Drept Financiar

Curs 1

18.02.2013

Viorel Ros.
0722 560 675 Viorel Ros .
1.

2.

Sunt 3 parti ale dreptului financiar :

Prima parte cheltuielile pe care le face statul :
Sistemul bugetar in care sunt cuprinse veniturile si cheltuielile statului .
Modurile in care se realizeaza veniturile .
Modurile in care se cheltuie veniturile .
A doua parte veniturile fiscale ale statului :
- Fiscale .
- Nefiscale .

3.
A treia parte priveste procedurile administrativ fiscale si judiciare in
legatura cu colectarea veniturilor statului .
- Veniturile de creanta.
- Contestatia la titlu , la executare .
1.
Finantele publice : sunt fenomene complexe , sunt produsul interactiunii
unor factori economici , politici si juridici si a unor divergente greu de conciliat la scara
istoriei si mai ales la durata de a viata a unui om .
Finantele publice sunt produsul unei mari varietati de structuri , de regelmentari si
de actori care le fac sensibile la transformarile care se petrec in societate .
Finatele publice sunt forma baneasca a contractului nostru social , a contractului
care leaga populatia cu statul in care traiesc .
Finantele publice au avut intotdeauna un pronuntat caracter politic , ele constituie
samburele pur , substanta puterii politice si centru tuturor problemelor importante ale
popoarelor civilizate .
Prin finantele lor administrate de stat , popoarele prospera sau se ruineaza dupa
cum finantele statului sunt bine sau prost conduse .
In ciuda importantei lor incontenstabile , finatele publice nu se bucura de o
imagine pozitiva , iar materiei , disciplinei nu i se acorda in mod special necesara atentie .
Arida , compicata , tehnica , dificila , abstracta , rigida sunt cateva din calificativele ce se
atribuie disciplinei .La aceasta contribuie din plin si rigiditatea si autoritarismul exagerat
al institutiilor si al functionarilor administartiei fiscale .
Imaginea negativa a finantelor este data si de faptul ca la adapostul acestor
cuvinte magice , statul se comporta adesea ca un jefuitor .
Cercetand insa trecutul constatam ca istoria comunitatilor umane organizate , se
dovedeste a fi o succesiune de perioade de proseperitate si de saracie provocate de crize ,
difera de la o comunitate la alta , doar durata acestor perioade .

Cosntatam ca alternanta perioadelor de bunastare si saracie nu a putut fi

impiedicata nicaieri in lume , in pofida numeroselor teorii ce au adus faima si premii
autorilor lor si dupa care autoritatiile si-au ghidat deciziile .
Dar si daca lucrurile stau asa tot trebuie sa cautam sa identificam , sa punem in
practica acele politici fianciare in care lumea sa prospere cat mai mult .
Aceste politice nu pot fi puse in aplicare in afara unor reguli de drept : regulile
dreptului financiar si fiscal.
Statul : de ce avem nevoie de el ?
Omul este un animal politic , o fiinta sociala care nu poate sa traiasca in afara
comunitatii , in afara societatilor organizate , dar nici societatile umane nu pot sa existe ,
sa se dezvolte decat in structuri si forme organizate .
Forma de organizare care s-a impus si a rezistat pana azi este statul .
Pentru a-si indeplini si el menirea , sarcinile care ii justifica existenta , statul are
nevoie de propriile sale venituri .
Statul nu poate fi vazut , auzit sau pipait , desi se manifesta uneori ca o putere de
comanda , alteori ca instrument de organizare si de conducere a societatii . Constituirea
statelor nu s-a produs de le sine . Constituirea statelor a presupus interventia inteligentei
umane si a vointei , deliberare imediata si constienta a libertatilor umane intr-un interes
superior comun .
Statul apare ca o constructie juridica abstaracta si pe care adesea multimile il
ignora sau il detesta , dar pe care toti il invoca si il solicita atunci cand viata , libertatea ,
sau averea le sunt in pericol .
Statul desi este o abstractiune , creeaza unora sperante , produce altora durere ,
nemultumire si chiar revolta. Statul este tinta razmeritelor si insurectiilor , oamenii
darama state pentru a le inlocui tot cu state .
Cuvantul stat are 2 acceptiuni :
1) Institutionala si politica Prin stat se intelege suma a 3 elemente : teritoriu ,
populatia si suveranitatea .
2) Restransa , juridica forma organizata a puterii poporului , mecanismul sau
aparatul statal . In aceasta ultima acceptiune , statul cuprinde : Parlamentul ,
Guvernul , justitia , armata , politia , inchisorile adica autoritatile publice .
In aceste organe , autoritatile lucreaza , in unele reprezentantii alesi , in altele
functionari publici care produc bunuri materiale si sunt consumatori de bunuri
materiale .
Prin mijlocirea acestora statul isi realizeaza functiile ( legislativa , executiva ,
functia jurisdictionala , de aparare , represiva , economica , functia culturala , sociala si
altele ) .

Sarcinile generale ale statului .

Declaratia drepturilor omului si cetateanului de la 1979 a sintetizat sarcinile
generale ale statului :
Administratia generala .
Educatia nationala .
Asigurarea cailor de comunicatii .
Apararea nationala si politia .
Si acordarea de avantaje sociale sau ajutoare pentru cei defavorizati .
Multiplicate in timp sarcinile statului pot fi incadrate in cele formulate in
declaratia drepturilor omului si cetateanului de la 1979 .
Am putea adauga:
Indatorirea de a preveni crizele si de a inlatura efectele lor .
Indatorirea de a interveni in reglarea fenomenelor economice , dupa o formula
celebra a lui Keims .
De ce au statele nevoie de resurse proprii si cum le obtin ?
Statul pentru a-si indeplini functiile face cheltuieli si oricarei cheltuieli ii trbuie
venituri .
Mijloacele prin care statul obtine veniturile nu sunt identice cu cele din domeniul
privat . Statul se foloseste in principal de autoritatea lui , constrangandu-si supusi prin
masuri de autoritate sa contribuie la veniturile publice , prin prelevarea unei parti din
veniturile acestora , urmata de folosirea resurselor astfel create in interes general . Dat
fiind modul de obtinere , de interesul populatiei , de modul cum sunt utilizate si utilizarea
resurselor este supusa tot unor masuri speciale .
Implinirea sarcinilor de catre stat este posibila decat daca statul dispune de resurse
. Nici un cetatean nu este dispensat de onorabila sarcina de contribuire la cheltuielile
statului .
Declaratia de la 1979 nu aducea elemente de noutate absoluta deoarece Adam
Smith in lucrarea ce a publicat-o in 1976 isi formulase deja : teoria asupra sarcinilor
statului , justifica dreptul de impunere a statelor , prin faptul ca statul face cheltuieli in
folosul societatii .
Statul este o institutie de institutii si isi face simtita prezenta de a decide si de a
actiona in numele tuturor si in folosul general .
Economia care are ca scop procurarea si intrebuintarea de bunuri si resurse pentru
nevoile statului ( acoperirea cheltuielilor publice si dirijarea fenomenelor economice )
este economia financiara a statului sau finantele publice .
Activitatea financiara a statelor moderne constituie componenta cea mai
importanta a vietii economice , sociale , politice .
Statele concentreaza intre 33 % si 60 % din produsul intern brut , statul trebuind
sa il foloseasca in interes general .
Obiectul de studiu al finantelor publice :
Mijloacele , metodele si instrumentele prin intermediul carora statul isi procura
resursele banesti necesare pentru indeplinirea functiior si sarcinilor sale , si modul in care
aceste resurse sunt folosite in beneficiul comun . Regulile de drept dupa care se procura si

se intrebuinteaza veniturile statului alcatuiesc dreptul finantelor publice , dreptul

financiar si fiscal , dreptul bugetar si fiscal .
Aparitia finantelor publice :
Ceea ce este comun finantelor publice in toate perioadele istorice cunoscute si in
care finantele publice au existat sunt :
Caracterul obiectiv al finatelor publice .
Caracterul universal .
Caracterul obligatoriu al contributiilor .
Cheltuirea fodurilor de catre stat in interes general .
Platon si Aristotel au fost preocupati de problemele proprietatii , ale schimbului
de marfuri , Aristotel a abordat probleme ale economiei de piata introducand un criteriu
obiectiv cantitatea de lucru .
Prioritatea in abordarea problemelor financiare intr-o forma moderna o are Tomas
Dagvino inspirat de Aristotel , el vede in stat un produs necesar si a sustinut dreptul
suveranilor de a incasa impozite atunci cand veniturile domeniale nu erau indestulatoare ,
cu motivarea ca monarhii lucreaza pentru interesele generale ale colectivitatii , astfel ca si
colectivitatea are datoria de a contribui pentru sustinerea lor , cu atat mai mult cu cat lipsa
de mijloace l-ar putea pune pe suveran in situatia de a contracta imprumuturi ceea ce ar fi
de natura de a duce la scaderea prestigiului de care trebuie sa se bucure un stat fata de alt
stat .
Idei similare : Francesco Petranca spunea ca veniturile domeniale trebuie sa fie
principala sursa de venit .
Incepand din sec XVI exista o preocupare profunda pentru analiza finantelor
publice si se pun bazele ei . Ca disciplina de studiu este introdusa in Franta in 1889 , dar
abia in 1924 1925 un curs de legislatie financiara a devnit obligatoriu , in 1965 a
devenit un curs de un an .
Finantele publice , 3 perioade :
1.
Perioada veche sau a scriitorilor politici ( cei care s-au ocupat de finantele
publice in contextul de baza a finantelor publice , fiziocratii.)
2.
Scolii clasice sau a liberalismului , Adam Smith autorul avutiei natiunilor .
Impozitele trebuie sa atinga pe contribuabil cu ideea de contributie . ( I principiu )
II
III
IV .Perceperea impozitelor.
3.

Epoca mederna sau finantele publice moderne .