BULIMIA

NERVOASA
HIPERFAGIA

Este o tulburare a comportamentului

alimentar aparuta la femeile tinere anterior
sanatoase, care dezvolta o teama aparenta
de ingrasare. Bolnavul consuma o cantitate
mare de alimente intr-un timp scurt (cateva
ore), nu se poate opri din alimentare si nu
poate controla ce si cat mananca. Dupa
ghiftuire cu o cantitate mare de alimente,
persoana in cauza este coplesita de
vinovatie si disconfort. Problemele pe
termen lung asociate cu acesta boala includ
supraponderabilitatea sau obezitatea ,
precum si anumite complicatii care apar in
relatie cu acestea si anume depresia .

Simptomul predominant al bolii este

pierderea controlului in legatura cu
alimentatia. Bolnavul poate sa manance
chiar si cand nu-i este foame sau pana la
aparitia senzatiei de disconfort. Deseori,
acesta mananca singur, fiind el insusi
coplesit de cat de mult mananca. In timp,
acesta se ingrasa si apar complicatiile
specifice obezitatii asociate.
Persoana afectata de bulimie pierde controlul
alimentar in timpul unui astfel de episod de
infulecare; apoi este cuprins de rusine,
vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia
comportamentul excesiv, realizand un cerc
vicios. Nediagnosticata si netratata, boala
conduce la probleme serioase de sanatate.

Bulimia este tulburare de alimentatie,

caracterizata de un consum alimentar
excesiv. O persoana cu bulimie
mananca o cantitate mare de alimente
intr-o perioada scurta de timp, pentru
ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se
supuna unui exercitiu fizic exagerat,
sa consume laxative , diuretice sau alte
medicamente in scopul unei eliminari
fortate a alimentelor. Persoanele
afectate de bulimie sunt obsedate de
propriul aspect fizic si nu au respect
de sine.

Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare

ca apare ca rezultat al asocierii unui
istoric familial (genetic) cu anumite
influentele sociale precum admirarea unei
siluete longiline, dar si a unui tip de
personalitate care tinde la perfectionism.
Evenimentele stresante ale vietii de zi cu
zi pot declansa bulimia in cazul
persoanele predispuse sa dezvolte boala.
Bulimia debuteaza cel mai frecvent in
adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in
special la femei de rasa alba, baieti
adolescenti, insa poate aparea chiar si la
adulti. Deoarece este o boala cronica,
aceasta persista si pe parcursul vietii
adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un
barbat dezvolta aceasta boala.

Sportivii, in general sau persoane cu anumite

profesii care necesita o constitutie fizica cu
greutate mica, precum balerine, manechine,
gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta
bulimie.
Anumite tipuri de personalitate cu control
inadecvat al impulsivitatii sau acceselor
maniacale (comportament obsesiv compulsiv
) au de asemenea, un risc crescut de a
dezvolta boala.
Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin
unui statut socio-economic mediu sau
superior, cu toate ca boala nu are legatura
cu statutul socio economic, rasa sau originea
etnica.

CAUZE

Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare

sa aiba legatura cu istoricul familial,
influentele sociale (idealul unei siluete
perfecte), precum si cu anumite tipuri de
personalitate (care tind la perfectionism).
Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie
existenta unui parinte, sora sau frate care are
bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din
cauze.
Evenimente stresante precum divortul,
schimbarea domiciliului, decesul unei
persoane apropiate, pot declansa boala la
persoanele predispuse.
Nu se cunoaste cauza exacta a acestei
tulburari de alimentatie. Poate avea o
agregare familiala (trasmitere genetica) sau
ar putea avea legatura cu mentalitatea
familiei asupra aspectului fizic.

Epidemiologie
Frecventa acestei boli este intre 0,7-7,7%,
cu un varf al acestei afectiuni in jurul
varstei de 18-19 ani., fiind mai afectate
fetele decat baietii.
Etiologia
Factorii etiologiei ai bulimiei mentale se
suprapun in mare parte cu cei ai anorexiei
mentale. In majoritatea cazurilor este
vorba despre acesti factori: individuali,
familiali, socioculturali si biologici, factorii
precipitanti si favorizanti. Pentru ca au
fost descrisi anteriori nu vor mai fi
prezentati.

Factori de risc

Boala apare in adolescenta tarzie sau la

adultul tanar si este mai frecventa la femei
decat la barbati. Poate afecta pana la 2% din
femei.
Boala poate fi declansata de alimentare
excesiva, anxietate sau de orice situatie
tensionanta, simptomatologie care diminua
in momentul alimentatiei.

Un risc crescut il reprezinta:

- subiecti cu parinti supraponderali sau obezi
;
- tendinta la perfectionism si nemultumirea
in legatura cu propria imagine;
- apartenenta la o cultura care apreciaza
silueta.

Riscul aparitiei bulimiei nervoase este

crescut in randul persoanelor care
prezinta:
- parinti, frati, surori, cu o tulburare de
alimentatie sau care sunt supraponderali
sau obezi;
- istoric familial de tulburari psihice
precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de
substante medicamentoase;
- exces ponderal dupa inceperea unei
diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate
cu tendinta la perfectionism;
- un ideal al conformatiei fizice cu
greutate mica, gasindu-se intr-o lupta
continua cu valorile socio-culturale.

Definitie
Bulimia mentala a fost considerata initial o
varianta a anorexiei mentale. Intr-o
corespondenta ce a devenit clasica in domeniu,
Russell (1979) a introdus termenul de bulimie
mentala pentru a descrie o varianta de anorexie
mentala. Au fost descrisi o serie de pacienti ce
prezentau 2 caracteristici: o nevoie imperioasa
de a se supraalimenta urmata de provocarea
varsaturilor, ambele fiind rezultatul fricii de a nu
se ingrasa (Rutter, 1994).
Bulimia mentala este un sindrom caracterizat
prin repetate pusee de supraalimentare si o
preocupare excesiva privind controlul greutatii
corporale, conducand pacientul la adoptarea de
masuri extreme pentru a diminua ingrasarea
datorita alimentelor ingerate (Thompson, 1993).

Aspecte clinice si paraclinice

Indivizii cu bulimie mentala sunt, in general,
de greutate normala, desi unii pot fi
supraponderali.
Exista o frecventa crescuta a simptomelor
depresive (autorespect scazut), tulburari de
dispozitie, simptome de anxietate (frica de
situatii sociale), abuzul sau dependenta de
substante stimulante si alcool Inaintea
puseului pacientele se simt tensionate si
anxioase, au transpiratii si transpira abundent,
simptome ce diminua in timp ce manca iar la
sfarsit apare preocuparea ca s-ar putea ingrasa
care determina reaparitia tensiunii si anxietatii
inchizand cercul psihopatologic vicios

Varsaturile frecvente duc la o importanta si permanenta

pierdere a smaltului dentar, mai ales de pe suprafata
linguala. De asemenea exista o crestere a cariilor
dentare. La unele persoane, glandele salivare, in special
glanda parotida, se poate mari. Persoanele care isi
provoaca varsaturi cu ajutorul mainii vor avea calusuri
vicioase la nivelul degetelor secundare traumei mainii
de dinti. Hernia gastrica, hematemeza si complicatiile
metabolice prin varsaturi autoinduse excesive, tetania
si convulsiile pot fi o parte din complicatiile fizice ce
pot apare.
Afectarea cardiaca si miopatia scheletica e prezenta la
pacientii ce folosesc siropul de ipeca pentru provocarea
varsaturilor.
Ciclul neregulat sau amenoreea poate sa apara la
pacientele cu bulimie mentala. Tulburarile electrolitice
rezultate din comportamentul "epurator" sunt uneori
suficient de severe pentru a constitui probleme
medicale. Rar, dar cu prognostic fatal, pot sa apara
diverticuli esofagieni, rupturi gastrice si aritmii
cardiace.

Simptome

Boala poate fi diagnosticata cand se regasesc cel putin 3 din

urmatoarele caracteristici:
1. Episoade alimentare caracterizate prin:
- ingerarea unor cantitati mari de alimente intr-o perioada
scurta de timp (de exemplu la fiecare 2 ore);
- pierderea controlului alimentar in timpul fiecarui episod.
2. Cel putin 3 din urmatoarele:
- ingestia rapida, compulsiva a alimentelor;
- supraalimentare pana la aparitia unui disconfort suparator;
- ingerarea unor cantitati mari de alimente, neinsotite
neaparat de foame fizica;
- izolare fizica in momentul alimentatiei (jena, rusine fata de
anturaj);
- pierderea respectului de sine, depresie, sentiment de
vinovatie dupa ingestie.
3. Epuizare psihica post alimentatie excesiva
4. Episoade de alimentatie excesiva cel putin 2 zile pe
saptamana si pentru cel putin 6 luni
5. Episoade de supraalimentatie fara autoinducerea
varsaturilor sau a exercitiului fizic excesiv

Boala asociaza perioade de restrictie alimentara

asociate cu perioade de exces alimentar.
Cateodata perioadele de exces alimentar nu
sunt insotite de pauze alimentare. Pana la
33% dintre cei care sunt obezi au aceasta
boala. O crestere importanta in greutate
apare ca rezultat al acestor excese alimentare
cronice, chiar daca acestea sunt insotite si de
perioade intermitente de dieta restrictiva.
Depresia, anxietatea sau alte tulburari
anxioase apar frecvent asociate acestei
tulburari, ceea ce face tratamentul si
recuperarea mai dificila.
Exista subiecti care consuma cantitati mici de
alimente in prima parte a zilei, ca apoi, sa se
alimenteze in exces seara; aceasta tulburare
poarta numele de sindromul alimentar
nocturn.

- episoade recurente de apetit exagerat si

consumul unor cantitati mari de alimente intro perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii
de alimente consumata;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de
infulecare si frica intensa de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv,
folosirea de laxative, diuretice, sirop de Ipeca
(provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a
emeticelor. Folosirea inadecvata a acestor
medicamente poate duce la complicatii severe,
chiar la deces.
- episoade recurente de mancat in exces,
urmate de eliminarea alimentelor consumate
care apar cel putin de 2 ori pe saptamana,
timp de cel putin 3 luni
- autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si
aspectul fizic general.

Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita

secretismului fata de episoadele de infulecare si
eliminare, precum si a negarii simptomatologiei. De
multe ori anturajul remarca primul semnele bolii.
Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia
nervoasa, precum depresia , abuzul de substante sau
tulburarile de personalitate, pot face mai dificil
tratametul bolii. Recuperarea poate dura un timp
indelungat si recaderile sunt comune. Daca
pacientul se simte foarte descurajat sau are
tendinte de suicid, are nevoie imediata de ajutor de
specialitate (este important ca familia sa observe
aceste probleme si sa apeleze la ajutor specializat).
Bulimia este diferita de anorexia nervoasa .
Persoanele cu anorexie cantaresc aproximativ 85%
sau chiar mai putin decat greutatea lor ideala.
Majoritatea persoanelor cu bulimie au o greutate
normala. O parte din cei care sufera de anorexie
nervoasa isi provoaca varsaturi, totusi aceasta boala
este o entitate clinica aparte.

Consult de specialitate
Atunci cand o persoana apropiata
diagnosticata cu bulimie prezinta:
- imposibilitatea de a elimina urina
(retentie urinara);
- palpitatii , batai ale inimii cu o
frecventa mai mare sau mai mica decat
in mod normal (tahicardie , bradicardie );
- dureri abdominale intense, varsaturi
sanghinolente (hematemeza ), scaune
negre, lipicioase cu aspect de smoala
(melena).
Toate aceste semne descrise anterior pot
semnifica existenta unei
hemoragii la nivelul tractului digestiv .

Consult de specialitate
Medici specialisti recomandati
Diagnosticul si tratamentul
bulimiei poate fi recomandat de:
- medicul de familie;
- psihiatru;
- psiholog
- asistent medical
- consilier autorizat de sanatate
mentala
- dietetician autorizat (se ocupa de
tratamentul bolilor de nutritie).

Consult de specialitate
Este bine sa se apeleze la medic in cazul
persoanelor care:
- prezinta episoade de infulecare urmate de
necesitatea unei eliminari fortate a
alimentelor;
- se rusineza de propriul aspect fizic, de
greutatea corporala si de propriile
obiceiuri alimentare;
- prezinta simptome caracteristice bulimiei.
Nu este recomandata doar simpla urmarire
a pacientilor cu o tulburare de alimentatie.
Ori de cate ori se suspecteaza o astfel de
tulburare este bine sa se apeleze la ajutor
specializat

Diagnostic

Boala este diagnosticata printr-un examen fizic si o

anamneza corecta. Sunt importante de asemenea
intrebarile legate de sanatatea mentala a
subiectului, in special atitudinea acestuia fata de
aspectul fizic si alimentare.
Criteriile de diagnostic ale bulimiei mentale sunt:
- Episoade repetate de excese alimentare;
- Lipsa sentimentului de control in cursul
exceselor alimentare;
- Folosirea regulata a mecanismelor de invingere
a efectelor de crestere ponderala determinate de
excesele alimentare (de ex. declansarea
varsaturilor, laxative, efort fizic excesiv);
- Preocupare excesiva permanenta cu privire la
greutatea corporala;
- Greutate corporala mai mare decat cea inclusa
in diagnosticul anorexiei (diagnosticul de
anorexie il devanseaza pe cel de bulimie).

Particularitati diagnostice
Conform criteriilor de mai sus, nutritia excesiva e
definita ca: consumarea intr-o "perioada discreta de
timp" (o perioada limitata, in general mai putin de 2
ore) a unei cantitati de alimente care e considerata
ca fiind mai mare decat ar consuma majoritatea
indivizilor in conditii similare (criteriul 1).
Tipul de alimente consumate in timpul unui "puseu"
include: dulciuri, alimente hipercalorice, ca si
inghetata, sau prajiturile. Excesele alimentare par a
fi mai mult o alimentare cu o cantitate mare de
mancare decat preferinta pentru anumite alimente
cum ar fi carbohidratii. Persoanele cu bulimie sunt,
de obicei, rusinate de tulburarile lor alimentare si
incearca sa ascunda simptomele lor. Abuzul
alimentar se petrece in general in secret sau cat mai
retras posibil.. Nutritia excesiva e declansata de o
stare de depresie, stres, foame intensa secundara
unei diete restrictive sau sentimente legate de forma
corpului, greutate si mancare. "Indoparea" poate
scadea disforia, dar in general prin discreditarea
autocriticii pot urma stari depresive.

Particularitati diagnostice
Un episod de alimentatie excesiva e de asemenea
acompaniat de lipsa de control (criteriul 2).
O alta caracteristica esentiala a bulimiei mentale este
utilizarea de comportamente compensatorii
inadecvate pentru a preveni cresterea in greutate
(criteriul 3). Cea mai frecventa metoda este
autoinducerea varsaturilor dupa un episod de exces
alimentar. Aceasta metoda e folosita de 80-90% din
indivizii cu bulimie mentala care se prezinta pentru
tratament in clinici
Persoanele cu bulimie mentala acorda o importanta
deosebita formei corpului si a greutatii, acesti factori
fiind cei mai importanti in autoevaluare (criteriul 4).
Indivizii cu aceste tulburari se pot asemana cu cei cu
anorexie mentala in teama lor de a creste in greutate,
in dorinta de a slabi si in nivelul de insatisfactie
privind corpurile lor. Oricum diagnosticul de bulimie
nu trebuie pus cand tulburarile apar numai in timpul
episoadelor de anorexie mentala (criteriul 5).

Diagnostic diferential
30% din pacientii cu anorexie mentala
prezinta atacuri bulimice. Acestea
trebuiesc diferentiate de bulimia mentala.
Se face diferentierea si de sindromul
Klein-Levin care include tulburari de
comportament alimentar, fara
preocuparea pentru forma corpului si
greutatii, plus dezinhibitie sexuala si
hipersomnie.. Supraalimentarea e
prezenta si in tulburarile depresive
majore cu caracteristici atipice, dar astfel
de bolnavi nu se angajeaza in
comportamente compensatorii
neadecvate si nu arata o preocupare
pentru forma corpului.

Investigatii

Boala este diagnosticata in urma anamnezei si a

examenului clinic general. Un consult psihiatric poate
ajuta la confirmarea diagnosticului mai ales daca
pacientul asociaza si o tulburare psihica precum
depresia.
Boala este asociata cu obezitatea. Orice trebuie sa ia
in considerare acest diagnostic la pacientii a caror
indice de masa corporala (IMC) releva obezitate.
Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporala
normala, pot fi subponderale sau supraponderale.
Majoritatea bulimicilor au o greutate normala.
Apetitul exagerat cu infulecare in secret, precum si
negarea acestei probleme este frecvent intalnita.Toate
aceste elemente fac ca diagnosticul bulimiei sa fie
greu de realizat.
Nu exista teste de laborator care sa puna diagnosticul
de bulimie. Persoanele cu aceasta tulburare cauta
ajutor medical pentru alte simptome care insotesc
boala, precum fatigabilitatea sau probleme aparute la
nivelul stomacului datorate varsaturilor repetate.

Investigatii
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical si
examenul clinic general. Se poate efectua o
evaluare a sanatatii mentale pentru a vedea daca
exista si alte afectiuni psihiatrice (precum depresia
).
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua
statusul nutritional si, de asemenea, sunt utile in
diagnosticul diferential cu alte boli.
Detectia precoce a bulimiei este importanta pentru
recuperare. Un diagnostic precoce si un tratament
corect al acesteia reduc riscul aparitiei
complicatilor pe termen lung sau al decesului in
cazurile mai grave. Din pacate nu exista un
screening de rutina pentru tulburarile de
alimentatie. Ascunderea simptomelor acestei boli
este frecventa, ceea ce face diagnosticul si mai
dificil; de cele mai multe ori, o persoana apropiata
pacientului remarca problema si cauta solutii
pentru rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia si
complicatiile acesteia debuteaza cu mult inaintea
diagnosticului.

Tratament

Obiectivele tratamentului.
- dezvoltarea unei noi atitudini fata de
mancare si propriul corp;
- scaderea preocuparii excesive fata de
mancare;
- mentinerea greutatii in limite normale;
- invatarea unui program strict cu 3
mese/zi + 2 gustari;
- inlaturarea comportamentului de
mentinere a greutatii;
- rezolvarea prin alte mijloace a starilor
de tensiune si indispozitie;
- recunoasterea factorilor precipitanti ai
puseului;
- cresterea stimei de sine.

Tratamentul practic al bulimiei mentale include

monitorizarea zilnica si auto-monitorizarea
comportamentului alimentar si a meselor, a
varsaturilor provocate si a altor abuzuri.
a) Tratamentul comportamental si cognitiv
Se incurajaza pacientul sa limiteze la o singura
camera din casa spatiul unde mananca si sa
manance numai la ora mesei, sa nu pastreze
alimente in casa si, atunci cand merge la magazin,
sa cumpere numai ceea ce este trecut pe lista de
cumparaturi pe care a conceput-o dupa o masa
satisfacatore. Poate fi de ajutor sa mearga la
cumparaturi cu un prieten si, cu atatia bani cat
sunt suficienti pentru a cumpara alimentele de pe
lista (Collier, 1997).
b) Terapia de grup
Impune discutarea unor probleme cum ar fi:
contextul de izolare si "secretul" in care apare
bulimia, ideile rigide si irationale ale pacientilor,
statusul emotional si psihologic dureros (Rutter,
1994).

c) Tratamentul psihofarmaceutic
Un numar mare de agenti psihofarmacologici
au fost testati in bulimia mentala, inclusiv
anticonvulsivante, antidepresive, litiu si
fenfluramine. Din punct de vedere stiintific
antidepresivele s-au dovedit a fi cele mai
eficace.
Conform unor studii au efect pe termen scurt
in cazul frecventelor abuzuri alimentare. Un
trial randomizat restrans demonstreaza ca
fluoxetina ajuta la scaderea ponderala si
reduce pofta de carbohidrati. Oricum,
mecanismul de actiune al acestor agenti nu e
cunoscut. Eficacitatea pe termen lung e
prejudiciata de rata inalta a recaderilor ceea
ce necesita schimbarea frecventa a medicatiei
de-a lungul timpului.

Consiliere psihologica
- terapie cognitiva comportamentala (CBT), care
include consiliere nutritionala, cu scopul de a
schimba modelul comportamental si gandirea.
Terapia cognitiv-comportamentala poate controla
excesele alimentare si se poate asocia cu
consiliere alimentara si eventual, integrarea intrun program de scadere a greutatii corporale. Se
incearca introducerea unei alimentatii echilibrate,
precum si un control adecvat al greutatii,
dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sanatoase
poate stopa excesele alimentare.
Terapia de grup poate ameliora episoadele de
excese alimentare declansate de stres sau
probleme interpersonale.
Terapia familiala poate fi realizata, mai ales daca,
episoadele de excese alimentare afecteaza relatiile
interfamiliale.
Terapia comportamentala poate reduce, de
asemenea, episoadele de excese alimentare in
relatie cu stresul.

Se recomanda:
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea
altor diete;
- diminuarea grijilor in legatura cu
propriul aspect fizic;
- reducerea elementelor responsabile de
declansarea episoadelor de exces
alimentar prin examinarea relatiilor
interpersonale si a diferitelor emotii sau
sentimente;
- conceperea unui plan personalizat care
sa ajute pacientul in recuperare si sa
reduca riscul recaderilor;
- terapia interpersonala (IT), ajuta
pacientul sa analizeze relatia dintre
conflictele personale si simptomele bolii;

Se recomanda:
- terapia comportamentala este o abordare
de durata a pacientului cu scopul de a-l
ajuta pe acesta in controlul propriilor
sentimente. Printr-o analiza profunda a
provocarilor din viata de zi cu zi, precum si
a emotiilor negative, episoadele de excese
alimentare si eliminare fortata ar trebui sa
se rareasca semnificativ;
- terapia de grup poate intarii consilierea
individuala. Deseori este de ajutor discutia
cu persoane care sufera de aceeasi boala;
- terapia familiala in care membrii familiei
interfera in recuperarea bolnavului, chiar
fara sa realizeze. Membrii familiei se
intereseaza despre boala, cer ajutor si,
eventual, se confrunta cu problemele iscate
in interiorul acesteia.

Medicamentele precum antidepresivele

pot scadea frecventa episoadelor de
excese alimentare urmate de eliminare
fortata caracteristice bulimiei
nervoase.
Pot fi de asemenea folosite si in alte
boli, precum depresia, care insoteste
deseori bulimia. Se mai pot folosi, de
asemenea, pansamentele gastrice
(medicamente care scad
aciditatea gastrica , antiacide). O
multitudine de laxative se pot folosi in
scopul inlocuirii si reducerii efectelor
adverse a laxativelor mai puternice,
folosite in eliminarea fortata din
episodul bulimic.

In tratamentul bolii sunt uneori

folosite antidepresivele. Asociind
consilierea cu tratamentul
antidepresiv se reduc semnificativ
episoadele de excese alimentare.
Topiramatul, un antiepileptic,
poate fi administrat pentru
scaderea in greutate a
pacientiilor obezi care sufera de
aceasta boala.

Se recomanda o atentie speciala in cazul

pacientilor care prezinta anxietate
exacerbata, atacuri de panica, agitatie,
insomnie, impulsivitate, ostilitate sau
accese maniacale. Este foarte importanta
supravegherea copiilor, dat fiind faptul ca,
acestia isi controleaza mai greu
comportamentul impulsiv avand astfel un
risc crescut pentru o tentativa de suicid.
Nu se recomanda stoparea utilizarii
antidepresivelor, ci o monitorizare corecta
pe parcursul tratamentului cu acestea si
consultul unui specialist in cazul oricarei
suspiciuni.

Antidepresivele, precum
fluoxetinul (Prozac), sunt
cateodata utilizate in bulimie
pentru a reduce numarul
episoadelor de excese alimentare
urmate de eliminare fortata,
precum si pentru a atenua
simptomele depresiei care
insoteste aceasta tulburare de
alimentatie

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambulator este foarte important
in cazul pacientilor cu bulimie nervoasa. Este
utila stabilirea unor obiective de catre
pacientul in cauza, de medicul curant,
nutritionist si de consilierul autorizat.
Cateva dintre aceste obiective includ:
- dezvoltarea autocontrolului emotional,
renuntarea la sentimentul de vinovatie,
impacarea cu sine si petrecerea timpului liber
cu persoanele dragi;
- rabdare si perseverenta, constientizand ca
scopul terapiei este ca pacientul sa se simta
mai bine cu fiecare zi care trece;
Membrii familiei trebuie, de asemenea, sa
sustina pacientul, intelegerea bolii si a
simptomelor acesteia fiind in folosul intregii
familii.

Desi nu face parte din tratamentul

initial al bulimiei, atenuarea
stresului, ajuta in recuperarea
bolnavului. Dintre tehnicile menite
sa faca acest lucru, amintim:
- masajul terapeutic
- exercitii de respiratie cu scop
relaxant
- relaxarea musculara progresiva
- aromaterapia , care foloseste
uleiuri esentiale pentru inducerea
si mentinerea relaxarii .

Profilaxie
Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni
bulimia nervoasa. Tratamentul precoce este considerat
metoda cea mai buna de a incetini si de a stopa
evolutia bolii. Recunoscand semnele bolii si apelarea
la ajutor specializat pot preveni complicatiile bolii.
Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii
si adolescentii sa-si dezvolte o atitudine pozitiva
asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia
bolii.
Dintre acestea amintim:
- optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a
celor din jur. Este important ca si copii sa-si
ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre
popularitatea caracteristica varstei si un aspect fizic
caracterizat printr-o greutate mica.
- optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si
exercitiul fizic. Nu este recomandata recompensarea
sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar) oferirea unui exemplu pozitiv in legatura cu o
alimentatie sanatoasa si un exercitiu fizic adecvat,
este de asemenea utila in educarea copiilor.

Evolutie

Bulimia nervoasa poate aparea dupa o dieta

severa, mai ales daca pe parcursul acesteia apare
excesul alimentar urmat de eliminare fortata.
Alimentatia excesiva (infulecarea) poate fi, de
asemenea, declansata de o situatie stresanta,
cand mancarea este folosita pentru a crea o
senzatie de confort general. Sentimentul de
vinovatie si rusine declanseaza eliminarea fortata,
in scopul evitarii ingrasarii. Totul se transforma
intr-un cerc vicios care devine un obicei si se
repeta ciclic.
Pe parcursul bolii, eliminarea fortata apare la
inceputul zilei, ca apoi seara sa fie urmata de
episoade de apetit exagerat. Alimentatia excesiva
poate functiona ca un mecanism de compensator
dupa o zi stresanta .

Varsaturile recurente elimina in sangele sistemic

anumite substante chimice numite endorfine; acest
val de endorfine creaza o stare de euforie. Unele
persoane care sufera de bulimie isi provoaca
varsaturi chiar daca nu sunt precedate de
alimentatie excesiva , dat fiind faptul ca acestea
determina o stare de bine. Totusi, repetarea
episoadelor de varsatura, efort fizic excesiv, abuz de
laxative, diuretice, sirop de Ipeca si emetizante pot
cauza probleme grave de sanatate; curand persoana
pierde controlul asupra acestui ciclu de mancat
excesiv si eliminare fortata.
Odata declansata boala, este foarte greu ca
persoana in cauza sa revina la obiceiurile alimentare
anterioare fara ajutor specializat. Obiceiurile
alimentare nesanatoase pot continua ani de zile
inainte ca persoana sa apeleze la tratament, astfel
ca aceasta s-ar putea sa necesite tratament pentru
complicatii in momentul prezentarii la medic.

Aproximativ jumatate din pacienti isi

revin complet dupa tratament si mai
putin de 10% prezinta in continuare
intreaga simptomatologie. Chiar si cu
tratament, bulimia e considerata o
boala cronica. Recidivele sunt
obisnuite, in special in cazul
persoanelor care continua sa
desfasoare un anumit ritual alimentar
(cum ar fi planificarea activitatilor
cotidiene in functie de orarul
alimentar) sau in cazul persoanelor
care nu sunt pregatite sa-si schimbe
obiceiurile alimentare.

Ce sa fac daca nu
ma pot abtine,
sunt pofticioasa!

Ce sa fac daca nu ma pot abtine, sunt pofticioasa!

In bulimie, gandurile disfunctionale pot fi: sunt
grasa, nu reusesc sa slabesc, nimeni nu ma place,
orice as face nu slabesc, nu ma pot abtine sa nu
mananc, sunt pofticioasa, daca nu mananc am
ameteli, sunt dezgustatoare, sunt hidoasa, sunt
grasa si urata, nu o sa ma placa nici un barbat,
asa ca mai bine renunt si nu ma mai chinui ca
oricum nu slabesc.
La nivelul perceptiei, bulimica se vede grasa in
comparatie cu celelalte si se simte vinovata atunci
cand mananca. Comportamental, bulimia se
manifesta prin ingestia unor cantitati mari de
alimente interzise, din mai multe categorii, la
o singura masa prelungita pana la senzatia de
durere a stomacului, si a unei cantitati
semnificative de lichid, dupa care urmeaza
regurgitarea prin provocarea vomismentelor pana
la evacuarea completa a alimentelor din stomac.

Acest lucru se intampla de regula acasa, pe ascuns,

departe de ochii celorlalti. Uneori se intampla si la
petreceri sau la restaurant insa este dificil de
ascuns mancatul excesiv si faciesul congestionat in
urma efortului de a voma. Un alt comportament
este folorirea de laxative, purgative, diuretice
pentru a evacua mai repede alimentele ingerate si
pentru a preveni ingrasarea.
Atitudinile specifice bulimiei sunt lipsa controlului
si vinovatia. Lipsa controlului se manifesta in
comportament alimentar compulsiv (impulsiv si de
nestapanit). Sentimentul ca lucrurile scapa de sub
control se extinde si asupra celorlalte arii ale vietii.
Relatiile de servici sunt de regula de dominaresupunere, in care cel ce domina este seful iar
bulimica se supune. In relatiile parteneriale,
imaginea de sine este si aici afectata, bulimica
simtindu-se in inferioritate fata de partener,
acceptand compromisuri.

Tensiunea care rezulta nu este manifestata in

exterior ci se descarca prin auto-agresiune,
auto-pedepsire, invinovatire. Pentru a
echilibra situatia si a se calma, persoana are
nevoie de o compensare prin cautarea
senzatiilor intense date de: mancat in exces,
alimente cu gust intens, picante si provocarea
vomismentelor, alcool, droguri, sport extrem,
experiente la limita pericolului, relatii sexuale
pasagere sau promiscue, cheltuit excesiv.
Bulimia afecteaza in special femeile, cu o
situatie materiala mai modesta, provin de
obicei din mediu rural sau parintii au crescut
in mediu rural, in care mancarea ocupa un loc
important. Se intalnesc si cazuri de barbati
bulimici insa nu intotdeauna insotite de
varsaturi.

Nevoia din spatele comportamentului este cea de

apreciere, de iubire. Orice respingere sau repros
poate provoca o tensiune care poate fi potolita
temporar prin mancat excesiv. Respingerea
poate sa genereze o durere interioara greu de
calmat sau care poate sa taca doar acoperita
de senzatii mai puternice, satisfactii imediate.
Nu se apreciaza ca persoane, se considera
vinovate de esecurile lor sau ale altora, se
autopedepsesc sau accepta sa fie pedepsite,
considerand ca merita.
Istoric familial, ca factor de vulnerabilitate: de
regula, persoanele provin din mediu familial
incarcat, tensionat, divortul parintilor, certuri,
violenta , alcol, abuzuri sexuale sau emotionale,
umilinta, bataie. In urma acestor experiente,
copii invata ca nu valoreaza, ca sunt vinovati. Au
tendinta de a nu-si propune scopuri prea inalte
pentru ca oricum vor esua si nu are sens efortul.

La randul lor, parintii contribuie la

permanentizarea acestor ganduri prin atitudini
si comportamente negative, umilinte fizice si
psihice. Cel mai la indemana mod de a compensa
este mancatul care a functionat si in trecut ca
modalitate a parintilor de a-si arata afectiunea si
iubirea prin indopare prin oferirea de dulciuri
care sa indulceasca pedepsele severe si lipsurile
afective dar si datorita instinctului suptului care
initial a constituit atat sursa de hrana cat si de
afectiune, ca modalitate imediata de satisfacere.
Copilul plange, ii dai sa suga si tace.
Pentru a capta atentia si iubirea parintilor,
aceste fetite devin si mai supuse, si mai cuminti,
mai harnice, mai umile. Cu cat fac lucrurile mai
bine cu atat mai putin conteaza pentru ca nu nu
sunt observate lucrurile bune ci vanate greselile:
nu esti buna de nimic, nu esti in stare sa faci
ceva cum trebuie spun parintii de obicei.

Alte tulburari posibile asociate: cel mai frecvent

bulimia se asociaza cu depresia, si
personalitatea borderline sau de tip dependent.
Bulimia asociata cu vomismente, genereaza:
privarea organismului de minerale si vitamine
ce se pierd in urma regurgitarii, deshidratarii,
coloratura pamantie a pielii, ingalbenirea si
carierea dintilor datorita sucului gastric
regurgitat, iritarea si mai tarziu aparitia de
ulceratii pe peretele esofagului, laringelui,
faringelui, congestionarea fetei, ochii umflati,
contracturi ale muschilor mandibulei, glandele
salivare marite. Tratamentul se face in spital,
prin nutritie adecvata, administrarea de
anorexigene pe o perioada limitata sub control
medical, combinate cu psihoterapie.

Tulburarile de alimentatie se declanseaza in

adolescenta insa s-au inregistrat si cazuri de
copii cu varste intre 7-10 ani, ca forma de
comportament mimetic si nu compulsiv (se
mananca foarte mult in familie sau se tin
diete repetate, discutii si idei prevalente
despre mancare).
In tulburarile de alimentatie, durata
psihoterapiei este de 1-3 ani, intalniri de
reevaluare (follow-up) dupa incheierea
terapiei, reluare in caz de recadere. Terapia se
desfasoara pe cel putin doua planuri
invariabile comportamentul alimentar si
imaginea de sine, completa in functie de
pacient cu: cresterea increderii in sine,
depasirea traumelor, optimizarea functionarii
sociale, imbunatatirea relatiilor
interpersonale, etc.

V MULUMESC