Sunteți pe pagina 1din 3

MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI

MATERII PRIME Tipica pentru ntreg paleoliticul ca materie prima este piatra. n paralel, mai ales
din paleoliticul mijlociu, s-au folosit osul si cornul. Fara ndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost
din lemn, dar ele nu s-au pastrat.Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile rurilor, galetele,
fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care
se prelucrau usor, adica care clivau la lovire, desfacndu-se n aschii si mai ales acele roci care aveau
clivaj regulat si, deci, controlabil. Cele mai utilizate roci au fost silexul, obsidiana, cuartitul.
Silexul (cremenea)este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile n rocile
calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). De obicei, aceasta roca nu a fost exploatata n mine, ci sau adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor ruri. Roca se caracterizeaza prin duritate destulde
mare (7), clivaj regulat, spargere concoidala (cu valuri concentrice),luciu sticlos. Aschiile au marginile
foarte taioase. Culoarea difera de la un depozit la altul. Cel mai adesea are nuante cafenii, cenusii, dar
exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit nca din paleoliticul inferior, utilizarea
continund pna la sfrsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual
al Romniei se gasesc pe Prutul Mijlociu,n nordul Moldovei (silexul de Prut), n sudul Dobrogei
(silexul de Medgidia), n Banat, pe Bega Superioara, n Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est
de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma
prebalcanica (in sudulOlteniei) sau silex de Nistru.
Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se
caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca n apa
(maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au
marginile si mai taioase dect ale silexului. In timp ce n BazinulMediteraneean obsidiana exista n
cantitati mari, la noi se gaseste rar, n depozite mici n M.Poiana Rusca, n SE Muntilor Apuseni,
Maramures s in Muntii Persani.
Ea ncepe a fi folosita doar n paleoliticul superior, fiind mai frecventa n neolitic, mai ales n aria
culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase n Transilvania, rare n Banat si
foarte rare n teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate
dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zonaTokay-Preov. Cele mai
multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca,
adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care n neolitic se foloseste de multe
ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive.
Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are
textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat,motiv pentru care pisele din
cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere.De la prelucrarea ei ramn multe deseuri. Roca este folosita
ncepndcu paleoliticul mijlociu, mai ales n Banat, n aria culturii musteriene, n paleoliticul superior
si n mezolitic,n aria culturii Schela Cladovei.Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile
negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau
calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala.
Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, n zonele cu materii
prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de
debitaj. Alteori prelucrarea se face n asezarile de resedinta, unde se gasesc mai
ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca ntre comunitati nu a prea
circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca
toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari distante era
dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este
dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat
,folosirea obsidianei venita din Insula Melos.
TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI
Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din
Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de
paleoliticieni din Franta.
Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala.
Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparnd pentru prima data n
neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu n vederea desprinderii de aschii. Se
poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial

s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost nlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care
valorificau aproape integral materia prima.Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un
nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se
izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea
dinspre nucleu,care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele
transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei.
Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare
de pe nucleu.
Talonul se afla n partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire.Percutia
poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia
directa se face cu un percutor care se tine n mna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine n
stnga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El
se aseaza pe pamnt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, n acest fel, aschii care sunt mai groase
dect n cazul percutiei directe simple.Aceasta tehnica a aparut n clactonian, la sfarsitul paleoliticului
inferior.
Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe
care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci cnd nucleul este de mici dimensiuni.O
revolutie n tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, n acheulean cnd a nceput
a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului nainte de a se trece la
desprinderea aschiilor. Mai precis, n functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare,
dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau
aceeasi forma.Percutia indirecta apare n paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, n plus fata
de cele trei elemente, apare, ntre percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn.
Este necesara decalotarea nucleului de silex n prealabil.Cioplirea prin presiune pectorala a fost
utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei,ncepnd cu paleoliticul superior. Tehnica a fost
reconstituita dupa observatiile facute n sec.17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la
cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus ntr-o baie de nisip incins la
200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin
cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o prghie din lemn care, la un capat,
este despicata si n despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru a
putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina. O
alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni
unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri
succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri.
Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea
scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta n unealta. Se pot executa si
retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mna.
Retusele pot fi clasificate dupa mai multe criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire
(dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala,
pe ntreaga fata, pe ambele fete ale piesei.
TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la
unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm
lungime.Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului.
Microlitele nu sunt unelte n sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un
mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin nlocuirea microlitei defecte. Cele
mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgriere si gravarea osului, lemnului si
cornului,varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, n functie de
sistemul de nmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul
mijlociu),razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a
grasimilor,strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate,
utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (n epipaleolitic) care sunt
folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (n neolitic), cutitele curbe (in
epoca bronzului).Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul
Romniei ,Bucuresti, 1970.