (x)dx = k,j .
Demonstratie. (ii) Calculam
Z
Z
k (x)j (x)dx =
sinc
(x xk )
(x xj )
sinc
dx.
h
h
Prin schimbarea de variabila x xk = hq integrala de mai sus devine

Z
Z
1
sinc(q)sinc((j k) q))dq = (q q)(j k) =
F 2 (z)eiz(jk) dz.
2
* reprezinta produsul de convolutie. Potrivit teoremei anterioare, rezulta

Z
Z
1
eiz(jk) dz = k,j .
k (x)j (x)dx =
2
In consecinta, functia L(x) definita n (10.6) satisface conditiile de interpolare

L(xk ) = f (xk ),
k Z.
216
Capitolul 11
Rezolvarea numeric
aa
problemelor Cauchy
Ne ocupam de rezolvarea numerica a problemei Cauchy (sau problema cu
conditie initiala)

x(t)
f (t, x(t) = 0,
t [0, T ]
(11.1)
0
x(0)
=x
unde f : [0, T ] Rn Rn este o functie cu proprietati care sa asigure existenta
si unicitatea solutiei n intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operationala
L(x) = ,
(11.2)
unde L : C 1 [0, T ] C[0, T ] Rn este definit prin

L(x) =
x(t)
f (t, x(t),
x(0)
= x0
t [0, T ]
iar

=
0,
x0
t [0, T ]
Forma operationala (11.2) cuprinde o clasa mult mai larga de probleme si

constituie un cadru n care se pot formula si studia metode de rezolvare aproximativa.
Pentru simplitate, consideram forma operationala (11.2) ca o ecuatie avand
necunoscuta x, o functie reala (n = 1), definita n intervalul fixat [0, T ].
217
218
11.1
CAPITOLUL 11. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY
Metode de discretizare
Rezolvarea prin discretizare a ecuatiei (11.2) consta n construirea unei aproximatii

uh = (u0 , u1 , . . . , un )
a solutiei x(t) pe o retea de puncte 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T , unde ui este
o aproximatie pentru x(ti ), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezinta norma retelei de
puncte h = max0in1 ti+1 ti .
In acest scop ecuatia initiala se nlocuieste cu o alta ecuatie
Lh (uh ) = h ,
(11.3)
numita schema de calcul.

Exemplu. Schema de calcul Euler. fie n N , h = Tn si reteaua echidistanta 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T cu ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. In punctul ti ,
aproximam derivata functiei prin diferenta finita prograsiva
x(t
i) '
x(ti+1 ) x(ti )
x(ti + h) x(ti )
=
h
h
si substituim n ecuatia diferentiala (11.1). Membrul stang al equatiei (11.1)

devine
x(ti+1 ) x(ti )
f (ti , x(ti ))
h
care n general nu mai este 0. Notam prin u0 , u1 , . . . , un numerele care puse,
respectiv n locul necunoscutelor x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ) satisfac egalitatile
ui+1 ui
f (ti , ui ) = 0,
i = 0, 1, . . . , n 1
h
.
(11.4)
u 0 = x0
Relatiile (11.4) reprezinta schema de calcul Euler.
In acest caz operatorul L este definit prin

Lh (uh ) =
ui+1 ui
h
Lh : Rn+1 Rn+1
f (ti , ui ),
i = 0, 1, . . . , n 1
u0
iar

h =
0,
x0
i = 0, 1, . . . , n 1
uh = (u0 , . . . , un ),
219
11.1. METODE DE DISCRETIZARE
Relatiile (11.4) formeaza totodata un sistem algebric de n + 1 ecuatii neliniare cu

n + 1 necunoscute care nsa se poate rezolva usor prin recurenta
u0 = x0
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
i = 0, 1, . . . , n 1.
Problema care se ridica este de a vedea n ce conditii ansamblul de numere uh

reprezinta aproximatii rezonabile pentru x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ).
Sa presupunem ca L este definit ntre spatiile normate (X, k k) si (Y, k k),
iar Lh este definit ntre (Xh , k kh ) si (Yh , k kh ).
Solutia uh a ecuatiei Lh (uh ) = h converge catre solutia x a ecuatiei L(x) =
daca
lim kuh [x]h kh = 0,
h0
unde [x]h = (x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn )) reprezinta restrictia lui x la reteaua de puncte.
Daca exista constantele pozitive C si astfel ncat kuh [x]h kh Ch atunci
convergenta este de ordin .
Studiul convergentei solutiei aproximative este legat de proprietatile de consistenta si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul Lh (uh ) = h este consistenta daca
lim kh kh = 0,
h0
unde h = Lh ([x]h ) h . Daca exista constantele C1 si astfel ncat kh kh

C1 h atunci schema de calcul este consistenta de ordin .
Schema de calcul Lh (uh ) = h este stabila daca exista constantele pozitive
C2 , h0 si astfel ncat
h (0, h0 ), h Yh , kh kh kyh zh k C2 kh kh ,
unde yh si zh verifica relatiile Lh (zh ) = Lh (yh ) + h .
Legatura dintre cele trei notiuni introduse este formulata n teorema urmatoare:
Teorema 11.1.1 Daca schema de calcul Lh (uh ) = h este stabila si consistenta
de ordin atunci convergenta este de ordin .
Demonstratie. Deoarece schema de calcul este consistenta de ordin au loc
relatiile Lh [x]h = h + h si kh kh C1 h .
220
Pentru h suficient de mic, daca Lh uh = h , din stabilitatea schemei de calcul

urmeaza ca k[x]h uh kh C2 kh kh C1 C2 h , de unde rezulta convergenta de
ordin a schemei de calcul.
In cazul schemelor de calcul liniare, (adica cu operatorul Lh liniar), stabilitatea
se poate caracteriza prin
Teorema 11.1.2 Daca operatorul Lh este liniar atunci schema de calcul Lh uh =
h este stabila daca si numai daca exista o constanta C 0 astfel ncat
kuh kh Ckh kh ,
h Yh .
Demonstratie. In ipoteza stabilitatii, exista h0 , , C > 0 astfel ncat daca

h (0, h0 ), h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h , Lh (zh ) = h +h atunci kzh uh kh
Ckkh . Din liniaritatea schemei de calcul rezulta Lh (zh uh ) = h .
Rescriem aceasta implicatie prin: daca h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h
atunci kuh kh Ckh kh .
Fie h Yh . Daca kh kh atunci inegalitatea teoremei este verificata. Daca
h , Lh (
uh ) = h au loc relatiile kh kh = 2
kh kh > atunci pentru h = 2kk
h
si n consecinta k
uh kh Ckh kh de unde, pentru uh = 2 uh se deduc relatiile
Lh (uh ) = h si kuh kh Ckh kh .
Implicatia inversa este imediata.
In cele ce urmeaza vom studia schema de calcul Euler. In Rn+1 folosim norma
lui Cebasev kxk = max{|x1 |, . . . , |xn+1 |}. Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 11.1.3 Daca functia f admite derivate partiale de ordinul ntai marginite,
atunci schema de calcul este consistenta de ordinul ntai.
Demonstratie. Existenta derivatelor partiale ale functiei f asigura existenta
derivatei de ordinul al doilea a solutiei problemei Cauchy (11.1), iar din marginirea
derivatelor partiale rezulta existenta unei constante M2 > 0, astfel ncat |
x(t)|
M2 , t [0, T ].
2
Din egalitatile x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t
i ) + h2 x(ci ), ci (ti , ti+1 ), i
{0, 1, . . . , n 1}, rezulta
x(ti+1 ) x(ti )
h
= x(t
i ) + x(ci ),
h
2
i {0, 1, . . . , n 1}.
Atunci

L([x]h ) =
x(ti+1 )x(ti )
h
x(t0 )
f (ti , x(ti )), i {0, 1, . . . , n 1}
221

=

=
h
x(ci ),
2
i {0, 1, . . . , n 1}
0, i {0, 1, . . . , n 1}
+
x0
h
x(ci ),
2
i {0, 1, . . . , n 1}
Recunoastem h n primul termen si n consecinta al doilea termen este h . Prin

urmare
h
M2
kh k = max
|
x(ci )|
h.
0in1 2
2
Pentru demonstrarea stabilitatii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urmatorul rezultat:
Teorema 11.1.4 Daca termenii sirului de numere reale, nenegative (zn )nN satisfac inegalitatile
zn+1 azn + b,
n N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
b
an 1
an (z0 +
).
zn a z0 + b
a1
a1
n
Demonstratie. Au loc inegalitatile

zn azn1 + b a(azn2 + b) + b = a2 zn2 + b(1 + a)
an z0 + b(1 + a + . . . + an1 ) = an z0 + b
an 1
.
a1
Teorema 11.1.5 Daca functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,

astfel ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci schema de calcul Euler
este stabila.

Demonstratie. Fie n =
i i {0, 1, . . . , n 1}
si sistemele Lh (uh ) =

h , Lh (zh ) = h + h :
ui+1 ui
f (ti , ui ) = 0,
h
u 0 = x0
i = 0, 1, . . . , n 1
zi+1 zi
h
i = 0, 1, . . . , n 1
f (ti , zi ) = i ,
z0 = x +
0
(11.5)
(11.6)
222
Introducem vectorul wh = zh uh = (wi )0in si scazand ecuatiile lui (11.5) din

ecuatiile corespunzatoare lui (11.6) gasim
wi+1 wi
[f (ti , zi ) f (ti , ui )] = i ,
i = 0, 1, . . . , n 1
h
.
(11.7)
w0 =
Atunci
wi+1 = wi + h[f (ti , zi ) f (ti , ui )] + hi
i {0, 1, . . . , n 1}.
In norma, vom avea

|wi+1 | |wi | + h|f (ti , zi ) f (ti , ui )| + h|i | (1 + hL)|wi | + hkh kh ,
unde kh kh = max{|0 |, . . . , |n1 |, ||}. Utilizand inegalitatea Teoremei 11.1.4
obtinem
|wi | (1 + hL)i (|w0 | +
1
hkh kh
) eihL (1 + )kh kh
(1 + hl) 1
L
1
)kh kh ,
L
Din inegalitatea de mai sus deducem
eT L (1 +
i {0, 1, . . . , n}.
kzh uh kh = kwh kh = max |wi | eT L (1 +

0in
1
)kh kh ,
L
adica inegalitatea din definitia stabilitatii. Constanta C corespunzatoare este

eT L (1 + L1 ).
Din consistenta si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergenta:
Teorema 11.1.6 Daca
1. functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0 astfel ncat |f (t, x)
f (t, y)| L|x y|, x, y.
2. Solutia problemei Cauchy (11.1) este de doua ori derivabila, avand derivata
de ordinul doi marginita, |
x(t)| M, t [0, T ];
atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
catre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergenta fiind 1.
223
Mai mult are loc urmatoarea formula de evaluare a priori a erorii

kuh [u]h k
M2 T L
1
e (1 + )h
2
L
(11.8)
O demonstratie directa a teoremei de convergenta 11.1.6 este

Notam xi = x(ti ) si ei = xi ui ,
loc relatiile
i = 0, 1, . . . , n. Observam ca e0 = 0. Au
xi+1 = x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t

i) +
xi + hf (ti , xi ) +
h2
x(i ) =
2
h2
x(i )
2
si
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
din care, prin scadere, obtinem
ei+1 = ei + h[f (ti , xi ) f (ti , ui )] +
h2
x(i ).
2
Aplicand valoarea absoluta, rezulta

|ei+1 | |ei | + h|f (ti , xi ) f (ti , ui )| +
|ei | + hL|xi ui | +
h2
|
x(i )|
2
h2
h2
M = (1 + hL)|ei | + M.
2
2
Folosind Teorama 11.1.4 rezulta

h2
M
2
] eihL
M
M
h eT L h.
2L
2L
k[x]h uh k = max{|ei | : i = 0, 1, . . . , n} eihL
M
M
h eT L h.
2L
2L
|ei | (1 + hL) [|e0 | +
(1 + hL) 1
Prin urmare
Aplicatie. Sa se calculeze utilizand schema de calcul Euler valoarea functiei x(t)

1
n punctul t = 75
cu eroarea = 0.01, stiind ca x(t) este solutia problemei Caucly

x(t)
= 21 31 tx2 ,
x(0)
= x0 .
224
Nu se tine seama de erorile de rotunjire.

Sa presupunem ca f (t, x) = 12 13 tx2 este definita n patratul D = [0, 1][0, 1].
Atunci sup{|f (t, x)| : (t, x) D} 65 si potrivit teoremei de existenta si unicitate,
problema Cauchy are solutie unica n intervalul |t| min{1, 56 } = 1.
Alegem T = 1. Determinam parametrii L si M care intervin n Teorema
11.1.6.
1
2
|f (t, x) f (t, y)| = |t||x2 y 2 | |x y|.
3
3
Alegem L = 1.
d 1 1
d
x(t) = f (t, x(t)) = [ tx2 (t)] =
dt
dt 2 3
1 2
1 2
1
2
= [x (t) + 2tx(t)x(t)]
= x (t) tx(t) + t2 x3 (t).

3
3
3
9
Urmeaza ca
8
sup{|
x(t)| : |t| 1} .
9
8
Alegem M = 9 .
Trebuie sa determinam pasul h > 0 astfel ncat sa existe p N care sa
satisfaca relatiile
1
ph =
75
si
M
M
|up x(tp )| kuh [x]h k eT L h 3T L h < .
2L
2L
Rezulta ca p este cel mai mic numar natural care satisface inegalitatea
h=
2L
1
LT .
75p
3 M
Substituind cu valori numerice, gasim p = 2 si deci h =
1
.
150
In final
u0 = 0,
1
u1 = u0 + hf (t0 , u0 ) = 300
,
u2 = u1 + hf (t1 , u1 ) ' 0.0067.
11.2
Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
Pentru rezolvarea problemei Cauchy (11.1) consideram schema de calcul

ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
(11.9)
0
u0 = x
225
11.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA
unde h = Tn ,
ti = ih, i = 0, 1, . . . , n iar functia Fm (h, t, x; f ) va fi de forma

Fm (h, t, x; f ) =
m
X
pi ki (h)
i=1
cu
ki (h) = f (t + i h, x + h
m
X
i,j kj (h),
i = 1, . . . , m.
j=1
Numerele p1 , . . . , pm , i , i,j , i, j = 1, . . . , m se determina pentru fiecare m n

parte astfel ncat, daca x(t) este solutia problemei Cauchy, atunci puterea s din
relatia
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hs (t, h),
h
t, h,
(11.10)
sa fie cat mai mare.

In ipoteza ca x(t) este infinit derivabila, dezvoltand membtul stang n serie
de puteri ale lui h se obtine
!
X
X
X
hj1 (j)
x(t + h) x(t)
hj (j)
Fm (h, t, x(t); f ) =
x (t)
pi
ki (0) =
h
j!
j!
j=1
i=1
j=0
=
X
j=0
X
j=0
!
m
X
1 (j+1)
hj
(j)
x
(t)
pi ki (0)
=
j+1
j!
i=1
!
m
1 dj f (t, x(t)) X (j)
hj
p
k
(0)
.
i i
j+1
dtj
j!
i=1
Notam
1 dj f (t, x(t)) X (j)

gj =
pi ki (0).
j+1
dtj
i=1
(11.11)
Daca gj = 0, j = 0, 1, . . . , s 1, atunci ordinul de consistenta al schemei RungeKutta va fi s. Solutiile obtinute se prezinta sub forma tabelelor Butcher
1
2
...
m
1,1
2,1
...
m,1
p1
...
...
...
...
...
1,m
2,m
...
m,m
pm
226
Daca 1 = 0 si i,j = 0, pentru i j atunci schema de calcul de tip Runge

Kutta este explicita. In acest caz
k1 (h) = f (t, x);
k2 (h) = f (t + 2 h, x + 21 hk1 (h));
k3 (h) = f (t + 3 h, x + 31 hk1 (h) + 32 hk2 (h));
.............................................
km (h) = f (t + m h, x + m1 hk1 (h) + . . . + mm1 hkm1 (h));
In cele ce urmeaza consideram doar cazul explicit.
Pentru m = 1 se regaseste schema lui Euler.
Efectuam calculele n cazul m = 2,
F2 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) = p1 f (t, x) + p2 f (t + 2 h, x + 2,1 hf (t, x)).
Calculam
g0 = f (t, x(t))(1 p1 p2 ) = 0;
g1 =
1 df (t, x(t))
0
0
p1 k1 (0) p2 k2 (0).
2
dt
Iar
df (t, x(t))
f (t, x(t)) f (t, x(t))
=
+
f (t, x(t));
dt
t
x
0
k1 (h) = 0;
f
f
0
k2 (h) = 2
+ 2,1 f 1
t
x
Astfel g1 devine
1
f (t, x(t))
1
f (t, x(t))
g1 = ( 2 p2 )
+ ( 2,1 p2 )
f (t, x(t)).
2
t
2
x
g0 = g1 = 0 daca coeficientii termenilor care contin pe f si derivatele sale partiale
sunt nule. Obtinem sistemul algebric neliniar
1 p1 p2 = 0
1 2p2 2 = 0
1 2p2 21 = 0
Doua solutii ale acestui sistem sunt:
227
1. p1 = 0, p2 = 1, 2 = 21 = 12 . In acest caz schema de calcul este

ui+1 ui
f (ti + h2 , ui + h2 f (ti , ui )) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
0
u0 = x
(11.12)
si este cunoscuta sub numele de schema Euler mbunatatita.

2. p1 = p2 = 12 , 2 = 21 = 1. Schema de calcul este
ui+1 ui 1
2 f (ti , ui ) 21 f (ti+1 , ui + hf (ti , ui )) = 0
h
u 0 = x0
i = 0, 1, . . . , n 1
Tabelele Butcher corespunzatoare sunt

0
1
2
1
2
0
0
1
0
1
0
1
0
0
1
2
1
2
Cazul m = 3. F3 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) + p3 k3 (h) cu

k1 (h) = f (t, x)
k2 (h) = f (t + 2 h, x + h2,1 k1 (h))
k3 (h) = f (t + 3 h, x + h3,1 k1 (h) + h3,2 k2 (h))
Fara sa mai scriem argumentele (t, x(t)), se obtin derivatele
f
t
f
k200 (0) = 22
t
f
k30 (0) = 3
t
f
k300 (0) = 32
t
k20 (0) = 2
+ 2,1 f
f
x
2f
2f
2
+ 2,1
f2 2
xt
x
f
+ (3,1 + 3,2 )f
x
2f
2f
+ 23 (3,1 + 3,2 )f
+ (3,1 + 3,2 )2 f 2 2 +
xt
x
f
f
f
+23,2 (2
+ 2,1 f )
x
t
x
+ 22 2,1 f
Rezulta
g0 = f p1 k1 (0) p2 k2 (0) + p3 k3 (0) = (1 p1 p2 p3 )f
228
1 df
p1 k10 (0) p2 k20 (0) + p3 k30 (0) =
2 dt
1
f
1
f
= ( p2 2 p3 3 )
+ ( p2 2,1 p3 (3,1 + 3,2 ))f
2
t
2
x
1 d2 f
=
p1 k100 (0) p2 k200 (0) + p3 k300 (0) =
3 dt2
2f
1
= ( p2 22 p3 32 ) 2 +
3
t
f 2
1
+
+2( p2 2 2,1 p3 3 (3,1 + 3,2 ))f
3
xt
f 2
1
2
+( p2 2,1
p3 (3,1 + 3,2 )2 )f 2 2 +
3
x
f f
1
f
1
+ ( 2p3 2,1 3,2 )( )2
+( 2p3 2 3,2 )
3
t x
3
x
g1 =
g2
Rezulta sistemul aglebric de ecuatii neliniare

p1 + p2 + p3
=1
1
p 2 2 + p3 3
=
2
1
p2 2,1 + p3 (3,1 + 3,2 )
=
2
1
2
2
p2 2 + p3 3
=
3
1
p2 2 2,1 + p3 3 (3,1 + 3,2 )) =
3
1
2
2
p2 2,1 + p3 (3,1 + 3,2 )
=
3
1
p3 2 3,2
=
6
1
p3 2,1 3,2
=
6
(11.13)
(11.14)
(11.15)
(11.16)
(11.17)
(11.18)
(11.19)
(11.20)
Din (11.19) si (11.20 rezulta 2 = 2,1 . Apoi din (11.17) si (11.18) rezulta 3 =
3,1 + 3,2 .
Se alege p1 = p3 = 16 . Urmeaza p2 = 23 iar din (11.14) si (11.16) rezulta
2 = 2,1 = 21 , 3 = 3,1 + 3,2 = 1. Din (11.19) se gaseste 3,2 = 2, de unde
3,1 = 1.
Astfel tabela Butcher va fi
229
1
2
1
2
0
0
2
0
0
0
1
6
2
3
1
6
Pentru m = 4 se obtine schema de calcul Runge

ui+1 ui 1
6 [k1 (h) + 2k2 (h) + 2k3 (h) + k4 (h)] = 0,
k1 (h) = f (ti , ui )
k2 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k1 (h))
k3 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k2 (h))
k4 (h) = f (ti + h, ui + hk3 (h))
u 0 = x0
i = 0, 1, . . . , n 1
(11.21)
cu tabela Butcher
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
6
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
2
3
2
3
1
6
1
2
Pentru a justifica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge Kutta stabilim

Teorema 11.2.1 Daca functia f (t, x) este lipschitziana n x (L. > 0, astfel
ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R) atunci functia Fm (h, t, x; f ) este
lipschitziana n x.
Demonstratie. Pentru simplitate, consideram m = 2, adica
Fm (h, t, x; f ) = F2 (h, t, x; f ) = p1 f (t, x) + p2 f (t + 2 h, x + 2,1 hf (t, x)).
In acest caz
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|
|p1 | |f (t, y)f (t, x)|+|p2 | |f (t+2 h, y+2,1 hf (t, y))f (t+2 h, x+2,1 hf (t, x))|.
Datorita ipotezei facute rezulta succesiv
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|
230
|p1 | L|y x| + |p2 | L|y + 2,1 hf (t, y) x 2,1 hf (t, x)|

L(|p1 | + |p2 | + |p2 | |2,1 |hL)|y x| M |y x|,
unde M = L(|p1 | + |p2 | + |2,1 |T L).
Prin urmare are loc o teorema de stabilitate a carei demonstratie este identia
cu demonstratia Teoremei 11.1.5.
Teorema 11.2.2 Daca functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,
astfel ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci o schema de calcul de
tip Runge Kutta este stabila.
In consecinta
Teorema 11.2.3 Daca
functia f (t, x) este lipschitziana n x;
schema de calcul de tip Runge Kutta este consistenta de ordin s
atunci atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip Runge
Kutta converge catre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergenta fiind
s.
Scheme de tip Runge-Kutta implicite

Determinam parametrii schemei de tip Runge-Kutta implicite pentru m=2:
ui+1 ui
= p1 k1 (h) p2 k2 (h) = 0,
h
i = 0, 1, . . . , n 1;
cu
k1 (h) = f (ti + 1 h, ui + h1,1 k1 (h) + h1,2 k2 (h))
k2 (h) = f (ti + 2 h, ui + h2,1 k1 (h) + h2,2 k2 (h))
Calculam derivatele
ki0 (h) = i
f
f
+ (i,1 k1 (h) + i,2 k2 (h) + hi,1 k10 (h) + hi,2 k20 (h)) ,
t
x
2f
2f
0
0
+
2
(
k
(h)
+
k
(h)
+
h
k
(h)
+
h
k
(h))
+
i,2
i
i,1
1
i,2
2
i,1
1
2
t2
xt
2f
+(i,1 k1 (h) + i,2 k2 (h) + hi,1 k10 (h) + hi,2 k20 (h))2 2 +
x
ki00 (h) = i2
231
+(2i,1 k10 (h) + 2i,2 k20 (h) + i,1 k100 (h) + i,2 k200 (h))
f
.
x
Prin urmare
f
f
+ (i,1 + i,2 )f ,
t
x
2f
2f
2f
+ (i,1 + i,2 )2 f 2 2 +
ki00 (0) = i2 2 + 2i (i,1 + i,2 )f
t
xt
x
f
f f
+ 2(i,1 (1,1 + 1,2 ) + i,2 (2,1 + 2,2 ))f ( )2 .
+2(1 i,1 + 2 i,2 )
t x
x
Pentru ordinul de consistenta s = 3, expresiile (11.11) devin
ki0 (0) = i
g0 = (1 p1 p2 )f,
1
f
1
f
g1 = ( p1 1 p2 2 )
+ ( p1 (1,1 + 1,2 ) p2 (2,1 + 2,2 ))f ,
2
t
2
x
2
1
f
g2 = ( p1 12 p2 22 ) 2 +
3
t
2f
1
+
+2( p1 1 (1,1 + 1,2 ) p2 2 (2,1 + 2,2 ))f
3
xt
1
2f
+( p1 (1,1 + 1,2 )2 p2 (2,1 + 2,2 )2 )f 2 +
3
x
1
f f
+( 2p1 (1 1,1 + 2 1,2 ) 2p2 (1 2,1 + 2 2,2 ))
+
3
t x
1
+( 2p1 (1,1 (1,1 + 1,2 ) + 1,2 (2,1 + 2,2 )))
3
f
2p2 (2,1 (1,1 + 1,2 ) + 2,2 (2,1 + 2,2 )))f ( )2 .
x
Rezulta sistemul algebric de ecuatii neliniare:
p1 + p2 = 1
1
p1 1 + p2 2 =
2
1
p1 (1,1 + 1,2 ) + p2 (2,1 + 2,2 ) =
2
1
p1 12 + p2 22 =
3
1
p1 1 (1,1 + 1,2 ) + p2 2 (2,1 + 2,2 ) =
3
(11.22)
(11.23)
(11.24)
(11.25)
(11.26)
232
1
3
1
p1 (1 1,1 + 2 1,2 ) + p2 (1 2,1 + 2 2,2 ) =
6
p1 (1,1 (1,1 + 1,2 ) + 1,2 (2,1 + 2,2 ))) +
1
+p2 (2,1 (1,1 + 1,2 ) + 2,2 (2,1 + 2,2 ))) =
6
p1 (1,1 + 1,2 )2 + p2 (2,1 + 2,2 )2 =
(11.27)
(11.28)
(11.29)
Alegand 1 = 1,1 + 1,2 , 2 = 2,1 + 1,2 sistemul ramas va fi format din

ecuatiile (11.22), (11.24), (11.27), (11.29).
Pentru p1 = p2 = 12 se gaseste
i = i,1 + i,2 =
1
1
.
2 2 3
Inlocuind 1,2 = 1 1,1 , 2,1 = 2 2,2 n (11.29) se obtine

(1 2 )1,1 + 21 2 + (2 1 )2,1 =
1
3
sau
(1 2 )(1,1 2,2 ) = 0,
de unde 1,1 = 2,2 = .
Astfel
1
k1 (h) = f (ti + (
2
1
k2 (h) = f (ti + (
2
1
1
1
)h, ui + hk1 (h) + h( )k2 (h))
2 2 3
2 3
1
1
1
)h, ui + h( )k1 (h) + hk2 (h))
2 2 3
2 3
iar tabela Butcher este

1
2
1
2
2 3
1
2 3
1
2
1
2
2 3
1
2
2 3
1
2
La fiecare pas i trebuie determinate valorile k1 (h), . . . , km (h) astfel ncat

kj (h) = f (ti + j h, ui + h
m
X
j,l kl (h)),
j {1, . . . , m}.
l=1
Acest ansamblu formeaza un sistem algebric de ecuatii neliniare.
(11.30)
233
Fie
Yj = h
m
X
j,l kl (h) = h
l=1
m
X
j,l f (ti + l h, ui + Yl ),
j {1, . . . , m}. (11.31)
l=1
Daca Y = (Y1 , . . . , Ym )T Rmn ansamblul relatiilor (11.31) se scriu matriceal

Y h(In B)F (Y ) = 0,
(11.32)
unde
f (ti + 1 h, ui + Y1 )
..
mn
F (Y ) =
R ,
.
f (ti + m h, ui + Ym )
1,1 . . . 1,m
.. M (R)
..
B = ...
.
m
.
m,1 . . . m,m
iar In B reprezinta produsul Kronecker
In 1,1 . . . In 1,m
..
..
...
In B =
Mmn (R).
.
.
In m,1 . . . In m,m
Introducem notatiile
pT = (p1 , . . . , pm ) si wT = (w1 , . . . , wm ) = pT B 1 .
Dupa rezolvarea sistemului (11.32)
ui+1 = ui + h
m
X
pj kj (h)
j=1
dar
h
m
X
pj kj (h) = h(In pT )F (Y ) = (In pT )(In B)1 Y =
j=1
T
= (In p )(In B )Y = (In p B )Y = (In w )Y =
m
X
j=1
Prin urmare
ui+1 = ui + h
m
X
w j Yj .
j=1
Pentru exemplul tratat anterior (m = 2)

!
3 + 3 12 3 3 12
T
w =
2 12
2 12
w j Yj .
234
Scheme de tip Rosenbrock

Schema de calcul de tip Rosenbrock este o modificare a schemei de calcul de
tip Runge-Kutta implicita care conduce la fiecare pas la rezolvarea unui sistem
algebric de ecuatii liniare. In cazul unui sistem autonom, x(t)
= f (x(t)), schema
de calcul este
ui+1 ui Pm
j=1 pj kj (h) = 0, i = {0, 1, . . . , n 1}
h
0
u0 = x
iar
k1 (h) = f (ui ) + hfx0 (ui )k1 (h)
j1
j1
X
X
0
kj (h) = f (ui + h
j,l kl (h)) + hfx (ui )
j,l kl (h) +
l=1
+hfx0 (ui )kj (h),
(11.33)
(11.34)
l=1
j = 2, . . . , m.
Sistemul algebric de ecuatii liniare va fi
(In hfx0 (ui ))k1 (h) = f (ui )

P
P
j,l kl (h)) + hfx0 (ui ) j1
(In hfx0 (ui ))kj (h) = f (ui + h j1
l=1 j,l kl (h),
l=1
j = 2, . . . , m.
Fie A = In hfx0 (x) Mn (R). Pentru h suficient de mic
A
X
=
(hfx0 (x))k = In + hfx0 (x) + h2 2 (fx0 (x))2 + O(h3 ).
k=0
Determinam parametrii metodei pentru m = 2 si ordinul de consistenta s = 2.

Renuntand la scrierea indicelui i, formulele (11.33)-(11.34) devin
k1 (h) = f (x) + hfx0 (x)k1 (h)
k2 (h) = f (x + h2,1 k1 (h)) + h2,1 fx0 (x)k1 (h) + hfx0 (x)k2 (h)
sau
Ak1 (h) = f (x)
Ak2 (h) = f (x + h2,1 k1 (h)) + h2,1 fx0 (x)k1 (h) =
h2 2 00
= f (x) + h(2,1 + 2,1 )fx0 (x)k1 (h) + 2,1
fxx (x)k1 (h)2 + O(h3 ).
2
235
Rezulta
k1 (h) = f (x) + hfx (x)f (x) + h2 2 (fx0 (x))2 f (x) + O(h3 ),
k2 (h) = f (x) + h(2,1 + 2,1 + )fx0 (x)f (x) +

1 2 00
2
2
0
2
+ h (2(2,1 + 2,1 ) + )fx (x)f (x) + 2,1 fxx (x)f (x) + O(h3 )
2
Daca solutia problemei Cauchy este suficient de neteda, din dezvoltarea
x(t + h) = x(t) + hx(t)
+
h2
h3
x(t) + x(3) (t) + . . .
2
6
se obtine
x(t + h) x(t)
h
= f (x(t)) + fx0 (x(t))f (x(t))+
h
2
2

h
00
+
fxx
(x(t))f 2 (x(t)) + fx02 (x(t))f 2 (x(t)) + O(h3 ).
6
Consistenta de ordinul 2 se obtine daca termenul liber si coeficientii lui h si h2
din dezvoltarea expresiei
x(t + h) x(t)
p1 k1 (h) p2 k2 (h)
h
dupa puterile lui h sunt 0, independent de functia f . Rezulta sistemul algebric
de ecuatii neliniare
p1 + p2 = 1
1
p1 + p2 (2,1 + 2,1 + ) =
2
1
2
p2 2,1
=
3
1
p1 2 + p2 (2(2,1 + 2,1 ) + 2 ) =
6
(11.35)
(11.36)
(11.37)
(11.38)
T
inand seama de (11.35) relatiile (11.36) si (11.38) devin
1
2
1
2 + 2p2 (2,1 + 2,1 ) =
6
+ p2 (2,1 + 2,1 ) =
Reducand al doilea termen, rezulta ecuatia 2 + 61 = 0 cu radacinile = 12
3
.
6
236
Cu notatia 2,1 = , se gasesc succesiv

p2 =
1
3 2
(11.39)
1
3 2
p1 = 1
3
= (1
).
2
2,1
11.3
Scheme de calcul de tip Adams
Ecuatia diferentiala (11.1)este echivalenta cu ecuatia integrala

Z t
x(t) = x(t) +
f (s, x(s))ds
0 t < t T.
t
Ideea schemelor de calcul de tip Adams consta n nlocuirea functiei (s) =

f (s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
Nr ()(s) =
r
X
i (a)
(t a)(t a + h) . . . (t a + (i 1)h) h i .
i!h
i=0
Solutia aproximativa u satisface ecuatia

Z t
Nr ()(s)ds.
u(t) = u(t) +
(11.40)
Fie h = Tn si retraua de puncte echidistante ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. Particulariza relatia (11.40) luand t, t, a egale, respectiv cu tk+p , tkq , tk si obtinem
Z
r
X
ih (tk ) tk+p
uk+p = ukq +
(stk )(stk +h). . .(stk +(i1)h)ds, (11.41)
i
i!h
t
kq
i=0
unde ui = u(ti ), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabila s tk = zh integrala din (11.41) devine
Z tk+p
Z p
i+1
(stk )(stk +h) . . . (stk +(i1)h)ds = h
z(z +1). . .(z +i1)dz.
q
tkq
Inlocuind n (11.41) gasim

uk+p = ukq +
Z
r
X
hi+1 i (tk )
i=0
i!hi
z(z + 1) . . . (z + i 1)dz.
237
11.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS
sau
uk+p = ukq +
r
X
i ih (tk ),
i=0
unde
0 = p R+ q
p
i = i!1 q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz,
i = 1, 2, . . . , r.
Utilizand formula de dezvoltare a diferentelor finite regresive obtinem

uk+p = ukq + h
r
X
i=0

i
X
i
i
(1)j (tk j),
j
j=0
unde (tj ) = f (tj , uj ). Permutand nsumarile gasim

uk+p = ukq + h
r
X
j f (tkj , ukj ),
(11.42)
j=0
cu
j
j = (1) [
j
j

j +
j+1
j

j+1 + . . . +
r
j

r ].
(11.43)
Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particularizam (11.42), alegand p = 1, q = 0. Se obtin relatiile
uk+1 = uk + h
r
X
j f (tkj , ukj ),
k = r, . . . , n 1;
(11.44)
j=0
unde j sunt dati de formulele (11.43) cu 0 = 1, i =

Tabelul coeficientilor j .
r|j
1
2
3
4
5
Numarator
2
3
0
1
4
5
3
-1
23
-16
5
55
-59
37
-9
1901 -2774 2616 -1274 251
4277 -7927 9982 -7298 2877 -475
1
i!
R1
0
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Numitor
2
12
24
720
1440
238
2. Schema Adams - Moulton. Alegand p = 0, q = 1 n (11.42) se obtin

formulele
r
X
uk = uk1 + h
j f (tkj , ukj ),
k = r 1, . . . , n;
(11.45)
j=0
unde j sunt dati de formulele (11.43) cu 0 = 1, i =

i 1)dz.
Tabelul coeficientilor j .
r|j
1
2
3
4
5
0
1
5
9
251
475
1
i!
R0
1
z(z + 1) . . . (z +
Numarator
Numitor
1
2
3
4 5
1
2
8
-1
12
19
-5
1
24
646 264 106 -19
720
1427 -798 482 -173 27
1440
Schema de calcul Adams - Bashforth este explicita n sensul ca n formula

(11.44), elementele membrului drept sunt cunoscute si uk+1 se calculeaza nemijlocit.
Schema de calcul Adams - Moulton este implicita n sensul ca n formula
(11.45), pentru j = 0 apare factorul f (tk , uk ), iar uk este necunoscut. Astfel uk
se obtine ca solutia unei ecuatii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai multi pasi (multipas), n timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un singur
pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele de calcul de tip Adams este faptul ca folosesc valorile lui f doar n nodurile anterioare,
n timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de valorile lui
f n diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute n
prealabil u0 , u1 , . . . , ur , aproximatii care se determina pe o alta cale - de exemplu
utilizand o schema de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se numeste procedeu initial.
Pentru a studia consistenta unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (11.42) sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp1 f (tk+p1 , uk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.
(11.46)
239
11.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS
Fie x solutia problemei Cauchy si presupunand ca au loc dezvoltarile tayloriene

xk+s = xk +
x k+s = x k +
sh
x
1! k
sh
x
1! k
+
+
(sh)2
xk + . . .
2!
(sh)2 (3)
xk + . . .
2!
atunci
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk
h[bp f (tk+p , xk+p ) + bp1 f (tk+p1 , xk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , xk )] =
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk h[bp x k+p + bp1 x k+p1 + . . . + b0 x k ] =
(m)
= C0 xk + C1 hx k + C2 h2 xk + . . . + Cm hm xk
+ ...
unde
C 0 = a0 + a1 + . . . + ap
C1 = C0 = a1 + 2a2 + . . . + pap (b0 + b1 + . . . + bp )
C2 = 2!1 (a1 + 22 a2 + . . . + p2 ap ) (b1 + 2b2 + . . . + pbp )
1
1
Cm = m!
(a1 + 2m a2 + . . . + pm ap ) (m1)!
(b1 + 2m1 b2 + . . . + pm1 bp ).
Schema de calcul de tip Adams (11.46) este consistenta de ordin m daca
C0 = C1 = . . . = Cm = 0 si Cm+1 6= 0.
Exemplificam n cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1
3
1
uk+1 = uk + h[ f (tk , uk ) f (tk1 , uk1 )].
2
2
Schema de calcul se rescrie sub forma
3
1
uk+2 uk+1 h[ f (tk+1 , uk+1 ) f (tk , uk )] = 0
2
2
deci p = 2 si a2 = 1, a1 = 1, a0 = 0, b2 = 0, b1 = 23 , b0 = 12 . Rezulta
C0
C1
C2
C3
= a0 + a1 + a2 = 0
= a1 + 2a2 (b0 + b1 + b2 ) = 0
= 21 (a1 + 22 a2 ) (b1 + 2b2 ) = 0
= 3!1 (a1 + 23 a2 ) 21 (b1 + 22 b2 ) =
5
.
12
240
11.4
Schema diferentelor regresive
Schema de calcul de tipul diferentelor regresive (Backward difference formula

- BDF) se construieste utilizand formula de derivare numerica (4.9)
n
f 0 (a)
1 X kh f (a)
,
h k=1
k
prin
r
1 X kh x(t)
f (t, x(t)) = x(t)
.
h k=1
k

P
k
k
(1)j x(t jh) rezulta
Din kh x(t) = j=0
j
r
X
k x(t)
h
k=1
cu
r
X
(11.47)
j x(t jh),
j=0
Pr 1
i=1 i ,
j=0
Pr
i
j =
, j {1, 2, . . . , r}
(1)j i=j 1i
j
Tabloul coeficientilor j este

r 0 1 2
3 4
1
1 -1
3
1
2
-2
2
2
3
3 11
-3
13
6
2
1
4 25
-4
3 43
12
4
10
137
5
5 60 -5
5 3
4
15
20
15
6 49
-6
20
2
3
4
51
56
1
6
Folosind notatiile obisnuite ti = i h, ui x(ti ), i = 0, 1, . . . , h > 0, pentru

t = tk , din (11.47) se obtine schema de calcul implicita
r
X
j ukj = hf (tk , uk )
k r.
j=0
Un procedeu initial va determina valorile u1 , . . . , ur1 .
(11.48)
241
11.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR
11.5
Schema de calcul predictor - corector
Schemele de tip predictor - corector se obtin prin combinarea dintre doua

scheme de tip Adams: una explicita
uk+1 = uk + h
p
X
ai f (tkj , ukj ),
kp
i=0
si una implicita
uk+1 = uk + h
q
X
bj f (tk+1j , uk+1j ),
k q 1.
j=0
Se valorifica astfel proprietatle schemei de calcul implicite ntr-o procedura explicita de calcul. Procedura P (EC)m E de combinarea celor doua scheme, pentru
un pas k s = max{p, q 1}, este
P
P: u0k+1 = uk + h pi=0 ai f (tkj , ukj );
Pentru s=1:m executa
s1
| E:
Calculeaza fk+1
= f (tk+1
, us1
k+1 )
P
q
s1
s
| C:
uk+1 = uk + hb0 fk+1 + h j=1 bj f (tk+1j , uk+1j ),
|
E: uk+1 = um
k+1 ; fk+1 = f (tk+1 , uk+1 )
Asadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de determinarea aproximatiilor u0 , u1 , . . . , us (procedeul initial).
Pentru procedura P ECE (m = 1) are loc urmatoarea teorema simpla de
convergenta:
Teorema 11.5.1 Daca
functia f (t, x) este lipschitziana n x; L > 0 astfel ncat |f (t, y)f (t, x)|
L|y x|, x, y R;
procedeul initial este convergent, adica limh0 max0is |xi ui | = 0;
schemele de calcul de Adams explicita si implicita utilizate sunt consistente
atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor
corector converge catre solutia problemei lui Cauchy.
242
Demonstratie. Procedura P ECE a schema de calcul predictor corector se

poate scrie prin
uk+1
p
X
= uk + h
ai f (tkj , ukj ),
(11.49)
i=0
uk+1 = uk +
hb0 f( tk+1 , uk+1 )
+h
q
X
bj f (tk+1j , uk+1j ).
(11.50)
j=1
pentru k {s, . . . , n 1}. Consistenta celor doua scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprima prin existenta
numerelor , N si C1 , C2 > 0 astfel ncat
xk+1 = xk + h
p
X
ai f (tkj , xkj ) + h+1 k+1

,
(11.51)
bj f (tk+1j , xk+1j ) + h+1 k+1
(11.52)
i=0
q
xk+1 = xk + h
X
j=0
pentru k {s, . . . , n 1} si
max |j | C1
max |j | C2 .
def
Daca xk+1 = xk+1 h+1 k+1

atunci egalitatea (11.51) devine
xk+1
= xk + h
p
X
ai f (tkj , xkj ).
(11.53)
i=0
xj uj ,
ej = P
A = pi=0 |ai |,
ej = P
xj u j ,
B = qj=0 |bj |,
wj = max{|e0 |, . . . , |ej |}.
Scazand (11.49) din (11.53) si (11.50) din (11.52) obtinem respectiv

ek+1
= ek + h
p
X
ai [f (tkj , xkj ) f (tki , uki )]
i=0
ek+1 = ek + hb0 [f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )] +

q
X
+h
bj [f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )] + h+1 k+1
j=1
243
11.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR
In valoare absoluta, din egalitatile de mai sus rezulta

|ek+1 |
|ek | + h
p
X
|ai | |f (tkj , xkj ) f (tki , uki )|
i=0
p
|ek | + hL
|ai | |eki |,
(11.54)
i=0
|ek+1 | |ek | + h|b0 | |f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )| +

q
X
+h
|bj | |f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )| + h+1 |k+1 |
j=1
|ek | + h|b0 |L|xk+1
uk+1 |
+ hL
q
X
|bj | |ekj+1 | + C2 h+1
(11.55)
j=1
T
inand seana de definitia lui xk+1 si de (11.54) deducem
|xk+1 uk+1 | |xk+1 xk+1 | + |xk+1 uk+1 | = h+1 |k+1

| + |ek+1 |
+1
C1 h
+ |ek | + hL
p
X
|ai | |eki |.
i=0
Utilizam aceasta inegalitate n (11.55) care devine

+1
|ek+1 | |ek | + h|b0 |L(C1 h
+ |ek | + hL
p
X
|ai | |eki |)+
i=0
+hL
q
X
|bj | |ekj+1 | + C2 h+1 .
j=1
Folosind definitia lui wk si aranjand termenii deducem

|ek+1 | (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .
(11.56)
Prin urmare
wk+1 (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .
Potricit Teoremei 11.1.4, inegalitatile anterioare implica
wk (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)k (w0 +
C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1

)
(1 + hLB + h2 L2 |b0 |A) 1
244
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
)
LB
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
T (LB+T L2 |b0 |A)
e
(ws +
).
LB
Din ultima inegalitate deducem
2 |b
ehk(LB+hL
0 |A)
(ws +
k[x]h uh kh = max |xi ui | = max |ei | = wn

0in
2 |b
eT (LB+T L
0 |A)
(ws +
0in
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
) 0,
LB
when h 0.
Observatie. Daca consideram consideram schemele de calcul ca formule matriceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunzatoare
sistemelor de ecuatii diferentiale.
11.6
A-stabilitatea schemelor de calcul
A-stabilitatea permite evaluarea tariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea

unei probleme Cauchy. Pentru definirea acestei notiuni se considera problem de
test
x = x,
C,
(11.57)
x(0) = x0
a carei solutie este x(t) = et x0 . Daca < < 0 atunci limt x(t) = 0.
Aplicam schema de calcul Lh uh = fh pentru rezolvarea problemei (11.57).
Se numeste domeniu de A-stabilitate multimea elementelor z = h C, h >
0, C cu proprietatea ca solutia uh = (ui )0inh a schemei de calcul este
marginita pentru orice h > 0.
Schema de calcul Lh uh = fh este A-stabila daca semiplanul {z C : <z < 0}
este inclus n domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplicand o schema de calcul de tip Runge-Kutta problemei (11.57) se obtine
o relatie de forma
ui+1 = R(z)ui
z = h.
Functia R(z) se numeste functia de stabilitate.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabila daca
1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| < 1.
11.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL
245
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabila daca

1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| = 0.
Aplicatii. Analizam natura A-stabilitatii mai multor scheme de calcul.
Fig. 1. Multimea de A-stabilitate a schemelor RungeKutta.
1. Schema de calcul Euler (11.4). Daca substituim f (ti , ui ) = ui n (11.4)

atunci deducem formula de recurenta ui+1 = (1 + h)ui ) = (1 + z)ui de
unde rezulta ca ui = (1 + z)i u0 . Prin urmare functia de stabilitate este
246
R(z) = 1 + z. Sirul (ui )iN este marginit doar daca |R(z)| = |1 + z| 1.

Multimea de A-stabilitate este n acest caz discul cu centrul n -1 si raza 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler mbunatatita. (11.12). Analog se obtine R(z) =
2
1 + z + z2 . Multimea de A-stabilitate este interiorul domeniului delimitat
de conturul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge Kutta (m=4), (11.21). In acest caz R(z) =
2
3
z4
1 + z + z2 + z6 + 24
iar multimea de A-stabilitate este domeniul marginit
de linia ntrerupta din Fig. 1.
Observam ca nici una din schemele de calcul de tip Runge Kutta explicita
nu este A-stabila.
4. In cazul schemei de calcul implicite
ui ui1
f (ti , ui ) = 0,
h
0
u0 = x
i = 1, 1, . . . , n,
pentru problema de test deducem

ui =
1
1
1 i
ui1 =
ui1 = (
) u0 .
1 h
1z
1z
1
Din conditia de marginirea sirului (ui )i : | 1z
| 1, obtinem ca multimea
de A-stabilitate este |z 1| 1, adica exteriorul discului cu centrul n 1 si
de raza 1. Astfel aceasta schema de calcul este A-stabila.
5. Utilizand schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma

ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
Pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuatia cu diferente
(ap zbp )uk+p +(ap1 zbp1 )uk+p1 +. . .+(a1 zb1 )uk+1 +(a0 zb0 )uk = 0.
Ecuatia caracteristica corespunzatoare este
(x) z(x) = 0
247
unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 ,
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0 .
Solutia ecuatiei cu diferente este marginita daca are loc conditia radacinii:
Radacinile polinomului caracteristic sunt n modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt radacini simple.
Fig. 2 si Fig. 3 prezinta frontierele multimilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams Bashforth (r=1,2,3,4) si respectiv Adams
Moulton (r=2,3,4). In fiecare caz multimea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului marginit de curbele desenate.
Fig. 2. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsBashforth.
Din analiza graficelor se observa ca nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabila.
248
Fig. 3. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsMoulton.
249
6. Schema Runge-Kutta implicita pentru m = 2 cu parametrii dati de (11.2).

In acest caz, mai ntai trebuie sa calculam k1 (h) si k2 (h) pentru f (t, x) = x.
Din

k1 = (x + h1,1 k1 + h2,1 k2 )
(1 z1,1 )k1 z1,2 k2
= x
k2 = (x + h2,1 k1 + h2,2 k2 )
z2,1 k1 + (1 z2,2 )k2 = x
se obtine
1
3
x
(1 + z( 2
))
k1 =
4
2
6
x
1
3
k2 =
(1 + z( 2
))
4
2
6
1
4 = 1 2z + ( )z 2 .
6
Apoi din schema de calcul se obtine
ui+1 =
1 + (1 2)z + ( 31 )z 2
ui = R(z)ui .
1 2z + ( 61 )z 2
Cazuri particulare:
2
1
4
R(z) =
1
3
R(z) =
1+ z2 + z12
2
1 z2 + z12
1+ z3
+ z6
1 2z
3
7. Schema Rosenbrock pentru m = 2 cu parametrii dati de (11.39). Procedand

ca n cazul precedent, pentru f (x) = x, se obtin
x
1 z
x
(2,1 + 2,1 )zx
=
+
1 z
(1 z)2
k1 =
k2
R(z) =
1
(1
3
z
3
( 12
13 3 2
z
6
.
3
2
)z)
6
Detalii privind construirea acestor grafice se gasesc n Anexa C.
250

P 11.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
= (t, x(t))
x(0) = x0
t [0, T ],
se considera schema de calcul implicita

ui ui1
(ti , ui ) = 0 i = 1, 2, . . . , n,
h
0
u0 = x .
(h = Tn )
1. Sa se studieze consistenta schemei de calcul.

ipoteza n care functia este lipcshitziana n x, sa se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.
P 11.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
= (t, x(t)),
x(0) = x0 ;
t [0, T ],
se considera schema de calcul a termenului median

ui+1 ui1
(ti , ui ) = 0,
i = 1, 2, . . . , n 1,
2h
0
u =x ,
0
u1 se calculeaza printr-un procedeu initial.
(h = Tn )

ipoteza n care functia este lipschitziana n x, sa se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.
Capitolul 12
Rezolvarea numeric
aa
problemelor bilocale
Problema de rezolvat consa n determinarea functiei x : I = [0, T ] Rn care
satisface conditiile
x(t)
= f (t, x(t))
(12.1)

g0 (x(0)) = 0
g(x(0), x(T )) = 0 sau
(12.2)
gT (x(T )) = 0
unde g : R2n Rn , g0 : Rn Rk , gT : Rn Rnk . Presupunem ca functiile
f, g, g0 , gT sunt continue si satisfac conditiile de netezime suplimentare cerute de
metodele care vor fi prezentate.
Exemplul 12.0.1
x(t) = f (t)
x(0) = a
x(T ) = b
t [0, T ],
Integrand succesiv de 2 ori se obtine

Z t
(t s)f (s)ds.
x(t) = a + bt
0
12.1
Metoda tirului
Metoda tirului (shooting method ) consta n determinarea conditiei initiale

x0 = x(0) pentru care solutia sistemului (12.1) verifica conditiile (12.2). Problema
se reduce la rezolvarea unui sistem algebric n x0 .
251
252
CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE
Cazuri particulare
1.
x(t)
= Q(t)x(t) + r(t) t [0, T ];

Ax(0) + Bx(T ) = c,
(12.3)
unde Q(t), A, B Mn (Rn , r(t), c Rn . Elementele matricelor Q(t), r(t)

sunt functii continue n intervalul [0, T ].
Daca X(t) este o matrice fundamentala de solutii pentru sistemul diferential
liniar si omogen x(t)
= Q(t)x(t) iar H(t, s) = X(t)X 1 (s) atunci solutia

sistemului diferential liniar din (12.3) este
Z t
H(t, s)r(s)ds,
x(t) = H(t, 0)x0 +
0
cu x(0) = x0 . Conditia bilocala conduce la sistemul algebric de ecuatii

liniare

Z T
Ax0 + B H(T, 0)x0 +
H(T, s)r(s)ds = c.
0
Daca matricea A + BH(T, 0) este nesingulara atunci problema bilocala

(12.3) are solutie unica, cu conditia initiala
Z T
1
H(T, s)r(s)ds).
x0 = (A + BH(T, 0)) (c B
0
Se introduce functia matriceala P (t) = BH(T, t) Mn (R). Au loc succesiv

egalitatile
d
X(t)X 1 (t)
dt
=0
X(t)X
(t) + X(t)X 1 (t) = Q(t)X(t)X 1 (t) + X(t)X 1 (t) = 0
X 1 (t) = X 1 (t)Q(t)
de unde
P (t) = BX(T )X 1 (t) = BX(T )X 1 (t)Q(t) = P (t)Q(t).
Astfel determinarea conditiei initiale revine la integrarea sistemului de n2
ecuatii diferentiale liniare cu conditia initiala
P (t) = P (t)Q(t),
P (T ) = B.
253
12.1. METODA TIRULUI
si la rezolvarea sistemului algebric de ecuatii liniare

Z
(A + P (0))x0 = c
P (s)r(s)ds.
0
2.
x(t)
= Q(t)x(t) + r(t) t [0, T ];

P0 x(0) = y0 ,
PT x(T ) = yt ,
unde P0 Mk,n (R), PT Mnk,n (R), y0 Rk , yT Rnk .
Procedand ca mai sus, PT (t) = PT H(T, t) este solutia problemei Cauchy
PT (t) = PT (t)Q(t),
PT (T ) = PT ,
iar x(0) este solutia sistemului algebric de ecuatii liniare

y0
P0
RT
x(0) =
.
PT (0)
yT 0 PT (s)r(s)ds

P 12.1 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare
x(t) p(t)x(t)
q(t)x(t) = r(t),
x(a) = ,
x(b) = ;
t [a, b],
se considera schema de calcul

ui+1 2ui +ui1
ui1
p(ti ) ui+12h
q(ti )ui = r(ti ), i = 1, 2, . . . , n 1,
h2
(h = ba
)
n
u = ,
0
un = ,
unde p, q, r C[a, b].
ipoteza q(t) q > 0, sa se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.
2. In
254
CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE
ipoteza q(t) q > 0, sa se demonstreze ca scheme de calcul are solutie

3. In
unica.
P 12.2 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x(t) = f (t, x(t)),
x(a) = ,
x(b) = ;
t [0, T ],
se considera schema de calcul

ui+1 2ui +ui1
= f (ti , ui ), i = 1, 2, . . . , n 1,
h2
u = ,
0
un = .
(h = Tn )
1. Sa se arate ca daca sirul (wi )0in satisface conditiile

w0 0
wi+1 (2 + ai )wi + wi1 = bi i = 1, 2, . . . , n 1,
wn 0
ai , bi 0
atunci wi 0, i {0, 1, . . . , n}.

2. Sa se demonstreze ca daca supt[0,T ] |x(4) | M4 < + si
[0, T ] R, atunci
M4 h2 T 2
M4 h2
ti (T ti )
|xi ui |
24
96
f (t,x)
x
0, (t, x)
i {0, 1, . . . , n}.
Capitolul 13
Metode de homotopie
Fie X un spatiu liniar topologic si f : X X. Pentru rezolvarea ecuatiei
f (x) = 0
(13.1)
se considera functia de homotopie H(t, x), H : [0, 1] X X, cu proprietatile

Ecuatia H(0, x) = 0 are o solutie x0 , care se poate determina;
Ecuatia H(1, x) = 0 revine la ecuatia (13.1), adica, daca f (x ) = 0 atunci
H(1, x ) = 0.
Metoda de homotopie consta n determinarea functiei t 7 x(t) astfel ncat
H(t, x(t)) = 0. Solutia ecuatiei (13.1) va fi limt%1 x(t). Deseori, din punct de
vedere practic, se construieste un sir xi = x(ti ) cu 0 = t0 < t1 < . . . 1.
Exemple de functii de homotopie sunt
H(t, x) = (1 t)(x x0 ) + tf (x);
H(t, x) = f (x) (1 t)f (x0 ).
13.1
Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii

neliniare prin integrarea unei probleme Cauchy
Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare
f1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
.
f (x , . . . , x ) = 0
n 1
n
255
(13.2)
256
CAPITOLUL 13. METODE DE HOMOTOPIE
la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplificarea scrierii rescriem sistemul

(13.2) sub forma concentrata f (x) = 0 cu
x1
f1 (x1 , . . . , xn )
..
x = ...
f (x) =
.
.
xn
fn (x1 , . . . , xn )
Transformam rezolvarea sistemului f (x) = 0 la integrarea unei probleme Cauchy
de forma
x(t)
= (t, x(t)),
x(0) = x0 ;
prin intermediul unei functii de homotopie H(t, x).
Fie x0 Rn . Daca H(t, x(t)) = 0 t [0, 1] si H(0, x0 ) = 0 atunci problema
Cauchy rezulta din ecuatia
d
H(t, x(t)) = 0.
(13.3)
dx
Pentru H(t, x) = f (x) (1 t)f (x0 ), din (13.3) gasim
d
H(t, x(t)) = fx0 (x(t))x(t)
+ f (x0 ) = 0,
dt
de unde
x(t)
= [fx0 (x(t)]1 f (x0 ) =
1
[f 0 (x(t))]1 f (x(t)),
1t x
t [0, 1).
In concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare f (x) = 0 revine la

integrarea problemei Cauchy
1
[fx0 (x)]1 f (x),
x
= 1t
0
x(0) = x .
t [0, 1);

P 13.1 Fie H(t, x) = f (x) et f (x0 ), H : [0, ) Rn Rn . Sa se arate c
a
1. H(0, x0 ) = 0
2. Daca f (x ) = 0 atunci limt H(t, x ) = 0.
3. Rezolvarea sistemului f (x) = 0 se reduce la integrarea problemei Cauchy
x
= [fx0 (x)]1 f (x),
x(0) = x0 .
t > 0;
Partea II
METODE NUMERICE IN
ALGEBRA LINIARA
257
Capitolul 14
Elemente de analiz
a matriceal
a
14.1
Definitii, notatii, propriet

ati
x1
x = ... Rn
xn
T
x = (x1 , . . . , xn )
x1
x = ... Cn
xn
H
x = (x1 , . . . , xn )
Un vector din C sau R se va identifica cu o matrice Mn,1 (C), respectiv

Mn,1 (R).
x, y Rn P
< x, y >= nk=1 xk yk
kxk2 = < x, x > = xT x
x, y Cn P
< x, y >= nk=1 xk y k
kxk2 = < x, x > = xH x
kxk = max |xk |

1kn
Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali daca < x, y >= 0.

O familie de vectori (xi )1ik din x, y C (sau R) este ortonormata daca

< xi , xj >= i,j =
259
1, daca i = j
0, daca i 6= j
260
MATRICEALA
CAPITOLUL 14. ELEMENTE DE ANALIZA
O matrice A Mn,k (C) se poate reprezenta prin
A = (ai,j )1in,1jk = [a1 a2 . . . ak ],
In = (i,j )1i,jn
a1,j
unde aj = ... .
an,j
1
0
..
.
0 ...
1 ...
.. . .
.
.
0 0 ...
0
0
..
.
este matricea unitate de ordinul n.

Daca A Mn (R) = (ai,j )1i,jn atunci AT = (aj,i )1i,jn este matricea
transpusa.
T
Daca A Mn (C) atunci AH = A . Bara superioara desemneaza operatorul

de conjugare aplicat fierarui element al matricei.
O matrice patrata A Mn (C) este inversabila daca exista A1 Mn (C)
astfel ncat A A1 = A1 A = In .
A Mn (R) este simetrica daca AT = A.
A Mn (C) este hermitiana daca AH = A.
A Mn,k (R) este ortogonala daca AT A = Ik .
A Mn,k (C) este unitara daca AH A = Ik .
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiulara.
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
i 6= j se numeste matrice diagonala.
j j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
De exemplu, n reprezentarea Wilkinson,
0
0 0
este o matrice Hessenberg.

O matrice A Mn (R) este pozitiv definita daca
< Ax, x > 0,
x Rn .
O matrice A Mn (R) este strict pozitiv definita daca

< Ax, x > > 0,
x Rn \{0}.
Pentru matricea A Mn (R) strict pozitiva folosim notatia A > 0. Mai

mult, daca A, B Mn (R) vom scrie A > B A B > 0.
O matrice A Mn (R) este tare pozitiv definita daca
m > 0
astfel ncat
< Ax, x > mkxk22 , x Rn .
Astfel A tare pozitiv definita A strict pozitiv definita A pozitiv definita.

Fie A Mn,k (C). Matricea A genereaza un operator liniar A : Ck Cn
definit prin A(x) = Ax.
Ker(A) = {x Ck : Ax = 0}
Im(A) = {y Cn : x Ck astfel ncat y = Ax}
Se mai utilizeaza notatiile Im(A) = R(A) si Ker(A) = N (A).
Norma unei matrice A Mn,k (C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adica A : Ck Cn , A(x) = Ax. In cele ce urmeaza operatorul
A se va identifica cu matricea A.
Un numar C este o valoare proprie a matricei A Mn (C) daca exista
un vector nenul x Cn astfel ncat Ax = x.
In acest caz x este un vector propriu corespunzator valorii proprii , iar
perechea (, x) este o pereche proprie matricei A.
262
MATRICEALA
Un vector y Cn , y 6= 0 este un vector propriu la stanga corespunzatoare

valorii proprii daca y H A = y H .
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate algebric k daca este
radacina multipla de ordin k a polinomului caracteristic.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate geometric k daca dimensiunea subspatiului liniar S() este k.
Daca o matrice are o valoare proprie avand ordinul de multiplicitate geometric este mai mic decat ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea
se numeste defectiva. In caz contrar matricea se numeste nedefectiva.

1 1
Exemplul 14.1.1 Matricea A =
are valoarea proprie = 1
0 1
avand ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = {(x, 0) : x C}, are
dimensiunea 1.
Doua matrice A, B Mn (C) sunt similare daca exista o matrice inversabila
X Mn (C) astfel ncat B = X 1 AX.
Raza spectrala a matricei A Mm (C) este numarul
(A) = max{|| : valoare proprie a matricei A}.
Proprietatea 14.1.1 Daca A Mn (C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, AH y >
x, y Cn .
Proprietatea 14.1.2 Daca A Mn (C) este o matrice hermitiana atunci

< Ax, y >=< x, Ay >
x, y Cn .
Proprietatea 14.1.3 Daca A Mm,n (C), C Mn,p (C) atunci (AB)H = B H AH .

Proprietatea 14.1.4 Daca A, B Mn (C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitiana.
Demonstatie.
(AB)H = B H AH = BA = AB.
263
I
14.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
Proprietatea 14.1.5 Daca A, B Mn (C) sunt matrice unitare atunci AB este

tot o matrice unitara.
Proprietatea 14.1.6 Daca A Mn (C) este o matrice unitara si x Cn atunci
kAxk2 = kxk2
si
kAH xk2 = kxk2 .
Demonstatie.
kAxk22 = (Ax)H (Ax) = (xH AH )(Ax) = xH (AH A)x = xH x = kxk22 .
Proprietatea 14.1.7 Fie A Mn,k (C). Daca X Mn (C) si Y Mk (C) sunt
matrice unitare atunci
kAk2 = kX H Ak2 = kAY k2 .
Demonstatie. Utilizand propozitia precedenta, au loc egalitatile
kX H Ak2 = sup kX H Azk = sup kAzk = kAk2
kzk2 1
kzk2 1
si
kAY k2 = sup kAY zk2 = sup kAwk2 = kAk2 ,
kzk1
kwk1
unde w = Y z.
Proprietatea 14.1.8 Daca A Mn,k (C), A = [a1 a2 . . . ak ] este o matrice unitara atunci (ai )1ik formeaza o familie ortonormata.
Demonstatie.
aH
1
AH A = ... [a1 . . . ak ] = (aH

i aj )1i,jk = Ik .
H
ak
Proprietatea 14.1.9 Daca A Mn (C) este o matrice unitara atunci A1 =
AH .
Proprietatea 14.1.10 Daca A Mn (R) strict pozitiv definita, atunci matricea
A este nesingulara.
264
MATRICEALA
Proprietatea 14.1.11 O matrice A Mn (R) strict pozitiv definita este tare

pozitiv definita.
Demonstatie. Functia f : Rn \{0} R definita prin formula
f (x) =
< Ax, x >

kxk22
este continua si n multimea compacta S = {x Rn : kxk2 = 1} si atinge

minimul, adica exista x0 S astfel ncat
f (x) f (x0 ) = m > 0
Daca x Rn \{0} atunci
mkxk22 .
x
kxk2
x S.
x
x
S, de unde < A( kxk
), kxk
> m sau < Ax, x >
2
2
Proprietatea 14.1.12 Dac

a A Mn (R) este o matrice simetrica si strict pozitiv definita atunci kxkA = < Ax, x > este o norma n Rn .
Indicatie. Inegalitatea triunghiului rezulta n urma inegalitatii < Ax, y >2 <
Ax, x >< Ay, y >, x, y Rn .
Proprietatea 14.1.13 Fie A Mm,n (C), B Mk,m (C). Daca kk este o norm
a
matriceala atunci kBAk kBk kAk.
Pentru A Mm,n (C) si (A) = max1im 1jn |ai,j | proprietatile normei sunt
ndeplinite dar nu are loc proprietatea propozitiei 14.1.13. Daca

1 2
2 1
4 2
B=
, A=
atunci BA =
3 1
1 1
7 4
si (BA) = 7 > 3 2 = (B)(A).
Proprietatea 14.1.14 Fie A Mm,n (C), A = (ai,j )1im,
kAk =
kAk1 =
max
1im
max
1jn
n
X
j=1
m
X
i=1
1jn .
Au loc egalit
atile
|ai,j |,
A : (Cn , k k ) (Cm , k k );
(14.1)
|ai,j |,
A : (Cn , k k1 ) (Cm , k k1 ).
(14.2)
265
I
14.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
Proprietatea 14.1.15 Fie A Mn (R). Daca |ai,i | >
Pn
j=1
j6=i
|ai,j |, i {1, . . . , n}
(matrice cu diagonala dominanta) atunci

1. matricea A este inversabila;
2. kA1 k max1in
|ai,i |
P1n
j=1
j6=i
|ai,j |
Demonstatie. Fie x, y Rn astfel ncat Ax = y. Aratam ca are loc inegalitatea

kxk max
1in
|ai,i |
1
Pn
j=1
j6=i
|ai,j |
kyk
(14.3)
Fie i acel indice pentru care

|xi | = max{|x1 |, . . . , |xn |} = kxk .
Ecuatia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
ai,i xi = yi
n
X
ai,j xj
j=1
j6=i
de unde se deduc relatiile:

|ai,i |kxk = |aii ||xi | |yi | +
n
X
|ai,j ||xj | kyk + kxk
n
X
j=1
j=1
j6=i
j6=i
|ai,j |.
Ipoteza propozitiei implica

kxk
|ai,i |
1
Pn
j=1
j6=i
|ai,j |
kyk max
1in
|ai,i |
1
Pn
j=1
j6=i
|ai,j |
kyk .
Pentru a arata ca matricea A este inversabila sau nesingulara este suficient sa

aratam ca sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solutia banala. Pentru y = 0, din (14.3) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezulta de asemenea din inegalitatea (14.3).
Demonstratie directa a inversabilitatii matricei A. Presupunem prin absurd ca
A este o matrice singulara. Sistemul Ax = 0 are o solutie nebanala. Daca i este
indicele pentru care |xi | = max1jn |xj |, atunci din ecuatia i se deduce
ai,i xi =
n
X
ai,j xj |ai,i |
n
X
j=1
j=1
j6=i
j6=i
|ai,j |
|xj | X
|ai,j |.
|xi |
j=1
j6=i
266
MATRICEALA
Proprietatea 14.1.16 Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile polinomului caracteristic f () = | In A|.
Proprietatea 14.1.17 Daca A = (ai,j )1i,jn
Mn (C) si f () = | In A| =
P
n
n
n1
+ 1
+ . . . + n1 + n , atunci 1 = i=1 ai,i = tr(A) si n = (1)n |A|.
Q
Demonstatie. Din egalitatea f () = ni=1 ( ai,i )+polinim de grad n 2
rezulta 1 = tr(A). Apoi, n = f (0) = | A| = (1)n |A|.
Proprietatea 14.1.18 Multimea S() = {x Cn : Ax = x} este subspatiu
liniar n Cn invariat de A, adica A(S()) S().
Proprietatea 14.1.19 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate geometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Proprietatea 14.1.20 Un vector propriu corespunde unei singure valori proprii.
Proprietatea 14.1.21 Daca 1 , . . . , k sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte doua cate doua si x1 , . . . , xk sunt vectori proprii corespunzatori atunci
x1 , . . . , xk sunt liniar independenti.
Proprietatea 14.1.22 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 14.1.23 Doua matrice similare au aceleasi valori proprii.
Proprietatea 14.1.24 (Gerschgorin) Fie A Mn (C) si (A) multimea valorilor proprii. Daca
rk =
n
X
|ak,j |
j=1
j6=k
Dk = {z C : |z ak,k | < rk },
k = 1, 2, . . . , n,
atunci (A) nk=1 Dk .

Demonstatie. Fie o valoare proprie si x = (x1 , . . . , xn )T un vector propriu
max1in |xi | atunci din egalitatea
Pn corespunzator, Ax = x. Daca xk = P
n
a
x
=
x
rezult
a
(a
)x
=
j=1 ak,j . Din egalitatea modulelor

k
k,k
k
j=1 k,j j
j6=k
deducem
|ak,k |
n
X
j=1
j6=k
|ak,j |
|xj | X
|ak,j | = rk .
|xk |
j=1
j6=k
267
I
14.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
Proprietatea 14.1.25 Daca A Mm,n (C) atunci (Im(A)) = Ker(AH ).

Demonstatie. Daca y (Im(A)) atunci < y, z >= 0, z Im(A), adica
< y, Ax >= 0, x Cn . Din
0 =< y, Ax >=< AH y, x >,
x Cn
rezulta y Ker(AH ).
Proprietatea 14.1.26 Daca A Mm,n (C) atunci Cm = Im(A) Ker(AH ).
Proprietatea 14.1.27 Daca A Mn (R) atunci
dim(Ker(A)) + dim(Im(A)) = n
Demonstatie. Fie k = din(Ker(A)). Extindem o baza e1 , . . . , ek a lui Ker(A) cu
vectorii liniar independenti ek+1 , . . . , enP
. Astfel e1 , . . . , en formeaza o baza n Rn .
Daca y Im(A) atunci exista x = ni=1 ci ei astfel ncat
y = A(x) =
n
X
i=1
ci A(ei ) =
n
X
ci A(ei ).
i=k+1
Prin urmare orice vector din Im(A) se reprezinta ca o combinatie liniara a vectorilor A(ek+1 ), . . . , A(en ).
A(ek+1 ), . . . , A(en ) sunt liniar independenti. P
n
Intr-adevar, daca Pn
i=k+1 i ei Ker(A), deci exi=k+1 i A(ei ) = 0, atunci
Pk
Pk
Pn
ist
Pan constantele 1 , . . . , k astfel ncat i=k+1 i ei = j=1 j ej , sau j=1 j ej
i=k+1 i ei = 0, de unde 1 = . . . = k = k+1 = . . . = n = 0.
Rezulta ca A(ek+1 ), . . . , A(en ) formeaza o baza a subspatiului liniar Im(A) si
ca dim(Im(A)) = n k.

P 14.1 Sa se arate ca daca A, B Mn (R) astfel ncat AB = I atunci BA = I.
P 14.2 Sa se arate ca daca A Mn (R) este o matrice ortogonala atunci |A| =
1.
P 14.3 Sa se arate ca daca A, B Mn (R) sunt matrice ortogonale si |A| |B| =
1 atunci A + B este o matrice singulara.
268
MATRICEALA
R. A + B = A(A + B)T B |A + B|(1 |A||B|) = 0 |A + B| = 0.

P 14.4 [8] Sa se arate ca daca A Mn (R) = (ai,j )1i,jn este o matrice strict
superior triunghiulara - (ai,j = 0, i j) atunci An = 0.
P 14.5 [8] Sa se arate ca o matrice ortogonala si triunghiulara este o matrice
diagonala.
P 14.6 Daca A Mn (C) satisface egalitatea AH = A atunci
1. Valorile proprii ale matricei A sunt pur imaginare;
2. I A este inversabila;
3. Q = (I A)1 (I + A) este o matrice unitara.
R. 1. Fie o valoare proprie, Ax = x. Din egalitatile
< Ax, x > = kxk22
< x, AH x > = < x, Ax >= kxk22
rezulta + = 0 aduca < = 0.
2. Presupunem prin absurd ca matricea I A este singulara. Atunci exista
x Cn , x 6= 0 astfel ncat (I A)x = 0 sau Ax = x. Ar urma ca 1 este valoare
proprie pentru A, ceea ce nu se poate.
3. Din egalitatea (I A)(I + A) = (I + A)(I A), nmultind la staga si la
dreapta cu (I A)1 rezulta (I + A)(I A)1 = (I A)1 (I + A) = Q.
Apoi QH = (I + AH )(I AH )1 = (I A)(I + A)1 .
Rezulta QH Q = (I A)(I + A)1 (I + A)(I A)1 = I.
P 14.7 Fie u, v Cn si A = I + uv H .
1. Daca A este nesingulara aflati valoarea lui astfel ncat A1 = I + uv H .
ce caz matricea A este singulara?
2. In
cazul n care matricea A este singulara calculati Ker(A).
3. In
R. 1. Au loc egalitatile
(I + uv H )(I + uv H ) = I + uv H + uv H + uv H uv H = I + (1 + + )uv H ,
1
= 1+v1H u .
unde = v H u. Pentru 6= 1 rezulta = 1+
2. Pentru v H u = 1 matricea A este singulara: (I + uv H )uv H = 0.
3. Ker(A) = {u : C}.
269
I
14.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
P 14.8 Fie A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn . Sa se arate ca

v
uX
u n
kAkF = t
|ai,j |2
i,j=1
este o norma matriceala (norma Frobenius).

P 14.9 Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn . Sa se arate ca
kAk = n max |ai,j |
1i,jn
este o norma matriceala.

2
P 14.10 Fie w = ei n . Sa se arate ca:

1. Matricea
E=
n
1
1
..
.
1
w
...
...
..
.
wn1
..
.
1 wn1 . . . w(n1)
este hermitiana.
2. E 1 = E.
3. Daca ek = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0)T (1 pe pozitia k), k {1, 2, . . . , n}, este
baza canonica din Cn , atunci vectorii xk = Eek , k {1, 2, . . . , n} formeaza
o alta baza pentru Cn .
P 14.11 Sa se demonstreze formula Sherman-Morrison
(A + uv T )1 = A1
P 14.12 Fie

A=
A1 uv T A1
.
1 + v T A1 u
a uT
v B
o matrice pozitiv definita.

Sa se arate ca matricea B este nesingulara.
Sa se calculeze matricea A1 .
270
MATRICEALA
R.
1
A
cu
pT
q C
q = 1 B 1 v
1
auT B 1 v
vuT 1
)
a
C = (B
pT = a1 uT C
P 14.13 [8] Daca A Mn (R), s Rn , s 6= 0 atunci are loc egalitatea

kA(In
R. Daca u =
s
ksk2
kAsk22
ssT 2
2
)k
=
kAk
.
F
sT s F
ksk22
atunci relatia de justificat devine
kA(In uuT )k2F = kAk2F kAuk22 ,
kuk2 = 1.
Are loc egalitatea

T
n X
n
X
ai,k (k,j uk uj ))2 .
=
(
)k2F
kA(In uu
i,j=1 k=1
Expresia interioara este

((1
u2j )ai,j
n
X
ai,k uk uj ) = (ai,j
n
X
= a2i,j 2ai,j uj
n
X
ai,k uk + u2j (
ai,k uk )2 .
k=1
kA(In uu
)k2F
n
X
a2i,j
k=1
n X
n
n
X
X
2
(
ai,j uj )(
ai,k uk )+
i,j=1
n
X
n
X
i=1 j=1
i,j=1
a2i,j
n
X
n
X
u2j )(
i=1 j=1
n
X
ai,k uk uj )2 =
k=1
k=1
k6=j
Astfel
n
X
n
X
i=1 k=1
k=1
ai,k uk )2 =
k=1
ai,k uk )2 = kAk2F kAuk22 .
Capitolul 15
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consideram sistemul algebric de m ecuatii liniare cu necunoscutele
x1 , x2 , . . . , xn
a1,1 x1 + a1,2 x2 + . . . + a1,n xn = b1

....... ... ....... ... ... ... ........ ... ...
am,1 x1 + am,2 x2 + . . . + am,n xn = bm

unde ai,j , bi C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introducand notatiile matriceale
x1
a1,1 . . . a1,n
A = . . . . . . . . . x = ...
am,1 . . . am,n
xn
(15.1)
b1
b = ...
bm
sistemul (15.1) se scrie

Ax=b
In cazul n care m = n, adica numarul ecuatiilor coincide cu numarul necunoscutelor si daca matricea sistemului A este nesingulara, atunci solutia este
x = A1 b. Astfel problema inversabilitatii lui A este echivalenta cu rezolvarea
sistemului. Inversarea unei matrice este echivalenta cu rezolvarea a n sisteme
algebrice de ecuatii liniare, AX = In , unde prin In s-a notat matricea unitate de
ordin n.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare se mpart n
doua clase:
271
272
CAPITOLUL 15. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
metode finite, n sensul ca necesita efectuarea unui numar finit de operatii;

metode iterative.
In cele ce urmeaza vom prezenta metoda Gauss - Jordan si metada bazata pe
factorizarea LU (Gauss) din clasa metodelor directe si metoda Gauss - Seidel din
clasa metodelor iterative.
In cazul unui sistem algebric de ecuatii liniare incompatibil se defineste solutia
n sensul metodei celor mai mici patrate.
Mentionam existenta unor metode (metoda gradientului conjugat, metoda
reziduului minimal (Generalized Minimum RESidual - GMRES) care se prezinta
ca metode iterative, dar n esenta sunt metode finite si au conexiuni cu metode
de optimizare.
15.1
Num
arul de conditionare al unei matrice
Variatii mici ale datelor (adica ale termenilor vectorului liber sau ale elementelor matricei) pot furniza variatii importante a solutiei sistemului. Acest
fenomen pune n evidenta caracterul instabil al rezolvarii unui sistem algebric de
ecuatii liniare.
Punem n evidenta un indicator care influenteaza stabilitatea solutiei unui
sistem algebric de ecuatii liniare.
Avem nevoie de urmatoarele rezultate
Teorema 15.1.1 Fie A Mn (R). Daca kAk < 1 atunci
1. Matricea In A este inversabila;
2. (In A)1 = limn (In + A + A2 + . . . + An );
3. k(In A)1 k
1
.
1kAk
Teorema 15.1.2 Fie A, B Mn (R). Daca kI BAk < 1 atunci

1. matricele A si B sunt inversabile;
2. au loc evaluarile
kBk
kAk
kA1 k 1kIBAk
,
kB 1 k 1kIBAk
kA1 Bk kBkkIBAk
, kA B 1 k kAkkIBAk
.
1kIBAk
1kIBAk
273
15.1. NUMARUL
DE CONDIT
IONARE AL UNEI MATRICE
Demonstratie. Ipoteza implica inversabilitatea matricei I (I BA) = BA si

1
inegalitatea k(BA)1 k 1kIBAk
.
Din |BA| = |B||A| =
6 0 deducem inversabilitatea matricelor A si B.
Au loc egalitatile
A(BA)1 = (A1 )1 (BA)1 = B 1 ,
(BA)1 A = (BA)1 (B 1 )1 = A1
si n consecinta
kA1 k k(BA)1 kkBk
kBk
.
1 kI BAk
Aceasta evaluare implica

kB 1 Ak = kB 1 (I BA)k kB 1 kkI BAk
kAkkI BAk
.
1 kI BAk
Celelalte doua inegalitati se justifica asemanator.

Presupunem ca n locul rezolvarii sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b
se rezolva sistemul perturbat (A + A)y = b + b, unde A Mn (R) si b Rn .
Daca y x = x atunci din
(A + A)(x + x) = b + b
deducem
(A + A)x = b Ax.
Teorema 15.1.3 Daca A este o matrice inversabila si kAk <
matricea A + A este inversabila si

kxk
kA| kA1 k
kAk kbk
+
.
kxk
1 kA1 k kAk kAk
kbk
(15.2)
1
kA1 k
atunci
Demonstratie. Daca B = A + A atunci

kI BA1 k = kI (A + A)A1 k = kAA1 k kAkkA1 k < 1
Potrivit Teoremei 15.1.2 matricea A + A este inversabila si k(A + A)1 k
kA1 k
.
1kA1 k kAk
274
Din (15.2) deducem ca x = (A + A)1 (b Ax) de unde

kxk k(A + A)1 k(kbk + kAk kxk)
kA1 k
(kbk + kAk kxk).
1 kA1 k kAk
Impatind prin kxk si utilizand inegalitatea kbk = kAxk kAk kxk gasim

kxk
kA| kA1 k
kAk
kbk
kxk
1 kA1 k kAk kAk
kAk kxk
kA| kA1 k
1 kA1 k kAk
kAk kbk
+
kAk
kbk

.
Numarul
(A) = ||A|| ||A1 ||
influenteaza stabilitatea rezolvarii unui sistem algebric de ecuatii liniare A x = b
n sensul ca cu cat (A) este mai apropiat de 1 cu atat efectul perturbarii solutiei
este mai mic. Numarul (A) se numeste numar de conditionare a matricei A n
raport cu norma matriceala considerata.
15.2
Metoda Gauss - Jordan
Sistemului liniar
yi =
n
X
ai,j xj
i = 1, 2, . . . , m
(15.3)
j=1
l atasam tabloul
x1
...
xj
y1
..
.
a1,1
..
.
. . . a1,j
..
.
. . . a1,s
..
.
. . . a1,n
..
.
yi
..
.
ai,1
..
.
...
...
...
yr
..
.
ar,1
..
.
. . . ar,j
..
.
ai,j
..
.
...
xs
ai,s
..
.
. . . ar,s
..
.
...
xn
ai,n
..
.
. . . ar,n
..
.
ym am,1 . . . am,j . . . am,s . . . am,n
(15.4)
275
15.2. METODA GAUSS - JORDAN
Sa presupunem ar,s 6= 0. Din ecuatia r a sistemului (15.3) explicitam xs

xs =
ar,1
ar,s1
yr
ar,s+1
ar,n
x1 . . .
xs1 +
xs+1 . . .
xn . (15.5)
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s
Substituind xs n celelalte ecuatii, pentru i 6= r, gasim

yi = (ai,1
+
ai,s ar,1
ai,s ar,s1
) x1 + . . . + (ai,s1
) xs1 +
ar,s
ar,s
(15.6)
ai,s ar,s+1
ai,s ar,n
ai,s
yr + (ai,s+1
) xs+1 + . . . + (ai,n
) xn .
ar,s
ar,s
ar,s
Sistemului format din ecuatiile (15.5) si (15.6) i corespunde tabloul (15.7).

y1
..
.
x1
b1,1
..
.
...
...
yi
..
.
bi,1
..
.
...
xj
b1,j
..
.
...
...
bi,j
..
.
...
yr
a1,s
ar,s
...
...
xn
b1,n
..
.
ai,s
ar,s
...
bi,n
..
.
..
.
..
.
(15.7)
r,j
1
xs aar,1
. . . ar,s
. . . ar,s
. . . aar,n
r,s
r,s
..
..
..
..
..
.
.
.
.
.
ym bm,1 . . . bm,j . . . bm,r . . . bm,n
(a
unde bij = i,j r,sar,s i,s r,j , pentru i 6= r si j 6= s.

Numim pas Jordan cu elementul pivot ar,s 6= 0 urmatorul ansamblu de operatii
prin care tabloul (15.4) se transforma n tabloul (15.7)
1. Se intervertesc yr si xs ;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se lasa neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula bi,j = ai,j ar,s ai,s ar,j .
Aceasta relatie este cunoscuta sub numele de regula dreptunghiului. Elementul bi,j care se calculeaza are drept corespondent n tabloul (15.4) pe
ai,j care mpreuna cu elementul pivot ar,s definesc, ca varfuri diagonal opuse
un dreptunghi. bi,j este diferenta dintre produsele elementelor celor doua
diagonale; ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.
276
6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.

Aplicam substitutiile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (15.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
x1
0 a1,1
..
[1]
.
0 ai,1
..
..
.
.
0
[2]
xj
a1,j
..
[3]
.
. . . ai,j
..
.
...
...
. . . xn
. . . a1,n
..
.
...
ai,n
..
.
[4]
1
b1
[5]
bi
..
.
(15.8)
am,1 . . . am,j . . . am,n bm
Numerele ncadrate scot n evidenta cinci zone n tabloul (15.8). Un pas

Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu ar,s 6= 0 - are
ca urmare intervertirea unui xr din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicitarii lui xr din a s -a ecuatie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuatii. Astfel, tinand seama de interpretarea data tabloului (15.8), obiectivul
urmarit este efectuarea a cat mai multi pasi Jordan.
Sa presupunem ca efectuand r pasi Jordan ajungem la urmatorul tablou (eventual schimband indicii ecuatiilor si ai necunoscutelor)
...
...
[1]
b1,1
..
.
[3I ]
b1,r
..
.
xr
br,1
...
br,r
...
...
...
...
x1
0
..
.
0
br+1,1 . . . br+1,r
..
..
.
[3III ]
.
bm,1
...
bm,r
[2]
[4]
..
. xr+1
. . . xn
1
..
. b1,r+1 . . . br,n c1
..
..
.
.
.
[3II ] ..
[5]
..
. br,r+1 . . . br,n cr
..
.
...
... ... ...
..
.
0
...
0 cr+1
..
..
.
..
.
.
[3IV ] ..
.
..
.
0
...
0
cm
(15.9)
In tabloul (15.9) nu putem alege nici un element pivot n zona [3IV ]. Din punctul
de vedere al rezolvarii sistemului, zona [3IV ] este singura n care are sens cautarea
unui element pivot.
T
inand seama de interpretarea data tabloului, daca
cr+1 = . . . = cm = 0,
277
15.2. METODA GAUSS - JORDAN
atunci sistemul este compatibil cu solutia

xi = bir+1 xr+1 + . . . + bin xn ,
i = 1, 2, . . . , r ;
iar n caz contrar sistemul este incompatibil.

Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar
x1
2x1
x1
2x
3x1
+ x2
x2
+ 2x2
+ x2
+ 2x2
+ x3
+ 2x3
x3
+ 4x3
2x3
+ x4
x4
+ 2x4
+ x4
+ 2x4
=
2
=
1
= 1
=
7
= 5
tablourile corespunzatoare pasilor Jordan sunt
0
0
0
0
0
x1 x2 x 3 x4
1
1 1
1
1 2
2 1 2 1 1
1 2 1 2
1
2 1
4
1 7
3 2 2 2
5
x1
x2
0
0
0
x1
0
0
0
0
x2 x3
x4
1
1 1
1
2
3 1
0 3 1 3 1
1 2
1
3
1
2
1
3
1 5
1
11
x3 x4
1
1
0
1
0 1
1
2 1
0 4 2
1
0
2
5 1
0 10 2
x1
x2
0
x3
0
x4
1
0 1
1
1
0
0
0
2
0
0
Sistemul este compatibil, cu solutia x1 = 1, x2 = 1 x4 , x3 = 2.

Observatie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunzatoare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul sagetilor reprezinta rezultatul nmultirii ecuatiei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operatie simplifica calculele efectuate manual.
278
15.3
Inversarea unei matrice
Fie matricea A Mn (C); A = (ai,j )i,j=1,n . Atasam matricei A sistemul liniar

y = A x caruia i corespunde tabloul:
y1
..
.
yi
..
.
yn
x1 . . . xj . . . xn
a1,1 . . . a1,j . . . a1,n
..
..
..
.
.
.
ai,1 . . . ai,j . . . ai,n
..
..
..
.
.
.
an,1 . . . an,j . . . an,n
(15.10)
Daca se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (15.10) n tabloul:
x1
..
.
y1 . . . y n
b1,1 . . . b1,n
..
.
(15.11)
xn bn,1 . . . bn,n
atunci matricea A este nesingulara si B = (bi,j )i,j=1,n reprezinta inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei
2 4
3
1
A= 0 1
2 2 1
efectuam pasii Jordan.
y1
y2
y3
x1 x2 x3
2 4
3
0 1
1
2 2 1
y1
x2
y3
x1 y2 x3
2 4 1
0 1 1
2 2 3
y3 y2 y1
1
x3 21 1
2
1
x2
2 12
2
3
x1 41 52
4
x3
x2
y3
x1
y2 y1
2
4 1
2 3
1
4 10
3
279
15.4. FACTORIZAREA LU
Rezulta
A1 =
15.4
3
4
21
1
2
52 41
1
2
.
2
1 12
Factorizarea LU
Fie A Mn (R). Daca L este o matrice inferior triunghiulara si U o matrice

superior triunghiulara astfel ncat A = LU, atunci aceasta relatie se numeste
factorizarea LU (Lower / Upper) a matricei A.
Aplicatii ale factoriz

arii LU.
Calculul determinantului:
|A| = |L||U | =
n
Y
Li,i
i=1
n
Y
Ui,i .
i=1
O matrice este nesingulara daca toate elementele de pe diagonala matricelor

L, U sunt nenule.
Rezolvarea sistemului Ax = b. Daca A = LU atunci rezolvarea sistemului
revine la rezolvarea a doua sisteme triunghiulare
Ly = b,
U x = y.
Algoritmul factoriz
arii LU
Notand prin l1 , l2 , . . . , ln coloanele matricei L si prin uT1 , uT2 , . . . , uTn liniile
matricei U factorizarea LU devine
uT1
n
uT X
2
A = LU = [l1 l2 . . . ln ] .. =
lk uTk .
(15.12)
. k=1
uTn
280
lk si uTk au primele k 1 elemente egale cu 0, prin urmare
0
0 ... 0
0
..
..
..
..
.
. ... .
.
0
0 ... 0
0
lk uTk =
(0
.
.
.
0
U
.
.
.
U
)
=
k,k
k,n
0 . . . 0 Lk,k Uk,k
Lk,k
..
.
..
.
. . . . ..
.
..
0 . . . 0 Ln,k Uk,k
Ln,k
...
...
...
...
...
...
0
..
.
0
Lk,k Uk,n
..
.
Ln,k Uk,n
Astfel n (15.12) adunarea celui de al klea termen nu modifica primele k 1

linii si coloane.
Egalitatea (15.12) se poate scrie recursiv
A(0) = A,
A(k) = A(k1) lk uTk ,
k {1, . . . , n}.
(15.13)
O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate

elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU se disting
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiulara unitate;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiulara unitate.
Egalitatea (15.12) nu se modifica daca nlocuim lk k lk si uTk 1k uTk .
Parametrii k se aleg n functie de factorizarea dorita.
In cele ce urmeaza se va considera cazul factorizarii LU de tip Doolittle.
Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn . Notam prin Ak , k {1, 2, . . . , n} matricele
a1,1 . . . a1,s
As = (ai,j )1i,js = . . . . . . . . . .
as,1 . . . as,s
Definitia 15.4.1 Matricea A satisface ipoteza Jm daca |As | =
6 0, s {1, 2, . . . , m}.
(k) Mn (R) o matrice de forma
Fie X
x1,1 x1,2 . . .
x2,2 . . .
...
(k) =
X
x1,k
x2,k
..
.
...
...
x1,n
x2,n
..
.
xk,k . . . xk,n
xk+1,k . . . xk+1,n
..
..
.
.
xn,k . . . xn,n
281
(k) prin
Definitia 15.4.2 Definim transformarea Gauss atasata matricei X
...
1
(k)
xk+1,k
M =
xk,k 1
..
..
.
.
x
1
xn,k
k,k
Elementele nescrise sunt 0.
Atunci transformata Gauss va fi
x1,1 x1,2 . . . x1,k x1,k+1
x2,2 . . . x2,k x2,k+1
..
..
..
.
.
.
(k+1)
(k) (k)
xk,k xk,k+1
X
=M X =
0 yk+1,k+1
..
..
.
.
0
yn,k+1
cu
yi,j = xi,j
xi,k xk,j
xk,k
...
...
x1,n
x2,n
..
.
. . . xk,n
. . . yk+1,n
..
.
...
yn,n
i, j {k + 1, . . . , n}.
(k+1) se obtine din X

(k) adunand la linia i {k + 1, . . . , n}
Altfel exprimat, X
xi,k
linia k nmultita n prealabil cu xk,k .
(k)
s(k+1) | =
Prin urmare, pentru s {1, . . . , n}, |Ms | = 1 si n consecinta |X
s(k) |.
|X
In particular, pentru s = k + 1
(k+1)
|X
k+1 | = x1,1 . . . xk,k yk+1,k+1 ,
(k) | =
de unde rezulta ca daca |X
0 atunci yk+1,k+1 6= 0.
k+1 6
Presupunem ca matricea A satisface ipoteza Jn1 .
(0)
Pentru k = 1, A(0) = A, a1,1 = a1,1 = |A1 | =
6 0. Alegem
1
a(0)
2,1
a(0)
1,1
(0)
(0)
T
u1 = (a1,1 . . . a1,n )
si
l1 =
...
a(0)
n,1
(0)
a1,1
282
Elementele matricei l1 uT1 situate pe prima linie si pe prima coloana coincid cu

cele ale matricei A. Prin urmare matricea A(1) are toate elementele de pe prima
linie si de pe prima coloana egala cu 0. In plus
(0)
(1)
ai,j
(0)
ai,j
ai,1
(0)
a ,
(0) 1,j
a1,1
i = 2, . . . , n; j = 1, . . . , n.
Introducem matricele
A(1) = A,
A(2) = M (1) A(1) =
In consecinta a(1)
2,2 6= 0.
Inductiv, presupunem ca s-au construit
si
(0) (0)
a1,1 a1,2
0 a(1)
2,2
.
..
.
.
.
(k)
(k1)
(1) (1)
A =M
...M A =
0
0
.
..
.
.
.
0
0
(0)
(0)
a1,1 a1,2
(1)
0 a2,2
..
..
.
.
(1)
0 an,2
(0)
. . . a1,n
(1)
. . . a2,n
..
..
.
.
(1)
. . . an,n
(k1)
A(k1) = (ai,j
(0)
. . . a1,k1
(1)
. . . a2,k1
..
.
(k1)
)1i,jn cu ak,k
(0)
...
...
...
(k1)
. . . ak,n
..
...
.
(k1)
. . . an,n
...
...
0
..
.
ak,k
..
.
...
an,k
(k1)
(k1)
(k1)
. . . ak,n )
si
lk =
a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k1)
(k)
Au loc egalitatile |As | = |As |, s {1, 2, . . . , n}.
Alegem
uTk = (0 . . . 0 ak,k
(0)
a1,k
(1)
a2,k
..
.
0
..
.
0
1
(k1)
ak+1,k
(k1)
ak,k
..
.
(k1)
an,k
(k1)
ak,k
6= 0
283
In virtutea lui (15.13), construim A(k) = A(k1) lk uT care va avea primele k

k
(k)
linii si k coloane cu toate elementele egale cu 0. Elementul ai,j este dat de
(k1)
(k)
ai,j
(k1)
ai,j
ai,k
(k1)
a
(k1) k,j
ak,k
(k1) (k1)
(k1) (k1)
ak,k ai,k ak,j
,
(k1)
ak,k
ai,j
adica numaratorul se calculeaza cu regula dreptunghiului

(k1)
ak,k .
Matricea A(k+1) = M (k) A(k) va fi
(0) (0)
(0)
(0)
(0)
a1,1 a1,2 . . . a1,k1 a1,k
a1,k+1
(1)
(1)
(1)
(1)
a2,k+1
0 a2,2 . . . a2,k1 a2,k
.
..
..
..
..
..
.
.
.
.
(k1)
(k1)
(k+1)
A
= 0
0 ...
0
ak,k
ak,k+1
(k)
0
0 ...
0
0
ak+1,k+1
..
.. . .
..
..
..
.
.
.
.
.
.
(k)
0
0 ...
0
0
an,k+1
(15.14)
avand elementul pivot
...
...
..
.
(0)
a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k1)
. . . ak,n
(k)
. . . ak+1,n
..
..
.
.
(k)
. . . an,n
(k)
de unde rezulta ca ak+1,k+1 6= 0.

Astfel s-a demonstrat
Teorema 15.4.1 Daca matricea A Mn (R) satisface ipoteza Jn1 atunci exista
matricea inferior triunghiulara L si o matrice superior triunghiulara U astfel
ncat A = LU.
Se poate da si o demonstratie neconstructiva, bazata pe inductia matematica.
Demonstratie. Se observa ca A = LU Ak = Lk Uk , k {1, 2, . . . , n}, unde
Ak , Lk , Uk sunt matricele de dimensiune k k decupate respectiv din A, L, U, din
coltul N-V.
Inductie dupa k. Pentru k = 1 : a1,1 = 1 a1,1 . Presupunem ca pentru k
{1, . . . , n 1} are loc descompunerea Ak = Lk Uk . Ipoteza Jn1 implica |Ak | =
|Uk | =
6 0. Atunci

Ak b
Ak+1 =
cT
cu b, c Rk , R. Determinam r, s Rk , R astfel ncat sa aiba loc descompunerea

Ak b
Lk 0
Uk s
Ak+1 =
=
= Lk+1 Uk+1 .
cT
rT 1
0
284
Se obtin
b = Lk s s = L1
k b,
T
T
c = r Uk r = (UkT )1 c,
= rT s + = rT s.
Pentru k {1, . . . , n 2} ipoteza Jn1 implica |Ak+1 | = |Uk | = |Uk+1 | =
6 0. La
ultimul pas, k = n 1, nu mai este necesar ca matricea Un=k+1 sa fie nesingulara.
Observatia 15.4.1
Pentru existenta factorizarii LU, cerinta ca matricea A sa satisfaca ipoteza Jn1
este esentiala. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existenta unei factorizari LU pentru

0 1
l1,1 0
u1,1 u1,2
=
.
1 1
l2,1 l2,2
0
u2,2
Atunci au loc egalitatile contradictorii l1,1 u1,1 = 0, l1,1 u1,2 = 1, l2,1 u1,1 = 1.
Matrice de permutare. Notam prin Pi,j Mn (R) matricea
1
0
..
.
i
0
1
.
Pi,j =
.
j
1
0
..
.
0
1
pe care o numim matrice de permutare.

Urmatoarele proprietati se stabilesc prin verificare directa:
1. Daca A Mn (R) atunci Pi,j A este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
285
2. Daca A Mn (R) atunci APi,j este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
2
=I
3. Pi,j
1
Pi,j
= Pi,j .
In lipsa ipotezei Jn1 , la pasul k a constructiei din demonstrtia Teoremei

(k1)
15.4.1, nu mai avem asigurata cerinta ak,k 6= 0.
(k1)
Daca ak,k
= 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala prin(k1)
cipala un element nenul fie acesta aik ,k

Relatia (15.130 devenind
atunci interschimbam liniile k si ik .
A(k) = Pk A(k1) lk uTk ,
cu Pk = Pk,ik .
(15.15)
(k1)
Daca ak,k = 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem
lk = ek ,
(k1)
uTk = (0 . . . 0 ak,k
(k1)
. . . ak,n )
si
Pk = In ,
unde ek este vectorul din baza canonica.

(k1)
Daca ak,k 6= 0 atunci alegem Pk = In .
Din relatiile (15.15), prin eliminarea elementelor intermediare rezulta
(n)
0=A
= (Pn Pn1 . . . P1 )A
ln uTn
n1
X
(Pn Pn1 . . . Pk+1 )lk uTk =
k=1
= PA
n
X
lk uT ,
k
k=1
unde ln = ln si lk = (Pn Pn1 . . . Pk+1 )lk , k {1, 2, . . . , n 1}. Un vector lk

are aceasi forma ca si vectorul lk , deoarece eventualele permutari au vizat doar
elementele de pe pozitiile k, . . . , n.
Elementele matricelor L si U se pot pastra n A, mai precis elementele nenule
ale liniei k din U apar pe linia k a lui A deasupra diagonalei principale, iar coloana
k din L -fara 1 - apare pe coloana k a lui A sub diagonala principala.
Rezulta urmatorul algoritm:
1. P = In ;
2. Pentru k = 1, 2, . . . , n 1 executa
(a) Daca ak,k = 0 atunci
286
Daca pe coloana k sub diagonala principala exista un element

nenul atunci se schimba acea linie cu linia k si P := Pk,ik P (prin
ik s-a notat linia elementului nenul);
Daca pe coloana k sub diagonala principala nu exista nici un element nenul atunci se continua cu urmatorul k;
(b) Elementele liniei k situate pe si deasupra diagonalei principale se lasa
nemodificate;
(c) Elementele corespunzatoare indicilor i, j {k + 1, . . . , n} se calculeaza
folosind regula dreptunghiului cu pivotul ak,k , (15.14).
(d) Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se mpart la
ak,k ;
Astfel are loc
Teorema 15.4.2 Pentru orice matrica A Mn (R) exista o matrice inferior
triunghiulara L, o matrice superior triunghiulara U si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel ncat
P A = LU.
Exemplu. Sa se deduca factorizarea LU a matricei
A=
1
2 1 3
2
2
4 2 5
1
1 2 1 3 4
.
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
Atasam matricei A tabloul

1
2 1 3
2
2
4 2 5
1
1 2 1 3 4
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
287
Desfasurarea calculelor este

1
2
1
3
1
k=1 P =I
|
|
|
|
2 1 3
2
0 0 1 3
0 0
0 2
0 5
1
1
0 5 3 2
k=2 P =I
1
2
3
1
1
k = 3 P = P3,4
1
2
3
1
1
1 3
2
0 1 3
| 5
1
1
| 0
0 2
| 5 3 2
2
0
0
0
0
2
0
0
0
0
1
0
5
0
1
3
2
1 3
1
1
| 0 2
| 4 1
1
0
5
1
0
3
1
1
4
0
k = 4 P = P4,5 P3,4
1
2
3
1
1
2
0
0
0
0
2
3
1
1
| 2
Atunci
L=
1
2
3
1
1
0
1
0
0
0
0
0
1
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
1
U =
P = P4,5 P3,4
1
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
1
2 1 3
2
0 0 1 3
0 5
1
1
0 0 4 1
0 0
0 2
1
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
1
0
288
15.5
Cazul matricelor simetrice - Factorizarea

Cholesky
Fie A Mn (R) o matrice simetrica care satisface ipoteza Jn1 . Datorita

simetriei, descompunerea LU poate fi scrisa
D1,1
0 ...
0
lT1
n
0 D2,2
T
0
l2 X
A = LDLT = [l1 l2 . . . ln ] ..
=
Dk,k lk lTk
..
..
..
.
.
.
.
k=1
0
0 . . . Dn,n
lTn
si sub forma recursiva
A(0) = A;
A(k) = A(k1) Dk,k lk lTk ,
(k1)
unde Dk,k = ak,k .
Cazul matricei simetrice si strict pozitiv definit

a
Are loc urmatoarea proprietate a matricelor strict pozitiv definite
Teorema 15.5.1 Daca matricea A Mn (R) este strict pozitiv definita atunci ea
satisface ipoteza Jn .
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat
|Ak | = 0. In acest caz existax1 Rk , x1
6= 0 astfel
t Ak x1 = 0. Considerand
nca
Ak A1,2
x1
partitionarea matricei A =
si x =
Rn deducem relatiile
A2,1 A2,2
0
contradictorii
0 < < Ax, x >=< Ak x1 , x1 >= 0.
Teorema 15.5.2 Daca are loc factorizarea Doolittle A = LDLT , A Mn (R),
atunci matricea A este strict pozitiv definita daca si numai daca elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Demonstratie. Sa aratam ca elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Potrivit factorizarii LU de tip Doolittle, matricea L este nesingulara, |L| = 1.
289
15.6. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE
Pentru orice i {1, . . . , n} exista xi Rn astfel ncat LT xi = ei . Daca D =

diag(D1,1 , . . . , Dn,n ) atunci
0 < < Axi , xi >=< LDLT xi , xi >=< DLT xi , LT xi >=< Dei , ei >= Di,i .
Reciproc, presupunem ca A = LDLT si Di,i > 0, i {1, 2, . . . , n}. Fie
x Rn , x 6= 0 si y = LT x = (yi )1in . Atunci y 6= 0 si
T
< Ax, x >=< LDL x, x >=< DL x, L x >=< Dy, y >=
n
X
Di,i yi2 > 0.
i=1
Teorema 15.5.2 ofera un criteriu de verificare a strict pozitiv definirii unei matrice simetrice: se face descompunerea LDLT si se cerceteaza semnul elementelor
de pe diagonala matricei D.
In cazul matricelor simetrice si strict pozitiv definita are loc factorizarea
Cholesky
Teorema 15.5.3 Daca A Mn (R) este o matrice simetrica si strict pozitiv
definita atunci exista o matrice inferior triunghiulara K Mn (R) astfel ncat
A = KK T .
p
p
Demonstratie. Definim F = diag( D1,1 , . . . , Dn,n ) si K = LF. Deoarece
F 2 = D avem
A = LDLT = LF 2 LT = KK T .
15.6
Rezolvarea sistemelor tridiagonale
Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma
a1 x1 + c1 x2 = d1
bi xi1 + ai xi + ci xi+1 = di ,
2 i n 1,
bn xn1 + an xn = dn
Matricea sistemului
a1 c 1 0 0 . . . 0
0
0
b 2 a2 c 2 0 . . . 0
0
0
0 b 3 a3 c 3 . . . 0
0
0
... ... ... ... ... ...
...
...
0 0 0 0 . . . bn1 an1 cn1
0 0 0 0 ... 0
bn
an
(15.16)
290
are elementele nunule situate n imediata vecinatate a diagonalei principale. O

asemenea matrice se numeste matrice banda. In cazul de fata, latimea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metoda eficienta relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (15.16), numita metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuatie a sistemului (15.16), explicitand pe x1
gasim x1 = ac11 x2 + ad11 , adica o relatie de forma x1 = R2 x2 +S2 cu R2 = ac11 , S2 =
d1
. Presupunand xi1 = Ri xi + Si si substituind n a ia ecuatie a sistemului
a1
gasim
bi (Ri xi + Si ) + ai xi + ci xi+1 = di
de unde rezulta
xi =
ci
di bi Si
xi+1 +
= Ri+1 xi+1 + Si+1 .
ai + bi Ri
ai + bi Ri
Am dedus relatiile de recurenta

Ri+1 =
ci
ai + bi Ri
Si+1 =
di bi Si
ai + bi Ri
i = 2, 3, . . . , n.
Al doilea parcurs. Din relatiile

xn1 = Rn xn + Sn
bn xn1 + an xn = dn
deducem
d n bn S n
,
an + bn Rn
= Ri xi + Si calculam succesiv xn1 , xn2 , . . . , x1 .
xn =
si utilizand egalitatile xi1
Alt sistem tridiagonal

Fie sistemul
a1 c 1
b1
b 2 a2 c 2
..
..
..
.
.
.
bn1 an1 cn1

cn
bn
an
x1
x2
..
.
xn1
xn
d1
d2
..
.

=

dn1
dn
291
15.7. METODE ITERATIVE
sau
a1 x 1 + c 1 x 2 + b 1 x n
= d1
bi xi1 + ai xi + ci xi+1 = di i = 2, . . . , n 1
bn xn1 + an xn + cn x1 = dn
Rescriem prima ecuatie sub forma
x1 =
cu R2 = ac11 , S2 =
In general
d1
,
a1
d1
c1
b1
x2 xn = R2 x2 + S2 + W2 xn ,
a1 a1
a1
W2 =
b1
.
a1
xi1 = Ri xi + Si + Wi xn .
(15.17)
Introducand aceasta expresie n a i-a ecuatie si explicitand xi se obtine

xi =
di bi Si
bi Wi
ci
xi+1 +
xn =
ai + bi Ri
ai + bi Ri ai + bi Ri
(15.18)
= Ri+1 xi+1 + Si+1 + Wi+1 xn ,

ci
bi Si
i Wi
adica Ri+1 = ai +b
, Si+1 = adii+b
, Wi+1 = aib+b
.
i Ri
i Ri
i Ri
Se pot determina coeficientii Ui , Vi , i {1, 2, . . . , n} astfel ncat
xi = Ui xn + Vi .
(15.19)
Evident Un = 1, Vn = 0. Substituind (15.19) n (15.17) gasim

xi1 = (Ri Ui + Wi )xn + Ri Vi + Si = Ui1 xn + Vi1 ,
cu Ui1 = Ri Ui + Wi , Vi1 = Ri Vi + Si . Din ultima ecuatie a sistemului se obtine
xn =
dn bn Vn1 cn V1
an + bn Un1 + cn U1
iar celelalte necunoscute se determina utilizand (15.19).
15.7
Metode iterative
Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn si b Rn , b = (bi )1in . Pentru rezolvarea

sistemului algebric de ecuatii liniare
Ax = b
(15.20)
292
consideram clasa de metode iterative

B
uk+1 uk
+ Auk = b,
k
(15.21)
unde B Mn (R) si k R sunt parametri care definesc metoda iterativa.

Pornind de la un element arbitrar u0 se construieste un sir (uk )kN unde fiecare
element reprezinta o aproximatie a solutiei sistemului algebric (15.20) (binenteles
daca aceasta solutie exista). Astfel vorbim de metode iterative de rezolvare a
sistemului algebric (15.20).
Prezinta interes sa precizam conditiile n care sirul de aproximatii
(uk )kN converge catre solutia sistemului.
Pentru matricea A introducem notatiile
a1,1
0
..
D=
.
.
A =
ai,i
..
an,n
0
0
a2,1 0
..
...
.
,
..
.
0
an,1 an,2 . . . an,n1 0
+
A =
0 a1,2 a1,3 . . . a1,n

0 a2,3 . . . a2,n
..
..
..
.
.
.
0 an1,n
0
0
Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Daca ai,i 6= 0, i {1, 2, . . . , n} atunci explicitand
necunoscuta xi din ecuatia i obtinem
xi =
n
X
ai,j
j=1
ai,i
xj +
bi
ai,i
(15.22)
j6=i
Construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn ) definit prin formulele de recurenta

uk+1
i
n
X
ai,j
j=1
j6=i
ai,i
ukj +
bi
ai,i
i {1, . . . , n},
(15.23)
293
k N, iar prima aproximatie u0 = (u01 , . . . , u0n ) este un element din Rn .

Relatiile (15.23) se poate scrie sub forma
ai,i (uk+1
i
uki )
n
X
ai,j uki = bi
i {1, . . . , n}
j=1
sau sub forma matriceala

D(uk+1 uk ) + Auk = b.
(15.24)
In acest caz B = D si k = 1, k N.
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (15.22), construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn )
definit prin formulele de recurenta
uk+1
1
n
X
a1,j
j=2
uk+1
=
i
i1
X
ai,j
j=1
uk+1
=
n
a1,1
n1
X
j=1
ai,i
ukj +
b1
a1,1
uk+1
(15.25)
n
X
ai,j k
bi
uj +
a
ai,i
j=i+1 i,i
2in1
an,j
bn
uk+1
+
j
an,n
an,n
k N si u0 Rn . Formulele de recurenta se pot rescrie sub forma

i
X
ai,j uk+1
+
j
j=1
n
X
ai,j ukj = bi
i {1, . . . , n}
j=i+1
sau sub forma matriceala

(A + D)uk+1 + A+ uk = b,
si
(A + D)(uk+1 uk ) + Auk = b.
(15.26)
Astfel B = A + D si k = 1 k N.
3. Metoda relax
arii (Succsessive Overrelaxation - SOR). Fie R .
Metoda relaxarii este data de
uk+1 uk
+ Auk = b,
(15.27)
(D + A )
adica B = D + A , k = , k N. Se observa ca pentru = 1 se obtine

metoda Gauss-Seidel.
294
Din punct de vedere practic, formula de recurenta (15.21), cu k = , se

utilizeaza sub forma
uk+1 = T uk + d
(15.28)
cu T Mn (R) si d Rn .
Presupunem ca daca x Rn este solutia sistemului Ax = b, (15.20), atunci
x = T x + d, adica x este punctul fix al aplicatiei f (x) = T x + d.
Definitia 15.7.1 Metoda (15.28) este convergenta daca pentru orice u0 Rn
sirul (uk )kN converge catre solutia sistemului Ax = b.
Teorema 15.7.1 Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) Metoda (15.28) este convergenta;
(2) (T ) < 1;
(3) Exista o norma matriceala k k astfel ncat kT k < 1.
Demonstratie. (1) (2). Fie u0 Rn si limk uk = x. Scazand x = T x + d
din (15.28) rezulta
uk+1 x = T (uk x),
k N.
Notand ek = uk x, egalitatea anterioara se scrie ek+1 = T ek , de unde ek = T k e0 .
Deoarece limk ek = 0 are loc egalitatea limk T k e0 = 0. Cum u0 este arbitrar,
din Teorema 17.3.10 rezulta (T ) < 1.
(2) (3). Potrivit Teoremei 17.3.7, pentru 0 < < 1 (A) exista o norma
matriceala astfel ncat kT k < (A) + < 1.
(3) (1). Concluzia rezulta din relatiile
kek k = kT k e0 k kT k k ke0 k kT kk ke0 k 0, k .
Observatia 15.7.1 Conditia kT k < 1 reprezinta conditia de contractie a functiei
f (x), definita mai sus.
Studiul convergentei acestor metode se va prezenta n cazurile n care matricea
A este
cu diagonala dominanta,
simetrica si pozitiv definita.
295
Matricea sistemului are diagonala dominant

a
Teorema 15.7.2 Daca
Pn
j=1
j6=i
|ai,j | < |ai,i |, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-
ximatii (uk )kN construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel converge catre solutia sistemului algebric (15.20).
Demonstratie. Potrivit Propozitiei 14.1.15 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuatii liniare (15.21) are o solutie unica.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaza asemanator.
Fie x = (x1 , . . . , xn ) solutia sistemului (15.20) si i acel indice pentru care
|uk+1
xi | = max |uk+1
xj | = kuk+1 xk .
i
j
1jn
Scazand relatia i din (15.25) din relatia corespunzatoare din

(15.22) obtinem
uk+1
i
xi =
i1
X
ai,j
j=1
Notand
ai,i
(ujk+1
n
X
ai,j k
xj )
(uj xj ).
a
i,i
j=i+1
i1
X
ai,j
|,
pi =
|
ai,i
j=1
(15.29)
n
X
ai,j
qi =
|
|
ai,i
j=i+1
din relatia (15.29) deducem

|uk+1
i
i1
n
X
X
ai,j
ai,j
k+1
xi |
|
| |uj xj | +
| |ukj xj |
|
a
a
i,i
i,i
j=1
j=i+1
pi |uk+1
xi | + qi max |ukj xj |.
i
1jn
Atunci
qi
kuk xk
(15.30)
1 pi
q
Fie = max{ 1pj j : j = 1, 2, . . . , n}. Atunci din ipoteza teoremei rezulta ca
0 < < 1 si utilizand succesiv relatiile de tip (15.30) obtinem:
kuk+1 xk = |uk+1
xi |
i
kuk xk kuk1 xk 2 kuk2 xk . . . n ku0 xk .

Rezulta ca:
lim kuk xk = 0,
adica convergenta sirului (xk )kN catre solutia sistemului (15.20).

Alternativ, calculam norma matricei T pentru
296
metoda Jacobi
aa1,2
1,1
0
a2,1
a
T = D (A + A ) = .2,2
..
n,2
n,1
aan,n
aan,n
1
Rezulta
kT k = max
n
X
|ai,j |
1in
j=1
|ai,i |
. . . aa1,n
1,1
. . . aa2,n
2,2
..
..
.
.
...
0
< 1.
j6=0
metoda Gauss-Seidel
T = (D + A )1 A+ .
Fie x Rn si y = T x = (D+A )1 A+ x. Pe componente, au loc egalitatile
ai,i yi =
i1
X
ai,j yj
j=1
n
X
ai,j xj ,
i {1, . . . , n}.
j=i+1
Utilizand notatiile Teoremei 15.7.2, pentru indicele i pentru care |yi | =

max1jn |yj | = kyk se gaseste
|yi | pi kyk + qi kxk
de unde
kyk kxk
In consecinta kT k < 1.
Matricea sistemului este simetric

a si pozitiv definit
a
Matricea simetrica si pozitiv definita A Mn (R) genereaza norma kxk2A =<
Ax, x > .
Un calcul direct demonstreaza
Teorema 15.7.3 Fie R , B Mn (R) si A Mn (R) o matrice simetric
a si
n
+
Ax
=
0
(x,
y
R
),
atunci
are
loc
egalitatea
strict pozitiv definita. Daca B yx
yx yx
2 < (B A)
,
> +kyk2A = kxk2A .
2
297
Teorema 15.7.4 Fie A Mn (R) o matrice simetrica si strict pozitiv definita.

Daca k = > 0, k N si B > 2 A, atunci sirul de aproximatii (uk )kN
construit prin metoda iterativa (15.21) concerge catre solutia sistemului (15.20).
Demonstratie. Notam cu x solutia sistemului (15.20) si fie ek = uk x. Sistemul
(15.20) se poate scrie ca
xx
+ Ax = b.
(15.31)
B
Scazand (15.31) din (15.21) obtinem

B
ek+1 ek
+ Aek = 0
k N.
(15.32)
Din teorema 15.7.3 rezulta egalitatea

ek+1 ek ek+1 ek
2 < (B A)
,
> +kek+1 k2A = kek k2A .
2
(15.33)
Matricea P = B 2 A fiind strict pozitiv definita este tare pozitiv definita, deci
exista m > 0 astfel ncat mkxk22 , x Rn . Din (15.33) deducem
kek k2A kek+1 k2A 2 mk
ek+1 ek 2
m
k2 = 2 kek+1 ek k22 ,
si n consecinta sirul (kek k2A )kN este convergent (fiind descrescator si margint),
de unde
lim kek+1 ek k2 = 0.
k
Din (15.32) deducem ca

ek = A1 B
ek+1 ek
si apoi
kek k2
1
kA1 k2 kBk2 kek+1 ek k2 .
| |
Ultima relatie implica limk ek = 0.

Din nou, alternativ, n ipoteza B > 2 A putem evalua norma matricei T =
B 1 (B A). Fie x Rn \{0} si y = T x = B 1 (B A)x. Alegerea x 6= 0
implica y 6= 0.
Atunci B yx
+ Ax = 0 si din Teorema 15.7.3 rezulta egalitatea
yx yx
,
> +kyk2A = kxk2A .
2 < (B A)
2
298
si tinand seama de ipoteza

yx yx
0 < 2 < (B A)
,
>= kxk2A kyk2A .
2
adica kT xkA = kykA < kxkA . Prin urmare kT kA < 1.

Verificam conditia din Teorema 15.7.4 n cazul metodei lui Gauss Seidel si
a metodei relaxarii.
Teorema 15.7.5 Daca A este o matrice simetrica si strict pozitiv definita atunci
sirul de aproximatii construit prin metoda Gauss Seidel (15.25) converge c
atre
solutia sistemului (15.20).
Demonstratie. Verificam conditia B 2 A > 0.
1
1
B A = D + (A A+ ).
2
2
2
si atunci
1
1
< (B A)y, y >= < Dy, y > + (< A y, y > < A+ y, y >).
2
2
2
Deoarece A este simetrica,P
A = (A+ )T , rezulta ca < A y, y >=< A+ y, y > .
Totodata < Dy, y >= ni=1 ai,i yi2 . Daca ei este vectorul canonic avand 1 pe
pozitia i si deoarece A > 0 avem
< Aei , ei >= ai,i > 0,
Astfel
i {1, 2, . . . , n}.
< (B A)y, y >=

ai,i yi2 > 0,
2
i=1
y Rn \{0}.
Teorema 15.7.6 Daca (0, 2) si A este o matrice simetrica si strict pozitiv definita atunci sirul de aproximatii construit prin metoda relaxarii (15.27)
converge catre solutia sistemului (15.20).
Demonstratie. Utilizand rezultatele din demonstratia Teoremei 15.7.5, gasim
B A = (1 )D + (A A+ ).
2
2
2
299
de unde
n
X
< (B A)y, y >= (1 ) < Dy, y >= (1 )
ai,i yi2 > 0,
2
2
2 i=1
y Rn \{0}.
In cazul matricei A simetrice si strict pozitiv definite, pentru metoda iterativa

(15.21) cu B = In = I si k = , k N, se poate gasi valoarea optima a
parametrului .
Daca Ax = b, ek = uk x atunci
ek+1 ek
+ Aek = 0
ek+1 = (I A)ek .
Utilizand Teorema 17.3.5, kI Ak2 = (I A), deci

kek+1 k2 (I A)kek k2 k (I A)ke0 k2 .
Valoarea optima pentru este data de numarul care minimizeaza functia q( ) =
(I A) n multimea > 0.
Daca valorile proprii ale matricei A sunt cuprinse intre m si M, 0 < m =
min , M = max , atunci
1 1 m 1 1 M.
Deoarece 1 M 1 M2 , pentru minimizarea functiei q( ) este suficient
sa ne limitam la intervalul (0, M2 ].
Au loc relatiile
q( ) = (I A) = max |1 | = max{|1 m|, |1 M |}.
Valoarea minima a ultimei expresii se obtine pentru min =

min q( ) = q(min ) =
>0
2
M +m
si n consecinta
M m
.
M +m
Deducem o alta forma a acestei expresii. Deoarece

kAk = (A) = max = M,
kA1 k = (A1 ) = max 1 =
1
,
m
numarul de conditionare al matricei A va fi k(A) = kAkkA1 k =

consecinta
M m
k(A) 1
=
.
M +m
k(A) + 1
M
m
si n
300
Utilizand aceasta evaluare putem calcula numarul de iteratii necesare pentru

reducerea erorii initiale de ori. Din inecuatia
kI min Akk2 = k (1 min A) = (
se obtine k >
ln
M m
M +m
M m k
) <
M +m
Regula de oprire a unei metode iterative

Fie Ax = b si x0 , xk , respectiv aproximatia initiala si cea curenta. Introducem
notatiile
ek = xk x
rk = b Axk = A(x xk ) = Aek .
Teorema 15.7.7 Are loc inegalitatea
krk k
kek k
k(A)
.
ke0 k
kr0 k
Demonstratie. Din relatiile
kek k = kA1 Aek k kA1 kkAek k = kA1 kkrk k,
kr0 k = kAe0 k kAkke0 k
prin inmultire rezulta inegalitatea dorita.

Pentru x0 = 0 o alegere practica a regulii de oprire este
toleranta folosita.
15.8
1
ke0 k
krk k
kbk
kAk
kr0 k
< , unde este
Solutie n sensul celor mai mici p

atrate
Fie A Mm,n (R), b Rm si sistemul algebric de ecuatii liniare Ax = b. Daca

b 6 Im(A) atunci sistemul este incompatibil.
O solutie n sensul celor mai mici patrate este un element din Rn care minimizeaza functionala J : Rn R definita prin
J(x) = kb Axk22 .
Teorema 15.8.1 Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) x solutie n sensul celor mai mici patrate;
(15.34)
301
15.8. SOLUT
IE IN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE
(ii) rezidul r = bAx este ortogonal pe subspatiul Im(A), adica < r, y >= y T r =
0, y Im(A) ;
(iii) AT (b Ax) = 0.
Demonstratie. Daca y = Az atunci echivalenta (ii)(iii) rezulta din egalitatile
< y, r >=< Az, r >=< z, AT r > .
Pentru orice y Rn au loc egalitatile
b Ay = b Ax + A(x y)
si
J(y) = kb Axk22 + 2 +kA(x y)k22 =
(15.35)
= J(x) + 2 < AT (b Ax), x y > +kA(x y)k22 .

(iii)(i) Egalitatea AT (b Ax) = 0 si (15.35) conduc la
J(y) = J(x) + kA(x y)k22
J(y) J(x), y Rn .
(i)(iii) Presupunem prin absurd AT (b Ax) = z 6= 0. Pentru y = x + z, > 0

din (15.35) gasim
J(y) = J(x) 2kzk22 + 2 kAzk22 = J(x) (2kzk22 kAzk22 ).
Pentru suficient de mic se obtine J(y) < J(x), ceea ce contrazice proprietatea
de optimalitate a lui x.
Din Teorema 15.8.1, (iii), solutia n sensul celor mai mici patrate se obtine
din sistemul algebric de ecuatii liniare
AT Ax = AT b.
Sistemul este compatibil deoarece AT b Im(AT ) = Im(AT A) iar matricea sistemului este simetrica si pozitiv definita.
Din (6.1.1) rezulta
Teorema 15.8.2 Daca coloanele matricei A sunt liniar independente atunci matricea AT A este strict pozitiv definita.
Din egalitatea (Im(A)) = Ker(AT ) rezulta Rm = Im(A) + Ker(AT ). Pentru
orice b Rm are loc descompunerea b = b1 + b2 cu b1 Im(A) si b2 Ker(AT ).
Daca x Rn este solutia ecuatiei Ax = b1 atunci
AT (Ax b) = AT (b1 b) = AT b2 = 0,
adica x este solutia sistemului Ax = b n sensul celor mai mici patrate.
302

P 15.1 Sa se determine factorizarea LU (Doolittle) a matricei
10 6 2 1
10 10 5 0
A=
2 2 2 1 .
1 3 2 3
Sa se rezolve sistemul Ax = b, bT = (2, 0, 2, 1).
P 15.2 Sa se determine valorile lui
1
1
0
A=
0
0
0
pentru care matricea
1 0 0 0 0
2 1 0 0 0
1 3 1 0 0
.
0 1 4 1 0
0 0 1 5 1
0 0 0 1
este strict pozitiva si sa se calculeze factorizarea Cholesky. Sa se determine

pentru care matricea este singulara.
R. =
7
.
33
P 15.3 Sa se rezolve sistemele utilizand factorizarea LU

(i)
5x + 3y 11z = 13
4x 5y + 4z
= 18
3x 13y + 19z = 22
(ii)
2x y + 3z + 4t
4x 2y + 5z + 6t
6x 3y + 7z + 8t
x 4y + 9z + 10t
=
=
=
=
5
7
9
11
R.
(i)
1 0 0
L = 54 1 0
3
2 1
5
5 3 11
64
U = 0 37
5
5
0 0
0
303
15.8. SOLUT
(ii) Pentru 6= 8
1 0 0
1 0
2
L=
3 0 1
2 0 12
0
0
0
1
2 1
0 8
2
U =
0 0
0 0
3
183
2
2
0
4
10 2
4
0
P = P2,4 .
Pentru = 8
1
2
L=
3
4
0 0 0
1 0 0
0 1 0
0 32 1
P 15.4 Sa se rezolve sistemul
1 a
0 1
0 0
..
.
0 0
a ...
a ...
1 ...
..
.
2 1 3
4
0 0 1 2
U =
0 0 2 4 .
0 0
0
0
a
a
a
..
.
0 ... 1
x1
x2
x3
...
xn
= en ,
unde en = (0, 0, . . . , 0, 1)T .

R.

xk =
a(1 a)nk1
1
k {1, 2, . . . n 1}
k=n
P 15.5 Fie Q Mn (R, kQk < 1 si q Rn . Sa se arate ca sirul (xk )kN construit
prin formula de recurenta xk+1 = Qxk + q este convergent catre (I Q)1 q.
P 15.6 Fie A = M N, A, M, N Mn (R), M inversabila. Daca kM 1 N k < 1
atunci sirul (xk )kN definit prin xk+1 = M 1 N xk + M 1 b converge catre solutia
sistemului Ax = b. Daca M = diag(tr(A)) este inversabila atunci metoda revine
la metoda Jacobi.

P 15.7 Fie H =
M2 (R), cu ||, || < 1. Pentru rezolvarea sis0
temului algebric de ecuatii liniare x = Hx + b, b R2 se utilizeaza formula de
recurenta xk+1 = Hxk + b.
Sa se arate ca sistemul admite o singura solutie x si ca limk xk = x.
304
R. H k =
k
0
k
!
.
P 15.8 Fie , , R, b R3 si matricele
1 1 1
1 1 1
A= 1 1
= 0 1 1 .
1
0 0 1
Pentru rezolvarea sistemului Ax = b se considera metoda iterativa
xk+1 + (A )xk = b, k N.
1. Sa se determine valorile constantelor , , pentru care sirul (xk )kN converge catre solutia sistemului, pentru orice x0 , b R3 .
2. Pentru = = = 1 sa se precizeze un exemplu de neconvergenta.
3. Sa se arate ca pentru = = 0 solutia se obtine n cel mult doua iteratii.
R.
1. |A| = ( 1)( 1). Formula de recurenta se poate scrie xk+1 = Hxk + 1 b
unde
0 0
1 1 0
H = 0 ,
1 = 0 1 1 .
0
0 0
1
limk H k = 0
(H) < 1 iar (H) = max{||, ||}.
1 0 0
= 0 1 0 . Se observa H 2k =
2. Pentru = = = 1, H = H
1
1 0
H si H 2k+1 = H, de unde neconvergenta.
k + 1 b. Atunci x2 = H
2 x0 +
3. Pentru = = 0, x = A1 b si xk+1 = Hx
+ I)1 b. Se verifica faptul ca H
2 = 0 si (H
+ I)1 = A1 .
(H
P 15.9 Sa se arate ca factorizarea Doolitle A = LU a matricei tridiagonale
a1 c1
b 2 a2
c2
.
.
.
.
.
.
A=
.
.
.
bn1 an1 cn1

bn
an
305
15.8. SOLUT
este
1
l2 1
L=
.. ..
.
.
ln 1
U =
d1
u1
...
...
dn1 un1
dn
cu
ui = ci
i {1, . . . , n 1}

a1
i=1
di =
ai li ui1 i {2, . . . , n}
bi
i {2, . . . , n}
li =
di1
Sa se deduca formulele pentru rezolvarea sistemului Ax=y.
306
Capitolul 16
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezinta instrumentul cu care se vor obtine rezultatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea la forma
bidiagonala si la forma Hessenberg a unei matrice.
16.1
Transformata Householder
Fie u Rn , kuk2 =
2 si matricea H = In uuT .
Teorema 16.1.1 Matricea H este simetrica si ortogonala.

Demonstatie. Au loc egalitatile
H T = In (uuT )T = In (uT )T uT = In uuT = H
si
H T H = H 2 = In 2uuT + (uuT )2 = In 2uuT + u(uT u)uT = I,
deoarece uT u = kuk22 = 2.
Teorema 16.1.2 Fie x = (xi )1in Rn astfel ncat kxk2 = 1 si e1 =
R . Daca u =
xe1
1x1
atunci kuk2 = 2 si Hx = e1 .
Demonstatie. Prima egalitate rezulta din

kuk22 = uT u =
(xT eT1 )(x e1 )
=
1 x1
307
1
0
..
.
0
308
CAPITOLUL 16. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
2 2x1
kxk22 (xT e1 + eT1 x) + ke1 k22
=
= 2.
1 x1
1 x1
Apoi
xT eT1
kxk2 eT1 x
1 x1
uT x =
x = 2
=
= 1 x1
1 x1
1 x1
1 x1
si n consecinta
Hx = (In uuT )x = x u(uT x) = x 1 x1 u = e1 .

1
Pentru x Rn , kxk2 = 1 si u = xe
notam Hx = In uuT . Matricea Hx
1x1
este numita matricea transformarii Householder asociata vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecinta
Teorema 16.1.3 Daca x Rn , x 6= 0 atunci

H kxkx x = kxk2 e1 .
(16.1)
x
Demonstatie. Daca z = kxk
atunci kzk2 = 1 si din Teorema 16.1.2 gasim
2
Hz z = e1 , de unde Hz x = kxk2 e1 .
x
1
In Teorema 16.1.3 vectorul u ce defineste matricea Hz va fi u = qkxk2 +e
iar
x1
1+ kxk
2

1 , daca x1 0
=
.
1 , daca x1 < 0
Relatia (16.1) devine
H kxkx x = kxk2 e1 .
(16.2)
2
Observatia 16.1.1 Din (16.2) rezulta

xT H kxkx = kxk2 eT1
(16.3)
Implementarea transform
arii Householder Fie H = In uuT o matrice
Householder si X = [x1 . . . xk ] = (xi,j )1in,1jk Mn,k (R). Evaluam numarul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Daca calculam n prealabil matricea H = (hi,j )1i,jn si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adunari pentru un element al matricei produs
n
X
s=1
deci un total de n2 k adunari.
hi,s xs,j ,
309
16.2. DESCOMPUNEREA QR
Mult mai eficient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n

prealabil
uT X = uT [x1 . . . xk ] = [uT x1 . . . uT xk ] = v T ,
pentru care efectuam nk adumari, si apoi
HX = (In uuT )X = X u(uT X) = X
x1,1 u1 v1 . . . x1,k u1 vk
..
..
=
.
.
xn,1 u1 vk . . . xn,k un vk
uv T =
pentru care se mai fac nk adunari. Astfel numarul total al adunarilor este 2nk.
16.2
Descompunerea QR
Stabilim urmatorul rezultat important

Teorema 16.2.1 Daca X Mn,k (R), n k, atunci exista o matrice ortogonala
Q Mn (R) si o matrice superior triunghiulara R Mk (R) astfel ncat

R
T
Q X=
(16.4)
0
}n k linii.
Demonstatie. Inductie matematica dupa k, numarul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x1 ], cu x1 Rn . Daca x1 6= 0, utilizand transformarea
Householder are loc egalitatea
kx1 k2
x
H kx 1k x1 = kx1 k2 e1 =
..
1 2
n 1 linii cu 0.
.
0
Daca x1 = 0 atunci Q = In si R = 0.
Sa presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k 1
coloane. Fie X Mn,k (R) si partitionarea ei X = [x1 X2 ], unde x1 Rn si
X2 Mn,k1 (R). Daca x1 6= 0 si H1 = H kxx1k atunci
1 2

H1 X = [H1 x1 H1 X2 ] =
T
1,1 r1,2
0 X2,2
310
unde 1,1 = kx1 k2 , r1,2 Rk1 , X2,2 Mn1,k1 (R). Potrivit ipotezei inductiei
exista o matrice ortogonala Q2 M
si o matrice superior triunghiulara
n1 (R)
R2
R2 Mk1 (R) astfel ncat QT2 X2,2 =
Atunci
0
}n k linii.

T
1,1 r1,2
1 0
1 0
H1 X =
=
0 QT2
0 QT2
0 X2,2
T

1,1 r1,2
T
1,1
r1,2
= 0 R2
=
T
0 Q2 X2,2
0
0

T
1,1 r1,2
1 0
.
si n consecinta QT =
s
i
R
=
0 QT2
0 R2
Relatia (16.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.
Observatia 16.2.1 Descompunerea QR este unica abstractie facand de semnele
coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X Mn,k (R) si descompunerea QR

R
T
Q X=
0
}n k linii.
(16.5)
unde Q Mn (R) este o matrice ortogonala iar R Mk (R) este o matrice superior
triunghilara. Partitionam matricea Q n
Q = [ QX
|{z}
Q
|{z}
k coloane nk coloane
cu QX Mn,k (R), Q Mn,nk (R).

Deoarece QT Q = In , nmultind (16.5) la stanga cu matricea Q obtinem

R
R
X=Q
= [QX Q ]
= QX R.
0
0
Astfel am dedus
Teorema 16.2.2 Daca X Mn,k (R) atunci exista o matrice ortogonala QX
Mn,k (R) si o matrice superior triunghiulara R Mk (R) astfel ncat
X = QX R.
1
Dac
a A, B Mn (C) astfel ncat AB = In atunci BA = In .
(16.6)
311
16.2. DESCOMPUNEREA QR
Relatia (16.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.

Observatia 16.2.2
Fie X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R) si factorizarea X
r1,1
0
QX = [q1 . . . qk ]
R = ..
.
0
= QX R cu
r1,2 . . . r1,n
r2,2 . . . r2,n
.. . .
.
. ..
.
0 . . . rk,k
Egaland coloanele factorizarii deducem

x1 = r1,1 q1
x2 = r1,2 q1 + r2,2 q2
..
.
xk = r1,k q1 + r2,k q2 + . . . + rk,k qk
de unde span{x1 , . . . , xk } = span{q1 , . . . , qk }.
Exemplul 16.2.1 Sa se calculeze descompunerea QR a matricei
6 6 1
X= 3 6 1
2 1 1
Daca X = [x1 x2 x3 ] atunci
1
x
7 1
+ e1
x1 u 1 = q
1+
6
7
13
1
3 .
=
7 13
2
13 14
H1 X = X u1 (uT1 X) = X 3 42
13
2 28
13
Matricea H1 = I u1 uT1 este
18
7
54
713
36
713
7 8 11
7
36
37
= 0
.
13
713
15
55
0 13 713
37
27
76
82
6
3
713
.
7
713
2
6
87
7 713
713
312
Pentru
x02 =
0
36
13
15
13
0
+ e2
1
u2 = q
= 5 .
13
1 + 36
1
13
1 0
x
3 2
In final,

7 8 11
0
0
0
7
50
75
= 0 3 17 ,
H2 H1 X = H1 Xu2 uT2 H1 X = H1 X 0
13
713
10
5
713
0 15
0
0
13
7
iar
1
0
H2 = I u2 uT2 = 0 12
13
5
0
13
0
5
13
12
13
6
2 3
1
2 .
Q = (H2 H1 )T = H1 H2 = 3 6
7
2
3
6
Construirea unei matrice ortogonal
a cu prima coloan
a fixat
a. Fie u1
R, ku1 k = 1. Interpretand vectorul x1 ca o matrice n 1, potrivit descompunerii
QR exista o matrice ortogonala Q = [q1 q2 . . . qn ] Mn (R) si numarul real R
astfel ncat
R
0
QT u1 = ..
(16.7)
. n 1 zerouri
0
dar
Q u1 =
q1T
q2T
..
.
qnT
u1
de unde deducem ca qiT u1 = 0, pentru i {2, . . . , n}. Astfel [u1 q2 . . . qn ] este

matricea ortogonala dorita.
313
APROXIMAT
16.3. CEA MAI BUNA
IE
16.3
Elemente de teoria celei mai bune

aproximatii n Rn
Fie submultimea Y Rn , x Rn si k k o norma n Rn . Problema celei mai

bune aproximatii a lui x prin elementele submultimii Y consta n determinarea
unui element y0 Y binenteles daca el exista astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk.
yY
In cadrul considerat urmeaza sa precizam:

conditii n care problema celei mai bune aproximatii are solutie;
conditii n care solutia este unica;
caracterizare a solutiei.
Teorema 16.3.1 Problema celei mai bune aproximatii prin elementele submultimii
Y R are cel putin o solutie pentru orice x R daca si numai daca Y este
nchisa.
Demonstratie. Necesitatea. Fie x Y . Exista y0 Y astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk = 0.
yY
Prin urmare x = y0 Y, adica Y = Y .

Suficienta. Fie x Rn , r > 0 astfel ncat Y B(x, r) 6= 0, unde B(x, r) = {y
Rn : ky xk r} si functia f : Rn R definita prin formula f (y) = ky xk.
Functia f fiind continua, potrivit teoremei lui Weierstass, si atinge minimul
pe multimea compacta Y B(x, r), adica exista y0 Y B(x, r) astfel ncat
f (y0 ) f (y) sau ky0 xk ky xk, y Y B(x, r).
Daca y Y si ky xkr atunci ky xk > r ky0 xk. Astfel y0 este elementul
de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Y.
In cele ce urmeaza, norma spatiului liniar Rn va fi norma euclidiana k k2 .
Teorema 16.3.2 Daca Y R este o submultime convexa atunci pentru orice
x Rn exista cel mult un element de cea mai buna aproximatie prin elementele
submultimii Y.
314
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista x Rn pentru care exista

cel putin doua elemente diferite y1 , y2 Y de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele multimii Y :
ky1 xk = ky2 xk = min ky xk = d.
yY
Datorita convexitatii y = 21 (y1 + y2 ) Y si utilizand egalitatea paralelogramului

deducem
1
1
d2 ky xk22 = k (y1 x) + (y2 x)k22 =
2
2

1
1
1
1
= 2 k (y1 x)k22 + k (y2 x)k22 k (y1 x) (y2 x)k22 =
2
2
2
2
1
= d2 ky1 y2 k22 < d2 ,
4
de unde concluzia teoremei.
Au loc urmatoarele consecinte:
Teorema 16.3.3 Daca Y R este o submultime nchisa si convexa atunci pentru orice x Rn exista un singur element de cea mai buna aproximatie prin
elementele submultimii Y.
Teorema 16.3.4 Daca Y este un subspatiu liniar a lui R atunci pentru orice
x Rn exista un singur element de cea mai buna aproximatie prin elementele
submultimii Y.
Elementul de cea mai buna aproximatie se poate caracteriza prin
Teorema 16.3.5 Fie Y o submultime nevida, convexa n Rn si x Rn . y0 Y
este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Y
daca si numai daca
< y0 x, y0 y > 0
y Y.
(16.8)
Demonstratie. Necesitatea. Presupunem prin absurd ca exista y Y astfel

0 x,y0 y>
} si z = y + (1
ncat < y0 x, y0 y > > 0. Fie 0 < < min{1, 2<yky
2
0 yk2
)y0 Y. Atunci deducem
kz xk22 = ky0 x + (y y0 )k22 =< y0 x + (y y0 ), y0 x + (y y0 ) >=
= ky0 xk22 + 2 < y0 x, y y0 > +2 ky y0 k22 =
315
APROXIMAT
16.3. CEA MAI BUNA
IE
= ky0 xk22 ky y0 k22 (
2 < y0 x, y0 y >
} ) < ky0 xk22 ,
2
ky0 yk2
ceea ce contrazice proprietatea de cea mai buna aproximatie a lui y0 .

Suficienta. Pentru orice y Y, folosind (16.8) gasim
ky0 xk22 =< y0 x, y0 x >=< y0 x, (y0 y) + (y x) >=
=< y0 x, y0 y > + < y0 x, y x >< y0 x, y x > .
Aplicand inegalitatea Cauchy-Buniakovsky-Schwartz inegalitetea anterioara devine
ky0 xk22 ky0 xk2 ky xk2 .
Daca ky0 xk2 6= 0 atunci simplificand obtinem ky0 xk2 ky xk2 , iar daca
ky0 xk2 = 0 atunci proprietatea normei implica ky0 xk2 = 0 ky xk2 .
Teorema 16.3.6 Fie Y un subspatiu liniar n Rn si x Rn . y0 Y este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele subspatiului Y daca
si numai daca
< y0 x, y >= 0
y Y.
(16.9)
adica y0 x Y sau y0 y Y .
Demonstratie. Conditia (16.8) se poate rescrie sub forma
< y0 x, y0 >< y0 x, y >
y Y.
Fixand y Y, pentru orice n N , ny Y si luand n inegalitatea anterioara

y = ny se obtin
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y >
n
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y > .
n
Pentru n tinzand la infinit, gasim < y0 x, y >= 0.
Notam prin PY (x) multimea elementelor de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele submultimii Y (PY : X P(Y )).
Fie x1 , x2 , . . . , xk Rn . Definim
Y = span{x1 , . . . , xk },
X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R).
316
Fie X = QX R factorizarea QR a matricei X.

Notam:
P = QX QTX Mn (R),
P = In P.
1.
2.
3.
4.
5.
Px Y
x Rn ;
Px = x
xY;
2
P x = Px
x Rn ;
Px = 0
x Y ;
PY (x) = P x.
x Rn .
Demonstratie. Presupunem ca QX = [q1 . . . qk ] si Y = span{q1 , . . . , qk }.

1. Fie x Rn . Concluzia rezulta din
q1T x
q1T
k
.. X T
..
T
(qj x)qj Y.
P x = QX QX x = [q1 . . . qk ] . x = [q1 . . . qk ] . =
T
T
j=1
qk x
qk
(16.10)
2. Daca x Y atunci exista numerele reale c1 , . . . , ck astfel ncat
c
1
k
X
x=
cj xj x = Xc, c = ... .
j=1
ck
Atunci
P x = QX QTX Xc = QX (QTX QX )Rc = QX Rc = Xc = x.
4. Daca x Y atunci qjT x = 0, j {1, . . . , k} si din (16.10) rezulta ca
P x = 0.
P
Reciproc, din P x = 0 = kj=1 (qjT x)qj , deducem ca qjT x = 0, j {1, . . . , k}
sau QTX x = 0, adica x Y .
5. Pentru a arata ca P x este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele subspatiului Y este suficient sa verificam conditia
x P x Y P (x P x) = 0.
Referitor la P din Teorema 16.3.7 rezulta
APROXIMAT
16.3. CEA MAI BUNA
IE
317
Teorema 16.3.8 Au loc afirmatiile

1. P x Y
x Rn ;
2. P x = 0
xY;
3. P x = x
x Y ;
Demonstratie. 1. Observam ca P P = P (In P ) = 0.
Observatia 16.3.1 Din egalitatea In = P + P , pentru orice x Rn deducem
x = P x + P x;
kxk22 = kP xk22 + kP xk22

R
T
Observatia 16.3.2 Daca Q X =
este descompunerea QR a matricei X
0
si partitionam Q = [ QX
Q
] atunci P = Q QT .
|{z}
|{z}
k coloane nk coloane
T
QX
T
= QX QTX + Q QT = P + Q QT .
In = QQ = [QX Q ]
QT
Exemplul 16.3.1 Daca x1 = (6, 3, 2)T , x2 = (6, 6, 1)T atunci subspatiul generat
de vectorii x1 , x2 este planul : 3x 2y 6z = 0. Sa se calculeze distanta de la
punctul A(1, 2, 1) la planul si proiectia punctului A pe planul .
Din egalitatea x1 x2 = 3(3~ 2~ 6~k) rezulta ca subspatiul generat de
x1 , x2 este planul .
6 6
Fie X = [x1 x2 ] = 3 6 . Matricea QX din factorizarea QR a matricei
2 1
6 2
X = QX R este (Exemplul 16.2.1) QX = 17 3 6 . Matricea de proiectie
2 3
40
6
18
1
6
45
12 . Daca x = (1, 1, 1)T atunci
este P = QX QTX = 49
18 1213
10
1
kx = P xk = 1.
P x = 12 ,
7
1
318
Fie Y Rn o submultime convexa si nchisa. In acest caz PY este o functie

PY : Rn Rn care asociaza oricarui element x Rn elementul de cea mai buna
aproximatie din Y
kPY (x) xk = min ky xk.
yY
Potrivit Teoremei 16.3.5 < PY (x) x, PY (x) y > 0, y Y.

Teorema 16.3.9 Daca Y este o submultime convexa si nchisa din Rn atunci
functia PY este lipschitziana, mai precis
kPY (x1 ) PY (x2 )k kx1 x2 k.
Demonstratie. Au loc relatiile
< PY (x1 ) x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > 0
< PY (x2 ) x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > 0
(16.11)
(16.12)
Au loc egalitatile
kPY (x1 ) PY (x2 )k2 =< PY (x1 ) PY (x2 ), PY (x1 ) PY (x2 ) >=
=< PY (x1 ), PY (x1 ) PY (x2 ) > + < PY (x2 ), PY (x2 ) PY (x1 ) >=
=< PY (x1 ) x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > + < x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > +
+ < PY (x2 ) x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > + < x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > .
T
inand seama de (16.11) si (16.12) deducem
kPY (x1 )PY (x2 )k2 < x1 x2 , PY (x1 )PY (x2 ) > kx1 x2 k kPY (x1 )PY (x2 )k.
Daca PY (x1 ) 6= PY (x2 ) atunci kPY (x1 ) PY (x2 )k kx1 x2 k.
16.4

atrate
Dandu-se perechile de puncte (xi P

, yi ) R2 , i {1, 2, . . . , n} se cere determ
minarea functiei F (x, c1 , . . . , cm ) =
k=1 ck k (x), unde constantele c1 , . . . , cm
sunt alese astfel nat sa minimizeze functionala
n
X
(1 , . . . , m ) =
[F (xi , 1 , . . . , m ) yi )2 .
i=1
(16.13)
319
16.4. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
S-a aratat n 7.1 ca daca
1 (x1 ) . . .
..
U = .
1 (xn )
..
.
m (x1 ) . . . m (xn )
y1
y = ...
yn
c1
c = ...
cm
atunci c este solutia sistemului algebric de ecuatii liniare

U U T c = U y.
(16.14)
In cele ce urmeaza vom regasi (16.14) pe o alta cale, vom calcula apriori valoarea functionalei (16.13) si vom obtine o alta forma a sistemului (16.14), n care
matricea sistemului este superior triunghiulara.
i (x1 )
n
vi = ...
i {1, . . . , m},
R ,
i (xn )
Y = span{v1 , . . . , vm }
X = [v1 . . . vm ] = U T .
1
..
Daca = . atunci functionala (16.13) se scrie
m
() = ky Xk22 ,
(16.15)
a carei minimizare revine la cea mai buna aproximare a lui y prin elementele
subspatiului Y.

R
T
Fie Q X =
descompunerea QR a matricei X, partitionarea Q =
0
[ QX
Q
] si operatorii liniari (matricele)
|{z}
|{z}
m coloane nn coloane
P = QX QTX
P = In P = Q QT .
Are loc egalitatea X = QX R (16.6). Atunci, utilizand rezultatele Teoremelor
16.3.7 si 16.3.8, gasim
ky Xk22 = kP (y X)k22 + kP (y X)k22 = kP y X)k22 + kP yk22 . (16.16)
320
Elementul de cea mai bunua aproximatie y0 = X a lui y prin elementele

subspatiului Y trebuie sa satisfaca ecuatia (pentru minimizarea functionalei (16.16)
X = P y
(16.17)
n care caz, valoarea functionalei obiectiv va fi

kP yk22 = kQ QT yk22 = kQT yk22 .
Inmultind (16.17) cu X T gasim
X T X = X T P y = (QX R)T QX QTX y = RT QTX y = X T y,
adica U U T = U y.
Altfel, nmultind (16.17) cu QTX gasim
QTX QX R = QTX QX QTX y,
de unde R = QTX y. Algoritmul determinarii lui c costra din
1. Se formeaza matricea X;
2. Se determina factorizarea QR a matricei X, X = QX R;
3. Se rezolva sistemul Rc = QTX y.
16.5
Bidiagonalizarea unei matrice
O alta aplicatie a transformaii Householder este posibilitatea bidiagonalizarii

unei matrice n sensul
Teorema 16.5.1 Daca A Mn (R) atunci exista matricele ortogonale U, V
A Mn (R) astfel ncat U T AV este o matrice bidiagonala.
Demonstratie. Indicam un algoritm prin care se construiesc matricele ortogonale U si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonala.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 1 nmultim la stanga si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaza elementele situate sub elementul de pe
pozitia (k, k) si respectiv la dreapta elementului de pe pozitia (k, k + 1).
321
16.5. BIDIAGONALIZAREA UNEI MATRICE
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson
A=
.

Evolutia calculelor n
k=1
0
(1)
H4 A =
0
0
acest caz este
(1)
H4 A
I1
(1)
H3
Indicele superior corespunde pasului k iar indicele

matricei.
k=2

I1
0
(1)
H4 A =
(2)
0 0
H3
0 0

I1
(1)
I1
H4 A
(2)
H3

0
=
0
0
I2
(1)
H3
(2)
H2
0

.

inderior indica dimensiunea
0

,

0
=
0 0
0 0
0
0
0
.

k=3

I2
(3)
H2
I1
(2)
H3
(1)
H4 A

I1
I2
(1)
H3
(2)
H2
Astfel
T
U =

I2
I1
(3)
H2
si

V =

I1
(1)
H3
I2
(2)
H2
(1)
H4
(2)
H3
0
=
0
0
0
0
0
0
.

322
16.6
Reprezentare similar
a de tip Hessenberg a
unei matrice
In mod asemanator demonstram

Teorema 16.6.1 Daca A Mn (R) atunci exista o matrice ortogonala Q A
Mn (R) astfel ncat QT AQ este o matrice Hessenberg (14.1).
Demonstratie. Utilizand transformata Householder indicam un algoritm prin

care se construieste matricea ortogonala Q si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 2 nmultim la stanga si la dreapta cu transformarea Householder care anuleaza elementele coloanei k cuprinse ntre liniile
k + 2 si n.
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson

A=

Evolutia calculelor n acest caz este

k=1
I1

A
(1)
H3
I1
(1)
H3

=
0
0
k=2

I2
I1
(2)
H2
In consecinta Q =
(1)
H3

A
I1
(2)
H2
I2
(1)
H3

I2

(2)
H2
I1
(1)
H3

=
0
0
323
DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE

16.6. REPREZENTARE SIMILARA

P 16.1 Sa se determine descompunerea / factorizarea QR a metricelor
4 5 2
3 0 3
(i)
0 4 6
2 1 3
1 3 1
(ii)
2 8 5
3 4 7 2
5 4 9 3
(iii)
1 1 0 3
1 1 0 0
R. (i)
Q=
4
5
3
5
9
25
12
25
4
5
12
25
16
25
3
5
5 4
R= 0 5
0 0
17
5
102
25
114
25
(ii)
11
2
23
15
15
2
14
Q = 13 15
15
2
2
1
3 3
3
3 7 17
3
R = 0 5 19
15
17
0
0
15
(iii)
Q=
21
1
2
1
2
1
2
56 16 61
1
11
18
18
11
18
7
13
5
18
18
18
7
5
13
18
18
18
6 5 11 2
0
3
3 3
R=
0
0
0
0
0
0
0 3
P 16.2 Sa se arate ca o matrice Q Mn (C) triunghilara si unitara este diagonala.
R. Daca matricea Q este inferior triunghilara Q = [q1 q2 . . . qn ], cu qi =

(0 . . . 0 qi,i . . . qn,i )T atunci pentru i {1, . . . , n 1}, 0 = qnH qi = q n,n qn,i , de unde
rezulta ca qn,i = 0, i {1, . . . , n 1}.
H
La fel, din 0 = qn1
qi = q n1,n1 qn1,i , i {1, . . . , n 2}, deci qn1,i = 0, i
{1, . . . , n 2}; etc.
P 16.3 Sa se arate ca subspatiul liniar generat de vectorii xT1 = (6, 3, 2), xT2 =
(6, 6, 1) este planul : 3x 2y 6z = 0. Sa se determine proiectia punctului
A(1, 2, 1) pe planul si distanta de la punctul A la planul .
324
R. Fie xT = (1, 2, 1).
40 6
18
1
P = QX QTX = 6 45 12
7
18 12 13
10
1
P x = 12
7
1
kx P xk2 = 1.
P 16.4 Daca Y este un subspatiu liniar n Rn atunci

Rn = Y Y .
R. Fie x Rn si y Y elemetul de cea mai buna aproximatie lui x prin elementele
multimii Y. Atunci z = x y Y .
Proprietatea 16.6.1 Daca A Mm,n (R) atunci
Rm = Im(A) Ker(AT ).
R. Se aplica 16.4 si 14.1.25.
(16.18)
Capitolul 17
Calculul numeric al valorilor si
vectorilor proprii
17.1
Forma normal
a Schur
Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit careia orice
matrice A Mm (C) este similara cu o matrice superior triunghiulara. Obligatoriu, aceasta matrice are pe diagonala valorile proprii ale matricei initiale.
Aceasta matrice superior triunghiulara este forma normala Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va fi tocmai reducerea unei matrice la forma sa normala
Schur.
Teorema 17.1.1 (Schur) Daca A Mn (C) atunci exista o matrice unitara U
Mn (C) astfel ncat U H AU = T, unde T este o matrice superior triunghiulara
avand pe diagonala valorile proprii ale lui A, care pot aparea n orice ordine.
Demonstratie. Inductie dupa n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a si pentru U = (1) are loc egalitatea U H AU =
(a) = T.
Sa presupunem proprietatea adevarata n cazul matricelor de ordin n 1. Fie
A Mn (C) avand perechea proprie (1 , v1 ), cu kv1 k2 = 1.
Exista o matrice unitara Q avand v1 pe prima coloana. Daca Q = [v1 V2 ]
atunci
H
H

v1
v1 Av1 v1H AV2
H
Q AQ =
A [v1 V2 ] =
=
V2H
V2H Av1 V2H AV2

1 v1H AV2
1 hH
1
=
=
,
0 V2H AV2
0 B
325
326
CAPITOLUL 17. VALORI S

I VECTORI PROPRII
unde h1 Cn1 si B Mn1 (C).

Potrivit iporezei inductiei exista o matrice unitara W Mn1 (C) astfel ncat
H
W BW = S este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodata si valorile proprii ale
matricei A. Intr-adevar, deoarece A si QH AQ sunt matrice similare, avem

H
1

h
1
= ( 1 )|In1 B|.
|In A| =
0
In1 B
Daca U = [v1 V2 W ] atunci

v1H
v1H Av1
v1H AV2 W
H
U AU =
A[v1 V2 W ] =
=
W H V2H
W H V2H Av1 W H V2H AV2 W

=
1 hH
1 W
0
S

= T.
Observatia 17.1.1
Prima coloana a matricei U este vectorul propriu v1 ce corespunde valorii proprii
1 situata n coltul nord-vest al matricei T. Reamintim ca aceasta pereche proprie
a fost aleasa n mod arbitrar.
Pentru o matrice reala are loc urmatoarea versiune a teoremei 17.1.1.
Teorema 17.1.2 Daca A Mn (R) atunci
Mn (R) astfel ncat
T1,1 T1,2
T2,2
U T AU =
exista o matrice ortogonala U
. . . T1,k
. . . T2,k
..
...
.
Tk,k
unde Ti,i este un bloc de dimensiune 1 continand o valoare proprie reala sau
un bloc de dimensiune 2 corespunzand unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstratie. Procedam recursiv, deosebind cazul unei perechi propri reala de
una complexa.
Cazul unei perechi proprii reale (, x) RRn . Presupunem kxk2 = 1. Exista
o matrice ortogonala V avand x drept prima coloana V = [x, V ], V Mn,n1 (R).
327
SCHUR
17.1. FORMA NORMALA
Au loc egalitatile

V AV =
xT
V T

=
xT AV
0 V AV
def
=
mT
0 B

(17.1)
n
Cazul unei perechi
propriicomplexe ( + i, x + iy) C C , , R, x, y

Rn . Notand M =
egalitatea A(x + iy) = ( + i)(x + iy) se scrie

A[x y] = [x y]M.
Fie
T
V [x y] =
R
0
(17.2)
descompunerea QR a matricei [x y] Mn,2 (R), R M2 (R).

Partitionand matricea V = [ V1
V2 ], din (17.3) gasim
|{z} |{z}
2 col n2 col

R
R
[x y] = V
= [V1 V2 ]
= V1 R.
0
0
(17.3)
(17.4)
Egalitatea (17.2) devine

AV1 R = V1 RM.
(17.5)
def
def
Vectorii x, y Rn sunt liniar independenti. Vectorii proprii u = x + iy, v =
x iy corespunzand valorilor proprii distincte + i si respectiv i sunt
liniar independenti. Egalitatea ax + by = 0 implica
a
u+v
uv
a ib
a + ib
+b
=
u+
v = 0,
2
2i
2
2
de unde rezulta a ib = 0, sau a = b = 0.

R este inversabila. Notand pentru moment V1 = [v1 v2 ] si R =
Matricea

p r
din (17.4) gasim
q t
x = pv1 + qv2
y = rv1 + tv2 .
Presupunand prin absurd det(R) = 0 pt qr = 0, din egalitatile anterioare
deducem
tx qy = (tp qr)v1 = 0.
328

I VECTORI PROPRII
Prin urmare t = q = 0. Analog, rz py = 0 implica p = r = 0, de unde x = y = 0,

cea ce este imposibil. Astfel relatia (17.5) devine AV1 = V1 RM R1 = V1 S.
Matricea S = RM R1 are aceleasi valori proprii ca matricea M, adica i.
La fel ca si n cazul real, calculam
T
T
V1
V1
T
V AV =
A[V1 V2 ] =
[AV1 AV2 ] =
(17.6)
T
V2
V2T

T
S V1T AV2 def S C
V1
[V1 S AV2 ] =
=
=
V2T
0 V2T AV2
0 B
Pornind de la (17.1) sau (17.6) rationamentul se reia pentru matricea B.
O consecinta este
Teorema 17.1.3 O matrice A Mn (R) simetrica este (strict) pozitiv definit
a
daca si numai daca valorile proprii sunt (strict) pozitive.
Demonstratie. Matricea A fiind simetrica are valorile proprii numere reale.
Din teorema 17.1.2) rezulta existenta unei matrice ortogonale U Mn (R) astfel
ancat U T AU = T, unde T este o matrice diagonala (A simetrica !) formata din
vectorii proprii lui A.
Pentru x Rn si y = U H x,
T
=< AU U x, U U x >=< Ax, x >=< T y, y >=
n
X
ti,i yi2 ,
i=1
adica ti,i > 0 < Ax, x >> 0.

Reciproc, daca A este strict pozitiva, pentru y = ei , din baza canonica,
=< AU ei , U ei >=< T ei , ei >= ti,i > 0.
Teorema 17.1.4 Daca k k este o norma n Rn si S Mn (R) este o matrice
inversabila atunci x = kSxk este de asemenea o norma.
Teorema 17.1.5 Fie S Mn (R) o matrice inversabila. Daca este norma
indusa de matricea S n Rn atunci A = kSAS 1 k este norma matriceala generat
a
de norma .
Demonstratie. Norma matricei A indusa de
este data de
A = sup Ax = sup kSAxk.

x 1
kSxk1
329
SCHUR
17.1. FORMA NORMALA
Notand Sx = y rezulta
A = sup kSAS 1 yk = kSAS 1 k.
kyk1
Teorema 17.1.6 Daca A Mn (R) si > 0 atunci exista o matrice inversabila

S Mn (C) astfel ncat SAS 1 = + Q unde este o matrice diagonala cu
vectorii proprii ale matricei A iar
0 q1,2 q1,3 . . . q1,n
0 q2,3 . . . q2,n
..
..
Q=
.
.
0 qn1,n
0
cu |qi,j | < , i < j.
Demonstratie. Potrivit teoremei Schur 17.1.1 exista o matrice unitara U
Mn (C) astfel ncat
t1,1 t1,2 t1,3

...
t1,n
t2,2 t2,3
...
t2,n
.
H
.
.
.
U AU = T =
=+R
.
.
tn1,n1 tn1,n
tn,n
unde
t1,1
t2,2
..
.
tn,n
0 t1,2 t1,3 . . . t1,n
0 t2,3 . . . t2,n
..
..
R=
.
.
0 tn1,n
0
iar elementele de pe diagonala matricei sunt valorile proprii ale matricei A.

Fie D = diag(, 2 , . . . , n ).
Are loc egalitatea D1 U H AU D = + D1 RD si
0 t1,2 2 t1,3 . . . n1 t1,n

0 0
t2,3 . . . n2 t2,n
.
1
.
.
.
D RD =
= ( ji ti,j )i<j .
.
.
0 tn1,n
0
330

I VECTORI PROPRII
Pentru suficient de mic |qi,j | = | ji ti,j | |ti,j | < , i < j.

Matricea S va fi S = D1 U H = D1 U 1 .
17.2
Diagonalizarea unei matrice
Din teorema 17.1.1 se deduce imediat urmatorul rezultat privind reducerea

unei matrice la o forma diagonala
Teorema 17.2.1 Daca A Mm (C) este o matrice hermitiana atunci exist
a o
H
matrice unitara U Mm (C) astfel ncat U AU este o matrice diagonala, av
and
pe diagonala valorile proprii ale matricei A, ce apar ntr-o ordine neprecizat
a.
Demonstratie. Potrivit Teoremei 17.1.1 exista matricea unitara U Mm (C)
astfel ncat T = U H AU este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala
valorile proprii ale matricei A, ntr-o ordine neprecizata. Deoarece T H = T,
matricea T este o matrice diagonala.
O consecinta a teoremei anterioare este
Teorema 17.2.2 Fie A Mn (R). Conditia necesara si suficienta ca ecuatia
A = X 2 , X Mn (R) sa aiba o solutie simetrica este ca matricea A sa fie
simetrica si pozitiv definita.
Demonstratie. Suficienta este imediata. Daca A este o matrice simetrica
atunci, potrivit Teoremei 17.2.1, exista o matrice ortogonala U Mn (R) astfel ncat U T AU = D iar matricea diagonala D contine valorile proprii ale matricei A. Deoarece A este pozitiv definita, valorile proprii sunt nenegative. Fie
D = diag(d21 , . . . , d2n ). Daca F = diag(d1 , . . . , dn ) atunci
A = U DU T = U F 2 U T = U F U T U F U T = X 2 ,
cu X = U F U T .
Demonstratia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuatia matriceala Sylvester:
Dandu-se matricele B Mns (C), C Ms (C) si H Mns,s (C) sa se determine matricea X Mns,s (C) astfel ncat
BX XC + H = 0.
Un caz n care putem rezolva ecuatia matriceala a lui Sylvester este
(17.7)
17.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE
331
Teorema 17.2.3 Daca

1. C este o matrice superior triunghiulara;
2. elementele situate pe diagonala principala a matricei C nu sunt valori proprii ale matricei B
atunci ecuatia matriceala Sylvester (17.7) are solutie unica.
Demonstratie. Indicam o metoda de rezolvare a ecuatiei (17.7). Daca punem n
evidenta matricea C, coloanele matricelor X = [x1 x2 . . . xs ] si H = [h1 h2 . . . hs ]
atunci ecuatia (17.7) devine
c1,1 c1,2 . . . c1,s

0 c2,2 . . . c2,s
B[x1 x2 . . . xs ] [x1 x2 . . . xs ] ..
.. = [h1 h2 . . . hs ],
.
.
.
. .
0
0 . . . cs,s
echivalent cu sirul de sisteme algebrice de ecuatii liniare
(B c1,1 Ins )x1 = h1
(B c2,2 Ins )x2 = h2 + c1,2 x1
..
.
(B cs,s Ins )xs = hs + c1,s x1 + c2,s x2 + . . . + cs1,s xs1 .
Ipoteza teoremei implica |B ci,i Ins | =
6 0, i = 1, 2, . . . , s, adica oricare din
sistemele algebrice de ecuatii liniare de mai sus au solutie unica.
In cazul unei matrice oarecare are loc urmatorul rezultat de diagonalizare
Teorema 17.2.4 Daca A Mm (C) are valorile proprii distincte doua cate doua
1 , . . . , k atunci exista o matrice nesingulara X Mn (C) astfel ncat
T1,1 T1,2 . . . T1,k
T2,2 . . . T2,k
X 1 AX =
.. ,
...
.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiulara avand i pe diagonala, j {1, 2, . . . , k}.
332

I VECTORI PROPRII
Demonstratie. Potrivit teoremei (17.1.1) exista o matrice unitara U Mn (C)

astfel ncat
T1,1 T1,2 . . . T1,k
T2,2 . . . T2,k
U H AU = T =
(17.8)
.. ,
..
.
.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala aceasi valoare
proprie j .
Matricea X se construieste recursiv. Rescriem matricea T sub forma

B H
T =
0 C
si alegem la primul pas B = T1,1 si X = U. Presupunem B Mns (C), C Ms (C)
si H Mns,s (C). Matricea C este superior triunghiulara iar elementele ei de pe
diagonala principala nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exista o matrice P Mns,s (C) astfel ncat

I P
B H
I P
B 0
=
.
(17.9)
0 I
0 C
0 I
0 C
Intr-adevar, deoarece

I P
B H
I P
B BP P C + H
=
.
0 I
0 C
0 I
0
C
relatia (17.9) revine la ecuatia matriceala Sylvester BP P C + H = 0. Totodata

1
I P
I P
=
. Relatia (17.9) devine
0 I
0 I
1

I P
B 0
I P
1
X AX
=
,
0 I
0 I
0 C

I P
deci X :=
U. In continuare se reia procedeul de mai sus pentru matricea
0 I
C.

Observatia 17.2.1 Prima coloana a matricei U este un vector propriu corespunzator valorii proprii din coltul nord - vest al matricei T. Matricea X pastreaz
a
nealterata aceasta coloana.
333
A UNEI MATRICE
17.3. RAZA SPECTRALA
17.3
Raza spectral
a a unei matrice
Studiem proprietati legate de raza spectrala a unei matrice A Mm (R).

Pentru orice norma de matrice are loc
Teorema 17.3.1 Are loc inegalitatea (A) kAk, care poate fi si stricta.
Demonstratie. Fie (, x) o pereche proprie a matricei A. Din relatiile
|| kxk = kxk = kAxk kAk kxk
rezulta || kAk, deunde (A)
kAk.
0 1
Matricea nenula
are singura valoare proprie = 0, deci (A) = 0 <
0 0
kAk.
(A) = inf kAk,
kk
unde inf se ia relativ la normele matriceale generate de o norma vectoriala.

Demonstratie. Potrivit teoremei 17.3.1 (A) kAk. Pentru a demonstra
inegalitatea contrara, fie > 0. Potrivit teoremei 17.1.6 exista o matrice inversabila S Mn (C) astfel ncat SAS 1 = + Q cu proprietatile
1. este o matrice diagonala avand pe diagonala valorile proprii ale matricei
A. Astfel kk = max1in |i | = (A).
P
2. Q este o matrice superior triunghilara, kQk = max1in1 nj=i+1 |qi,j |
.
Astfel
kSAS 1 k kk + kQk (A) + .
Conform teoremei 17.1.5 kSAS 1 k = A , norma generata de o norma vectoriala.
Asadar,
inf kAk A (A) + .
kk
Cum > 0 a fost arbitrar, inf kk kAk (A).

Teorema 17.3.3 Daca A Mm (C) atunci kAk2 =
p
(AH A).
334

I VECTORI PROPRII
Demonstratie. Matricea AH A este hermitiana si pozitiva. Daca (, x) este o

pereche proprie matricei AH A, atunci gasim
kAxk22 =< Ax, Ax >=< AH Ax, x >=< x, x >= kxk22
si n consecinta 0.
Notam prin 0 raza spectrala a matricei AH A. Potrivit Teoremei 17.2.1 exista o matrice unitara Q Mn (C) astfel ncat QH AH AQ = D este o matrice
diagonala, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei AH A. Daca
1
0
y1
.
n
H
...
D=
, x C , Q x = y = ..
0
n
yn
kAxk22 =< Ax, Ax >=< x, AH Ax >=< QQH x, AH Ax >=
H
=< Q x, Q A Ax >=< y, Q A AQy >=< y, Dy >=
n
X
j |yi |2 .
j=1
Potrivit definitiei lui 0 , din egalitatea de mai sus rezulta

kAxk22
n
X
|yi |2 = 0 kyk22 = 0 kQyk22 = 0 kxk22 ,
j=1
sau kAxk2 0 kxk2 .

In consecinta
kAk2
p
0 .
(17.10)
Daca x0 este un vector propriu corespunzator valorii proprii 0 , AH Ax0 =

0 x0 , atunci
kAx0 k22 =< Ax0 , Ax0 >=< x0 , AH Ax0 >=< x0 , 0 x0 >= 0 kx0 k22
sau kAx0 k2 = 0 kx0 k2 . Apoi 0 kx0 k2 = kAx0 k2 kAk2 kx0 k2 , de unde

p
0 kAk2 .
(17.11)
Din (17.10) si (17.11) rezulta egalitatea ceruta.
O consecinta este
335
A UNEI MATRICE
Teorema 17.3.4 Daca A Mm (C) atunci | < Ax, x > |
p
(AH A)kxk22 .
Demonstratie.
| < Ax, x > | kAxk2 kxk2 kAk2 kxk22 =
p
(AH A)kxk22 .
In cazul unei matrice simetrice, din teorema 17.3.3 deducem

Teorema 17.3.5 Daca A Mm (R) este o matrice simetrica atunci kAk2 =
(A).
Demonstratie. Intr-adevar, au loc relatiile
p
p
p
kAk2 = (AT A) = (A2 ) = [(A)]2 = (A).
Teorema 17.3.6 Daca A Mm (R) este o matrice simetrica atunci
| < Ax, x > | (A)kxk22 .
In vederea determinarii conditiei n care, pentru o matrice A Mn (C), are
loc limk Ak = 0 stabilim
Teorema 17.3.7 Pentru orice matrice A Mn (C) si orice > 0 exista o norma
k kA, astfel ncat kAkA, (A) + .
Demonstratie. Potrivit Teoremei 17.1.1
astfel ncat
t1,1 t1,2
0 t2,2
U H AU = T = ..
..
.
.
0
0
exista o matrice unitara U Mn (C)
. . . t1,n
. . . t2,n
.. = + S,
..
. .
. . . tn,n
unde
t1,1 0
0 t2,2
..
..
.
.
0
0
...
...
..
.
0
0
..
.
. . . tn,n
S=
0 t1,2
0 0
.. ..
. .
0 0
. . . t1,n
. . . t2,n
.. .
..
. .
... 0
Deoarece matricele A si T sunt similare, ele au aceleasi valori propri. In consecinta

(A) = (T ) = ().
336

I VECTORI PROPRII
0 ...
0
...
0
Fie 0 < < 1 si D =

.. . .
.. . Din egalitatea
.
.
.
0 0 . . . n1
0 t1,2 2 t1,3 . . . n1 t1,n

0
0
t2,3 . . . n2 t2,n
..
.
.
.
1
.
.
.
.
.
D SD = .
.
.
.
.
0
0
0
. . . tn1,n
0
0
0
...
0
1
0
..
.
gasim
kD1 SD k
= max
1in1
n
X
j=i+1
ji
ti,j |
n
X
|ti,j | = kSk
j=i+1
In continuare
kD1 T D k = kD1 D + D1 SD k = k + D1 SD k
kk + kD1 SD k (A) + kSk .
Presupunem ca satisface n plus conditia kSk < .
Pentru orice matrice B Mn (C) definim kBkA, = kD1 U H BU D k .
Atunci
kAkA, = kD1 U H AU D k = kD1 T D k (A) + kSk < (A) + .
Teorema 17.3.8 Pentru orice norma matriceala k k, orice matrice A Mn (C)
si orice > 0 exista un numar > 0 astfel ncat
k (A) kAk k [(A) + ]k .
Demonstratie. Deoarece n spatii liniare finit dimensionale, oricare doua norme
sunt echivalente, exista > 0 astfel ncat
kBk kBkA, ,
B Mn (C),
unde k k este o norma de matrice iar k kA, este norma introdusa de Teorema
17.3.7.
In concluzie
k (A) = (Ak ) kAk k kAk kA, kAkkA, < [(A) + ]k .
337
A UNEI MATRICE
Teorema 17.3.9 Oricare ar fi norma matriceala k k are loc relatia

1
(A) = lim kAk k k .
(17.12)
Demonstratie. Din k (A) = (Ak ) kAk k rezulta (A) kAk k k . Fie > 0 si
1
matricea B = (A)+
A. Daca Bx = x atunci ((A) + ) este valoare proprie a
matricei A. Astfel
(A) = ((A) + )(B)
(B) =
(A)
< 1,
(A) +
si deci limk B k = 0.
Exista k0 N astfel ncat, pentru k > k0 ,
kB k k < 1
kAk k < ((A) + )k .
Din inegalitatile (A) kAk k k < (A) + , k > k0 , rezulta limk kAk k k =
(A)
Teorema 17.3.10 Fie A Mn (C). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) limk Ak = 0;
(2) limk Ak x = 0, x Cn ;
(3) (A) < 1.
Demonstratie. (1) (2). Pentru x Cn ,

kAk xk kAk kkxk 0,
k .
(2) (3). Fie (, x) o pereche proprie, Ax = x. Atunci

Ak x = k x 0,
k .
Prin urmare || < 1.

1
(3) (1). Din (A) = limk kAk k k < 1 rezulta n mod necesar limk Ak =
0.
338

I VECTORI PROPRII
17.4
Metode numerice
17.4.1
Metoda puterii
O matrice A Mn (C) este cu valoare proprie dominanta daca valorile proprii

eventual renotate satisfac inegalitatile
|1 | > |2 | . . . |n |.
In cazul unei matrice cu valoare proprie dominanta, metoda puterii determina
valoarea proprie dominanta mpreuna cu un vector propriu corespunzator.
Fie u0 Cn . Metoda puterii consta n construirea sirurilor (uk )kN si (k1 )kN
definite prin formulele
uk+1 = k Auk ,
(17.13)
unde (k )kN este un sir numeric fixat apriori, si respectiv
k1 =
< Auk , uk >

kuk k22 .
(17.14)

uk = k1 k2 . . . 0 Ak u0 ,
< Ak+1 u0 , Ak u0 >
.
k1 =
kAk u0 k22
(17.15)
(17.16)
Demonstratie. Formula (17.15) se demonstreaza prin inductie matematica, iar

(17.16) rezulta din (17.14) si (17.15)
k1 =
< k1 k2 . . . 0 Ak+1 u0 , k1 k2 . . . 0 Ak u0 >

< Ak+1 u0 , Ak u0 >
=
.
kk1 k2 . . . 0 Ak u0 k22
kAk u0 k22
k
Uzual, se alege k = kAu1k k2 , n care caz uk = kAAk uu00k2 .

Rezultatele de convergenta ale metodei puterii sunt
Teorema 17.4.2 Fie A Mn (C) o matrice nedefectiva si cu valoare proprie
dominanta avand valorile proprii |1 | > |2 | . . . |n | cu vectorii
Pn proprii
n
corespunzatori x1 , x2 , . . . , xn , ce formeaza o baza n C . Daca u0 = i=1 ci xi , cu
c1 6= 0, atunci sirul (k1 )kN construit prin formula (17.14) converge catre 1 .
339
17.4. METODE NUMERICE
17.4.2
Algoritmul QR
Algoritmul QR reduce o matrice la forma normala Schur. Cele doua matrice fiind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
Fie A Mn (C). Ideea algoritmului este: daca C si q Cn sunt o valoare
proprie, respectiv un vector propriu la stanga ale matricei A, kqk2 = 1, q H A =
q H , atunci exista o matrice unitara Q, avand q pe ultima coloana, Q = (Q , q),
pentru care
H
H

H
Q AQ Q Aq
Q AQ Q Aq
Q
H
A(Q , q) =
=
.
Q AQ =
qH
q H AQ q H Aq
0
In felul acesta s-a zerorizat ultima coloana pana la elementul diagonal, pozitie pe
care este valoarea proprie .
Problema legata de aceasta schema este aceea ca nu se cunoaste q.
Totodata se doreste ca, n forma normala Schur, valorile proprii sa apara n
ordine descrescatoare a modulului. Astfel pe pozitia (n, n) se va afla o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A1 (n cazul
inversabilitatii acesteia).1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iteratie cu metoda puterii aplicata
matricei (A kIn )1 , aproximatia initiala fiind (u0 :=)en . Astfel
qH =
eTn (A kIn )1
keTn (A kIn )1 k2 .
(17.17)
k este un parametru ales astfel ncat matricea A kIn sa fie inversabila.

Matricea unitara Q, avand q pe ultima coloana, se determina din factorizarea
QR a matricei A kIn = QR. Pentru a justifica acest fapt, deducem egalitatile
r1,1 r1,2 . . . r1,n

0 r2,2 . . . r2,n
T
T
T
en R = en ..
.. = rn,n en ,
.
.
.
.
.
0
0 . . . rn,n
QH = R(A kIn )1 ,
q = Qen .
Atunci, utilizand aceste relatii, avem
q H = eTn QH = eTn R(A kIn )1 = rn,n eTn (A kIn )1 .
(17.18)
1
Pentru o matrice inversabil
a, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.
340

I VECTORI PROPRII
1
Deorece kqk2 = kq H k2 = 1, din egalitatea anteriora deducem ca rn,n = keT (AkI
1 k .
n)
2
n
Substituind n (17.18) se regaseste (17.17), adica Q este matricea dorita.
Produsul QH AQ rezulta din
RQ = QH (A kIn )Q = QH AQ kIn
QH AQ = RQ + kIn .
Includem aceste calcule ntr-un sir de aproximatii Aj+1 = QH

j Aj Qj cu A0 = A.
Algoritmul pentru calculul lui Aj+1 este:
P1 Se alege kj astfel ncat matricea Aj kj In sa fie inversabila;
P2 Se calculeaza factorizarea QR: Aj kj In = Qj Rj ;
P3 Aj+1 = Rj Qj + kj In .
Pentru stabilirea unui rezultat de convergenta omitem pentru moment indicele
j de iteratie. Sa presupunem

h
B h
B
Aj = A =
Aj+1 = A =
.
gH
gH
si

B kIn1
h
Aj kj In = A kIn =
=
gH
k

P f
S r
=
= QR,
eH
0

S r
P f
Aj+1 kj In = A kIn = RQ =
.
0
eH
(17.19)
(17.20)
Deoarece Q este o matrice patrata ortogonala, din egalitatile

kf k22 + ||2 = keH k22 + ||2 = 1
deducem kf k2 = kek2 si || 1.
In ipoteza
S 1
si
kS 1 k2
(17.21)
din expresia blocului sud-vest a produsului QR (17.19) g H = eH S rezulta

keH k2 = kg H S 1 k2 kg H k2 kS 1 k2 kg H k2
sau
kek2 kgk2 .
(17.22)
341
Egaland expresiile situate n colturile sud-est ale egalitatii QH (A kIn ) = R,

ce rezulta din (17.19), gasim
fHh +
( k) = ,
de unde
|| kf H k2 khk2 + |
|| k| kgk2 khk2 + | k|.
(17.23)
Egalam expresiile situate n coltul sud-vest a egalitatii (17.20) si gasim gH =

eH , din care rezulta
k
g k2 = k
g H k2 = ||keH k2 (kgk2 khk2 + | k|)kgk2 =
= 2 kgk22 khk + kgk2 | k|,
dupa ce am utilizat pe rand (17.23) si (17.22).
Revenind la indici de iteratie, inegalitatea anterioara se scrie
kgj+1 k2 j2 kgj k22 khj k + j kgj k2 |j kj |.
(17.24)
Intarind ipoteza (17.21) are loc urmatorul rezultat de convergenta

Teorema 17.4.3 Daca
kj = j ,
kSj1 k2 ,
j0 N astfel ncat
khj k2 ,
j N,
2 kgj0 k2 < 1
atunci limj gj = 0.
Demonstratie. In ipotezele teoremei, inegalitatea (17.24) devine
kgj+1 k2 2 kgj k22 .
(17.25)
Prin inductie matematica aratam

kgj0 +k k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 ,
k N .
Pentru k = 1, din (17.25) avem

kgj0 +1 k2 2 kgj0 k22 = ( 2 kgj0 k2 )kgj0 k.
Daca kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k1 kgj0 k2 kgj0 k2 atunci
kgj0 +k k2 2 kgj0 +k1 k22 2 kgj0 k2 kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 .
Din inegalitatea demonstrata urmeaza imediat limj gj = 0.
342

I VECTORI PROPRII

P 17.1 Sa se arate ca polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare simetrice
a1 b 1 0 . . .
0
0
0
b 1 a2 b 2 . . .
0
0
0
0 b 2 a3 . . .
0
0
0
T = ..
..
... ...
..
.
.
.
0 0 0 . . . bn2 an1 bn1

0 0 0 . . . bn1 an
bn
este f () = fn () unde (fk ())0kn este definit
1
a1
fk () =
( ak )fk1 () b2k1 fk2 ()
prin formula de recurenta

pentru k = 0
pentru k = 1
pentru k {2, . . . , n}
Utilizand acest rezultat sa se dezvolte o metoda pentru calculul polinomului

caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicatie. Se aduce matricea simetrica la forma Hessenberg.
P 17.2 [8] Daca x, y Cn atunci
kxy H kF = kxy H k2 = kxk2 kyk2 .
R. Deoarece
x1 y1 x1 y2 . . . x1 yn
..
..
xy H = ...
.
.
xn y1 xn y2 . . . xn yn
P
P
P
kxy H k2F = ni,j=1 |xi |2 |yj |2 = ( ni=1 |xi |2 )( nj=1 |yj |2 ) = kxk22 kyk22 .
Matricea (xy H )H (xy H ) are perechea proprie (y, kxk22 kyk22 ). Intr-adevar
(xy H )H (xy H )y = y(xH x)(y H y) = kxk22 kyk22 y.
Potrivit teoremei 17.3.3 kxk2 kyk2 kxy H k2 .
343
Inegalitatea contrara rezulta din

k(xy H )zk22 =< (xy H )z, (xy H )z >= kxk22 kyk22 kzk22 ,
sau
k(xy H )zk22
= kxk22 kyk22
2
kzk2
z Cn , z 6= 0
kxy H k2 kxk2 kyk2 .
344

I VECTORI PROPRII
Capitolul 18
Descompunerea valorii singulare
(DVS)
18.1
Descompunerea valorii singulare
Teorema 18.1.1 Daca X Mn,k (C), n k atunci exista matricele unitare U

Mn (C) si V Mk (C) astfel ncat
H
U XV =

,
(18.1)
unde = diag(1 , . . . , k ), 1 2 . . . , k .
Numerele i se numesc valori singulare ale matricei X iar coloanele matricelor
U si V se numesc vectori singulari la stanga si respectiv la dreapta ale matricei
X.
Prezentam doua demonstratii ale acestui rezultat.
Demonstratia 1. Notam prin r indicele pentru care
1 2 . . . r > 0 = r+1 = . . . = k .
Distingem doua cazuri.
Cazul X = 0. In acest caz U = In , V = Ik , = 0, r = 0.
Cazul X 6= 0. Sfera unitate n Ck fiind compacta, exista v1 Ck astfel ncat
kXk2 = sup kXvk2 = kXv1 k2 .
kvk2 =1
345
346
CAPITOLUL 18. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
Xv1
Fie u1 = kXk
Cn . Exista matricele unitare U1 Mn (C) si V1 Mk (C) avand
2
pe prima coloana vectorii u1 si respectiv v1 :
U1 = [u1 U1 ]
V1 = [v1 V1 ].
Definim
(1)
U1H XV1
Atunci

=
uH
1
U1H
X[v1 V1 ] =
uH
uH
1 X V1
1 Xv1
U1H Xv1 U1H X V1

.
(18.2)
def
H
uH
1 Xv1 = u1 kXk2 u1 = kXk2 = 1 ,
U1H Xv1 = kXk2 U1H u1 = 0.
Notand uH
si U1H X V1 = B expresia matricei (1) devine
1 X V1 = w

1 wH
(1)
.
=
0 B1
Inmultirea matricei X la stanga si la dreapta cu cate a matrice unitara

pastreaza norma euclidiana (Propozitia 14.1.7)
k(1) k2 = kXk2 = 1 .
Apoi
k
(1)
1
w
k22

=k
12 + wH w
B1 w
k22 = (12 + wH w)2 + kB1 wk22 (12 + kwk22 )2 .
Pe de alta parte

2

1
1 + w H w
(1)
2
(1) 2
k
k2 k k2 k
k22 = 12 (12 + kwk22 ).
w
B1 w
Prin urmare (12 + kwk22 )2 12 (12 + kwk22 ) sau 12 + kwk22 12 , adica kwk2 =
0 w = 0. Astfel

1 0
(1)
=
.
0 B1
Sa presupunem ca s-au efectuat j 1 pasi:
(j1)
H
Uj1
. . . U1H XV1

. . . Vj1 =
(j1)
1
0
0
Bj1

,
347
18.1. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
unde 1 = diag(1 , . . . , j1 ), iar 1 . . . j1 > 0.

Reluam procedura de mai sus.
Daca Bj1 = 0 atunci r = j 1.
Daca Bj1 6= 0 atunci exista matricele unitare Uj Mnj+1 (C), Vj Mkj+1 (C)
astfel ncat

0
j
H
Uj Bj1 Vj =
0 Bj
unde j = kBj1 k2 > 0 si Bj Mnj,kj (C). Definim

Ij1 0
Ij1 0
Mk (C)
Mn (C)
Vj =
Uj =
0 Vj
0 Uj
si
(j)
UjH XVj

=
(j)
1
0
0
Bj

,
(j)
cu 1 = diag(1 , . . . , j ).
Ramane de aratat ca j j1 :

j1
0
j1 = kBj2 k2 = k
k2 kBj1 k2 = j .
0
Bj1
Procedeul descris mai sus continua cat timp Bj 6= 0, iar r va fi ultimul indice
(r)
pentru care Bj 6= 0. Astfel, U = Ur . . . U1 , Vr = V1 . . . Vr , = (r) , 1 = 1 si
= U H XV.
Demonstratia 2. Matricea X H X Mk (C) este hermitiana si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 17.2.1 exista matricea unitara V Mk (C) astfel ncat
1 . . . 0
def
V H X H XV = ... . . . ... = ,
(18.3)
0 . . . k
unde 1 , . . . , k sunt valorile proprii nenegative ale matricei X H X, aparand ntr-o
ordine neprecizata.
Fie i = i2 , i {1, . . . , k}. Presupunand ca
1 2 . . . r > 0 = r+1 = . . . = k ,
definim
(r k).
1 . . . 0
1 = diag(1 , . . . , r ) = ... . . . ... .

0 . . . r
348
Astfel

=

1 0
0 0
r kr
r
kr ,
1 . . . 0
= ... . . . ... .
0 . . . k
2 =
21 0
0 0
Partitionam matricea V n [V1 V2 ], cu r si respectiv k r coloane.

Egalitatea (18.3) se rescrie n
H
V1
H H
X H X[V1 V2 ] =
V X XV =
V2H
H H

2
1 0
V1 X XV1 V1H X H XV2
.
=
=
0 0
V2H X H XV1 V2H X H XV2
Asadar V2H X H XV2 = 0 si V1H X H XV1 = 21 .
Daca punem n evidenta coloanele matricei XV2
egalitatea
kq1 k22
q1H
..
V2H X H XV2 = ... [q1 . . . qkr ] =
.
H
qkr
qkr q1
(18.4)
= [q1 . . . qkr ], atunci din
. . . q1H qkr
..
...
=0
.
2
. . . kqkr k2
deducem q1 = . . . = qkr = 0, adica XV2 = 0.

Definim U1 = XV1 1 Mn,r (C). Deoarece
U1H U1 = 1V1H X H XV1 1 = I,
matricea U1 este unitara. Din definitia matricei U1 gasim 1 = U1H XV1 . Fie U o
matrice unitara ale carei prime r coloane coincid cu U1 , U = [u1 U2 ] (justificati
existenta matricei U !).
Atunci

H
H
U1
U1 XV1 U1H XV2
H
=
U XV =
X[V1 V2 ] =
U2H XV1 U2H XV2
U2H
1 . . . 0

1 0
=
= ... . . . ... .
0 0
0 . . . k
Teorema 18.1.2 Utilizand notatiile Teoremei 18.1.1 vectorii proprii matricelor
XX H si X H X sunt vi si respectiv ui cu valorile proprii i2 , i {1, 2, . . . , r} :
349
18.2. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

PRIN DVS
XX H vi = i2 vi ,
X H Xui = i2 ui .
Demonstratie. Punem n evidenta coloanele matricelor U si V :

U = [u1 . . . un ]
V = [v1 . . . vk ].
Din 18.1 rezulta

XV = U
1 0
0 0

,
U X=
1 0
0 0
V H.
de unde, pentru i {1, . . . , r}

Xvi = i ui si X H ui = i vi .
Combinand aceste egalitati rezulta
X H Xvi = i X H ui = i2 vi ,
si
XX H ui = i XHvi = i2 ui .
18.2

atrate prin DVS
Fie X Mn,k (C) si y Cn . Ne propunem sa determinam Ck , de norma

euclidiana minima care minimizeaza functionala (16.13)
() = ky Xk22 .
Utilizand Teorema 18.1.1, exista matricele unitare U Mn (C) si V Mk (C)
astfel ncat

1 0
H
U XV = =
,
0 0
unde 1 = diag(1 , . . . , r ), i 6= 0, i {1, . . . , r}. Astfel X = U V H si
ky Xk2 = kU (U H y XV H k2 = kU H y V H k2 .

1
z1
H
H
Notand V = =
, U y = z =
cu 1 , z1 Cr si 2
2
z2
Ckr , z2 Cnr expresia functionalei obiectiv devine

z1
1
H
h
2
() = kU y V k2 = k
k22 =
z2
2
350

=k
z1
z2
1 1
0
k22 = kz1 1 1 k22 + kz2 k22 .
Aceasta expresie este minima pentru z1 1 1 = 0 sau 1 = 1

1 z1 .
Norma euclidiana a lui
1
2
2 2
kk2 = kV k2 = kk2 = (k1 k22 + k2 k22 ) 2 = (k1
1 z1 k2 + k2 k2 )
este minima pentru 2 = 0.

Asadar
1
1

1

1 z1
1 0
z1
1 0
=V=V
=V
=V
U H y.
0
0 0
z2
0 0
Punand n evidenta coloanele metricelor U = [u1 . . . un ] si V = [v1 . . . vk ], expresia
solutiei de norma minima a elementului de aproximare construit prin metoda celor
mai mici patrate devine
r
X
uH
j y
vj .
=
j
j=1
Capitolul 19
Spatii Krylov
19.1
Definitia spatiului Krylov
Fie A Mn (R) si x Rn .
Definitia 19.1.1 Se numeste spatiu Krylov de ordin k atasat matricei A si vectorului x subspatiul liniar
Kk (A, x) = span{x, Ax, . . . , Ak1 x}.
19.2
Descompunerea Arnoldi
Utilizand metoda Gram-Schmidt construim o baza ortonormata spatiului Krylov

Kk (A, x).
x
Fie u1 = kxk
. In continuare, definim
2
h2,1 u2
h3,2 u3
..
.
hj+1,j uj+1
..
.
hk+1,k uk+1
= Au1 h1,1 u1
= Au2 h1,2 u1 h2,2 u2
= Auj h1,j u1 h2,j u2 . . . hj,j uj
= Auk h1,k u1 h2,k u2 . . . hj,k uj . . . hk,k uk
Din conditia de ortogonalitate uTi uj+1 = 0 deducem

hi,j = uTi Auj
j {1, 2, . . . , j}
351
(19.1)
352
CAPITOLUL 19. SPAT

II KRYLOV
iar din conditia de normalitate kuj+1 k2 = 1 gasim

hj+1,j = kAuj
j
X
hi,j ui k2 .
i=1
Relatiile (19.1) se scriu

Au1 = h1,1 u1 + h2,1 u2
Au2 = h1,2 u1 + h2,2 u2 + h3,2 u3
..
.
Auk = h1,k u1 + h2,k u2 + . . . + hk,k uk + hk+1,k uk+1
Ansamblul relatiilor (19.2) se pot scrie sub
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk ] 0 h3,2

..
..
.
.
0
0
(19.2)
forma
. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1
h1,k
h2,k
h3,k
..
.
(19.3)
hk,k
+hk+1,k [0, . . . , 0, uk+1 ]

| {z }
k1
sau
A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk+1 ]
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0
. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k
Introducand matricele
Uk = [u1 . . . uk ]
Hk =
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1
h1,k
h2,k
h3,k
..
.
hk,k
Mk (R)
(19.4)
353
19.2. DESCOMPUNEREA ARNOLDI
Uk+1 = [u1 . . . uk uk+1 ]
Hk+1,k
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0
. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k
relatiile (19.3) si (19.4) se scriu respectiv

(k)T
AUk = Uk Hk + hk+1,k uk+1 ek
(19.5)
si respectiv
AUk = Uk+1 Hk+1,k .
(19.6)
(k)
ek reprezinta vectorul din baza canonica a spatiului liniar Rk .

Relatiile (19.5) si (19.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spatiului Krylov
Kk (A, x).
Matricele Uk si Uk+1 sunt ortogonale. Inmultind (19.5) si (19.6) la stanga cu
T
obtinem
UkT si respectiv Uk+1
UkT AUk = Hk ,
(19.7)
T
Uk+1
AUk = Hk+1,k .
(19.8)
respectiv
Observatia 19.2.1 Matricea Hk este o matrice Hessenberg.
Cazul matricelor simetrice. Daca A Mn (R) este
atunci, din (19.7) rezulta ca Hk este o matrice simetrica si
matrice Hessenberg urmeaza ca este tridiagonala
1 1 0 . . .
0
1 2 2
0 2 3
Hk = Tk = ..
..
.
.
k1 k1
0
k1 k
Din egalitatea UkT AUk = Tk se deduc egalitatile
i = uTi Aui ,
i = uTi Aui+1 ,
i = 1, 2, . . . , k,
o matrice simetrica
din faptul ca este o
354
CAPITOLUL 19. SPAT

II KRYLOV
iar din AUk = Uk Tk + hk+1,k uk+1 eTk rezulta

1 u 2
2 u 3
...
i ui+1
...
k1 uk
hk+1,k ui+1
= Au1 1 u1
= Au2 2 u2 1 u1
= Aui i ui i1 ui1
= Auk1 k1 uk1 k2 uk2
= Auk k uk k1 uk1 .
De aici i = kAui i ui i1 ui1 k2 .

Sunt astfel justificate relatiile din algoritmul lui Lanczos pentru construirea
bazei ortogonale a spatiului Krylov Kk (A, u)
Algorithm 2 Lanczos.
1: procedure
2:
u0 0
3:
0 kuk2
4:
u1 u0
5:
for i = 1 : k do
6:
i uTi Aui
7:
z Aui i ui i1 ui1
8:
i kzk
9:
ui+1 zi
10:
end for
11: end procedure
19.3
Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii

liniare
Fie A Mn (R), b Rn si sistemul algebric de ecuatii liniare

Ax = b.
(19.9)
Vom determina o aproximatie xk Rn a solutiei sistemului (19.9) n spatiul

Krylov Kk (b). Metoda este eficienta n cazul n care dimensiunea n este mare.
355
19.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT

II LINIARE
In cazul matricei A nesingulare, solutia sistemului (19.9) apartine spatiului

Krylov Km (b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A. Intradevar, daca
(x) = c0 + c1 x + . . . + cm xm
este polinomul minimal asociat matricei A, adica polinomul de grad minim pentru
care
(A) = c0 I + c1 A + . . . + cm Am = 0
atunci
A1 =
1
(c1 I + c2 A + . . . + cm Am1 )
c0
si n consecinta
x = A1 b =
1
(c1 b + c2 Ab + . . . + cm Am1 b) Km (b).
c0
cazul unei matrice A singulare, n ipoteza compatibilitatii

Observatia 19.3.1 In
sistemului (19.9), solutia acesteia poate sa nu apartina nici unui spatiu Krylov.
Justificam observatia n cazul unei matrice A Mn (R) nilpotente de ordin
m > 1 : Ak = 0, k m, dar Am1 6= 0. In acest caz A este o matrice singulara
deoarece |Am | = |A|m = 0.
Fie b RN , b 6= 0 astfel ncat sistemul (19.9) sa fie compatibil si sa presupunem prin absurd ca x Km (b). Atunci x = c0 b + c1 Ab + . . . cm1 Am1 b
si
Ax = c0 Ab + c1 A2 b + . . . + cm2 Am1 b = b
sau
(I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1 )b = 0.
(19.10)
Matricea D = I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1 este nesingulara deoarece singura

valoare proprie este 1. Intr-adevar, fie (, z) o pereche proprie a matricei D,
Dz = z.
(19.11)
Deoarece matricea A este nilpotenta de ordin m, exista un cel mai mic indice
i {1, . . . , m 1} astfel ncat Ai z 6= 0 si Aj z = 0, j > i. Inmultind (19.11) la
stanga cu Ai obtinem
(1 )Ai z = 0,
de unde = 1.
Atunci, din (19.10) urmeaza ca b = 0, n contradictie cu alegerea lui b.
356
19.3.1
CAPITOLUL 19. SPAT

II KRYLOV
Varianta Ritz-Galerkin
Aproximatia xk Kk (b) se determina din conditia de ortogonalitate

b Axk Kk (b)
(19.12)
Daca (ui )1ik+1 este un sistem de vectori ortonormati pentru care are loc descompunerile Arnoldi (19.5) si (19.6) atunci conditia de ortogonalitate se poate
scrie
UkT (b Axk ) = 0,
(19.13)
unde Uk = [u1 u2 . . . uk ]. T
inand seama de faptul ca u1 = kbkb 2 din (19.13) urmeaza
ca
(k)
UkT Axk = UkT b = kbk2 UkT u1 = kbk2 e1 .
(19.14)
Indicele superior precizeaza dimensiunea vectorului.
Deoarece xk se reprezinta sub forma xk = Uk k cu relatia (19.14) devine
(k)
UkT AUk k = kbk2 e1 ,

si n virtutea lui (19.5)
Hk k = kbk2 .
(19.15)
Astfel rezolvarea sistemului (19.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui

sistem algebric de ecuatii liniare de dimensiune k.
19.3.2
Varianta reziduului minimal
Aproximatia xk se determina ca solutia problemei de optimizare

kb Axk k2 = min kb Axk2
(19.16)
xKk (b)
Din u1 =
b
kbk2
deducem
(k+1)
b = kbk2 u1 = kbk2 Uk+1 e1
(k+1)
e1
Rk+1 .
Un element x Kk (b) se reprezinta prin x = Uk y, cu y Rk si utilizand (19.6)

deducem
Ax = AUk y = Uk+1 Hk+1,k y.
Astfel functionala cost devine
(k+1)
kb Axk2 = k kbk2 Uk+1 e1
Uk+1 Hk+1,k yk2 =
357
19.4. CALCULUL VALORILOR S

I VECTORILOR PROPRI
(k+1)
= kUk+1 (kbk2 e1
(k+1)
Hk+1,k y)k2 = k(kbk2 e1
Hk+1,k yk2 .
Utilizand tehnica dezvoltata pentru determinarea elementului de aproximare prin

(k+1)
metoda celor mai mici patrate, determinam yk Rk+1 ce minimizeaza k(kbk2 e1
Hk+1,k yk2 .
Daca factorizarea QR a matricei Hk+1,k este Hk+1,k = QR atunci yk va fi
(k+1)
solutia sistemului Ry = kbk2 QT e1
.
Acesta metoda de rezolvare a unui sistem algebric de ecuatii liniare este denumita GMRES (Generalized Minimum RESidual).
19.4
Calculul valorilor si vectorilor propri
Fie A Mn (R). Vom gasi o aproximatie a unei perechi propri (, x) determinand o pereche proprie (, z) a matricei Hk , ce apare n descompunerea Arnoldi
(19.5)
Hk = z
si definind x = Uk z.
Atunci din (19.5) rezulta
(k) T
AUk z = Uk Hk z + hk+1,k uk+1 ek
z,
de unde
Ax = x + hk+1,k uk+1 zk .
Eroarea aproximarii (, x) este data de kAx xk2 = |hk+1,k | |zk |.
19.5
Calculul elementului de cea mai bun

a
aproximatie prin elementele unui spatiu Krylov
Ne propunem sa determinam elementul de cea mai buna aproximatie a unui

element z Rn prin elementele subspatiului Kk (A, x). Presupunem ca s-a construit descompunerea Arnoldi (19.5). Daca y = Uk c este elementul de cea mai
buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Kk (A, x) atunci din conditia
y z Kk (A, x) uTj (y z) = 0, j {1, . . . , k} UkT (y z) = 0
deducem UkT (Uk c z) = 0, de unde c = UkT z si n consecinta y = Uk UkT z.
358
CAPITOLUL 19. SPAT

II KRYLOV
Partea III
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
NELINIARE
359
Capitolul 20
Rezolvarea ecuatiilor neliniare
20.1
Preliminarii de analiz
a functional
a
Inversarea operatorilor liniari

Presupunem cunoscuta urmatoarea teorema (Neumann)
Teorema 20.1.1 Daca X este un spatiu Banach si A (X, X) , un operator
liniar si continu astfel ncat kAk < 1 atunci
1. Operatorul I A este inversabil;
P
k
a seriei fiind ceea a spatiului Banach
2. (I A)1 =
k=0 A , convergent
(X, X) .
O consecinta utila este
Teorema 20.1.2 Fie X un spatiu Banach si operatorul L (X, X) . Au loc
afirmatiile
1. Operatorul L este inversabil daca si numai daca exista un operator inversabil K (X, X) astfel ncat kI KLk < 1.
2. Daca L este inversabil atunci au loc relatiile:
L
(I KL)k K,
(20.1)
k=0
kL1 k
kKk
.
1 kI KLk
361
(20.2)
362
CAPITOLUL 20. REZOLVAREA ECUAT

IILOR NELINIARE
Demonstratie. Necesitatea rezulta din alegerea K = L1 . Pentru A = I KL

din Teorema
20.1.1 rezulta inversabilitatea operatorului [I (I KL)] = KL si
P
1
(KL) = k=0 (I KL)k . In consecinta
(KL)1 K = (KL)1 (K 1 )1 = (K 1 KL)1 = L1 =
(I KL)k K.
k=0
Diferentiabilitatea unui operator definit ntr-un spatiu normat

Fie X, Y spatii normate, domeniul D X si operatorul T : D Y. Reamintim
Definitia 20.1.1 Operatorul T este diferentiabil Frechet n x D daca exist
a
un operator liniar si continu L (X, Y ) astfel ncat

kT (x + h) T (x) L(h)k
= 0.
h0
khk
lim
(20.3)
Teorema 20.1.3 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci operatorul L este unic.
Operatorul L din Definitia 20.1.1 se noteaza L = T 0 (x) = dT (x) si se numeste
diferentiala Frechet a lui T n x.
Relatia (20.3) se poate rescrie sub forma
T (x + h) = T (x) + T 0 (x)(h) + khkw(x, h),
(20.4)
unde functia w(x, h) Y are proprietatea limh0 w(x, h) = 0.

Asemeni functiilor reale
Teorema 20.1.4 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
continu n x.
Presupunand operatorul T diferentiabil n fiecare punct x al domeniului D, se
introduce operatorul T 0 (X, Y ) definit prin x 7 T 0 (x). Daca acest operator
este diferentiabil Frechet n x atunci diferentiala ei este diferentiala Frechet de
ordinul 2 a lui T n x. Notam acest operator prin T 00 (x) (X, (X, Y ) ) . Recursiv,
se defineste diferentiabilitatea Frechet de ordin superior. T (k) (x) este un element
al multimii
T (k) (x) (X, (X, . . . , ( X, Y ) ) . . .) .
{z
}
| {z }
|
k paranteze
k paranteze
FUNCT
20.1. PRELIMINARII DE ANALIZA

IONALA
363
Definitia 20.1.2 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D dupa directia

h X daca
T (x + th) T (x)
lim
= T 0 (x, h).
t0
t
Definitia 20.1.3 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D daca este
diferentiabil Gateaux n x D dupa orice directie h X.
Definitia 20.1.4 Operatorul T este G-derivabil n x D daca
este diferentiabil Gateaux n x;
operatorul T (x) : X Y, definit prin T (x)(h) = T 0 (x, h) este un operator liniar si continu.
Legatura dintre cele doua tipuri de diferentiabilitate este data n urmatoarele
teoreme.
Teorema 20.1.5 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
G-derivabil n x si T 0 (x) = T (x).
Demonstratie. Scriind th, h X, t R n loc de h, din (20.4) rezulta
T (x + th) = T (x) + T 0 (x)(th) + kthkw(x, th),
de unde
|t|
T (x + th) T (x)
= T 0 (x)(h) + w(x, th).
t
t
0
Pentru t 0 se obtine T (x)(h) = T (x)(h), h X, de unde concluziile teoremei.
Reciproc, G derivabilitatea implica diferentiabilitatea Frechet n conditiile
Teorema 20.1.6 Daca T : D X Y este un operator G derivabil ntr
o vecinatate a lui x D si operatorul x 7 T (x) este continu n topologia (X, (X, Y ) ) atunci operatorul T este diferentiabil Frechet n x si T 0 (x) =
T (x).
Demonstratie. Fie h X si u = T (x+h)T (x)T (x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y astfel ncat ky k =
1 si y (u) = kuk.
364

IILOR NELINIARE
Definim functia F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + th)). F (t) este derivabila

n t (0, 1) si F 0 (t) = y (T (x + th)(h)). Intr-adevar,
F 0 (t) = lim
F (t + ) F (t)
=
T (x + (t + )h) T (x)
) = y (T (x + th)(h)).
0
Potrivit teoremei de medie a lui Lagrange, exista (0, 1) astfel ncat

= lim y (
F (1) F (0) = F 0 ()
y (T (x + h) T (x)) = y (T (x + h)(h)).
In sfarsit, utilizand aceasta egalitate si proprietatile normei operatorilor liniari

deducem
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k = kuk = y (u) =
= y (T (x + h) T (x) T (x)(h)) = y ((T (x + h) T (x))(h))
|y ((T (x + h) T (x))(h))| ky k k(T (x + h) T (x))(h))k
kT (x + h) T (x)k khk.
Rezulta inegalitatea
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k
kT (x + h) T (x)k 0
khk
pentru h 0.
In acest cadru general, o dezvoltare tayloriana are proprietatea:
Teorema 20.1.7 Daca T : D X Y este un operator de n N ori
diferentiabil Freachet n D atunci pentru orice x, y D are loc inegalitatea
n1
X
1 (k)
1
kT (y) T (x)
T (x) (y x) . . . (y x) k ky xkn sup kT (n) (z)k,
|
{z
}
k!
n!
z[x,y]
k=1
k ori
unde [x, y] = {z = tx + (1 t)y : 0 t 1}.

Vom prezenta doua demonstratii ale acestei teoreme, deosebit de importanta.
Demonstratia 1. In prealabil stabilim Teorema Bourbaki:
Teorema 20.1.8 Fie X un spactiu normat real. Daca
365
FUNCT

IONALA
1. f : [a, b] X este o functie continua, derivabila n (a, b) :

f (x + h) f (x)
= f 0 (x);
h0
h
x (a, b) lim
2. g : [a, b] R este o functie continua, derivabila n (a, b);

3. kf 0 (x)k g 0 (x), x (a, b)
atunci kf (b) f (a)k g(b) g(a).
Demonstratie. Fie > 0. Introducem multimea
U = {x [a, b] : kf (x) f (a)k > g(x) g(a) + (x a) + }
(20.5)
Dorim sa aratam ca U = .
Presupunem prin absurd ca U 6= . Atunci
(i) U este o multime deschisa, deoarece U = 1 (R+ ), unde (x) = kf (x)
f (a)k [g(x) g(a) + (x a) + ].
(ii) Exista c = inf U.
(iii) c > a. Daca c = a, din (20.5) rezulta relatia contradictorie 0 > 0.
(iv) c 6 U. Daca c U atunci exista o vecinatate a lui c, (c 1 , c + 2 ) U,
ceea ce contrazice faptul ca c = inf U.
(v) c < b. Daca c = b atunci U = {b} si U n-ar mai fi multime deschisa.
(vi) Exista > 0 astfel ncat pentru c < x < c +

f (x) f (c)
f (x) f (c)

0
0

f (c)
x c kf (c)k x c
< 2
(20.6)
si

g(x) g(c)

0

<
g
(c)
xc
2
Pentru x (c, c + ), din (20.6) si (20.7) rezulta

f (x) f (c)
g(x) g(c)
0
0

+
x c 2 kf (c)k g (c) <
xc
2
(20.7)
366

IILOR NELINIARE
sau
kf (x) f (c)k < g(x) g(c) + (x c).
(20.8)
kf (c) f (a)k g(c) g(a) + (c a) + .
(20.9)
Deoarece c 6 U,
Din (20.8) si (20.9), pentru x (c, c + ) rezulta

kf (x) f (a)k kf (x) f (c)k + kf (c) f (a)k < g(x) g(a) + (x a) + .
Astfel (c, c + ) U = si n consecinta c nu poate fi inf U.
Prin urmate U = .
Pentru orice x [a, b] are loc inegalitatea
kf (x) f (a)k g(x) g(a) + (x a) + .
Daca & 0 atunci kf (x) f (a)k g(x) g(a).
Teorema 20.1.9 Daca v : [0, 1] X este o functie de n ori derivabila astfel
ncat kv (n) (t)k M, t (0, 1) atunci

M
1
1
1
0
00
(n1)
v(1) v(0) v (0) v (0) . . .
v
(0)

n! .
1!
2!
(n 1)!
Demonstratie. Introducem functiile f : [0, 1] X,
f (t) = v(t) v(0) +
1t 0
(1 t)2 00
(1 t)n1 (n1)
v (t) +
v (t) + . . . +
v
(t),
1!
2!
(n 1)!
g : [0, 1] R,
g(t) = M
(1 t)n
n!
n1
v n (t) si n consecinta kf 0 (t)k g 0 (t). Teorema Bourbaki

Atunci f 0 (t) = (1t)
(n1)!
implica inegalitatea enuntata.
Reluam demonstratia Teoremei 20.1.7. Fie x, y D, h = y x si v(t) =
T (x + th), t [0, 1]. Atunci v (k) (t) = T (k) (x + th) (h) . . . (h) . Pentru M =
| {z }
kori
supz[x,y] kT (n) (z)k khkn , inegalitatea dorita rezulta din Teorema 20.1.9.
367
FUNCT

IONALA
Demonstratia 2. Fie x, y D. Notand

n1
X
1 (k)
u = T (y) T (x)
T (x) (y x) . . . (y x),
|
{z
}
k!
k=1
k ori
potrivit Teoremei Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y

astfel ncat ky k = 1 si y (u) = kuk.
Definim F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + t(y x))). Atunci
F (k) (t) = y (T (k) (x + t(y x)) (y x) . . . (y x)),
{z
}
|
k {1, . . . , n}.
(20.10)
k ori
(20.10) se demonstreaza prin inductie matematica.

Exista (0, 1) astfel ncat
n1
X
1 (k)
1
F (1) F (0)
F (0) = F (n) ()
k!
n!
k=1
y (T (y) T (x)
n1
X
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
|
{z
}
k!
k=1
k ori
1
= y (T (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) ).
|
{z
}
n!
n ori
Utilizand egalitatea anterioara si proprietatile normei operatorilor liniari obtinem

n1
X
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) k = kuk =
kT (y) T (x)
|
{z
}
k!
k=1
k ori
n1
X
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
= y (u) = y (T (y) T (x)
|
{z
}
k!
k=1
k ori
1
= y (T (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )
|
{z
}
n!
n ori
1
|y (T (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )|
|
{z
}
n!
n ori
1
ky k kT (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )k
|
{z
}
n!
n ori
1
1
kT (n) (x + (y x))k ky xkn ky xkn sup kT (n) (z)k.
n!
n!
z[x,y]
368
20.2

IILOR NELINIARE
Metoda liniariz
arii (Newton Kantorovici)
Fie X un spatiu Banach si T : X X un operator diferentiabil Frechet. Ne

propunem sa rezolvam ecuatia
T (x) = 0.
(20.11)
Sa presupunem ca ecuatia (20.11) are o solutie x . Daca x X este o aproximatie
a lui x atunci din diferentiabilitatea operatorului T rezulta
0 = T (x ) = T (x) + T 0 (x)(x x) + kx xkw(x, x x).
(20.12)
Liniarizand, adica neglijand ultimul termen, (20.12) se scrie

0 T (x) + T 0 (x)(x x).
Vom nota cu y solutia ecuatiei
0 = T (x) + T 0 (x)(y x),
si cu ideea ca y este o aproximatie mai buna decat x, construim sirul de aproximatii
0 = T (xk ) + T 0 (xk )(xk+1 xk ),
(20.13)
sau, n cazul inversabilitatii operatorului T 0 (xk )

xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ).
(20.14)
Metoda de rezolvare a ecuatiei (20.11) corespunzauare formulei (20.14) este cunoscuta si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urmatoare fixeaza conditii suficiente pentru existenta unei solutii
izolate x a ecuatiei (20.11), dand regiunea n care solutia este unica si eroarea
aproximatiei xk .
Teorema 20.2.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil
Frechet si x0 X. Presupunem ca exista numerele pozitive B0 , K, 0 astfel nc
at
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, r0 < r.
369
20.2. METODA LINIARIZARII
Daca h0 = 0 KB0 21 atunci sirul (xk )kN construit prin formula de recurenta
(20.14) converge catre o solutie x a ecuatiei (20.11).
0
0 .
Aceasta solutie este unica n bila B(x0 , r0 ), unde r0 = 1 h12h
0
k
Eroarea aproximatiei x este data de inegalitatea
kxk x k
1
2k1
k 1
(2h0 )2
0 .
(20.15)
Demonstratie. 1. Aratam la nceput ca pentru orice k N exista xk+1 , definit

prin formula de recurenta (20.14). Aceasta problema se ridica deoarece trebuie
inversat operatorul T 0 (xk ). Justificarea o facem doar pentru k = 1, rationamentul
facandu-se n continuare analog, pe baza inductiei matematice.
Existenta inversei se bazeaza pe Teorema 20.1.2. Cu notatiile acestei teoreme,
alegem
L = T 0 (x1 )
K = [T 0 (x0 )]1
si trebuie verificata conditia kI KLk < 1. In cazul de fata
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k = k[T 0 (x0 )]1 (T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k
k[T 0 (x0 )]1 k k(T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k.
Aplicand Teorema 20.1.7, inegalitatea anterioara devine
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k B0 Kkx1 x0 k 0 KB0 = h0
1
< 1.
2
(20.16)
Prin urmare, operatorul T 0 (x1 ) este inversabil si potrivit Teoremei 20.1.2, au loc
relatiile
[T 0 (x1 )]1 =
X
(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 ,
(20.17)
k=0
B0 def
k[T 0 (x0 )]1 k
= B1 . (20.18)
k[T (x )] k
0
0
1
0
1
1 kI [T (x )] T (x )k
1 h0
0
2. Aratam ca n x1 au loc conditii asemanatoare celor presupuse a avea loc n

0
x.
Deoarece x2 = x1 [T 0 (x1 )]1 T (x1 ),
2
x x = [T (x )] T (x ) =
X
k=0
(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 T (x1 ).
370

IILOR NELINIARE
Prin urmare
2
kx x k
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )kk k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.
k=0
Folosind (20.16) obtinem

kx2 x1 k
hk0 k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k =
k=0
1
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.
1 h0
(20.19)
Fie operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) = x [T 0 (x0 )]1 T (x). Atunci

F0 (x0 ) = x1
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.
Din egalitatea F0 (x1 ) = x1 [T 0 (x0 )]1 T (x1 ) se deduce

T 0 (x0 )]1 T (x1 ) = x1 F0 (x1 ) = (F (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 )).
Aplicand din nou Teorema 20.1.7 se obtine
kT 0 (x0 )]1 T (x1 )k = kF (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 ))k
1
1
1
sup kF000 (x)k kx1 x0 k 02 KB0 = 0 h0 .
2 xB(x0 ,r)
2
2
Revenind n (20.19) avem

kx2 x1 k
1
0 h0 def
= 1 .
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k
1 h0
2(1 h0 )
(20.20)
def
Fie h1 = 1 KB1 . Din (20.18), (20.20) se obtine
h1 =
h20
1
.
2
2(1 h0 )
2
(20.21)
def
1
Fie r1 = 1 h12h
1 . Pe baza formulelor de recurenta pentru 1 si h0 se obtine
1
egalitatea r1 = r0 0 , ce implica B(x1 , r1 ) B(x0 , r0 ). Intr-adevar, daca x
B(x1 , r1 ) atunci
kx x0 k kx x1 k + kx1 x0 k r1 + 0 = r0 .
3. In felul acesta, existenta sirului (xk )kN este dovedita, mai mult pentru
orice k N au loc afirmatiile
371
[T 0 (xk )]1 si k[T 0 (xk )]1 k Bk =
Bk1
;
1hk1
xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ) si kxk+1 xk k k =

hk = k KBk =
h2k1
2(1hk1 )2
k1 hk1
;
2(1hk1 )
12 ;
rk =
12hk1
k1
hk1
si B(xk , rk ) B(xk1 , rk1 ).
4. Au loc inegalitatile
hk 2h2k1
k k1 hk1
rk 2k
(20.22)
(20.23)
(20.24)
a caror demonstratie revine la reducerea la ipoteza teoremei hk 21 .

Aplicata succesiv, inegalitatea (20.22) implica
2
hk 2h2k1 2(2h2k2 )2 = 21+2 h2k2 . . .

k1
21+2+...+2
(20.25)
1
k
k
h20 = (2h0 )2 .
2
Din (20.23) deducem succesiv

k k1 hk1 k2 hk2 hk1 . . . 0 h0 h1 . . . hk1
si utilizand (20.25), se gaseste
1
1
1
1
1
k1
k1
k
k 0 (2h0 ) (2h0 )2 . . . (2h0 )2 = k (2h0 )1+2+...+2 0 = k (2h0 )2 1 0 .
2
2
2
2
2
Din xk+p B(xk+p , rk+p ) B(xk , rk ) rezulta
kxk+p xk k rk
1
2k1
k 1
(2h0 )2
0 ,
k N,
(20.26)
adica (xk )kN este un sir fundamental, deci convergent.

5. Fie x = limk xk . Trecand la limita n formula de recurenta (20.14)
scrisa sub forma T 0 (xk )(xk+1 xk ) = T (xk ) se obtine T (x ) = 0.
Pentru p din (20.26) rezulta evaluarea erorii (20.15).
6. Pentru a demonstra unicitatea solutiei ecuatiei (20.11) n bila B(x0 , r0 )
presupunem prin absurd ca exista n plus y B(x0 , r0 ) astfel ncat T (y ) = 0.
372

IILOR NELINIARE
Fie operatori Fk : X X definiti prin Fk (x) = x [T 0 (xk )]1 T (x). Atunci

Fk (xk ) = xk+1
Fk0 (x) = I [T 0 (xk )]1 T 0 (x)
Fk00 (x) = [T 0 (xk )]1 T 00 (x)
Fk0 (xk ) = 0
kFk00 (x)k Bk K.
Prin inductie matematica aratam ca

xk B(y , rk )
ky xk k rk .
(20.27)
Etapa de verificare, k = 0.
y B(x0 , r0 )
ky x0 k r0
x0 B(y , r0 ).
Etapa de demonstratie. Presupunand ca

xk B(y , rk )
ky xk k rk
deducem succesiv
ky xk+1 k = kFk (y ) Fk (xk ) Fk0 (xk )(y xk )k
1
1
sup kFk00 (z)k ky xk k2 Bk Krk2 = rk+1 ,
2 z[xk ,y ]
2
adica xk+1 B(y , rk+1 ).

Pentru k , din (20.27) rezulta x = y .
20.3
Metoda liniariz
arii modificat
a
In locul formulei de recurenta (20.14) se considera formula

x = x0
xk+1 = xk [T 0 (x0 )]1 T (
xk )
k N.
(20.28)
Astfel se elimina necesitatea inversarii, n cadrul iteratiilor iteratii k > 0, a operatorului T 0 (xk ). Acest fapt are ca efect micsorarea vitezei de convergenta.
Metoda corespunzatoare formulei (20.28) este numita metoda liniarizarii (Newton - Kantorovici) modificata.
Se observa ca x1 = x1 . Convergenta procedeului este data de teorema
373

MODIFICATA
Teorema 20.3.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil

Frechet si x0 X. Presupunem ca exista numerele pozitive B0 , K, 0 astfel ncat
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, 0 < r.
Daca h0 = 0 KB0 < 21 atunci sirul (
xk )kN construit prin formula de recurenta
(20.28) converge catre solutia x a ecuatiei (20.11).

Eroarea aproximatiei xk este data de inegalitatea
p
(20.29)
k
xk x k 20 h0 (1 1 2h0 )k1 .
Demonstratie. Folosim din nou de operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) =
x [T 0 (x0 )]1 T (x) si cu proprietatile
F0 (
xk ) = xk+1
F0 (x ) = x
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)
k N
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.
Daca M = B(x0 , r0 ) B(x , kx1 x k) atunci F (M ) M.

Intr-adevar, daca x M atunci
kF0 (x) x0 k kF0 (x) x1 k + kx1 x0 k =

= kF0 (x) F0 (x0 ) F00 (x0 )(x x0 )k + kx1 x0 k
1
1
kx x0 k2 sup kF000 (z)k + 0 r02 B0 K + 0 = r0 ,
2
2
z[x0 ,x]
adica F0 (x) B(x0 , r0 ).
kF0 (x) x k = kF0 (x) F0 (x )k kx x k sup kF00 (z)k.

z[x,x ]
Dearece z = x + (1 )x , [0, 1], utilizand evaluarea

kF00 (z)k = kF00 (z) F00 (x0 )k kz x0 k sup kF000 (y)k
y[x0 ,z]
374

IILOR NELINIARE
B0 Kkx + (1 )x x0 k = B0 Kk(x x0 ) + (1 )(x x0 )k

B0 K(kx x0 k + (1 )kx x0 k)
B0 K max{kx x0 k, kx x0 k} B0 Kr0 ,
inegalitatea anterioara devine
kF0 (x) x k B0 Kr0 kx x k = (1
(1
1 2h0 )kx x k
1 2h0 )kx1 x k,
adica F0 (x) B(x , kx1 x k).

Retinem inegalitatea
kF0 (x) x k (1
p
1 2h0 )kx x k,
x M.
(20.30)
Aplicand succesiv (20.30), rezulta

k
xk x k = kF0 (
xk1 ) F0 (x )k
(1
(20.31)
p
p
1 2h0 )k
xk1 x k . . . (1 1 2h0 )k1 k
x1 x k.
Din (20.15), deducem k

x1 x k = kx1 x k 2h0 0 , cu care (20.31) devine
(20.29). Din aceasta inegalitate rezulta convergenta sirului (
xk )kN catre x .
20.4
Rezolvarea numeric
a a sistemelor
algebrice de ecuatii neliniare
Fie D un domeniu convex din Rn si T1 , . . . , Tn : D R n functii avand

derivate partiale de ordinul ntai si doi continue. Consideram sistemul algebic de
n ecuatii neliniare cu necunoscutele x1 , . . . , xn :
T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
...
(20.32)
Tn (x1 , . . . , xn ) = 0
si dorim sa determinam o solutie a sistemului, adica un element x = (x1 , . . . , xn )
D astfel ncat Ti (x ) = Ti (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, . . . , n. In cazul n = 1 se
foloseste termenul de ecuatie n locul celui de sistem.
375
20.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE
Definind operatorul T : D Rn prin
T1 (x)
,
T (x) = . . .
Tn (x)
x = (x1 , . . . , xn ),
sistemul (20.32) se rescrie sub forma (20.11).

In acest cadru se poate da o demonstratie mai simpla teoremei de convergenta
pentru metoda liniarizarii.
Teorema 20.4.1 Daca T 0 este lipschitziana, adica
L > 0 astfel ncat
kT (y) T (x)k Lkx yk,
x, y D,
atunci
1.
Z
T (y) T (x) =
T 0 (x + t(y x))(y x)dt,
x, y D;
L
ky xk2 ,
2
x, y D.
2.
kT (y) T (x) T 0 (x)(y x)k
Demonstratie. 2. Din
Z
T (y) T (x) T (x)(y x) =
T 0 (x + t(y x))(y x)dt T 0 (x)(y x) =
(T 0 (x + t(y x)) T 0 (x))(y x)dt
=
0
se deduc succesiv inegalitatile

1
(T 0 (x + t(y x)) T 0 (x))(y x)dtk
kT (y) T (x) T (x)(y x)k k

0
1
0
kT (x+t(yx))T (x))(yx)kdt
0
kT 0 (x+t(yx))T 0 (x))kk(yx)kdt
Lky xk2
tdt =
0
L
ky xk2 .
2
Teorema 20.4.2 Fie D Rn un domeniu convex si
376

IILOR NELINIARE
1. F : D Rn o functie diferentiabila astfel ncat exista L > 0 pentru care

kT (y) T (x)k Lkx yk, x, y D;
2. x este o solutie a ecuatiei T (x) = 0 pentru care matricea T 0 (x ) este inversabila si k[T 0 (x )]1 k < ;
3. x0 D astfel cat kx0 x k < .
Daca L < 21 atunci se poate construi sirul (xn )nN prin metoda liniariz
arii,
0
1
xn+1 = xn [T (xn )] T (xn ), n N. Sirul converge catre x .
Demonstratie. Pentru kxx k , potrivit Teoremei 15.1.2, deoarece k[T 0 (x )]1 k <
si kT (x) T (x )k Lkx x k L rezulta ca operatorul T 0 (x) este inversabil
.
si k[T 0 (x)]1 k 1L
Prin urmare, daca kxn x k < atunci T 0 (xn ) este inversabil.
Aratam ca xn+1 = xn [T 0 (xn )]1 T (xn ) satisface inegalitatea kxn+1 x k < .
Au loc egalitatile
kxn+1 x k = kxn [T 0 (xn )]1 T (xn )x k = kxn x [T 0 (xn )]1 (T (xn )T (x ))k =
= k[T 0 (xn )]1 (T (xn ) T (x ) T 0 (xn )(xn x )k
k[T 0 (xn )]1 kk(T (xn ) T (x ) T 0 (xn )(xn x )k
Notand k =
L
,
2(1L)
L
kxn x k2
2(1 L)
2 L
< .
2(1 L)
inegalitatea anterioara se poate scrie

kxn+1 x k kkxn x k2 .
Utilizand succesiv aceasta inegalitate, se obtine

n1
kxn x k k 1+2+...+2
Deoarece kkx0 x k
L
2(1L)
kx0 x k2 =
1
n
(kkx0 x k)2 .
k
< 1 rezulta ca limn kxn x k = 0.
Pentru rezolvarea sistemului (20.32) vom folosi metoda liniarizarii (Newton

Kantorovici) sau metoda liniarizarii modificata, tratate anterior.
20.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE
377
Exemplul 20.4.1 Sa se verifice conditiile Teoremei 20.2.1 n cazul sistemului

algebric de ecuatii neliniare
10x1 + x21 2x2 x3 0.1 = 0

10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2 = 0
10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3 = 0

0
0
x1
0
0
x1
0 .
=
si x =
0
x1
0
Operatorul T este definit prin T = (T1 , T2 , T3 ), unde
T1 (x) = T1 (x1 , x2 , x3 ) = 10x1 + x21 2x2 x3 0.1
T2 (x) = T2 (x1 , x2 , x3 ) = 10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2
T3 (x) = T3 (x1 , x2 , x3 ) = 10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3
iar
T 0 (x) =
T1
(x)
x1
T2
(x)
x1
T3
(x)
x1
T1
(x)
x2
T2
(x)
x2
T3
(x)
x2
T1
(x)
x3
T2
(x)
x3
T3
(x)
x3
2x1 + 10
2x3
2x2
=
.
3x3
2x2 + 10
3x1
2x2
2x1
2x3 + 10
In cele ce urmeaza se va utiliza norma k k .

Atunci [T 0 (x0 )]1 = (10I)1 = 0.1I, deci
def
k[T 0 (x0 )]1 k = k0.1Ik = 0.1 = B0 .
Formulele de recurenta (20.14) corespunzatoare metodei liniarizarii sunt
k+1 k
x1
x1
xk+1
xk1
=
1
xk1
xk+1
1
1
2xk1 + 10
2xk3
2xk2
10xk1 + (xk1 )2 2xk2 xk3 0.1
10xk2 (xk2 )2 + 3xk1 xk3 + 0.2 .
3xk3
2xk2 + 10
3xk1
k
k
k
2x2
2x1
2x3 + 10
10xk3 + (xk3 )2 + 2xk1 xk2 0.3
1
x1
0.01
Pentru k = 0, gasim x1 = x11 = 0.02 , astfel ncat kx1 x0 k =
x11
0.03
def
0.3 = 0 .
378

IILOR NELINIARE
Diferentiala de ordinul doi T 00 (x) (R3 , (R3 , R3 ) ) se poate reprezenta prin

T 00 (x) =
2
2
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x) x
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x)
(x) x
x2
2 x1
3 x1
1 x2
3 x2
1 x3
2 x3
1
2
3
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
2
2
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x1
x2
x2
2
1
3
1
1
2
3
2
1
3
2
3
3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
x2 x1
x3 x1
x1 x2
x3 x2
x1 x3
x2 x3
x2
x2
x2
1
2
3
2 0 0 0 0 2 0 2 0
= 0 0 3 0 2 2 3 0 0 ,
0 2 0 2 0 2 0 0 2
interpretat n sensul
T 00 (x)(h) =
2 T1
x2
1
2 T2
x2
1
2 T3
x2
1
2 T
2 T
2 T
2 T
2 T
2 T
1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
2 (x)h +
2 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
2 T1
x1 x2
2 T2
x1 x2
2 T3
x1 x2
(x)h1 +
(x)h1 +
(x)h1 +
2 T1
x2
2
2 T2
x2
2
2 T3
x2
2
2 T
1 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T
2 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T
3 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T1
x1 x3
2 T2
x1 x3
2 T3
x1 x3
2 T
2 T
2h1 2h3 2h2

kT 00 (x)k = sup kT 00 (x)(h)k = sup k 3h3 2h2 3h1 k =
khk1
khk1
2h2 2h1
2h3
def
= sup max{2|h1 |+2|h3 |+2|h2 |, 3|h3 |+2|h2 |+3|h1 |, 2|h2 |+2|h1 |+2|h3 |} 8 = K.
khk1
Prin urmare h0 = 0 KB0 = 0.024 < 21 .
Rezolvarea ecuatiilor algebrice
Fie T : R R o functie derivabila.

Metoda tangentei. In cazul n = 1, metoda liniarizarii aplicata rezolvarii
ecuatiei algebrice T (x) = 0 conduce la formarea sirului
xk+1 = xk
T (xk )
T 0 (xk )
k N.
x3
2 T
3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + x x
3
2
x2
2
3
3
Atunci
20.5
2 T
1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + x x
3
2
x2
2
3
3
2 T2
2 T2
(x)h
(x)h1 + x x (x)h2 +
3
2
(20.33)
Relatiile (20.33) au urmatoarea interpretare geometrica care justifica numele

metodei: xk+1 reprezinta intersectia tangentei n xk la graficul functiei T (x) cu
axa 0x.
379
20.5. REZOLVAREA ECUAT

IILOR ALGEBRICE
In cazul ecuatiei polinomiale

T (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an = 0
metoda tangentei considerata n corpul numerelor complexe C permite determinarea atat a radacinilor reale cat si a celor complexe.
Metoda functiei inverse. Presupunem ca functia T satisface urmatoarele
ipoteze:
Functia T este inversabila n intervalul I=(a,b) si F = T 1 :
Ecuatia T (x) = 0 are o solutie x n intervalul I;
Functiile T si F au derivate continue pana la ordinul m + 1.
Din aceste ipoteze rezulta ca solutia x este unica si
x = F (0).
Deoarece functia F nu este cunoscuta, o vom aproxima cu o functie
F (y) = (y) + R(y).
Atunci x (0).
Asupra functiei se impun cerintele ca sa aproximeze cat mai bine functia F
si sa poata fi usor calculabila. Astfel vom avea
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebsev)
n care este un polinom Taylor atasat functiei F. Acest caz generalizeaza
metoda tangentei.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange n care este un polinom
de interpolare Lagrange.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor. In dezvoltarea tayloriana
a functiei F n jurul punctului y0
F (y) = F (y0 ) +
m
X
F (i) (y0 )
i=1
i!
(y y0 )i +
F (m+1) ()
(y y0 )m+1
(m + 1!
380

IILOR NELINIARE
alegand y = 0 si y0 = T (x) cu x I, obtinem
x = F (0) = x +
m
X
(1)i
i=1
F (i) (T (x)) i
F (m+1) () m+1
T (x) + (1)m+1
T
(x).
i!
(m + 1)!
P
(i)
i F (T (x)) i
T (x) furnizeaza o aproximatie a solutiei
Rezulta ca expresia x+ m
i=1 (1)
i!
x . Pe baza acestei observatii construim sirul de aproximatii succesive
xk+1 = xk +
m
X
(1)i
i=1
Astfel
F (i) (T (xk )) i k
T (x )
i!
k N,
x0 I.
m
X
F (i) (T (x)) i
(x) = x +
(1)i
T (x).
i!
i=1
Derivand succesiv identitatea F (T (x)) = x obtinem

F 0 (T (x))T 0 (x) = 1
F 00 (T (x))[T 0 (x)]2 + F 0 (T (x))T 00 (x) = 0
F (3) (T (x))[T 0 (x)]3 + 3F 00 (T (x))T 0 (x)T 00 (x) + F 0 (x)T (3) = 0,
de unde
F 0 (T (x)) =
1
,
0
T (x)
F (3) (T (x)) =
F 00 (T (x)) =
3[T 00 (x)]2
T (3) (x)
,
[T 0 (x)]5
[T 0 (x)]4
T 00 (x)
,
[T 0 (x)]3
etc.
)
Pentru m = 1 gasim xk+1 = xk TT0(x
, adica se regaseste sirul construit prin
(xk )
metoda tangentei, iar pentru m = 2 gasim
xk+1 = xk
T (xk )
T 00 (xk )[T (xk )]2
.
T 0 (xk )
2[T 0 (xk )]3
In continuare ne propunem sa studiem convergenta sirului (xk )kN , construit

prin metoda functiei inverse. Vom stabili n prealabil cateva rezultate preliminare.
Fie (X, kk) un spatiu normat. Un operator : X X se numeste contractie
daca exista o constanta a (0, 1) astfel ncat k(x) (y)k akx yk, a, y
X. Daca (x) = x atunci x se numeste element fix al operatorului .
Teorema 20.5.1 (de punct fix a lui Banach) Daca X este un spatiu Banach
(spatiu normat si complet) si : X X este o contractie atunci are un singur
punct fix.
381

IILOR ALGEBRICE
Demonstratie. Fie x0 X si consideram sirul (xn )nN definit prin formula de

recurenta xn+1 = (xn ), n N. Utilizand proprietatea de contractie a operatorului obtinem
kxn+1 xn k = k(xn ) (xn1 )k akxn xn1 k =
= ak(xn1 ) (xn2 )k a2 kxn1 xn2 k . . . an kx1 x0 k.
Sirul (xn )nN este fundamental. Intr-adevar
n+p1
kx
n+p
x k
X
k=n
n+p1
kx
k+1
x k
ak kx1 x0 k
k=n
an
kx1 x0 k.
1a
Din proprietatea de completitudine rezulta ca sirul (xn )nN este convergent. Fie
x = limn xn . Trecand la limita n formula de recurenta ( fiind contractie
este continua) obtinem x = (x ), adica x este punct fix al operatorului .
Daca x1 si x2 sunt puncte fixe ale operatorului atunci din relatiile
kx1 x2 k = k(x1 ) (x2 )k akx1 x2 k
deducem
(1 a)kx1 x2 k 0.
Cum 1 a > 0, n mod necesar kx1 x2 k = 0, adica x1 = x2 .
Teorema 20.5.2 Fie X este un spatiu Banach, B(x0 , r) = {x X : kx x0 k
r} si : B(x0 , r) X o contractie de parametru a. Daca k(x0 )x0 k (1a)r
atunci varphi are un singur punct fix.
Demonstratie. Aratam la nceput ca (B(x0 , r)) B(x0 , r). Intr-adevar, daca
x B(x0 , r) atunci au loc relatiile
k(x) x0 k k(x) (x0 )k + k(x0 ) x0 k
akx x0 k + (1 a)r ar + (1 a)r = r.
Reluand justificarea teoremei de punct fix a lui Banach rezulta concluzia teoremei.
Teorema 20.5.3 Fie I un interval deschis si : I R o functie cu derivata

continua n I. Daca |0 (x0 )| < 1, x0 I atunci exista r > 0 astfel ncat este
contractie n multimea [x0 r, x0 + r].
382

IILOR NELINIARE
Demonstratie. Fie 0 < < 1 |0 (x0 )|. Din continuitatea lui 0 n x0 rezulta
ca exista > 0 astfel ncat
|x x0 | < |0 (x) 0 (x0 )| < .
Atunci, pentru orice x (x0 , x0 + ) I
|0 (x)| |0 (x) 0 (x0 )| + |0 (x0 )| < + |0 (x0 )| = a < 1.
Exista r (0, ) astfel ncat [x0 r, x0 +r] I. Pentru orice x, y [x0 r, x0 +r]
utilizand teorema de medie a lui Lagrange, obtinem
|(x) (x0 )| = |0 (c)||x y| a|x y|.
ipotezele teoremei anterioare, daca (x ) = 0 si |0 (x )| < 1
Teorema 20.5.4 In
atunci exista r > 0 astfel ncat sirul (xk )kN definit prin formula de recurent
a
k+1
k
x
= (x ), k N, converge catre x , oricare ar fi x [x r, x + r].
Demonstratie. Din teorema 20.5.3 rezulta existenta lui r astfel ncat este
contractie n multimea [x r, x + r]. Fie a constanta de contractie. Deoarece
|(x ) x | = 0 < (1 a)r,
tinand seama de teoremele 20.5.1 si 20.5.2 rezulta ca sirul (xk )kN converge catre
x , unicul punct fix al lui .
Proprietatea de convergenta a sirului (xk )kN , construit prin metoda functiei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulata n teorema
Teorema 20.5.5 Daca aproximatia initiala x0 este suficient de apropiata de
x , solutia ecuatiei T (x) = 0 din intervalul I, atunci sirul (xk )kN , construit prin
metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor converge catre x .
Demonstratie. Definim functia m : I R prin
m (x) = x +
m
X
F (i) (T (x)) i
T (x)
(1)i
i!
i=1
Derivata acestei functii este

0
(x) = 1 +
m
X
i=1
(1)i [
1
F (i) (T (x))T i1 (x)T 0 (x)+
(i 1)!
383

IILOR ALGEBRICE
1 (i+1)
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)] = 1 F 0 (T (x)T 0 (x)+
i!
m
m
X
X
(1)i (i)
(1)i (i+1)
i1
0
+
F (T (x))T (x)T (x) +
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)].
(i
1)!
i!
i=2
i=1
Prin schimbarea de indice n a doua suma, expresia derivatei devine

m
X
(1)j (j)
F (T (x))T j1 (x)T 0 (x)+
(j
1)!
j=2
0 (x) =
m+1
X
j=2
(1)j1 (j)
F (T (x))T j+1 (x)T 0 (x)] =
(j 1)!
(1)m (m+1)
F
(T (x))T m (x)T 0 (x).
m!
Au loc egalitatile m (x ) = x si 0 (x ) = 0. Potrivit teoremei 20.5.4, daca x0

este suficient de aproape de x , atunci sirul (xk )kN converge catre x .
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange.1 Fie m N ,
x1 , x2 , . . . , xm+1 puncte distincte ale intervalului I si yi = T (xi ), i {1, 2, . . . , m+
1}.
In egalitatea
F (y) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(y) +
m+1
Y
(y yi )
i=1
F (m+1) ()
,
(m + 1)!
alegand y = 0, obtinem
x = F (0) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) +
m+1
Y
(yi )
i=1
F (m+1) ()
.
(m + 1)!
Expresia L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) furnizeaza o aproximatie a solutiei x pe care

o notam xm+2 . In continuare se reia procedeul cu x2 , x3 , . . . , xm+2 . In general,
daca s-au determinat xk , xk+1 , . . . , xm+k atunci
xk+m+1 = L(Pm ; yk , yk+1 , . . . , yk+m ; F )(0)
1
(yi = T (xi )).
Pentru aceast paragraf este necesar cunoasterea polinomului de interpolare Lagrange.
384

IILOR NELINIARE
Daca uk (y) =
Qk+m
j=k
(y yj ) atunci
xk+m+1 = uk (0)
k+m
X
i=k
xi
.
yi u0k (yi )
(20.34)
k+m+1
Din egalitatea uk+1 (y) = uk (y) yyyy
deducem formulele de recurenta
k
yk+m+1
uk+1 (0) =
uk (0),
yk
(
u0k+1 (yi )
k+m+1
i {k + 1, . . . , k + m}
u0k (yi ) yi y
yi yk
uk (yk+m+1 )
i=k+m+1
yk+m+1 yk
Utilizand formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange, formula

(20.34) se scrie
Pk+m xi
i=k
yi u0k (yi )
i=k
1
yi u0k (yi )
xk+m+1 = Pk+m
Pentru m = 1 gasim
xk+2 =
xk yk+1 xk+1 yk
,
yk+1 yk
cunoscuta sub numele de metoda coardei, deoarece xk+2 reprezinta intersectia

dreptei ce uneste punctele de coordonate (xk , yk ), (xk+1 , yk+1 ) cu axa Ox.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
functiei T.
20.6
Rezolvarea ecuatiilor polinomiale
Fie polinomul P C[X], P (z) = z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an . Deoarece

polinomul P are n radacini reale sau complexe, specificul rezolvarii unei ecuatii
polinomiale
P (z) = 0
(20.35)
consta n cerinta determinarii tuturor radacinilor sale.
Metodele prezentate n continuare permit determinarea simultana (paralela)
a celor n radacini.
T1 (z)
Fie Cn o multime deschisa, T : Cn , T (z) = ... un operator

Tn (z)
de m ( 2) ori diferentiabil, avand diferentiala de ordin m continua n si sirul
385

IILOR POLINOMIALE
(z (k) )kN construit prin formula de recurenta
(k)
z1
= ...
(k)
zn
z (k+1) = T (z (k) ), z (k)
(k+1)
zi
= Ti (z (k) ),
(20.36)
i {1, 2, . . . , n}, k N.
In Cn se va utiliza norma kzk = max{|z1 |, |z2 |, . . . , |zn |}.
Notam prin = ... vectorul format de radacinile polinomului P.

n
Teorema 20.6.1 Daca
1. T () = ,
2. T 0 () = T 00 () = . . . = T (m1) () = 0
atunci exista r > 0 astfel ncat pentru orice z (0) Cn , kz (0) k < r, sirul
construit prin formula de recurenta z (k+1) = T (z (k) ), k N, (20.36) converge
catre .
Demonstratie. Fie r0 > 0 astfel ncat V0 = {z Cn : kz k r0 } si
C0 = maxzV0 kT (m) (z)k.
Exista 0 < r r0 astfel ncat
C0 r m
<r
m!
C0
m!
1
m1
r < 1.
Notam V = {z Cn : kz k r}. Daca z V atunci Teorema 20.1.7 si

ipotezele prezente implica
kT (z) k = kT (z) T ()
m1
X
j=1
adica T (z) V.
1 (j)
T () (z ) . . . (z ) k
|
{z
}
j!
j ori
1
C0 r m
kz km sup kT (m) ()k
< r,
m!
m!
[,z]
386

IILOR NELINIARE
In particular, pentru z = z (k) din relatiile anterioare deducem

kz (k+1) k = kT (z (k) ) k
C0 (k)
kz km .
m!
(20.37)
Utilizand repetat inegalitatea (20.37) gasim

C0 (k1)
C0 C0 (k2)
kz
km
( kz
km )m =
m!
m! m!
C0
C0
2
k1
k
= ( )1+m kz (k2) km . . . ( )1+m+...+m kz (0) km <
m!
m!

mk
mk
1
C0 m1
C0 m1
(0)
mk
kz k ( )
r
<( )
0, k .
m!
m!
Din inegalitatea (20.37) deducem totodata faptul ca ordinul de convergenta
al sirului (z (k) )kN este cel putin m (Anexa F).
In cele ce urmeaza vom presupune ca radacinile polinomului P sunt simple.
Intotdeauna putem elimina radacinile multiple considerand n locul lui P,
P
polinomul
, ale carei radacini coincid cu cele ale lui P si sunt simple.
cmmdc(P,P 0 )
In acest caz exista o vecinatate a lui astfel ncat pentru orice z, cuprins n
acea vecinatate, are componentele distincte doua cate doua.
Vom utiliza notatiile
z1
n
Y
..
(zi zj ).
z = . si Qi (z) =
j=1
zn
j6=i
kz (k) k
Astfel z va reprezenta un numar complex n timp ce z reprezinta un vector avand

ca si componente numere complexe.
Daca z1 , . . . , zn sunt numere complexe, notam
n
Y
u(z) =
(z zj )
j=1
n
Y
u(z)
=
(z zj )
ui (z) =
z zi
j=1
j6=i
Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P (z) = (z 1 ) . . . (z n )

sub forma
P (z)
P (z)
z i = Q n
sau i = z Qn
.
(20.38)
j=1 (z j )
j=1 (z j )
j6=i
j6=i
387

IILOR POLINOMIALE
(k)
z1
Daca z (k) = ... este o aproximatie a lui atunci, nlocuind n membrul

(k)
zn
drept din (20.38) componentele lui cu componentele corespunzatoare ale lui
z (k) , formula (20.38) sugereaza formulele de recurenta
(k)
(k)
(k+1)
zi
(k)
zi
Qn
P (zi )
(k)
j=1
j6=i
(zi
(k)
zj )
(k)
zi
P (zi )
,
Qi (z (k) )
i {1, 2, . . . , n}, k N.
In acest caz, expresia functiei Ti (z) este

Ti (z) = zi
P (zi )
.
Qi (z)
Evident Ti () = i . Calculam derivatele partiale ale functiei Ti (z).

Ti (z)
P 0 (zi ) P (zi ) Qi (z)
=1
+
.
zi
Qi (z) Q2i (z) zi
Deoarece P 0 (i ) =
Qn
j=1
j6=i
(i j ) = Qi (), rezulta
Ti ()
zi
= 0.
Pentru i 6= j
Ti (z)
P (zi ) Qi (z)
= 2
,
zj
Qi (z) zj
= 0.
deci Tzi ()
j
In consecinta T 0 () = 0, deci ordinul de convergenta al sirului (z (k) )kN este
2.
(k)
P (z )
(k)
Daca j din membrul drept al lui (20.38) se nlocuieste cu zj Qj (zj(k) ) atunci
se obtine metoda Durand-Kerner mbunatatita, avand ordinul de convergenta 3,
(k)
(k+1)
zi
(k)
zi
P (zi )

Qn
(k)
(k)
zi zj +
j=1
j6=i
(k)
P (zj )
,
i {1, 2, . . . , n}, k N.
Qj (z (k) )
Metoda Ehrlich. Fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte doua cate doua.

Pentru calcului radacinii i utilizam metoda tangentei n cazul ecuatiei
P (z)
= 0.
ui (z)
388

IILOR NELINIARE
In prealabil calculam

0
n
P (z)
P 0 (z) P (z) u0i (z)
P 0 (z) P (z) X 1
=
.
ui (z)
ui (z)
ui (z) ui (z)
ui (z)
ui (z) j=1 z zj
j6=i
Pentru z = zi , presupunand P 0 (zi ) = ui (zi ) adevarata, daca zi = i , i vom

avea

0
n
n
P (z)
P (zi ) X 1
P (zi ) X 1
|z=zi 1
=1
.
ui (z)
ui (zi ) j=1 zi zj
Qi (z) j=1 zi zj
j6=i
j6=i
Metoda tangentei conduce la formulele de recurenta

(k)
(k+1)
zi
P (zi )
Qi (z (k) )
(k)
= zi
(k)
P (zi )
Qi (z (k) )
(k)
(k)
Pn
1
j=1 (k)
(k)
j6=i zi zj
= zi
P (zi )
(k) P
Qi (z (k) ) P (zi ) nj=1
1
(k)
(k)
j6=i zi zj
(k)
z1
i {1, . . . , n}, k N. Binenteles z (k) = ... .

(k)
zn
Ordinul de convergenta al metodei Ehrlich este 2.
Metoda Nourein. Din nou fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte doua

cate doua. P (z) u(z) este un polinom de grad n 1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P u)(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z)
P (z) u(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z) =
n
X
P (zj )
j=1
u(z)
.
(z zj )u0 (zj )
Pentru z = i obtinem
n
X
P (zi )
P (zj )
1 =
+
0
(i zi )u (zi ) j=1 (i zj )u0 (zj )
j6=i
si explicitand i zi gasim
i = zi
P (zi )
ui (zi )
1+
Pn
j=1
j6=i
P (zj )
(i zj )u0 (zj )
(20.39)
389

IILOR POLINOMIALE
Reluand rationamentul facut la metoda Durand-Kerner obtinem formulele de

recurenta
(k)
(k+1)
zi
(k)
= zi
1+
P (zi )
Qi (z (k) )
P (zj )
Pn
j=1
j6=i
i {1, . . . , n}, k N.
(k)
(k)
(zi zj )Qj (z (k) )
Ordinul de convergenta al metodei Nourein este 3.

P (z
(k)
(k)
Daca i din membrul drept al lui (20.39) se nlocuieste cu zi Qi (zi(k) ) atunci

se obtine metoda Nourein mbunatatita, avand ordinul de convergenta 4,
(k)
(k+1)
zi
(k)
= zi
P (zi )
Qi (z (k) )
1+
j=1
j6=i (z (k)
i
i {1, . . . , n}, k N.
(k)
P (zj )
Pn
(k)
P (z
)
(k)
i
zj )Qj (z (k) )
Qi (z (k) )
Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurenta ale acestei metode sunt

(k+1)
zi
(k)
= zi
(k)
P 0 (zi )
(k)
P (zi )
(k)
P 00 (zi )
(k)
2P 0 (zi )
(k)
P (zi )
(k)
2P 0 (zi )
1
"
Pn
j=1
(k)
j6=i zi
1
(k)
zj
#,
2
+
Pn
j=1
(k)
j6=i (zi
1
(k)
zj )2
i {1, . . . , n}, k N.
Ordinul de convergenta al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximatiilor initiale
Asa cum s-a vazut, convergenta metodei de rezolvare a unei ecuatii polinomiale depinde de alegerea adecvata a aproximatiilor initiale ale radacinilor.
In acest sens sunt utile urmatoarele rezultate privind localizarea radacinilor
unui polinom.
Teorema 20.6.2 Radacinile polinomului P (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z +
an C[X] se afla n discul B(0, R) cu R = 1 + |ab0 | , unde b = max{|a1 |, . . . , |an |}.
Demonstratie. Pentru |z| > 1 au loc majorarile
|a1 z n1 + . . . + an1 z + an | b(1 + |z| + . . . + |z|n1 ) b
|z|n1
.
|z| 1
si inegalitatile
n
|P (z)| |a0 ||z| |a1 z
n1
+ . . . + an1 z + an | |z|
b
|a0 |
|z| 1

.
390

IILOR NELINIARE
Daca
|a0 |
b
>0
|z| 1
|z| > 1 +
b
= R,
|a0 |
atunci |P (z)| > 0, adica polinomul P nu are radacini n afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 20.6.3 Fie Q C un patrat cu centrul n a si semidiagonala r si
polinomul P (z) = b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a) + bn C[X]. Dac
a
|P (a)| > |b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
atunci polinomul P nu are nici o radacina n patratul Q.
Demonstratie. Daca z Q atunci |z a| r. Deoarece
|P (z) P (a)| = |b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a)|
|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
din inegalitatea
|P (z)| = |P (a) (P (a) P (z))| |P (a)| |P (z) P (a)|
|P (a)| (|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r) > 0,
deducem ca polinomul P nu are radacini n patratul Q.
R
ad
acinile unui polinom ca valorile proprii
Putem determina radacinile polinomului P (x) = xn +a1 xn1 +. . .+an1 x+an
calculand valorile proprii ale matricei
A=
a1 a2 a3
1
0
0
0
1
0
..
.
0
0
0
0
0
0
. . . an1 an
...
0
0
...
0
0
..
...
.
...
0
0
...
1
0
(20.40)
391

IILOR POLINOMIALE
Polinomul caracteristic atasat matricei A este

+ a1 a2 a3

1
0

0
1

f () = |In A| =
..

.

0
0 0

0
0 0

. . . an1 an
...
0
0
...
0
0
.. .
..
.
.
...
0
. . . 1
Succesiv, nmultim coloanele 1, 2, . . . , n 1 cu si l adunam la coloana alaturata

din dreapta. In final obtinem
f () =
+ a1 2 + a1 + a2 3 + a1 2 + a2 + a3 . . . n1 + a1 n2 + . . . + an2 + an1 P ()

1
0
0
...
0
0

0
1
0
.
.
.
0
0

.
.
= .
.
.
.
.
.
.
.

0
0
...
0
0

0
0
...
Dezvoltand acest determinant dupa ultima coloana gasim f () = P ().

P 20.1 Fie P (x) = xn + a1 xn1 + . . . + an1 x + an un polinom cu radacinile
x1 , . . . , x n .
1. Sa se calculeze polinomul Q(y) cu radacinile yi = kxi , i {1, 2, . . . , n}.
2. Sa se arate ca daca k = (1+ |ab0 | )1 , b = max{|a1 |, . . . , |an |} atunci radacinile
polinomului Q(y) apartin discului unitate.
P 20.2 Metoda Halley. Fie f o functie de cel putin doua ori derivabila ntr-un
interval I unde exista un singur zero, x . Pornind de la dezvoltarea
0 = f (x ) = f (xk ) + f 0 (xk )(x xk ) +
f 00 (xk )
(x xk )2 + . . .
2
notam prin xk+1 numarul pentru care

0 = f (xk ) + f 0 (xk )(xk+1 xk ) +
f 00 (xk )
(xk+1 xk )2 .
2
392
Atunci xk+1 = xk

IILOR NELINIARE
f 0 (x
f (xk )
f 00 (xk )
(xk+1 xk )
k )+
2
. Inlocuind
xk+1 xk din membrul drept
k)
cu ff0(x
- sugerat de metoda tangentei - se obtine formula de recurenta pentru
(xk )
metada Halley

1
f (xk )f 00 (xk )
f (xk )
1
.
xk+1 = xk 0
f (xk )
2f 0 (xk )2
Sa se demonstreze ca daca aproximatia initiala este aleasa ntr-o vecinatate

convenabila a lui x , atunci sirul (xk )kN converge catre x .
A(x),
Pentru (x) = x ff0(x)
(x)
R.
(x ) = x si (x ) = 0.
A(x) = 1
f (x)f 00 (x)
2f 0 (x)2
1
se verifica proprietatile
P 20.3 Trei puncte din plan Pi (xi , yi ), i = 1, 2, 3, astfel ncat x1 < x2 < x3 , se
afla pe graficul unei functii de forma y = a ln (bx + c).
Ce conditii satisfac numerele y1 , y2 , y3 ?
Cunoscand coordonatele punctelor Pi sa se determine parametrii functiei a, b, c.
Sa se studieze existenta si unicitatea solutiei.
Partea IV
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE
393
Capitolul 21
Elemente din teoria optimiz
arii
Fie X un spatiu normat, domeniul D X si F : D R o functionala
diferentiabila Frechet, marginita inferior. Problema de optimizare (PO) consta
n determinarea
1. f = inf xD f (x);
2. x D (daca exista) astfel ncat f (x ) = inf xD f (x).
Daca a R, atunci notam prin Ma multimea Ma = {x D : f (x) a}.
In cazul X = Rn exista mai multe metode eficiente de rezolvare a problemei
de mai sus.
In continuare vom presupune ca D este un domeniu convex.
Drept aplicatii, exista posibilitatea rezolvarii unei ecuatii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.
21.1
Functionale diferentiabile
In cazul functionalelor, diferentiabilitatea Frechet coincide cu G-derivabilitatea.

Intr-adevar, pentru x, x + h D functionala f este G- derivabila n x daca exista
operatorul liniar f (x) (X, X) astfel ncat
f (x + th) f (x)
= f (x)(h).
t0
t
lim
Pentru h X, notam h0 =
h
khk
si t = khk si gasim

f (x + h) f (x) f (x)(h)
f (x + th0 ) f (x)
lim
= lim
f (x)(h0 ) = 0.
t0
h0
khk
t
395
396
CAPITOLUL 21. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII
Pentru x, x + h D fixati introducem functia : [0, 1] R definita prin

(t) = f (x + th). Au loc proprietatile:
1. Daca functionala f : D R este diferentiabila Frechet
Teorema 21.1.1
atunci
0 (t) = f 0 (x + th)(h);
R1
f (x + h) f (x) = 0 f 0 (x + th)(h)dt;
(21.1)
(21.2)
2. Daca functionala f : D R este de doua ori diferentiabila Frechet atunci

00 (t) = f 00 (x + th)(h)(h);
(21.3)
R
1
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)(h) + 0 (1 t)f 00 (x + th)(h)(h)dt. (21.4)
Demonstratie. Au loc egalitatile
(t + s) (t)
f (x + (t + s)h) f (x + th)
= lim
=
s0
s0
s
s
(t) = lim
= f (x + th)(h) = f 0 (x + th)(h),
deoarece diferentiabilitatea Frechet implica G-derivabilitatea.
Cealalta relatie reprezinta transcrierea egalitatii
Z
(1) (0) =
0 (t)dt.
Pct. 2 al teoremei se arata asemanator. (21.4) reprezinta transcrierea egalitatii

0
(1) = (0) + (0) +
(1 t)00 (t)dt.
Exemplul 21.1.1 Fie X un spatiu prehilbertian real cu produsul scalar notat

prin < , > . Daca A (X, X) , b X atunci functionala
f (x) =
1
< A(x), x > < b, x >,
2
este diferentiabila Frechet si f 0 (x) = A(x) b.
f : X X,
397
21.2. FUNCT
IONALE CONVEXE
Teorema 21.1.2 Daca functionala f : D R este diferentiabila Frechet cu

derivata lipschitziana, adica exista L > 0 astfel ncat
kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y D,
atunci pentru orice x, x + h D are loc inegalitatea

f (x + h) f (x) + f 0 (x)(h) +
L
khk2
2
Demonstratie. Utilizand (21.2) au loc relatiile

Z
f (x + h) f (x) =
1
0
[f (x + th)(h) f (x)(h)]dt +
0
f 0 (x)(h)dt
Z 1

Z 1

0
0
0
0
f (x)(h)+ [f (x + th) f (x)](h)dt f (x)(h)+
|[f 0 (x+th)f 0 (x)] (h)|dt
0
0
Z 1
L
f 0 (x)(h) +
kf 0 (x + th) f 0 (x)k khk dt f 0 (x)(h) + khk.
2
0
21.2
Functionale convexe
Fie D un domeniu convex a unui spatiu normat X.

Functionala F : D R este convexa este
conveza daca
f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),
x, y D; a (0, 1).
strict conveza daca

f (ax + (1 a)y) < af (x) + (1 a)f (y),
x, y D, x 6= y; a (0, 1).
tare conveza daca exista m > 0 astfel ncat

ma(1 a)kx yk2 + f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),
x, y D; a (0, 1).
In cazul unei functionale diferentiabila Frechet tare convexitatea se poate
caracteriza prin
398
Teorema 21.2.1 Fie f : D X R o functionala diferentiabila Frechet.

Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este tare convexa;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 ;
(21.5)
(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea

[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 ;
(21.6)
Daca f este de doua ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 2mkhk2 .
(21.7)
Demonstratie.
(i)(ii) Din inegalitatea
f (tx + (1 t)x0 ) + mt(1 t)kx x0 k2 tf (x) + (1 t)f (x0 )
scazand f (x0 ) si mpatind la t (t, 1] se obtine
f (tx + (1 t)x0 ) f (x0 )
+ m(1 t)kx x0 k2 f (x) f (x0 ).
t
Pentru t 0 rezulta
f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 f (x) f (x0 ).
(ii)(i) Au loc inegalitatile
f (x) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(x y) + m(1 t)2 kx yk2
f (y) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(y x) + mt2 kx yk2
Inmultind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 t si adunand gasim
tf (x) + (1 t)f (y) f (tx + (1 t)y) mt(1 t)kx yk2 .
399
21.2. FUNCT
IONALE CONVEXE
(ii)(iii) Adunand inegalitatile

f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2
f (x0 ) f (x) f 0 (x)(x0 x) + mkx x0 k2
rezulta
0 [f 0 (x) f 0 (x0 )](x0 x) + 2mkx x0 k2
sau
[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 .
(iii)(ii) Folosind (21.1) deducem succesiv
1
f 0 (x0 + t(x x0 ))(x x0 )dt =
f (x) f (x0 ) =
0
1
0
[f (x0 + t(x x0 )) f (x0 )](x x0 )dt +
f 0 (x0 )(x x0 )dt
2mkx x0 k2
tdt + f 0 (x0 )(x x0 ) = mkx x0 k2 + f 0 (x0 )(x x0 ).
(iii)(iv) Impartind cu t2 inegalitatea

[f 0 (x + th) f 0 (x)](th) 2mt2 khk2
obtinem
f 0 (x + th) f 0 (x)
(h) 2mkhk2 .
t
Pentru t 0 rezulta
f 00 (x + th)(h)(h) 2mkhk2 .
(iv)(iii) Utilizand (21.4) avem
0
f (x) = f (x0 )+f (x0 )(xx0 )+
(1t)f 00 (x0 +t(xx0 ))(xx0 )(xx0 )dt
f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 .

Pentru functionale convexe formularea teoremei anterioare este
400
Teorema 21.2.2 Fie f : D X R o functionala diferentiabila Frechet.

Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este convexa;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 );
(21.8)
(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea

[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 0;
(21.9)
Daca f este de doua ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 0.
21.3
(21.10)
Propriet
ati ale problemei de optimizare
Marginirea inferioara a functionalei problemei de optimizare (PO) este garantata de

Teorema 21.3.1 Daca
1. functioanla f : D R este diferentiabila Frechet cu derivata lipschitzian
a,
L > 0, astfel ncat kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y D;
2. exista a R astfel ncat multimea Ma este marginita;

atunci f este marginita inferior.
Demonstratie. Marginirea multimii Ma nseamna existenta unui numar r > 0
cu proprietatea ca kxk 2r , pentru orice x Ma .
Fie x, x0 Ma si h = x x0 . Atunci khk kxk + kx0 k r. Procedand analog
calculului din demonstratia Teoremei 21.1.2, avem
|f (x) f (x0 )| = |f (x0 + h) f (x0 )| =
401
I ALE PROBLEMEI DE OPTIMIZARE

21.3. PROPRIETAT
1
0
[f (x0 + th) f (x0 )]hdt +
=|
sau
f 0 (x0 )(h)dt|
Lkhk
Lr
+ kf 0 (x0 )k khk
+ kf 0 (x0 )kr,
2
2
Lr2
kf 0 (x0 )kr.
2
O caracterizare a solutiei (PO) este furnizata de urmatoarea teorema
f (x) f (x0 )
Teorema 21.3.2 O conditie necesara ca x sa fie solutie pentru (PO) este

f 0 (x )(x x ) 0.
(21.11)
Daca functionala f este convexa atunci conditia este si suficienta.

Demonstratie. Pentru x D si t > 0 suficient de mic x + t(x x ) D si n
consecinta
f (x + t(x x )) f (x ),
sau
f (x + t(x x )) f (x )
0.
t
Pentru t 0 rezulta f 0 (x )(x x ) 0.
Reciproc, daca f este o functionala convexa atunci, din (21.8) avem
f (x) f (x ) f 0 (x )(x x ) 0.
Referitor la unicitatea solutiei, pentru functionale strict convexe (PO) a cel
mult o solutie.
In cazul functionalelor tare convexe are loc urmatorul rezultat privind evaluarea erorii
Teorema 21.3.3 Daca x este punctul de minim al functionalei tare convexe f
atunci are loc inegalitatea
kx x k2
2
[f (x) f (x )].
m
(21.12)
Demonstratie. Proprietatea de minim a lui x implica f (x ) f ( 21 x+ 12 x ), x

D, iar din tare convexitate deducem
1
1
1
1
1
f (x ) f ( x + x ) f (x) + f (x ) mkx x k2 ,
2
2
2
2
4
de unde se obtine (21.12).
402
Teorema 21.3.4 O functionala strict convexa are cel mult un punct de minim.
Demonstratie. Presupunand ca x1 , x2 D, x1 6= x2 , sunt puncte de minim ale
functionalei f, f (x1 ) = f (x2 ) = min{f (x) : x D} = d si a (0, 1) atunci
rezulta
d f (ax1 + (1 a)x2 ) < af (x1 ) + (1 a)f (x2 ) = d.
In mod necesar x1 = x2 .
21.4
Metode de descrestere
Rezolvarea PO printr-o metoda de descrestere consta n construirea sirului

xn+1 = xn + n hn
(21.13)
unde (xn )nN reprezinta aproximatii ale solutiei PO, hn X este directia de
descrestere si n R este un coeficient.
Un criteriu de alegere a directiei de descrestere este
Teorema 21.4.1 Fie f : X R o functie diferentiabila Frechet. Daca f 0 (x)(h) <
0 atunci exista 0 > 0 astfel ncat
f (x + h) < f (x)
(0, 0 ).
Demonstratie. Limita
f (x + h) f (x)
= f 0 (x)(h)
0
lim
implica
0 < < f 0 (x)(h) 0 > 0 astfel ncat
f (x + h) f (x)
f 0 (x)(h) < (0, 0 ),
de unde
f (x + h) f (x) < (f 0 (x)(h) + ) < 0.
Definitia 21.4.1 Un element h X, khk = 1 este o directie de cea mai mare
descrestere a functionalei f n x daca
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y)
kyk=1
(21.14)
403
21.5. METODA GRADIENTULUI
Teorema 21.4.2 Daca h este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei
f n x atunci f 0 (x)(h) = kf 0 (x)k.
Demonstratie. Utilizand definitia normei unui operator liniar, gasim
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y) = sup f 0 (x)(y) = k f 0 (x)k = kf 0 (x)k.
kyk=1
kyk=1
n
n
Observatia 21.4.1
Fie
X = R si f : R R o functie diferentiabila. Daca
notam f (x) = fx(x)
- gradientul functiei f n x - atunci
i
1in
f (x)(h) =< f (x), h >=
n
X
f (x)
i=1
xi
hi
h = (hi )1in Rn .
acest caz h = f (x) este o directie de cea mai mare descrestere a lui f n
In
kf (x)k
x.
Metoda de descrestere cu alegerea la fiecare pas a antigradientul ca directie
de descretere poarta numele de metoda gradientului.
21.5
Metoda gradientului
Fie X un spatiu normat real. Pentru minimizarea functionalei diferentiabile

Frechet f : X R se considera sirul definit prin formula de recurenta
xn+1 = xn + n hn ,
cu
hn = f 0 (xn )
si n solutia problemei de optimizare unidimensionala
f (xn+1 ) = f (xn + n hn ) = min f (xn + hn ).
>0
Rezultatele urmatoare prezinta proprietati de convergenta legate de sirul (xn )nN .

Teorema 21.5.1 Daca
1. derivata Frechet f 0 (x) este lipschitziana, adica
L > 0
astfel ncat kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y X;
404
2. multimea Mf (x0 ) este marginita

atunci limn f 0 (xn ) = 0.
Demonstratie. Teoreme 21.3.1 implica marginirea inferioara a sitului (f (xn ))nN
iar din determinarea parametrului de descrestere n rezulta ca acest sir este descrescator. In consecinta exista limn f (xn ).
Fie > 0. Potrivit Teoremei 21.1.2 avem
f (xn+1 ) f (xn + hn ) f (xn ) + f 0 (xn )(hn ) +
L2
.
2
Deoarece hn este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei f n xn ,

din inegalitatea anterioara deducem
kf 0 (xn )k = f 0 (xn )(hn )
Fie > 0 si > 0 astfel ncat
n0 N
Din
0.
L
2
f (xn ) f (xn+1 ) L
+
.
< 2 . Deoarece limn
astfel ncat f (xn )f (xn+1 ) < 2

(21.15) rezulta kf 0 (xn )k <
f (xn )f (xn+1 )
(21.15)
= 0 exista
pentru orice n > n0 .

pentru orice n > n0 , adica limn f 0 (xn ) =
Teorema 21.5.2 Daca n plus, functionala f este convexa atunci exista > 0
astfel ncat
f (xn ) f kf 0 (xn )k,
n N,
unde f = inf xMf (x0 ) f (x).
Demonstratie. Din marginirea multimii Mf (x0 ) rezulta ca si multimea Mf (x0 )
Mf (x0 ) este marginita, adica exista > 0 astfel ncat
Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ).
Daca y Mf (x0 ) atunci y xn Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ) si din egalitatea
y = xn + (y xn ) deducem incluziunea
Mf (x0 ) xn + B(0, ).
(21.16)
Fie h X, cu khk . Deoarece xn +h xn +B(0, ), relatia (21.16) implica

inf f (xn + h)
khk
inf
xMf (x0 )
f (x) = f
405
21.5. METODA GRADIENTULUI
si
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ).
khk
(21.17)
Potrivit Teoremei 21.2.2, convexitatea functionalei f implica inegalitatea

f (xn + h) f (xn ) f 0 (xn )(h).
Utilizand (21.17) deducem
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ) inf f 0 (xn )(h).
khk
khk
Deoarece
inf f 0 (xn )(h) = inf f 0 (xn )(h) = sup f 0 (xn )(h) = kf 0 (xn )k
khk
khk1
khk1
inegalitatea de mai sus devine f f (xn ) kf 0 (xn )k.

Din Teoremele 21.3.3 si 21.5.2 rezulta
Teorema 21.5.3 Daca n plus, functionala f este tare convexa si x este solutia
problemei de optimizare atunci limn xn = x .
406
Capitolul 22
Rezolvarea ecuatiilor prin
optimizare
22.1
Rezolvarea unui sistem algebric liniar

atrate
Un sistem algebric de ecuatii liniare

Ax = b
(22.1)
cu A Mm,n (R), b Rm si m > n, este n general incompatibil.

Se numeste solutie n sensul metodei celor mai mici patrate, elementul x Rn
care minimizeaza functia f (x) = kAx bk2 .
Aspecte teoretice legate de solutia n sensul metodei celor mai mici patrate
au fost prezentate n sectiunea 15.8
Determinarea solutiei n sensul metodei celor mai mici p
atrate.
Deducem o metoda numerica pentru minimizarea functionalei
f : Rn R,
1
1
f (x) = kAx bk22 = (kAxk22 2 < Ax, b > +kbk22 ).
2
2
utilizand metoda gradientului.

Deoarece f 0 (x) = AT (Ax b), directia de descrestere va fi
hk = AT (Axk b).
(22.2)
Minimul functiei () = f (xk + hk ) = 21 (kAxk bk22 + 2 < Axk b, Ahk >

kh k2
+2 kAhk k22 ) se obtine pentru k := = kAhkk k22 .

2
407
408

IILOR PRIN OPTIMIZARE
Rezulta formula de recurenta

xk+1 = xk
khk k22
hk ,
kAhk k22
(22.3)
iar hk este dat de (22.2).
22.2
Rezolvarea unui sistem algebric neliniar

atrate
Fiind date functiile diferentiabile Ti : Rn R, i {1, 2, . . . , m}, pentru

rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare
T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
(22.4)
T (x) = 0
.
T (x , . . . , x ) = 0
m 1
n
se minimizeaza functionala f : Rn R definita prin
f (x) =
m
X
Ti2 (x) = kT (x)k22 .
(22.5)
i=1
Daca f (x) = 0 atunci x este un punct de minim al functionalei f si solutie a

sistemului (22.4).
Pentru minimizarea functionalei f utilizam metode gradientului. Gradientul
lui f este
T1 (x)
f (x)
Tm (x)
.
.
.
T
(x)
1
x1
x1
x1
..
..
0
T
f 0 (x) = ... = 2 ...
= 2(T (x)) T (x).

.
...
.
f (x)
xn
T1 (x)
xn
...
Tm (x)
xn
Tm (x)
Coeficientul de descrestere se obtine din minimizarea functiei

() = f (xf 0 (x)) =
m
X
Ti2 (xf 0 (x)) =
i=1
m
X
2
Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x) + . . . ,
i=1
a carei prima aproximatie este polinomul de gradul al doilea

m
X
2

() =
Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x) =
i=1
22.3. REZOLVAREA UNEI ECUAT

II LINIARE PRIN METODE DE OPTIMIZARE
kT (x)k22
m
X
Ti (x)(Ti0 (x))T f 0 (x)
409
m
X
2
0
+
(Ti (x))T f 0 (x) .
2
i=1
i=1
Drept coeficient de descrestere se alege punctul de minim al functiei ().

Deoarece (Ti0 (x))T f 0 (x) = 2(Ti0 (x))T (T 0 (x))T T (x) sunt componentele vectorului
(T10 (x))T
0
..
T
0
0
T
2
(T (x)) T (x) = 2T (x)(T (x)) T (x)
.
(Tm0 (x))T
expresia functiei () devine
() = kT (x)k22 4(T (x))T T 0 (x)(T 0 (x))T T (x) + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 =
= kT (x)k22 4kT 0 (x))T T (x)k22 + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 .
Asadar
= argmin () =
k(T 0 (x))T T (x)k22

.
2kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22
Aproximarea unei solutii a sistemului (22.4) se gaseste cu sirul (x(k) )kN definit
prin formula de recurenta
x(k+1) = x(k)
22.3
k(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22

(T 0 (x(k) ))T T (x(k) ).
kT 0 (x(k) )(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22
(22.6)
Rezolvarea unei ecuatii liniare prin metode

de optimizare
Fie X un spatiu Hilbert real, D(A) un subspatiu liniar al lui X, un operator

liniar A (D(A), X)# si b X. Problema studiata n aceasta sectiune este
rezolvarea ecuatiei
A(x) = b
(22.7)
Definitia 22.3.1 Operatorul liniar A (D(A), X)# este

simetric daca < A(x), y >=< x, A(y) >,
pozitiv daca < A(x), x > 0,
x, y D(A);
x D(A);
strict pozitiv daca < A(x), x >> 0,
x D(A)\{0};
410

tare pozitiv daca m > 0 astfel ncat < A(x), x > mkxk2 ,
x D(A).
Daca operatorul A este strict pozitiv atunci ecuatia (22.7) are cel mult o
solutie.
Atasam ecuatiei (22.7) functionala J : D(A) X definita prin
J(x) =< A(x), x) 2 < b, x >
(22.8)
Au loc urmatoarele proprietati simple ale functionalei J.

Teorema 22.3.1 Daca operatorul liniar A este simetric si (strict, tare) pozitiv
atunci functionala J este (strict, tare) convexa.
Demonstratie. Pentru orice x, y D(A) si (0, 1) au loc egalitatile
J(x) + (1 )J(y) J(x + (1 )y) =
= (1 ) (< Ax, x > 2 < Ax, y > + < Ay, y >) =
= (1 ) < A(x y), x y > .
Teorema 22.3.2 Daca operatorul liniar A este simetric si tare pozitiv atunci
functionala J este marginita inferior si admite cel mult un punct de minim.
Demonstratie. Pentru orice x D(A) au luc inegalitatile
J(x0 =< Ax, x > 2 < b, x > mkxk22 2kbk2 kxk2 = m
kf k22
m.
A doua afirmatie este consecinta a teoremei 21.3.4.

Legatura dintre ecuatia (22.7) si problema minimizarii functionalei J este data
n
Teorema 22.3.3 Fie X spatiu Hilbert real, D(A) un subspatiu liniar, dens n
X, A : D(A) X operator liniar, simetric si pozitiv, b X.
Daca x0 D(A) este solutie a ecuatiei (22.7) atunci x0 minimizeaza functionala
J. Reciproc, daca x0 D(A) minimizeaza functionala J atunci x0 este solutie a
ecuatiei (22.7).
411
22.4. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT
Demonstratie. Pentru orice x0 , h D(A) si a R are loc egalitatea

J(x0 + ah) = J(x0 ) + 2a < Ax0 b, h > +a2 < Ah, h > .
(22.9)
Daca Ax0 = b atunci din (22.9) rezulta

J(x0 + ah) = J(x0 ) + a2 < Ah, h > J(x0 ).
Daca J(x0 ) = min{J(x) : x D(A)} atunci utilizand din nou (22.9), obtinem
J(x0 ) J(x0 + ah) = J(x0 ) + 2a < Ax0 b, h > +a2 < Ah, h >,
sau
a2 < Ah, h > +2a < Ax0 b, h > 0,
h D(A), a R.
Nenegativitatea polinomului de gradul doi n a implica

< Ax0 b, h >2 0 < Ax0 b, h >= 0.
Proprietatea de densitate a lui D(A) n X implica Ax0 b = 0.
22.4
Metoda gradientului conjugat
Fie A Mn (R) o matrice simetrica si strict pozitiv definita.

Definitia 22.4.1 Vectorii u1 , u2 , . . . , un Rn se numesc A-conjugati daca
< ui , Auj >= i,j
i, j {1, . . . , n}
U T AU = In , U = [u1 u2 . . . un ].
Daca vectorii u1 , u2 , . . . , un Rn sunt A-conjugati atunci ei sunt liniar independenti.

Teorema 22.4.1 Fie u1 , u2 , . . . , un Rn vectori A-conjugati. Daca x0 Rn si
xi = xi1 + ui ,
i = 1, 2, . . . , n,
(22.10)
atunci Axn = b.
Demonstratie. Notand ti = formula de recurenta devine
xi = xi1 + ti ui , de unde Axi = Axi1 + ti Aui si n consecinta
Axi = Ax0 + t1 Au1 + t2 Au2 + . . . + ti Aui ,
i = 1, 2, . . . , n.
(22.11)
412

Din (22.11) se deduce egalitatea

< Axn b, ui >=< Ax0 b, ui > +ti .
Pe de alta parte, utilizand din nou (22.11), au loc egalitatile
ti ==
i1
X
tj < Auj , ui >=,
j=1
sau < Ax0 b, ui > +ti = 0.

Astfel < Axn b, ui >= 0, i {1, 2, . . . , n}, adica Axn = b.
Observatia 22.4.1 Daca v 1 , v 2 , . . . , v n Rn \{0} astfel ncat < v i , Av j >= 0,
i
pentru i 6= j, atunci vectorii ui = vi i , i = 1, 2, . . . , n sunt A-congugati.
<v ,Av >
Formula de recurenta (22.10) devine

xi = xi1 +
 i

v.
< v i , Av i >
(22.12)
Relatiile anterioare nu precizeaza modul de obtinere a vectorilor A-conjugati.

Punctul de pornire pentru generarea vectorilor A-conjugati si pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b va fi minimizarea functionalei
J(x) =< Ax, x > 2 < b, x > .
Fie aproximatia initiala x0 Rn , r0 = b Ax0 si Kk = Kk (A, r0 ) =
span{r0 , Ar0 , . . . , Ak1 r0 }, k {1, 2, . . . , n}.
Se considera sirul (xk )k , unde xk Rn minimizeaza functionala J n x0 + Kk .
Acest sir se va obtine iterativ, cu formula
xk+1 = xk + tk+1 v k+1 ,
k {0, 1, . . .}.
(22.13)
Pentru v k+1 Kk+1 va rezulta ca xk+1 x0 + Kk+1 .

Se va arata c
a sunt necesare cel mult n iteratii.1
P
k1
Daca xk = x0 + j=0
j Aj r0 atunci
k
r = b Ax = (I
k1
X
j Aj+1 )r0 Kk+1 .
j=0
1
Abstractie de erorile de rotunjire, care sunt nsa prezente n orice implementare numeric
a.
413
Din (22.13) rezulta formula de recurenta

rk+1 = rk tk+1 Av k+1 .
(22.14)
Presupunem ca s-a generat sirul x1 , . . . , xk , deci implicit r0 , r1 , . . . , rk , v 1 , . . . , v k ,

astfel ncat rj 6= 0, j {0, 1, . . . , k}, adica fara obtinerea solutiei sistemului
algebric de ecuatii liniare.
Teorema 22.4.2 Pentru orice v Kk , au loc relatiile
< rk , v >
= 0,
< v k+1 , Av > = 0.
(22.15)
(22.16)
Demonstratie. Din J(xk ) J(xk + v), v Kk , conditia de optimalitate

implica
< J(xk ), v >= 0,
v Kk .
Deoarece J(xk ) = Axk b = rk rezulta < rk , v >= 0.
Procedand analog, din J(xk+1 ) J(xk+1 + v), v Kk+1 si n particular
pentru v Kk Kk+1 , conditia de optimalitate implica
< J(xk+1 ), v >= 0,
v Kk .
Au loc egalitatile
J(xk+1 ) = Axk+1 b = A(xk + tk+1 v k+1 ) b = rk + tk+1 Av k+1 .
Tinand seama de (22.15)
< J(xk+1 ), v >=< rk + tk+1 Av k+1 , v >= tk+1 < v k+1 , Av >= 0.
Teorema anterioara implica
Teorema 22.4.3 Au loc relatiile
< rk , rj >
= 0,
k
j
< r ,v >
= 0,
< v k+1 , Av j > = 0,
j {0, 1, . . . , k 1},
j {1, . . . , k},
j {1, . . . , k}.
(22.17)
(22.18)
(22.19)
Astfel, n Rn , vectorii (rj )0jk sunt ortogonali, iar vectorii (v j )1jk+1 sunt Aconjugati. Aceste relatii provin doar din conditiile de optimalitate, fara a fi
precizate formulele prin care se obtin v k+1 si tk+1 .
414

Determinarea directiei de descrestere v k+1

Vectorul v k+1 se va determina sub forma
v k+1 = rk + sk+1 v k Kk+1
(deoarece rk Kk+1 ),
iar sk+1 va fi un parametru care se va determina astfel ncat sa fie ndeplinita

conditia (22.16).
Deoarece Kk = span{r0 , Ar0 , . . . , Ak1 r0 } = span{r0 , r1 , . . . , rk1 } conditia
(22.16) este ndeplinita daca < v k+1 , rj >= 0, j {0, 1, . . . , k 1}.
Pentru j {0, 1, . . . , k 2}
< v k+1 , Arj >=< rk + sk+1 v k , Arj >=< rk , Arj > +sk+1 < v k , Arj > .
Deoarece rj Kj+1 Arj Kj+2 Kk , din (22.15) rezulta < rk , Arj >= 0.
Pe de alta parte, din (22.16) rezulta < v k , Arj >= 0. Astfel
< v k+1 , Arj >= 0,
j {0, 1, . . . , k 2}.
In final ramane conditia

< v k+1 , Ark1 >=< rk +sk+1 v k , Ark1 >=< rk , Ark1 > +sk+1 < v k , Ark1 >= 0.
(22.20)
k
k1
k
Din (22.14), r = r
tk Av , rezulta
< rk , rk1 >= krk1 k22 tk < v k , Ark1 >= 0
sau tk < v k , Ark1 >= krk1 k22 6= 0.
Din (22.20) rezulta
sk+1
< rk , Ark1 >

=
.
< v k , Ark1 >
(22.21)
Determinarea coeficientului de descrestere tk+1

Din minimizarea functiei
J(xk + tv k+1 ) = J(xk ) + 2t < Axk b, v k+1 > +t2 < Av k+1 , v k+1 >
se obtine
tk+1 =


< rk , v k+1 >
=
.
< Av k+1 , v k+1 >
< Av k+1 , v k+1 >
(22.22)
Expresiile (22.21) si (22.22) pentru calculul parametrilor sk+1 si respectiv tk+1

pot fi simplificate
415

tk+1 =
sk+1
krk k22
k+1
<Av
,v k+1 >
krk k22
krk1 k22
, k = 0, 1, . . . ,
(22.23)
k = 1, 2, . . . .
(22.24)
Demonstratie. Utilizand (22.18)

< v k+1 , rk >= krk k22 + sk+1 < v k , rk >= krk k22 .
Formula (22.22) devine (22.23).
Din (22.19)
< v k+1 , Av k >=< rk , Av k > +sk+1 < v k , Av k >= 0
se obtine
sk+1 =
Din (22.23) se deduce < Av k , v k >=
sk+1 =
< rk , Av k >
.
< v k , Av k >
krk1 k22
,
tk
(22.25)
(k 1), care utilizat n (22.25) da
tk < rk , Av k >
.
krk1 k22
Din rk = rk1 tk Av k rezulta krk k22 = tk < Av k , rk > si astfel

sk+1 =
krk k22
.
krk1 k22
Algoritmul metodei gradientului conjugat

Complemente
Din teorema 17.2.1, daca matricea A Mn (R) este simetrica atunci exista
o matrice ortogonala U Mn (R) astfel ncat U T AU = D, astfel ncat D este
matrice diagonala cu valorile proprii ale matricei A.
Fie D = diag(1 , . . . , n ). Daca n plus matricea A este si pozitiv definita
atunci valorile proprii sunt nenegative. In acest caz se poate defini matricea
1
A2 = UD2 UT ,
1
cu D 2 = diag( 1 , . . . , n ) (17.2.2).
1
Matricea A 2 este simetrica.
Potrivit
teoremei 14.1.12, daca matricea A este strict pozitiv definita atunci
kxkA = < Ax, x > este o norma.
416

Algorithm 3 Metoda Gradientului Conjugat

1: procedure Gradient Conjugat(A, b, x0 )
2:
k0
3:
r0 b Ax0
4:
while rk 6= 0 do
krk k2
5:
tk+1 <Avk+1 ,v2k+1 >
6:
xk+1 xk + tk+1 v k+1
7:
rk+1 rk tk+1 Av k+1
krk+1 k2
8:
sk+2 krk k2 2
2
9:
v k+2 rk+1 + sk+2 v k+1
10:
k k+1
11:
end while
12: end procedure
Teorema 22.4.5 Daca A Mn (R) este o matrice simetrica si strict pozitiv
definita atunci
1
kxkA = kA 2 xk2 .
Demonstratie. Au loc egalitatile
1
kxk2A =< Ax, x >=< (A 2 )2 x, x >=< A 2 x, A 2 x >= kA 2 xk22 .

Utilizand notatiile de mai sus si ipoteza ca matricea A Mn (R) este simetrica
si strict pozitiv definita au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 22.4.6 Daca m = min1in i si M = max1in i atunci
p
p
m kxkA kAxk2 M kxkA ,
x Rn .
Demonstratie. Fie x Rn , x 6= 0 si U = [u1 . . . un ]. Atunci
1
uT1
n
X
..
..
Ax = U DU T x = [u1 . . . un ]
x
=
i (uTi x)ui .
.
.
i=1
n
uTn
T
inand seama de faptul ca vectorii (ui )1in sunt ortonormati rezulta ca
kAxk22
n
X
i=1
2i (uTi x)2 .
417
Pe de alta parte
kxk2A
=< Ax, x >=< DU x, U x >=
n
X
i (uTi x)2 .
i=1
Din ultimele doua relatii rezulta relatia din enunt.

Teorema 22.4.7 Daca Ax = b atunci are loc egalitatea
kx x k2A = J(x)+ < Ax , x >,
x Rn .
(22.26)
Demonstratie.
kx x k2A =< A(x x ), x x >=< Ax, x > 2 < Ax , x > + < Ax , x >=
=< Ax, x > 2 < b, x > + < Ax , x >= J(x)+ < Ax , x > .
Prin urmare, minimizarea functionalei J este echivalenta cu minimizarea functionalei
F (x) = kx x k2A , n orice submultime S Rn ,
argminxS J(x) = argminxS F (x).
Aplicam acest rezultat metodei gradientului conjugat, alegand S = x0 + Kk si
r0 = b Ax0 = Ax Ax0 = A(x x0 ).
Daca y x0 + Kk atunci are loc reprezentarea
0
y=x +
k1
X
i 0
i A r = x +
i=0
k1
X
i Ai+1 (x x0 ),
0 , . . . , k1 R.
i=0
Rezulta
F (y) = kx yk2A =
= kx x
k1
X
i+1
i A
(x x
)k2A
= k(I
i=0
Daca notam P (z) = 1
k1
X
i Ai+1 )(x x0 )k2A .
i=0
Pk1
i=0
i z
i+1
atunci relatia anterioara devine
F (y) = kP (A)(x x0 )k2A .

1
Daca (A) = {1 , . . . , n } este spectrul matricei A, atunci observand ca A 2 P (A) =

1
P (A)A 2 si folosind 22.4.5 rezulta
1
kP (A)xkA = kA 2 P (A)xk2 = kP (A)A 2 xk2 kP (A)k2 kA 2 xk2 =
418

= max |P ()|kxkA ,
(A)
x S Rn .
Deoarece xk = argminxx0 +Kk J(x) = argminxx0 +Kk F (x), din inegalitatea de mai
sus se obtine
F (xk ) = kxk x k2A =

min
min
P Pk ,P (0)=1
kP (A)(x x0 )k2A
2
max |P ()| kx0 x k2A .
P Pk ,P (0)=1 (A)
Regasim din nou

Teorema 22.4.8 Metoda gradientului conjugat determina solutia sistemului liniar
de ecuatii liniare n cel mult n iteratii.
Q
Demonstratie. Alegem P () = ni=1 (1 i ), polinom de grad n cu P (0) = 1.
Atunci
0
min
max |P ()| max |P ()| = 0,
P Pn ,P (0)=1 (A)
si n consecinta F (xn ) = kxn x k2A = 0.
(A)
Partea V
ANEXE
419
Anexa A
Notiuni de teoria erorilor
In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplificarea modelului fizic n procesul
de modelare matematica, din masuratorile initiale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metoda. In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximatii convergent catre solutia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaza un element al sirului de aproximatii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utilizarii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specific de
reprezentare a numerelor.
A.1
Eroare absolut
a si eroare relativ
a
Fie x o aproximatie a valorii exacte a R.

Definitia 1 x = a x este eroarea aproximatiei x;
|x| = |a x| este eroarea absoluta a aproximatiei x;
este eroarea relativa a aproximatiei x , (a 6= 0).
x = |x|
|a|
Notiunile introduse se extind pentru elemente ale unui spatiu liniar normat
prin
||x||
||x|| = ||a x||, x =
.
||a||
421
422
A.2
ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR
Reprezentarea numerelor n virgul

a mobil
a
Fie t, r, b N , b > 1 si notam:

b1 = b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b1 . . . b1 (cel mai mare numar n baza b avand r cifre).
| {z }
r cifre
In cele ce urmeaza toate numerele naturale sunt scrise n baza b.
Orice numar a R+ se scrie succesiv
a1 a2
+ 2 + ... =
b
b
!
!
t
X
X
aek bk be +
aek btk bet .
a = ae be + ae1 be1 + . . . + a1 b + a0 +
=
!
aek bk
k=0
Notand f =
Pt
k=0
be =
k=0
aek bk si g =
(A.1)
k=t+1
k=t+1
aek btk relatia (A.1) devine
a = f be + g bet
(A.2)
Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.

Atunci a = 1.492631435 103 = 1.4926 103 + 0.31435 101 .
Consideram multimea
Vt,r,b = {x R : x = s f be } {0}
unde:
f este un numar avand t cifre dupa punctul zecimal si cu partea ntreaga
formata dintr-o singura cifra nenula. f = f0 .f1 . . . ft b , f0 6= 0. f se
numeste mantisa si n acelasi timp vom spune ca f este o forma normalizata.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui numar real a n virgula mobila este caracterizata de
tripletul (s, e, f ). Reprezentarea lui 0 = 0bq este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare numar pozitiv ale multimii Vt,r,b , sunt
m = 1.0 bq si respectiv M = b1 .b1 . . . b1 bq .
| {z }
t cifre
423
MOBILA
A.3. ARITMETICA NUMERELOR IN VIRGULA
Astfel Vt,r,b este o submultime de numere rationale a multimii

[M, m] {0} [m, M ].
Reprezentarea unui numar real a R n virgula mobila se obtine aproximand
a printr-un element al multimii Vt,r,b .
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru |a| = f be + g bet , cu f forma
normalizata si e avand cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximatii a lui a prin elementele multimii Vt,s,b .
1. Aproximarea prin trunchiere: x = f be .

f
2. Aproximarea prin rotunjire: x =
f + bet
daca g < 21 bet

daca g 12 bet
Aproximatia lui a n Vt,r,b va fi fl(a) = sgn(a)x.
A.3
Aritmetica numerelor reale reprezentate n

virgul
a mobil
a
Definim operatiile aritmetice n Vt,s,b :

Adunarea / Scaderea. Pentru a aduna/scadea numerele fl(a1 ), fl(a2 ) se efectueaza
urmatoarele operatii:
1. Se aduc numerele fl(a1 ) si fl(a2 ) la exponentul cel mai mare, pastran-du-se
numarul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se aduna/scad mantisele;
3. Se renormeaza rezultatul: daca mantisa este diferita de 0 atunci se modifica
exponentul astfel ncat mantisa sa fie o forma normalizata; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obtinut l notam fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a1 = 99.01325, a2 = 0.98724. Sa
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 9.9013 101 , fl(a2 ) = 9.8724 101 si
9.9013 101 + 0.0987 101 = 10.0000 101 1.0000 102 = fl(a1 ) fl(a2 ).
424
ANEXA A. NOT
general adunarea nu este asociativa, dupa cum rezulta din

Observatia A.3.1 In
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a1 = 0.0123, a2 = 5678, a3 = 5678.
T
inand seama de egalitatile:
fl(a1 ) = 1.2300 102 , fl(a2 ) = 5.6780 103 , fl(a3 ) = 5.6780 103
obtinem
(fl(a1 ) fl(a2 )) fl(a3 ) = (0.0000 103 + 5.6780 103 ) fl(a3 ) =
= 5.6780 103 5.6780 103 = 0.0000 103 0.0000 1099
si
fl(a1 ) (fl(a2 ) fl(a3 )) = fl(a1 ) (5.6780 103 5.6780 103 ) =
= 1.2300 102 + 0.0000 1099 = 1.2300 102 + 0.0000 102 = 1.2300 102 .
Inmult
irea/mpartirea. Produsul/catul dintre fl(a1 ), fl(a2 ) se obtine efectuand
operatiile:
1. Se nmultesc/mpart mantisele si se aduna/scad exponentii;
2. Se renormeaza rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a1 = 40.1345, a2 = 0.06346. S
a
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 4.0134 101 si fl(a2 ) = 6.3460 102 . Rezulta:
4.0134 101 6.3460 102 = 25.4690364 101 2.5469 100 = fl(a1 ) fl(a2 ).
general, nmultirea nu este asociativa.

Observatia A.3.2 In
A.4. PROTOCOLUL IEEE 754
A.4
425
Protocolul IEEE 754
Protocolul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 fixeaza detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgula mobila.
Baza de numerotatie este b = 2.
Fie x = s f 2e Vt,r,2 reprezentarea n virgula mobila a unui numar a. In
memoria calculatorului se va retine tripletul (, , ) unde:
corespunde semnului:
0
1
pentru numere pozitive

pentru numere negative
corespunde mantisei f. Cifra unitatilor fiind diferita de 0 este neaparat

1. Aceasta cifra nu este nregistrata. Daca f = f0 .f1 . . . ft b atunci este
sirul de cifre binare = (f1 , . . . , ft ).
Presupunem ca e {emin , . . . , emax }, emin , emax Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel ncat pentru orice e
{emin , . . . , emax }, e Z, suma e + E sa fie un numar natural avand cel mult
r cifre binare. In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit. este sirul cifrelor binare ale sumei e + E, = (r1 , . . . , 1 , 0 ).
Protocolul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relatia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < emin . In acest caz = 01 iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f1 . . . ft 2 . Cel mai mic numar reprezentabil
va fi 2Et , caruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1) .
|
{z
}
t elemente
Ultima cifra a mantisei se obtine prin rotunjire.
Numarului 0 i corespund = 0 si = 0.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1) si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
|
{z
}
r elemente
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1) si 6= 0 atunci semnificatia reprezentarii este NaN
|
{z
}
r elemente
(Not a Number).
Parametri utilizati pentru reprezentarea n simpl
a si dubl
a precizie.
1
Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.
426
ANEXA A. NOT
emin
emax
E
r
t
Reprezentarea pe
4 octeti (simpla precizie) 8 octeti (dubla precizie)
-126
-1022
127
1023
127
1023
8
11
23
52
Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este

a = 0.000(1100)2 = 1.(1001)2 24 .
1. Reprezentarea n simpla precizie. e + E = 123 = 11110112 . Se obtine
reprezentarea
3
2
1
10987654 32109876 54321098 76543210

00111101 11001100 11001100 11001101

Octetii reprezentarii contin valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 11111110112 . Se obtine
reprezentarea
6
32109876

00111111
3
10987654
10011001
5
54321098
10111001
2
32109876
10011001
4
76543210 89765432
10011001
1
54321098
10011001
10011001
76543210
10011010
Octetii reprezentarii contin valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.

Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predefinite float, double n virgula mobila.
A.5
Controlul erorii
Exemplific
am aparitia si controlul erorii de metoda n problema calculului
numarului e astfel ncat eroarea absoluta sa fie cel mult = 103 .
427
A.5. CONTROLUL ERORII
Din egalitatea
ex = 1 +
pentru x =
1
2
x
x2
xn ex xn+1
+
+ ... +
+
1!
2!
n!
(n + 1)!
(0 < < 1)
obtinem
1 1
1
1 1
1 1
e2
n+
n+1 .
e = 1 + + 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2
(n + 1)! 2
Potrivit relatiei de mai sus, aproximatia lui e va fi

x=1+
1 1
1 1
1 1
+ 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2n
e2
1
termenul (n+1)!
2n+1
exprima eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic numar natural pentru care
1
e2
n+1 .
(n + 1)! 2
Deoarece (0, 1), avem e 2 e 2 e 3 si n consecinta inegalitatile:
e2
1
3
n+1 n+1
103
(n + 1)! 2
2
(n + 1)!
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
1 1
1 1
1 1
1 1
1265
x=1+ + 2 + 3 + 4 =
.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
768
In general, suntem interesati n scrierea rezultatului sub forma de fractie zecimala. In cazul nostru rezultatul 1265
apare ca o fractie periodica mixta, dar din
768
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale. In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive 1 , 2 astfel ncat 1 + 2 = . Vom impune conditia ca
eroarea metodei sa fie mai mica decat 1 iar rotunjirea se va face la un numar de
zecimale astfel ncat eroarea de trunchiere sa fie mai mica decat 2 .
Reamintim regulile de rotunjire ale unui numar
p
p1
a = ap 10 + ap1 10
+ ... =
X
k=0
scris n baza 10 la m cifre:
apk 10pk
428
ANEXA A. NOT
daca prima cifra omisa este mai mica decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se lasa nemodificata;
daca prima cifra omisa este mai mare decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se mareste cu o unitate;
daca prima cifra omisa este 5 si daca dupa 5 urmeaza cifre diferite de
0, atunci ultima cifra pastrata se mareste cu o unitate, iar daca dupa 5
urmeaza numai zerouri, atunci ultima cifra pastrata se mareste sau nu cu
o unitate dupa cum este para sau impara.
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este
|x|
1
10pm+1
2
Reluam problema initiala, luand 1 = 2 =

2n+1
1
2
103 . Inegalitatea
1
3
< 103
(n + 1)!
2
are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obtinem

x=1+
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
+ 2 + 3 + 4 + 5.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
5! 2
Determinam numarul cifrelor la care efectuam rotunjirea drept cel mai mic
numar natural m pentru care
|y| = |x y|
1
1
10m+1 < 103 .
2
2
Rezulta m = 4 si n consecinta y = 1.6487.

O conexiune ntre o aproximatie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale
si aproximatiile prin lipsa si adaus ale numarului este data de
Daca x este o aproximatie a numarului subunitar a astfel ncat |x| < 12
10m , atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lipsa, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
Intr-adevar, daca a = P akk , atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
k=1 10
a lui aP
la m zecimale sunt:
ak
m = m
si respectiv m = m + 101m .
k=1 10k
429
A.5. CONTROLUL ERORII
Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea |y| = |y x| 21 10m

deducem |a y| |a x| + |x y| < 10m .
Rezulta inegalitatile
m 10m a 10m < y < a + 10m m + 10m = m + 2 10m .
Multiplicand cu 10m , gasim
10m m 1 < 10m y < 10m m + 2.
Deoarece 10m m , 10m y N , urmeaza ca
10m y = 10m m
sau
10m y = 10m m + 1,
adica y = m sau y = m + 10m = m .

P A.1 Sa se elaboreze un program Java care sa se verifice reprezentarea numerelor reale n virgula mobila.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}
430
ANEXA A. NOT
R 1 xn
P A.2 Integrala In = 0 x+5
dx satisface relatia de recurenta In +5In1 = n1 , I0 =
ln 56 . Sa se arate ca utilizand formula de recurenta, ntr-un program de calculator
cu In reprezentat n virgula mobila, se va obtine In < 0. Problema apare datorit
a
erorilor de rotunjire.
Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximatii
succesive (xk )kN ale unei solutii cautate. Sunt puse n evidenta urmatoarele
variante de programare:
secvential
paralel
sincron
asincron
Programarea metodei iterative necesita o regula de opirire.
Este utilizata frecvent urmatoarea regula de oprire:
Daca distanta ntre doua aproximatii succesive xk = X si xk+1 = Y este mai
mica decat un numar pozitiv EPS (denumita toleranta), sau daca numarul de
iteratii executate NI este egal cu numarul maxim admis de iteratii NMI atunci
programul se opreste; iar n caz contrar se trece la o noua iteratie.
cazul opririi calculelor, se pozitioneaza un indicator de raspuns IND pe 0,
In
daca distanta dintre aproximatiile succesive X si Y este mai mica decat EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Schema logica a regulii de oprire este ilustrata n Fig. B.1.
Pseudocodul algoritmului metodei iterative n varianta secventiala si paralela
sincron este prezentat n Algoritmul 4.
431
432
ANEXA B. IMPLEMENTAREA METODELOR ITERATIVE
DA
?
IN D = 0
?
HH

H

HHNU

||X
Y
||
EP
S
H

HH

H
?
H
H

HH NU

DA H
N
H - spre o
I
=
N
M
I

noua
HH

iteratie
?
H
IN D = 1
?
STOP

Fig. B.1: Regula de oprire
Algorithm 4 Pseudocodul metodei iterative
1: procedure metoda iterativa

2:
generarea aproximat
iei init
iale Y
3:
ni 0
4:
do
5:
ni ni + 1
6:
XY
7:
generarea aproximat
iei urm
atoare Y
8:
d kY Xk
9:
while (d eps) si (ni < nmi)
10:
if d < eps then
11:
ind 0
12:
else
13:
ind 1
14:
end if
15:
return Y
16: end procedure
Anexa C
Identit
ati trigonometrice
Au loc identitatile:
1.
Pn
2.
Pn
k=1
sin (a + (k 1)h) =
sin
nh
2
sin h
2
sin nh
2
sin (a +
n1
h).
2
cos (a + (k 1)h) = sin h cos (a + n1

h).
2
2
1
P
sin
(n+
)a
1
+ nk=1 cos ka = 2 sin a2 .
2
2
P
cos
ka
+
cos
na
= cot a2 sin na.
1 + 2 n1
k=1
na 2
Pn1
sin
n + 2 k=1 (n k) cos ka = sin a2
.
2
Qn1
sin nt
k=0 sin (t + k n ) = 2n1 , 0 < t < n .

k=1
3.
4.
5.
6.
4.
cot
sin (n + 21 )a sin (n 12 )a
a
sin na =
+
2
2 sin a2
2 sin a2
si se aplica identitatea de la pct. 3.

5. Consideram descompunerea n factori a polinomului z n ei2nt :
n
i2nt
z e
n1
Y
(z cos
k=0
2nt + 2k
2nt + 2k
i sin
).
n
n
Pentru z := 1 rezulta
2i sin nt(cos nt+i sin nt) =
n1
Y
k=0

k
k
k
2i sin (t +
)(cos (t +
) + i sin (t +
)) .
n
n
n
Din egalitatea modulelor rezulta identitatea ceruta.

433
434
I TRIGONOMETRICE
ANEXA C. IDENTITAT
Anexa D
Determinarea parametrilor unor
metode numerice
Pentru a putea folosi o metoda numerica, parametrii care intervin trebuie
determinate exact. In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicatiile care urmeaza se bazeaza pe Mathematica. 1
1. Numerele lui C
otes sunt
Z n
(1)ni
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
Cn,i =
ni!(n i)! 0
Programarea n Mathematica este
Cotes[n_, i_] := (-1)^(n - i)/(n i! (n - i)!)
Integrate[Product[If[j == i, 1, q - j], {j, 0, n}], {q, 0, n}]
t = MatrixForm[Table[Cotes[n, i], {n, 1, 4}, {i, 0, n}]]
cu rezultatele

1 1
1 2 1
1 3 3 1
7 16 2 16 7
,
, ,
, , ,
, , , ,
,
,
,
2 2
6 3 6
8 8 8 8
90 45 15 45 90
2. Calculul nodurilor si coeficientilor formulei de integrare numeric
a
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
Pn (x) =
1
n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!
Functie de versiunea Mathematica utilizata, codurile pot fi diferite.
435
436
ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
Leg[x_, n_, a_, b_] := Simplify[n!/(2 n)! D[(x - a)^n (x - b)^n, {x, n}]]
Pentru formula de integrare numerica Gauss cu n noduri, acestea sunt

radacinile polinomului Legendre Pn (x).
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n {1, 2, 3} sunt
t1 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 1, a, b] == 0, x]]]
x1 = Table[Last[Last[t1[[i]]]], {i, 1, 1}]
a+b
2


1

1
3(a b) + 3a + 3b ,
3(b a) + 3a + 3b
6
6
1

a + b 1
,
15(a b) + 5a + 5b ,
15(b a) + 5a + 5b
2 10
10
Coeficientii formulei de integrare numerica Gauss se obtin cu formula

Ai =
(n!)4 (b a)2n+1
=
((2n)!)2 (xi a)(b xi )[Pn0 (xi )]2
(n!)4 (b a)2n+1
Q
=
.
((2n)!)2 (xi a)(b xi ) nj=1 (xi xj )2
j6=i
Folosim functia Mathematica

Coef[n_, i_, a_, b_, x_] := (n!)^4 (b - a)^(2 n + 1)/(((2 n)!)^2 (x[[i]] - a) (b - x[[i]])
Product[If[j == i, 1, (x[[i]] - x[[j]])^2], {j, 1, n}])
Se obtin
437
Simplify[Coef[1, 1, a, b, x1]]
a + b
Table[Simplify[Coef[2, i, a, b, x2]], {i, 1, 2}]
ba ba
,
2
2
Table[Simplify[Coef[3, i, a, b, x3]], {i, 1, 3}

4
5
5
(a b), (a b), (a b)
9
18
18
Pentru n = 4 fixam valorile lui a = 1 si b = 1 si calculele se efectueaza
numeric. Analog se procedeaza si pentru alta valoare atribuita lui n.
Codurile pentru calculul nodurilor este
a = -1; b = 1; n = 4;
t4 = FullSimplify[NSolve[Leg[x, n, a, b] == 0, x]]
x4 = Table[Last[Last[t4[[i]]]], {i, 1, n}]
{0.861136, 0.339981, 0.339981, 0.861136}

iar pentru coeficienti
Table[Simplify[Coef[n, i, a, b, x4]], {i, 1, n}]
{0.347855, 0.652145, 0.652145, 0.347855}

3. Calculul coeficientilor schemei de calcul Adams sunt

r
X
i
j
j = (1)
i
j = 0, 1, . . . , r
j
i=j
unde
0 = p R+ q
p
i = i!1 q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz
i = 1, 2, . . . , r.
Calculul acestor coeficienti se programeaza n Mathematica prin
438
ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
A[i_, p_, q_] := If[i == 0, p + q,

1/i! Integrate[Product[z + j, {j, 0, i - 1}], {z, -q, p}]]
B[r_, j_, p_, q_] := (-1)^j Sum[Binomial[i, j] A[i, p, q], {i, j, r}]
Coeficientii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obtin

din
t_AdamsBashfort =
MatrixForm[Table[B[r, j, 1, 0], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]]

3 1
,
2 2

23 4 5
55 59 37 3
1901 1387 109 637 251
,
, ,
,
, , ,
,
,
,
,
,
,
12 3 12
24 24 24 8
720
360 30
360 720

4277 2641 4991 3649 959
95
,
,
,
,
,
1440
480 720
720 480 288
Coeficientii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obtin din

t_AdamsMoulton =
MatrixForm[Table[B[r, j, 0, 1], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]]

1 1
,
2 2

5 2
1
3 19
5 1
251 323 11 53
19
,
, ,
,
, , ,
,
,
, ,
,
,
12 3 12
8 24 24 24
720 360 30 360 720

95 1427 133 241
173 3
,
,
,
,
,
288 1440 240 720 1440 160
4. Calculul coeficientilor schemei cu diferente regresive

Pr 1
i=1 i ,
j=0
P
i
j =
r
, j {1, 2, . . . , r}
(1)j i=j 1i
j
se calculeaza cu codul Mathematica
A[r_, j_] := (-1)^j If[j == 0, Sum[1/i, {i, 1, r}],
Sum[Binomial[i, j]/i, {i, j, r}]]
t_bdf = MatrixForm[Table[A[r, j], {r, 1, 6}, {j, 0, r}]]
Se obtine

3
1
11
3 1
25
4 1
{1, 1},
, 2,
,
, 3, ,
,
, 4, 3, ,
,
2
2
6
2 3
12
3 4

137
10 5 1
49
15 20 15 6 1
, 5, 5, , ,
,
, 6, , , , ,
60
3 4 5
20
2
3 4
5 6
Anexa E
Imbun
at
atirea convergentei
E.1
Ordinul de convergent
a al unui sir
Definitia E.1.1 Fie (xn )nN un sir convergent ntr-un spatiu normat, limn xn =
x . Daca exista un numar r > 0 astfel ncat
kxn+1 x k
= c,
n kxn x kr
lim
0 < c < ,
atunci sirul (xn )nN are ordinul de convergenta r.

In functie de r se utilizeaza terminologia:
convergenta liniara
r=1
convergenta superliniara 1 < r < 2
convergenta patratica
r=2
Observatia E.1.1 Daca exista M > 0 astfel ncat
kxn+1 x k M kxn x ks , n n0
atunci ordinul de convergenta este cel putin s.
Fie r ordinul de convergenta al sirului (xn )nN . Daca r < s atunci
kxn+1 x k
1
kxn+1 x k
=
,
s
r
kxn x k
kxn x k kxn x ksr
n ,
ceea ce contrazice conditia din observatie.

Definitia E.1.2 Daca limn xn = x si limn
converge mai rapid decat sirul (xn )n .
439
yn x
xn x
= 0 atunci sirul (yn )n
440
E.2
AT
IREA CONVERGENT
ANEXA E. IMBUNAT
EI
Imbun
at
atirea convergentei unui sir
Teorema E.2.1 Daca

limn an = a
limn
an+1 a
an a
= k,
k 6= 1
2
(an+1 an )
atunci sirul xn = an an+2
converge mai repede catre a decat sirul (an )n .
2an+1 +an
Demonstatie. Notam en = an a. Ipotezele teoremei se scriu limn rn = 0 si

limn en+1
= k. Au loc egalitatile
en
en
xn a
=
an a
(en+1 en )2
en+2 2en+1 +en
en
en+2 en e2n+1
=
en (en+2 2en+1 + en )
en+2 en
1
en+1 en+1
.
en
en
( en+2 2 + en+1
)
en+1 en+1
=
In consecinta
k1 1
xn a
= 1 k
1 = 0.
n an a
(k
2
+
)
k
k
lim
E.3
Transformarea lui Euler
Fie seria alternanta S(x) =
S(x)
=
k
k
k=0 (1) ak x
caruia i asociem seria
X
1
(1)k 4ak1 xk ),
(a0 +
x+1
k=1
unde 4ak1 = ak ak1 .

Introducem sumele partiale
Sn (x) =
n
X
(1)k ak xk
k=0
Sn (x) =
n
X
1
(a0 +
(1)k 4ak1 xk )
x+1
k=1
441
E.3. TRANSFORMAREA LUI EULER
Au loc egalitatile
Sn (x) =
n
X
1
(a0 +
(1)k (ak ak1 )xk ) =
x+1
k=1
n
n
X
1 X
( (1)k ak xk
(1)k ak1 xk ) =
x + 1 k=0
k=1
n
n1
X
1 X
(1)n an xn
k
k
( (1) ak x )
.
=
(1)k+1 ak xk+1 ) = Sn1 (x) +
x + 1 k=0
x+1
k=0
Daca seria S(x) este convergenta atunci din egalitatea de mai sus rezulta ca si
seria S(x)
este convergenta, avand aceasi suma
S(x) = S(x)
=
X
1
(a0 +
(1)k 4ak1 xk ).
x+1
k=1
(E.1)
Aplicand repetat egalitatea (E.1) se obtin succesiv egalitatile
X
a0
x X
1
k
k
(1) 4ak1 x ) =
(a0 +
(1)k 4ak xk =
S(x) =
x+1
x
+
1
x
+
1
k=1
k=0
X
a0
x
=
(4a0 +
(1)k 42 ak1 xk ) =
2
x + 1 (x + 1)
k=1
x4a0
x 2X
a0
+(
)
(1)k 42 ak xk =
=
2
x + 1 (x + 1)
x + 1 k=0
X
a0
x4a0
x2
2
=
(1)k 43 ak xk ) =
+
(4 a0 +
2
3
x + 1 (x + 1)
(x + 1)
k=1
1 X
x k
... =
(1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
Definitia E.3.1 Transformata Euler a seriei S(x) =
k
k
k=0 (1) ak x
1 X
x k
S(x) =
(1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
In particular, pentru x = 1 se obtine
X
X
1
k
(1) ak =
(1)k k+1 4k a0 .
2
k=0
k=0
este seria
442
AT
IREA CONVERGENT
ANEXA E. IMBUNAT
EI

P E.1 Utilizand transformata Euler sa se arate egalitatile
ln 2 =
=
4
X
(1)k
k=0
X
k=0
k+1
1
(k + 1)2k+1
k=0
(1)k
1
=
2k + 1
2
k=0
k!
(2k + 1)!!
Anexa F
Determinarea ordinelor de
convergent
a ale metodelor de
rezolvare paralel
a a ecuatiilor
polinomiale utiliz
and instrumente
de calcul simbolic
Este suficient sa sa consideram polinomul P (z) = (z a)(z b)(z c) si prima
componenta T1 (z) a unei metode de calcul paralel a radacinilor unui polinom
z (k+1) = T (z (k) ).
Pentru a verifica conditiile Teoremei 20.6.1, datorita proprietatilor de simetrie
este suficient sa calculam
T1 (z)
z1
T1 (z)
z2
2 T1 (z)
z12
2 T1 (z)
z1 z2
2 T1 (z)
z22
2 T1 (z)
z2 z3
3 T1 (z)
z13
3 T1 (z)
z12 z2
3 T1 (z)
z1 z22
3 T1 (z)
z23
3 T1 (z)
z22 z3
4 T1 (z)
z14
4 T1 (z)
z13 z2
4 T1 (z)
z12 z22
4 T1 (z)
z1 z23
4 T1 (z)
z24
..
.
4 T1 (z)
z23 z3
4 T1 (z)
z22 z32
Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus pana la aparitia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
443
444
ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Metoda Durand-Kerner
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z3 )
Programul Mathematica este

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
1
Out[4]:= a+b
Metoda Erlich
P (z1 )
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
(z1 z2 )(z1 z3 ) P (z1 )
1
z1 z2
1
z1z3
Programul Mathematica corespunzator este

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
445
Out[4]:= 2(2a+b+c)
(ab)(ac)
Metoda Nourein
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
= z1
P (z1 )
h
(z1 z2 )(z1 z3 ) 1 +
P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )(z1 z2 )
P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )(z1 z3 )
P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z3 ) +
(z1 z3 )P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )
(z1 z2 )P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
2
Out[4]:= (ab)
2
i=
446

A
Metoda Wang-Zheng
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
2P (z1 )P 0 (z1 )

1
2P 02 (z1 ) P (z1 )P 00 (z1 ) 2P 2 (z1 ) (z1 z
2 +
2)
1
(z1 z2 )(z1 z3 )
1
(z1 z3 )2

In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[8]:=
Out[8]:= 0
In[9]:=
Out[9]:= 0
In[10]:=
447
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Out[12]:= 0
In[13]:=
Out[13]:= 0
In[14]:=
Out[14]:= 6(3a+b+2c)
(ab)3 (ac)
448

A
Anexa G
Polinoame ortogonale clasice
G.1
Polinoame Legendre
Polinoamele lui Legendre sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1 n

intervalul I = [a, b], a, b R.
Teorema G.1.1 Polinoamul
u(x) =
n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!
este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe Pn1 .

Demonstratie. Fie u(x) Pn polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b], pe Pn1 si L(x) solutia problemei Cauchy
L(n) (x) = u(x),
L(a) = 0,
L0 (a) = 0,
...............
L(n1) = 0.
Observam ca L P2n . Daca q Pn1 atunci n urma a n 1 integrari prin parti
gasim
Z b
Z b
0=
q(x)u(x)dx =
q(x)L(n) (x)dx =
a
qL(n1) |ba
L(n2) |ba
+ . . . + (1)
a
n1 (n1)
L|ba
+ (1)
449
q (n) (x)L(x)dx =
450
ANEXA G. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE
= q(b)L(n1) (b) q 0 (b)L(n2) (b) + . . . + (1)n1 q (n1) (b)L(b).

In particular, pentru q = 1, x, x2 , . . . , xn1 , din egalitatea de mai sus, obtinem
succesiv
L(n1) (b) = L(n2) (b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt radacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)n (x b)n si n consecinta
u(x) = c[(x a)n (x b)n ](n) .
n!
atunci coeficientul lui xn este 1.
Daca c = (2n)!
Se noteaza
n!
[(x a)n (x b)n ](n)
Ln (x) =
(2n)!
In cazul intervalului [1, 1] au loc proprietatile:
Functia generatoare a polinoamelor Legendre este
X
1
(x, z) =
Ln (x)z n .
=
1 2xz + z 2
n=0
(G.1)
Formula de recurenta. Derivand (G.1) dupa z se gaseste
X
xz
1
=
(n + 1)Ln+1 (x)z n ,
1 2xz + z 2 1 2xz + z 2
n=0
de unde
(x z)
Ln (x)z n = (1 2xz + z 2 )
n=0
(n + 1)Ln+1 (x)z n .
n=0
Din identificarea coeficientilor lui z n rezulta formula de recurenta

(n + 1)Ln+1 (x) x(2n + 1)Ln (x) + nLn1 (x) = 0,
n N .
Derivand (G.1) dupa x se obtine
X
z
1
=
L0n (x)z n
2
2
1 2xz + z 1 2xz + z
n=0
sau
z
X
n=0
Ln (x)z = (1 2xz + z )
X
n=0
L0n (x)z n .
(G.2)
451
G.1. POLINOAME LEGENDRE
Identificand din nou coeficientii lui z n rezulta

Ln1 (x) = L0n (x) 2xL0n1 (x) + L0n2 (x).
(G.3)
Ecuatia diferentiala a polinoamelor Legendre. Din (G.1) si (G.3) se deduc

relatiile
1
[(2n + 1)xLn (x) (n + 1)Ln+1 (x)]
n
Ln (x) = L0n+1 (x) 2xL0n (x) + L0n1 (x).
Ln1 (x) =
(G.4)
(G.5)
Substituind (G.4) n (G.5) rezulta

L0n+1 (x) = xL0n (x) + (n + 1)Ln (x),
(G.6)
care introdus n (G.5) da

L0n1 (x) = xL0n (x) nLn (x).
(G.7)
Pentru n := n + 1, relatia (G.7) devine

L0n (x) = xL0n+1 (x) (n + 1)Ln+1 (x).
Derivand aceasta relatie si substituind apoi L0n+1 , L00n+1 dat de (G.6) rezulta
ecuatia diferentiala

d
(1 x2 )L0n (x) + n(n + 1)Ln (x) = 0,
dx
n N .
(G.8)
Teorema G.1.2 Au loc relatiile de ortogonalitate

Z 1
2
Ln (x)Lk (x)dx =
n,k
2n + 1
1
Demonstratie. Fie n 6= k. Scazand egalitatile
d
[(1 x2 )L0n (x)] + n(n + 1)Ln (x) = 0,
dx
d
[(1 x2 )L0k (x)] + k(k + 1)Lk (x) = 0
dx
nmultite n prealabil cu Lk (x) si respectiv Ln (x), se obtine

d
(1 x2 )(L0n (x)Lk (x) L0k (x)Ln (x)) + [n(n + 1) k(k + 1)]Ln (x)Lk (x) = 0.
dx
452
Prin integrare rezulta

(1x
)[L0n (x)Lk (x)L0k (x)Ln (x)] 11 +[n(n+1)k(k+1)]

Ln (x)Lk (x)dx = 0,
1
R1
de unde 1 Ln (x)Lk (x)dx = 0.
Integrand relatiile
(n + 1)Ln+1 (x) x(2n + 1)Ln (x) + nLn1 (x) = 0
nLn (x) x(2n 1)Ln (x) + (n 1)Ln2 (x) = 0
nmultite n prealabil cu Ln1 (x) si respectiv cu Ln (x) se obtin egalitatile
R1
R1
(2n + 1) 1 xLn (x)Ln1 (x)dx + n 1 L2n1 (x)dx = 0
R1
R1
n 1 L2n (x)dx (2n 1) 1 Ln (x)Ln1 (x)dx = 0,
de unde
Z
L2n (x)dx
2n 1
=
2n + 1
L2n1 (x)dx.
Recursiv, rezulta
Z
L2n (x)dx =
G.2
2
.
2n + 1
Polinoame Hermite
Polinoamele lui Hermite sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = ex

n I = R.
Functia generatoare a polinoamelor Hermite este
2
(x, z) = e2xzz =
Hn (x)
n=0
adica Hn (x) =
n
(x, 0).
z n
x2 (xz)2
Scriind (x, z) = e e
rezulta
si u = x z, din
zn
,
n!
(G.9)
n
(x, z)
z n
2
n x
n
x2
nd e
Hn (x) =
(x, 0) = e (1)
.
z n
dxn
In particuler, H0 (x) = 1, H1 (x) = 2x.
= ex
dn eu
dun
(1)n
453
G.2. POLINOAME HERMITE
Formula de recurenta. Derivand (G.9) dupa z se gaseste

2e
de unde
2xzz 2
z n1
(x z) =
Hn (x)
,
(n 1)!
n=1
zn X
z n1
2(x z)
Hn (x) =
Hn (x)
.
n!
(n 1)!
n=0
n=1
Ordonand dupa puterile lui z, avem

X
zn
Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0,
n!
n=0
adica au loc formulele de recurenta
Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0,
n N .
(G.10)
Ecuatia diferentiala a polinoamelor Hermite. Derivand (G.9) dupa x se obtine

2xzz 2
2ze
Hn0 (x)
n=0
sau
2z
X
zn
n=0
n!
zn
n!
z
Hn0 (x)
n=0
n!
In mod analog, ordonand dupa puterile lui z, se obtine

X
zn 0
Hn (x) 2nHn1 (x) = 0.
n!
n=0
Deci
Hn0 (x) = 2nHn1 (x),
n N .
(G.11)
Utilizand (G.11), rezulta ca coeficientul lui xn n Hn (x) este 2n .

Substituind (G.11) n (G.10), acesta devine
Hn+1 (x) 2xHn (x) + Hn0 (x) = 0,
care derivata da
0
Hn+1
(x) 2Hn (x) 2xHn0 (x) + Hn00 (x) = 0,
sau
Hn00 (x) 2xHn0 (x) + 2nHn (x) = 0,
n N .
(G.12)
454

Z
2
ex Hn (x)Hk (x)dx = 2n n! n,k

Hn00 (x) 2nHn0 (x) + 2nHn (x) = 0,
Hk00 (x) 2kHk0 (x) + 2kHk (x) = 0
nmultite n prealabil cu Hk (x) si respectiv Hn (x), se obtine
i
h
i
h
0
0
00
00
Kn (x)Hk (x) Hk (x)Hn (x) 2x Kn (x)Hk (x) Hk (x)Hn (x) +
+2(n k)Hn (x)Hk (x) = 0
sau
i
dh 0
2
2
(Kn (x)Hk (x) Hk0 (x)Hn (x))ex + 2(n k)ex Hn (x)Hk (x) = 0
dx
ex Hn (x)Hk (x)dx = 0.
Integrand relatiile
Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0
Hn (x) 2xHn1 (x) + 2(n 1)Hn2 (x) = 0
2
nmultite n prealabil cu ex Hn1 (x) si respectiv cu ex Hn (x) se obtin egalitatile

R
R
2
2
2
(x)dx = 0
2 xex Hn (x)Hn1 (x)dx + 2n ex Hn1
R x2 2
R
2
e Hn (x)dx 2 xex Hn (x)Hn1 (x)dx = 0,
de unde
x2
Hn2 (x)dx
Recursiv, rezulta
Z
x2
2
(x)dx.
ex Hn1
= 2n
Hn2 (x)dx
= 2 n!
2
ex dx = 2n n! .
455
G.3. POLINOAMELE LUI LAGUERRE
G.3
Polinoamele lui Laguerre
(x), ( > 1), sunt polinoame ortogonale cu

Polinoamele lui Laguerre L<>
n
x
ponderea (x) = x e n intervalul I = (0, ).
Functia generatoare a polinoamelor Laguerre este
X
xz
1
zn
1z
<>
(x, z) =
=
L
(x)
.
e
n
(1 z)+1
n!
n=0
(G.13)
Dezvoltand functia exponentiala

xz
1z
X
(1)k
k=0
k!
xk z k
(1 z)k
si utilizand dezvoltarea binomiala

k1
(1 z)
X
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j)
j!
j=0
zj ,
|z| < 1,
din (G.13) rezulta dezvoltarea

(x, z) =
X
X
(1)k
k=0 j=0
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j) k k+j
x z .
k!j!
Prin schimbarea de indice j + k = n, egalitatea anterioara devine

(x, z) =
zn
n=0
n
X
k=0
(1)k
( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n) k
x .
k!(n k)!
Prin urmare
L<>
(x) = n!
n
n
X
k=0
(1)k
( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n) k
x =
k!(n k)!
(G.14)
dn n+ x
(x e ).
dxn
Formula de recurenta. Derivand (G.13) dupa z rezulta
= x ex

X
X
xz
+1
z n1
1
x
zn
1z
<>
<>
e
=
L
(x)
=
L
(x)
,
n
n+1
(1 z)+1
1z
(1 z)2
(n
1)!
n!
n=1
n=0
456
sau
z
(x)
L<>
n
n!
n=0
[(1 + )(1 z) x] = (1 2z + z )
L<>
n+1 (x)
n=0
zn
.
n!
Din identificarea coeficientilor puterilor lui z n se obtine formula de recurenta

<>
L<>
(x) + n(n + )L<>
n+1 (x) (2n + 1 + x)Ln
n1 (x) = 0.
(G.15)
Ecuatia diferentiala a polinoamelor lui Laguerre. Derivand (G.13) dupa x se

obtine
X
xz
zn
z
1
1z
<> 0
=
L
(x)
e
n
1 z (1 z)+1
n!
n=0
sau
1 X <> z n X <> 0
zn
Ln (x) =
Ln
(x)
1 z n=0
n!
n!
n=0
Egaland coeficientii lui z n rezulta egalitatea
0
<>
L<>
(x) + n L<>
n
n1 (x) n Ln1 (x) = 0.
(G.16)
Ecuatia diferentiala a polinoamelor Laguerre se obtine eliminand L<>

si L<>
n1
n+1
ntre (G.15) si (G.16).
In acest scop, explicitam L<>
n1 din (G.15)
L<>
n1 =

1
<>
(2n + 1 + x)L<>
L
n
n+1 ,
n(n + )
care substituit n (G.16) conduce la

0
<>
L<>
L<>
(n + 1 x)L<>
= 0.
n+1
n+1 + (2n + 2 + x)Ln
n
Prin derivare, rezulta

0
<>
L<>
L<>
L<>
(n + 1 x)L<>
n+1
n+1 + (2n + 3 + x)Ln
n
n
= 0. (G.17)
Pentru n := n + 1, din (G.16) se gaseste

0
L<>
= (n + 1) L<>
(n + 1) L<>
,
n+1
n
n
care substituit n (G.17) da
0
xL<>
+ (1 + x)L<>
+ nL<>
= 0,
n
n
n
adica L<>
este o solutie a ecuatiei diferentiale
n
xy + (1 + x)y 0 + ny = 0.
(G.18)
457
G.3. POLINOAMELE LUI LAGUERRE

Z
x ex L<>
(x)L<>
dx = n!(n + + 1)n,k
n
k
0

0
xL<>
+ (1 + x)L<>
+ nL<>
= 0,
n
n
n
0
<>
<>
<>
xLk
+ (1 + x)Lk
+ kLk
= 0,
nmultite n prealabil cu x ex L<>

, se obtine
si respectiv x ex L<>
n
k
0
<>
<>
x+1 ex (L<>
Lk L<>
Ln )+x ex (1+x)(L<>
L<>
L<>
L<>
)+
n
n
n
k
k
k
+x ex (n k)L<>
L<>
=0
n
k
sau
i
d h +1 x <> 0 <>
<> 0 <>
x e (Ln
Lk Lk
Ln ) + 2(n k)x ex L<>
L<>
= 0.
n
k
dx
Z
x ex L<>
(x)L<>
(x)dx = 0.
n
k
0
Integrand relatiile
<>
L<>
+ n(n + )L<>
n+1 (2n + 1 + x)Ln
n1 = 0
<>
L<>
(2n 1 + x)Ln1 + (n 1)(n + 1)L<>
n2 = 0
n
se obtin egalitatile
nmultite n prealabil cu x ex L<>
si respectiv cu x ex L<>
n1
n
R +1 x <>
R x <>
2
x e Ln (x)L<>
n1 (x)dx + n(n + ) 0 x e [Ln1 (x)] dx = 0
0
R
0
(x)]2 dx +
x ex [L<>
n
R
0
(x)L<>
x+1 ex L<>
n1 (x)dx = 0,
n
de unde
Z
x e
0
[L<>
(x)]2 dx
n
Z
= n(n + )
2
x ex [L<>
n1 (x)] dx.
Recursiv,rezulta
Z
Z
x <>
2
x e [Ln (x)] dx = n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)
0
x ex dx =
= n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)( + 1) = n!( + n + 1).
458
G.4
Polinoame Cebsev
1
Polinoamele lui Cebsev sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1x
2
n intervalul I = [1, 1].
Polinomul lui Cebsev de gradul n, restrictionat la intervalul [1, 1], este
definit prin
Tn (x) = cos n arccos x.
Teorema G.4.1 Au loc afirmatiile

(i) Polinoamele lui Cebsev satisfac formulele de recurenta:
Tn+1 (x) = 2xTn (x) Tn1 (x);
T0 (x) = 1;
T1 (x) = x.
(ii) Coeficientul lui xn a lui Tn (x) este 2n1 si coeficientul lui xn1 este 0.
Z 1
Tn (x)Tk (x)
dx = 0,
n 6= k,
1 x2
1

Z 1
Tn2 (x)
n1
2
dx =
2
n=0
1x
1
n, k N,
Anexa H
Deducerea schemelor de calcul
de tip Runge Kutta
cu ajutorul calculului simbolic
Deducerea tabelelor Butcher care definesc schemele de calcul de tip Runge
Kutta, n cazul ordinelor de consistyenta mai mare decat 2 este foarte laborioasa.
Aceasta problema se poate rezolva eficient utilizand produse informatice de
calcul simbolic (Mathematica sau Maple).
Fie problema Cauchy
x(t)
= f (t, x(t)
x(0) = x0
t [0, T ] = I
(H.1)
(H.2)
unde f : I Rd Rd si presupunem ca problema (H.1) (H.2) are o solutie

unica x(t) definita n I.
Fie m, n N , h = Tn . In I se considera nodurile ti = ih, i {0, 1, . . . , n}
si se noteaza prin uh = {ui 0 i n o solutie discreta (adica ui aproximeaza
x(ti )).
Schema de calcul de tip Runge Kutta cu m trepte este
ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0, 0 i n 1
h
(H.3)
u 0 = x0
P
unde Fm (h, t, x; f ) = m
i=1 pi ki (h), cu
ki (h) = f (t + ai h, x + h
m
X
j=1
459
bi,j kj (h))
1 i m.
460
ANEXA H. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC
Parametrii necunoscuti (pi )i , (ai )i , (bi,j )i,j se determina astfel ncat sa se maximizeze ordinul de consistenta r: daca x(t) este solutia problemei Cauchy (H.1)
(H.2) atunci
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hr (t, h),
h
(t, 0) 6= 0.
(H.4)
Conditia (H.4) se reformuleaza prin: h = 0 este un zero de multiplicitate r + 1

pentru functia qm (h) = x(t + h) x(t) hFm (h, t, x(t); f ), sau
(i)
qm
(0) = 0
0 i r.
(H.5)
Aceste conditii conduc la un sistem algebric de ecuatii neliniare.

Solutia obtinuta se prezinta sub forma tabelei Butcher
a1
a2
...
am
b1,1
b2,1
...
bm,1
p1
...
...
...
...
...
b1,m
b2,m
...
bm,m
pm
Daca a1 = 0 si bi,j = 0 pentru j i atunci schema de calcul de tip Runge

Kutta este explicita.
In cele ce urmeaza deducem schema de calcul explicita de tip Runge Kutta n
4 trepte cat si pe cea implicita n doua trepte, utilizand Mathematica.
H.1
Schema de calcul explicit

a de tip Runge
Kutta n 4 trepte
Se utilizeaza derivarea globala Dt, substitutia /. si substitutia repetata //.

La nceput deducem expresia derivatelor lui x(t)
In[1]:=
In[2]:=
Out[3]=
In[4]:=
Out[5]=
e1:=f[t,x[t]]
e2:=Dt[e1,t]/.x[t]->f[t,x[t]]
e2
f [t, x[t]]f (0,1) [t, x[t]] + f (1,0) [t, x[t]]
e3:=Simplify[Dt[e2,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e3
f [t, x[t]]2 f (0,2) [t, x[t]] + f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]]+

f [t, x[t]] f (0,1) [t, x[t]]2 + 2f (1,1) [t, x[t]] + f (2,0) [t, x[t]]
DE TIP RUNGE KUTTA IN 4 TREPTE

H.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA
In[6]:=
Out[7]=
461
e4:=Simplify[Dt[e3,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e4
f [t, x[t]]3 f (0,3) [t, x[t]]+
f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]] + 3f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]]+

f [t, x[t]]2 4f (0,1) [t, x[t]]f (0,2) [t, x[t]] + 3f (1,2) [t, x[t]] +
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]]+
f [t, x[t]](f (0,1) [t, x[t]]3 + 5f (0,1) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] +
3(f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] + f (2,1) [t, x[t]])) + f (3,0) [t, x[t]]
In continuare fixam datele schemei ce calcul explicita de tip Runge Kutta

In[8]:=
k1[h_]:=f[t,x[t]]
k2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]]
k3[h_]:=f[t+a[3]*h,x[t]+h*b[3,1]*k1[h]+h*b[3,2]*k2[h]]
k4[h_]:=f[t+a[4]*h,x[t]+h*b[4,1]*k1[h]+
h*b[4,2]*k2[h]+h*b[4,3]*k3[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*k1[h]+p[2]*k2[h]+
p[3]*k3[h]+p[4]*k4[h])
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3, 4.
In[13]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[15]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2] + p[3] + p[4])
De unde gasim ecuatia
p1 + p2 + p 3 + p4 = 1
In[16]:= q1[h_]:=ex1
In[17]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2}]
ex4
Out[20]= f [t, x[t]](1 + 2b[2, 1]p[2] + 2b[3, 1]p[3] + 2b[3, 2]p[3]+
2b[4, 1]p[4] + 2b[4, 2]p[4] + 2b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]
(H.6)
462
(1 + 2a[2]p[2] + 2a[3]p[3] + 2a[4]p[4])f (1,0) [t, x[t]]

Ecuatiile gasite sunt
b2,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
a2 p 2 + a3 p 3 + a4 p 4 =
1
2
(H.7)
1
2
(H.8)
In[21]:= q2[h_]:=ex3
In[23]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3}]
ex6
Out[24]= f [t, x[t]]2
(1 + 3b[2, 1]2 p[2] + 3(b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3] + 3(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])
f (0,2) [t, x[t]] (1 + 6a[3]b[4, 3]p[4] + 6a[2](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]p[4] + 6b[2, 1](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]2 + 2(1 + 3a[2]b[2, 1]p[2] + 3a[3](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
3a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4])f (1,1) [t, x[t]])
(1 + 3a[2]2 p[2] + 3a[3]2 p[3] + 3a[4]2 p[4])f (2,0) [t, x[t]]
Se obtin ecuatiile
b22,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )2 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =
a2 b3,2 p3 + (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
1
3
1
6
b2,1 b3,2 p3 + (b2,1 b4,2 + (b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =
(H.10)
1
6
a2 b2,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =

a22 p2 + a23 p3 + a24 p4 =
(H.9)
1
3
In[25]:= q3[h_]:=ex5
(H.11)
1
3
(H.12)
(H.13)
463

H.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA
D[x[t],{t,3}]=e3,D[x[t],{t,4}]=e4}]
ex8
Out[28]= f [t, x[t]]3
(1 + 4b[2, 1]3 p[2] + 4(b[3, 1] + b[3, 2])3 p[3] + 4(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])3 p[4])
f (0,3) [t, x[t]] (1 + 24a[2]b[3, 2]b[4, 3])f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]]
3(1 + 8a[2]a[3]b[3, 2]p[3] + 8a[4](a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4])
f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] + f [t, x[t]]2
(4(1 + 3b[2, 1]b[3, 2](b[2, 1] + 2(b[3, 1] + b[3, 2]))p[3] + 3(b[2, 1]2 b[4, 2]+
2b[2, 1]b[4, 2](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3]) + (b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]
(b[3, 1] + b[3, 2] + 2(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])))p[4])f (0,1) [t, x[t]]
f (0,2) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]b[2, 1]2 + 4a[3](b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3]+
4a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])f (1,2) [t, x[t]])
(1 + 12a[3]2 b[4, 3]p[4] + 12a[2]2 (b[3, 2p[3] + b[4, 2p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]] + f [t, x[t]]((1 24b[2, 1]b[3, 2]b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]3
3(1 + 8(a[2]b[3, 2](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])(a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4]))
f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] (5 + 24((a[2] + a[3])b[2, 1]b[3, 2]p[3]+
((a[2] + a[4])b[2, 1]b[4, 2] + (a[3] + a[4])(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3])p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]2 b[2, 1]p[2] + 4a[3]2 (b[3, 1] + b[3, 2])
p[3] + 4a[4]2 (b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4]f (2,1) [t, x[t]])
(1 + 4a[2]3 p[2] + 4a[3]3 p[3] + 4a[4]3 p[4])f (3,0) [t, x[t]]
Ultimele ecuatii sunt
b32,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )3 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )3 p4 =
a2 b3,2 b4,3 p4 =
1
24
a2 a3 b3,2 p3 + a4 (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
1
4
(H.14)
(H.15)
1
8
(H.16)
b2,1 b3,2 (b2,1 + 2(b3,1 + b3, 2))p3 + (b22,1 b4,2 + 2b2,1 b4,2 (b4,1 + b4,2 + b4,3 ) +
464
(b3,1 + b3,2 )b4,3 (b3,1 + b3,2 + 2(b4,1 + b4,2 + b4,3 )))p4 =
1
3
a2 b22,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =

a22 b3,2 p3 + (a22 b4,2 + a23 b4,3 )p4 =
b2,1 b3,2 b4,3 p4 =
(H.17)
1
4
(H.18)
1
12
(H.19)
1
24
(H.20)
a2 b3,2 (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )(a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
1
8
(H.21)
5
24
(H.22)
(a2 + a3 )b2,1 b3,2 p3 + ((a2 + a4 )b2,1 b4,2 + (a3 + a4 )(b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =
a22 b2,1 p2 + a23 (b3,1 + b3,2 )p3 + a24 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
a32 p2 + a33 p3 + a34 p4 =
1
4
1
4
(H.23)
(H.24)
Din (H.15) si (H.20) rezulta ca a2 = b2,1 ; din (H.10) si (H.11) rezulta ca

a3 = b3,1 + b3,2 ; din (H.7) si (H.8) rezulta ca a4 = b4,1 + b4,2 + b4,3 .
Se observa ca ntre ecuatiile (H.6)-(H.24) au loc echivalentele (H.7) (H.8);
(H.13) (H.12) (H.9); (H.24) (H.23) (H.18) (H.14); (H.16) (H.21);
(H.15) (H.22); (H.22) (H.16) + (H.19); (H.17) 2 (H.16) + (H.19).
Sistemul redus devine
In[29]:= eq1:=p[1]+p[2]+p[3]+p[4]==1
eq2:=b[2,1]*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*p[4]==1/3
eq3:=b[2,1]^2*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^2*p[4]==1/3
eq4:=b[2,1]^3*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^3*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^3*p[4]==1/4
eq5:=b[2,1]*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/6
eq6:=b[2,1]*(b[3,1]+b[3,2])b[3,2]*p[3]+(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/8
eq7:=b[2,1]^2*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]^2*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*b[4,3])*p[4]==1/12
eq8:=b[2,1]*b[3,2]*b[4,3]*p[4]==1/24
Daca

H.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICITA
465
In[30]:= b[2,1]:=1/2
b[3,2]:=1/2
atunci
In[31]:= Solve[{eq1,eq2,eq3,eq4,eq5,eq6,eq7,eq8},
{p[1],p[2],p[3],p[4],b[3,1],b[4,1],b[4,2],b[4,3]}]
Out[31]= {{p[1] 0, p[2] 23 , p[3] 61 , b[3, 1] 21 , b[4, 1] 32 ,
3
1
1
1
1
b[4, 2] , b[4, 3] 1, p[4] }, {p[1] , p[2] , p[3] ,
2
6
6
3
3
1
b[3, 1] 0, b[4, 1] 0, b[4, 2] 0, b[4, 3] 1, p[4] }}
6
Ultima solutie corespunde schemei de calcul clasice de tip Runge Kutta n 4
trepte.
H.2
Schema de calcul implicit

a de tip Runge
Kutta n 2 trepte
Intr-o foaie noua de calcul calculam din nou derivatele pentru x(t)
= f (t, x(t)).
Datele schemei de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte sunt
In[6]:=
r1[h_]:=f[t+a[1]*h,x[t]+h*b[1,1]*k1[h]+h*b[1,2]*k2[h]]
r2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]+h*b[2,2]*k2[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*r1[h]+p[2]*r2[h]
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3.
In[7]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[8]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[9]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2])
In[10]:= r11:=Simplify[Dt[r1[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[11]:= r21:=Simplify[Dt[r2[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[12]:= q1[h_]:=ex1
466
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
ex4
Out[15]= f [t, x[t]](1 + 2b[1, 1]p[1] + 2b[1, 2]p[1] + 2b[2, 1]p[2] + 2b[2, 2]p[2])
f (0,1) [t, x[t]] + (1 2a[1]p[1] 2a[2]p[2])f (1,0) [t, x[t]]
In[16]:= q2[h_]:=ex3
D[x[t],{t,3}]->e3,k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0],k1[0]->r11,k2[0]->r21}]
ex6
Out[19]= f [t, x[t]]2
(1 + 3(b[1, 1] + b[1, 2])2 p[1] + 3(b[2, 1] + b[2, 2])2 p[2])f (0,2) [t, x[t]]
(1 + 6a[1](b[1, 1]p[1] + b[2, 1]p[2]) + 6a[2](b[1, 2]p[1] + b[2, 2]p[2]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[1, 1]2 + b[1, 1]b[1, 2] + b[1, 2](b[2, 1] + b[2, 2]))p[1]+
6((b[1, 1] + b[1, 2])b[2, 1] + b[2, 1]b[2, 2] + b[2, 2]2 )p[2])f (0,1) [t, x[t]]2 +
2(1 + 3a[1](b[1, 1] + b[1, 2])p[1] + 3a[2](b[2, 1] + b[2, 2])p[2])f (1,1) [t, x[t]])+
(1 3a[1]2 p[1] 3a[2]2 p[2])f (2,0) [t, x[t]]
Rezulta sistemul algebric neliniar
p1 + p2 = 1
a1 p1 + a2 p2 =
(H.25)
1
2
(b1,1 + b1,2 )p1 + (b2,1 + b2,2 )p2 =

a21 p1 + a22 p2 =
(H.26)
1
2
(H.27)
1
3
(H.28)
a1 (b1,1 + b1,2 )p1 + a2 (b2,1 + b2,2 )p2 =

(b1,1 + b1,2 )2 p1 + (b2,1 + b2,2 )2 p2 =
1
3
(H.29)
1
3
(a1 b1,1 + a2 b1,2 )p1 + (a1 b2,1 + a2 b2,2 )p1 =
(H.30)
1
6
(H.31)
1
6
(H.32)
(b1,1 (b1,1 + b1,2 ) + b1,2 (b2,1 + b2,2 ))p1 + (b2,1 (b1,1 + b1,2 ) + b2,2 (b2,1 + b2,2 ))p2 =

H.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICITA
Daca a1 = b1,1 + b1,2 , a2 = b2,1 + b2,2 , p1 = p2 =

uzuala
1
2
467
atunci se deduce solutia
In[20]:= eq1:=b[1,1]+b[1,2]+b[2,1]+b[2,2]==1
eq2:=(b[1,1]+b[1,2])^2+(b[2,1]+b[2,2])^2==2/3
eq3:=(b[1,1]+b[2,1])(b[1,1]+b[1,2])+
(b[1,2]+b[2,2])*(b[2,1]+b[2,2])==1/3
b[1,1]:=
In[24]:= Solve[{eq1,eq2,eq3},{b[1,2],b[2,1],b[2,2]}]
Out[24]=
1
1
{{b[1, 2] (3 3 6), b[2, 1] (3 + 3 6), b[2, 2] },
6
6
1
1
{b[1, 2] (3 + 3 6), b[2, 1] (3 3 6), b[2, 2] }}
6
6
468
Anexa I
Reprezentarea multimii de
A-stabilitate
Cazul schemei de calcul de tip Runge Kutta
Multimii de A-stabilitate a unei scheme de calcul de tip RungeKutta explicita
este data de solutia inecuatie |R(z)| 1, unde R(z) este functia de stabilitate.
Pentru a obtine frontiera ei se rezolva ecuatia R(z) = eit , n necunoscuta z,
pentru o multime discreta de valori t [0, 2k], k N.
Utilizand Scilab, determinarea lui z pentru o multime de valori ale lui t se
obtine cu functia
function z=astabrk(cale)
exec(cale+\R.sci,-1)
h=2*%pi/n;
x=zeros(1,2);
for i=0:N do
deff(q=f(p),[u=p(1),v=p(2),
q(1)=real(R(u+%i*v))-cos(i*h),
q(2)=imag(R(u+%i*v))-sin(i*h)])
if i==0 then
p0=[0,0];
else
p0=[y(1),y(2)];
end
[y,yy,info]=fsolve(p0,f,tol=1.e-3);
if info~=1 then
469
470
ANEXA I. REPREZENTAREA MULT

IMII DE A-STABILITATE
disp(i)
end
x=[x;y];
end
[r,c]=size(x);
x2=x(2:r,:);
z=x2
clf()
plot(x2(:,1),x2(:,2),b)
endfunction
iar codul pentru expresia lui R(z) este dat n functia
function w=R(z)
// m=2
w=1+z+0.5*z.^2;
endfunction
Matricea z contine coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de Astabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Runge Kutta presupune modificarea expresia functiei de stabilitate R(z).
Cazul schemei de calcul de tip Adams

Pentru o schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
ecuatia caracteristica corespunzatoare problemei de test este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0
Frontiera multimii de A-stabilitate este data de
z=
(eit )
(eit )
t [0, 2]
Programul Scilab (n cazul schemei de calcul Adams-Bashforth, r=2) este
471
function [x,y]=astab(cale)
exec(cale+\adamsbashfort.sci,-1)
h=2*%pi/n;
s=0:h:4*%pi;
z=exp(%i*s);
[rho,sigma]=adamsbashfort(z);
x2=real(rho./sigma);
y2=imag(rho./sigma);
clf();
plot2d(x2,y2,strf=181,leg=r=2)
endfunction
mpreuna cu
function [rho,sigma]=adamsbashfort(z)
rho=z.^3-z.^2;
sigma=(23*z.^2-16*z+5)/12;
endfunction
472
ANEXA I. REPREZENTAREA MULT

IMII DE A-STABILITATE
Anexa J
Produsul Kronecker
Produsul Kronecker
Daca A Mm,n (C) si B Mr,s (C) = (bi,j ) atunci produsul Kronecker al
matricelor A, B este
a1,1 B . . . a1,n B
..
..
..
AB =
Mmr,ns (R).
.
.
.
am,1 B . . . am,n B
Teorema J.0.1 Au loc proprietatile:
(A B) C = A (B C);
(A + B) C = A C + B C;
(A B)T = AT B T .
Teorema J.0.2 Daca A Mm,n (C), C Mn,p (C), B Mr,s (C), D Ms,t (C)
atunci
(A B)(C D) = AC BD.
Teorema J.0.3 Daca A, B sunt matrice inversabile atunci (A B)1 = A1
B 1 .
Teorema J.0.4 Fie A Mk (C) si B Mn (C). Daca 1 , . . . , k si 1 , . . . , n
sunt valorile proprii ale matricelor A si respectiv B cu vectorii proprii corespunzatori x1 , . . . , xk , respectiv y1 , . . . , yn atunci valorile proprii ale matricei A
B sunt i j cu vectorii proprii corespunzatori xi yj , i {1, . . . , k} si j
{1, . . . , n}.
473
474
ANEXA J. PRODUSUL KRONECKER
Demonstratie. Din Axi = i xi si Byj = j yj rezulta

(A B)(xi yj ) = Axi Byj = i j (xi yj ).
Din acest rezultat rezulta
Teorema J.0.5 Daca matricele simetrice A Mk (R), B Mn (R) sunt (strict)
pozitiv definite atunci matricea A B este (strict) pozitiv definita.
Teorema J.0.6 Daca A Mk (C) si B Mn (C) atunci
|A B| = |A|k |B|n .
Demonstratie. Potrivit teoremei Schur, exista matricele unitare U Mk (C), V
Mn (C) astfel ncat U H AU = TA si V H BV = TB iar TA , TB sunt matrice superior
triunghulare avand pe diagonala valorile proprii ale matricelor A, respectiv B.
Au loc egalitatile
Q
Q
|A| = |TA | = ki=1 i , |B| = |TB | = nj=1 j (cu notatiile teoremei anterioare);
(U H V H )(U V ) = Ik In = Ikn |U H V H ||U V )| = 1;
(U H V H )(A B)(U V ) = U H AU V H BV = TA TB .
TA TB este o matrice superior triunghiulara av
a vectorii propriii
Q
Qand pe diagonal
ale matricei A B iar determinantul este cu ( ki=1 i )n ( nj=1 j )k . Prin urmare
|(U H V H )(A B)(U V )| = |A B| = |TA TB | = |A|n |B|k .
Bibliografie
[1] ASCHER U.M., PETZOLD L.R., 1998, Computer Methods for Ordinary
Differential Equations and Differential Algebraic Equations. SIAM.
[2] BAHI J.M., CONTASSOT-VIVIER S., COUTURIER R., 2007, Parallel
Iterative Algorithms. From Sequential to Grid Computing. Chapman &
Hall/CRC, Boca Raton.
[3] BERBENTE C., MITRAN S., ZANCU S., 1997, Metode numerice. Ed.
Tehnica, Bucuresti.
[4] BEU T., 1992, Calcul numeric n Turbo Pascal. Ed. MicroInformatica, Cluj
- Napoca.
[5] BUCUR C. M., POPEEA C. A., SIMION G. G., 1983, Matematici speciale.
Calcul numeric. E.D.P., Bucuresti.
[6] COMAN G., 1995, Analiza numerica. Ed. Libris, Cluj.
[7] CUCULESCU I., 1967,Analiza numerica. Ed. tehnica, Bucuresti.
[8] DEMMEL W.J., 1997, Applied Numerical Linear Algebra. SIAM, Philadelphia. 14.4, 14.5, 14.13, 17.2
[9] DEMIDOVITCH B., MARON I., 1973, El`ements de calcul numerique. Ed.
Mir, Moscou.
[10] DUMITRESCU B., POPEEA C., JORA B., 1998, Metode de calcul numeric
matriceal. Algoritmi fundamentali. Ed. All, Bucuresti.
[11] GRIGORE G., 1984, Lectii de analiza numerica. Univ. Bucuresti,
(litografiat)
[12] GODUNOV S.R., REABENKI V.S., 1977, Scheme de calcul cu diferente.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
475
476
BIBLIOGRAFIE
[13] GOLUB H.G., VAN LOAN C.F., 1996, Matrix Computations. The John
Hopkins University Press.
[14] HORN R.A., JOHNSON C. R., 1985, Matrix Analysis. Cambridge Univ.
Press.
[15] IACOB C., HOMENTCOVSCHI D., MARCOV N., NICOLAU A., 1983,
Matematici clasice si moderne. vol. IV, Ed. Tehnica, Bucuresti.
[16] ICHIM I., MARINESCU G., 1986, Metode de aproximare numerica. Ed.
Acad. Romane, Bucuresti.
[17] IGNAT C., ILIOI C., JUCAN T., 1989, Elemente de informatica si calcul
numeric. Univ. Al. I. Cuza Iasi. (litografiat)
[18] ILIOI C., 1980, Probleme de optimizare si algoritmi de aproximare a
solutiilor. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[19] IORGA V., JORA B., 1996, Programare numerica. Ed. Teora, Bucuresti.
[20] ISERLES
A.,
2006,
Numerical
Analysis.
http://www.damtp.cam.ac.uk/user/na/Part1B (handouts).
Part
1B,
[21] KANTOROVITCH L.V., KRYLOV V.I., 1950, Metode aproximative ale

analizei superioare. Gosudarstvennoe izd., Moskva.
[22] KELLEY C.T., 1995 , Iterative Methods for Linear and Nonlinear Equations. SIAM, Philadelphia.
[23] KINCAID D., CHENEY W., 1991, Numerical Analysis. Mathematics of
scientific computing. Brooks/Cole, Pacific Grove, California.
[24] MARCIUK G.I., 1983, Metode de analiza numerica. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[25] MARINESCU G., 1974, Analiza numerica. Ed.Acad. R. S. R., Bucuresti.
[26] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bucuresti.
[27] MARUS
TER St., 1981, Metode numerice n rezolvarea ecuatiilor neliniare.
Ed. tehnica, Bucuresti.
[28] MICULA Gh., 1978, Functii spline si aplicatii. Ed. tehnica, Bucuresti.
BIBLIOGRAFIE
477
[29] MOSZYNSKI K., 1978, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor

diferentiale ordinare. Ed. tehnica, Bucuresti.
[30] OLVER F.W.J., LOZIER D.W., BOISVERT R.F., CLARK C.W. (Editors), 2010, NIST Handbook of Mathematical Functions. Cambridge University Press, dlmf.nist.gov.
[31] POSTOLACHE M., 1994, Metode numerice. Ed. Sirius, Bucuresti.
ALOIU
[32] PAV
I., 1976, Introducere n teoria aproximarii solutiilor ecuatiilor.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
ALOIU
[33] PAV
I., 1981, Rezolvarea ecuatiilor prin interpolare. Ed. Dacia,
Cluj-Napoca.
[34] RASA I., VLADISLAV T., 1998, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bucuresti.
AS
ILA
O., TOPALA
A., 1983,
[35] SABAC I. G., COCARLAN
P., STAN
Matematici speciale. Vol II, E.D.P., Bucuresti.
[36] SAMARSKI A.A., 1987, Introducere n metode numerice. Ed. Nauka,
Moskva.
[37] SCHEIBER E., LUPU M., 2003, Rezolvarea asistata de calculator a problemelor de matematica. Ed. Matrix-Rom, Bucuresti.
[38] SCHIOP A., 1972, Metode aproximative n analiza neliniara. Ed. Acad.
R.S.R., Bucuresti.
[39] SCHIOP A., 1975, Metode numerice pentru rezolvarea ecuatiilor
diferentiale. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[40] SCHIOP A., 1978, Analiza unor metode de discretizare. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[41] STANCU D. D., COMAN G., (Ed), 2001, Analiza numerica si teoria
aproximarii, Vol. I, II, III, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
[42] STEWART G.W., 1998, Afternotes goes to graduate school: lectures on
advanced numerical analysis. SIAM.
G., 1995, Numerikus modszerek. Vol. I, II, III, Ed.
[43] STOYAN G., TAKO
ELTE - Typotex, Budapest.
478
BIBLIOGRAFIE
[44] TEMAM R., 1973, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor functionale.

Ed. Tehnica, Bucuresti.
[45] UDRISTE C., IFTODE V., POSTOLACHE M., 1996, Metode numerice de
calcul. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[46] VLADISLAV T., RASA I., 1997, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[47] Zav~lov . S., Kvasov B. I., Miroxniqenko V. L., 1980, Metody spla$infunkci$
i. Nauka, Moskva.
[48] * * *, Digital Library of Mathematical Functions, National Institute for

Standards and Technologies, dlmf.nist.gov.

An PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

An PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Matematica si Informatica

4 Formule de derivare numeric

2 Elemente din teoria interpol

3 Convergenta procedeelor de interpolare prin polinoame

4.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5 Formule de integrare numeric

6 Metoda celor mai mici p

9 Functii spline polinomiale

10 Interpolare cu sinus cardinal

12 Rezolvarea problemelor bilocale

15.8 Solutie n sensul celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . . 300

18 Descompunerea valorii singulare

20 Rezolvarea ecuatiilor neliniare

20.6 Rezolvarea ecuatiilor polinomiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384

REZOLVARE PRIN OPTIMIZARE

21 Elemente din teoria optimiz

22 Rezolvarea ecuatiilor prin optimizare

A Notiuni de teoria erorilor

B Implementarea metodelor iterative

D Determinarea unor parametri numerici

G Polinoame ortogonale clasice

H Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic

Reprezentarea multimii de A-stabilitate

unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului

Diferentele finite uzuale sunt:

diferenta finita centrata

Demonstratie. 4nh f (x) se exprima ca o combinatie liniara a valorilor lui f n

Pentru determinarea coeficientilor (Ak )0kn , alegem f (x) = ex si atunci

Dezvoltand binomul din membrul stang gasim

Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca functia f este derivabila de ordin

unde x < c < c < c + (n 1)h < x + nh.

Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:

Demonstratia teoremei se face prin inductie matematica dupa n.

Ecuatia cu diferente liniar

Consideram ecuatia cu diferente (h = 1)

unde necunoscuta este functia u : N R, iar coeficientii 0 , . . . , p sunt constante

In prealabil studiem ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti

Teorema 1.2.2 Multimea solutiilor ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu

Sistem fundamental de solutii

Teoria ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti este

n necunoscutele 1 , . . . , p , admite o solutie nebanala notata la fel.

Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (ujk )kN ,

j = 1, . . . , p sunt solutii ale ecuatiei

Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solutie nebanala, deci 4n = 0, ceea ce

Demonstratie. Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare n necunoscutele

Repetand rationamentul, din aproape n aproape obtinem

Determinarea unui sistem fundamental de solutii

= (x1 . . . xp )n V (x1 , . . . , xp ) = (x1 . . . xp )n

Demonstratie. Utilizand relatia (iii) de la (1.2) au loc egalitatile

pe care le nmultim respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p si le nsumam,

Teorema 1.2.7 Daca x1 , x2 , . . . , xk sunt radacinile polinomului caracteristic, avand

sunt liniar dependente. Atunci exista constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri 1 , 1 i k

(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri 1 nri 1 xni ) = 0,

unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri 1 nri 1 .

unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor

Repetand rationamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea

Polinomul caracteristic este f (x) = x2 x 1 si are radacinile 12 5 . Formula

Solutia ecuatiei cu diferente neomogen

Suntem n masura sa solutionam problema determinata de ecuatia cu diferente

1.3. METODA SERIILOR FORMALE

Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (unp1 )nZ este solutie a ecuatiei cu

Metoda seriilor formale