Sunteți pe pagina 1din 15

Diencefalul

Structurile diencefalice se gsesc: - n continuarea i desupra mezencefalului


- n jurul ventriculului III
- acoperite de emisferele cerebrale.
Se compune din dou formaiuni mari: -talamoencefalul (talamus, metatalamus, epitalamus)
- hipotalamus.
Talamusul
Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai numesc i corpi optici.
Este format din mai muli nuclei (cinci grupe):

grupul nuclear anterior - primete aferene de la corpii mamilari - trimite eferene ctre
cortexul cingulat i emisferele cerebrale

nucleii liniei mediane - se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de substan


cenuie subcortical

nucleii mediali - trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor

masa nuclear lateral - primete aferene senzoriale (spinotalamice) - trimite eferene n


lobul parietal

nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai medial i lateral) - se
conecteaz cu cortexul lobului temporal i parietal.

Conexiunile talamusului

Talamusul este o structur senzorial crucial subordonat scoarei cerebrale.


La acest nivel fac sinaps cile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepia cilor olfactive, care
ajung la cortex direct, nu prin talamus.
Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termin n nuclei subcorticali.
Din acest punct de vedere identificm:

nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul talamic ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat )
nuclei talamici cu proiecie subcortical (nucleii intermediari, nucleii ventriculari)
nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali etc)

Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele sensuri cu cortexul, formeaz deci, mpreun cu
cmpurile corticale, uniti funcionale stabile.
Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie cortical dar trimit colaterale i la nuclei cu
proiecie subcortical.
Toate conexiunile eferente ale talamusului influeneaz activitatea cilor extrapiramidale
(descendente).
Controlul cortexului se exercit prin mai multe circuite care includ i talamusul (de ex: circuitul
cortico-pontocerebelo-talamo-cortical)
Cercetrile desfurate de-a lungul timpului au evideniat existena a dou tipuri de nuclei talamici:
-

specifici sunt legai funcional de diferite sisteme senzoriale (vizual, auditiv etc); pulvinarul
integreaz impulsurile auditive, vizuale i somatice.

nespecifici sunt legai n special de zonele asociative ale talamusului; funcionarea lor nu
este pe deplin cunoscut.

n concluzie, talamusul conine:

A. nuclei de transmisie (de releu)


B. nuclei cu proiecie difuz
A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:
- fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un input venit din zona motorie
- fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului
- fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral pe care s-a proiectat (recurena
inputurilor permite modularea inputurilor primite funcie de activitate)
- un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit regiune cortical (senzorial, motorie
sau reglatorie) numai o modalitate informaional senzorial; aceste informaii reprezint treapta
iniial a generrii percepiei senzoriale
- ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative ale cortexului, unde se integreaz
sistemele senzoriale care iau parte la iniierea comportamentului
- nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor, pentru a-l informa despre
activitatea motorie desfurat de alte formaiuni (cerebelul)
- toi nucleii de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de reglare
B. Nucleii cu proiecie difuz - trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu efect n reglarea
nivelului general de excitabilitate cortical.
Clinic: Apar mai multe entiti nosografice n lezarea talamusului. Cel mai vechi cunoscut este
sindromul talamic, cu urmtoarele simptome neurologice:

hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii talamice)

durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie), persistent, se accentueaz n stres emoional
i oboseal

tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral)

ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea sensibilitii profunde)

tulburri simpatice (ptoz palpebral etc)

tulburri motorii (hemiparez) uneori, tulburri de gust.

O alt afeciune este afazia talamic, care include:


- tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale
- voce slab

- rspunsuri scurte
- debit ncetinit i sacadat
- incoerena discursului
- afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a celei verbale), manifestat prin
deficit al memoriei logice i a capacitii de a crea asociaii
Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia memoriei verbale, care nu se recupereaz.

O alt afeciune este sindromul de neglijen talamic, cu dou manifestri principale:


- neglijen motorie
- neglijen spaial
Neglijena motorie este un defect de utilizare a unei jumti de corp, cu toate c aceasta este perfect
funcional. Prin incitare verbal acest defect poate s dispar parial.
Neglijena spaial este legat n special de analizatorul vizual i const n devierea privirii spre
dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast deficien este confirmat i de testele
neuropsihologice).
n afara acestor simptome mai pot aprea i altele:
-tulburri de recunoatere a locurilor (familiare)
-tulburri ale orientrii spaiale
-apraxie constructiv
-deficit de memorie anterograd pentru materialul vizuo-spaial
-spontaneitate excesiv a limbajului
-confabulaii extravagante.
Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n manifestrile motorii sau expresive, pentru c
talamusul intervine ca modulator al proceselor afective. De aceea, anumite intervenii chirurgicale
asupra talamusului sunt destinate reducerii tensiunilor emoionale, anxietii, agitaiei i
agresivitii bolnavilor.
Alte aspecte legate de patologia talamusului:
Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea strii de contien i se soldeaz cu scderea
reactivitii emoionale.
Stimularea nucleului postero-ventral duce la creterea nivelului de anxietate n micrile ofensive i
fenomene vegetative corespunztoare.

Metatalamusul
Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.

Corpii geniculai laterali - se leag de coliculii cvadrigemeni superiori


- la acest nivel se termin fibrele optice
- prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre ntuneric i
lumin i orientarea n spaiu n raport cu stimuli luminoi
Sunt formai din dou pri: - partea ventral (veche filogenetic)
- partea dorsal stratificat (nou filogenetic) - expediaz semnale la
scoara cerebral (scizura calcarin i ariile 18, 19) i are ase straturi (la om)
Corpii geniculai mediali - sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori
- aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la ariile auditive
corticale (prima circumvoluie temporal)

Epitalamusul - se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din glanda epifiz
(pineal) i din aparatul habenular.
Glanda epifiz -dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific
-este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare
-exercit efect frenator asupra sferei sexuale
-exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i mineral
-hormonul principal este melatonina, derivat din serotonin
Melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina ziua) iar secreia ei scade de la natere pn
la btrnee -nu s-a demonstrat la om i primate efectul antigonadotrop al melatoninei (ntrzierea
declanrii pubertii, de ex.)
Rolurile melatoninei sunt: - modularea excitabilitii cerebrale;
- influenarea fiziologiei somnului;
- un posibil rol inhibitor asupra creterii tumorilor neoplazice la om;
- reglarea activitii i a altor glande (hipofizei, pancresului endocrine,
suprarenalelor, glandelor sexuale)
Aparatul habenular - conine numeroase fibre albe i substan cenuie (nuclei habenulari)
-fibrele albe se conecteaz n general cu structuri subcorticale

Hipotalamusul
Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului creierului uman.

Este format dintr-o poriune supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute din fa n spate).
Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe principale:

grupul anterior format din nucleul paraventricular i cel supraoptic. Ei secret hormoni
care sunt trimii la adenohipofiz.

grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei tuberali laterali. grupul mijlociu nuclei
hipotalamici ventromedial i dorsomedial

grupul posterior nucleii tuberculilor mamilari Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei
anumite funcii.

Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni, att interne ct i externe, care influeneaz
att sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ.
Este, deasemenea, foarte important pentru sistemul endocrin, prin intermediul hipofizei.
Cile aferente: -fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus, avnd efect excitator i
inhibitor.
Principalele functii sunt legate de organele viscerale.
Fascicolul talamo-hipotalamic leag talamusul de hipotalamus.
Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus.
Fibre directe spinotalamice vin dinspre talamus.
Exist, deasemenea, legturi ale hipotalamusului cu aparatul vizual, prin fibre care leag chiasma
optic de partea vizual a hipotalamusului. Aceste fibre provin din celulele vegetative ale retinei,
trec prin nervii optici, chiasma optic i ajung la unii nuclei hipotalamici i n lobul posterior al
hipofizei.
Efectul principal este acela c semnalele luminoase pot influena sistemul vegetativ att direct ct i
prin intermediul hipofizei.
Cile eferente:
-tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza)
- tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza)
-tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent cu scoara cerebral)
-sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape toate formaiunile cenuii ale TC)
- tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara posterioar
Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului hipotalamo-hipofizar i a fibrelor care
vin dinspre retin - cu rol n reglarea ritmului circadian lumin/ ntuneric)

Funciile hipotalamusului
Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea mediului intern al organismului:

neuroendocrin
autonom
motivaional

Reglarea sistemului neuroendocrin


Hipotalamusul, mpreun cu sistemul limbic, particip direct la reglarea mediului intern, n
vederea meninerii constantelor acestuia.
Controlul emoiilor i a comportamentelor emoionale se face indirect de ctre hipotalamus, n
conjuncie cu formaiunile nalte ale sistemului limbic i ale neocortexului.
Datele anatomice indic faptul c hipotalamusul conine un mare numr de nuclei i reele neuronale
care regleaz funcii vitale ca: temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arterial, osmoza sangvin,
ingestia de ap i alimente; n plus, organizeaz motor rspunsurile endocrine n comportamentele
emoionale adaptative.
n primul rand, hipotalamusul controleaz activitatea glandei pituitare, care controleaz, la rndul
ei, celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele, suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste
glande descarc hormoni care regleaz activitatea hipotalamusului i hipofizei.

Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia peptidelor. Acestea ajung fie n spaiul
sinaptic (ca neurotransmitori), fie n circulaia sangvin, de unde acioneaz ca hormoni, controlnd
excitabilitatea neuronal i eficacitatea sinaptic. Pot, deasemenea, controla eficacitatea sistemului
endocrin, fie direct, fie indirect.
Controlul direct se exercit prin descrcarea n circulaia sangvin a neurohipofizei de produi
neuroendocrini.
Controlul indirect se face prin intermediul adenohipofizei.
Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.

Neuronii magnocelulari -Elibereaz oxitocina i vasopresina.

Vasopresina: - este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz.


- produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n absena ei volumul
urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h).
- intervine n mecanismul nvrii i memoriei,probabil prin influenarea secreiei de
ARN.
Oxitocina: - este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus.
Efectele sale sunt contracia uterin i secreia lactat.
La brbai efectele sale sunt mai obscure. - alcoolul, stresul i serotonina inhib secreia de oxitocin
- dopamina stimuleaz descrcarea de oxitocin.
Sistemul neurosecretor parvocelular - Secret hormoni inhibitori i de eliberare (releasing)
substane care elibereaz sau inhib eliberarea hormonilor din glanda pituitar anterioar.
Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.):
TRH (factorul de eliberare a tirotropinei),
CRH (factorul de eliberare a corticotropinei),
FSH (factorul de eliberare al hormonilor foliculari),
LHRH (factorul de eliberare al hormonului luteinizant) etc.
Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de catre glanda, a hormonilor
corespunzatori, care regleaza secretia glandelor din corp.
De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere) determina descarcarea de GH
(hormonul de crestere), care influenteaza cresterea scheletului si a sistemului muscular. Afectarea
secretiei de GH, in sens pozitiv, duce la gigantism, iar in sens negativ (scaderea secretiei), la nanism
hipofizar.
Secretia de hormoni este pulsatila, ea fiind descarcata in sange in valuri pe parcursul unei zile.
Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de diferite tipuri, raspandite in tot sistemul
nervos.

Disfunctiile hipotalamusului

Tumorile si alte procese patologice influenteaza dezvoltarea sexuala se pot solda cu pubertate
precoce sau, opus, hipogonadism (subdezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, asociate cu
somnolenta, obezitate si diabet insipid).
Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului poate produce o tulburare usoara si tranzitorie
a functionarii acestuia.
Distrugerea bilaterala (nu si simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia simptomelor specifice.
Varsta joaca un rol important:
- la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt stabilizate (necesita reglare din exterior)
- la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorie scazuta, preferinta pentru anumite
mancaruri, sensibilitate fata de schimbarea temperaturii, ceea ce echivaleaza cu o reducere a
mecanismelor homeostatice hipotalamice efecte constatate si experimental, la animale cu leziuni
ventromediale ale hipotalamusului)
Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor vegetative
Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut multa vreme, ci este inalt specializata la
nivelul hipotalamusului, pentru ca stimularea unor centri produce raspuns la un organ periferic
specific
Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea functiilor autonome (vegetative) intre ele,
precum si a acestora cu activitatile intregului organism.
Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare a activitatii simpatice si
parasimpatice; rolul este acela de mentinere a unei stari interne de supravietuire a organismului in
diverse conditii de activitate.
Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior (si produce bradicardie, vasodilatatie
periferica, cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea tonusului tractului digestiv si scaderea tensiunii
arteriale).
Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului lateral si posterior (si conduce la
intensificarea activitatii somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga, evidentiate prin
dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, inhibitia peristaltismului, tonusului vezicii
si a intestinelor).
Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie emotionala, somn anormal si scaderea
temperaturii ca urmare a diminuarii generale a activitatii somatice si viscerale. Leziunile hipotalamice
induse experimental conduc la lezari ale mucoasei esofagului, stomacului si duodenului, ulcere acute
ale stomacului si perforarea mucoasei gastrice, plus hemoragii si ulcere gastrointestinale.
Afectarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu :- hipermotilitate a tractului gastrointestinal,
- evacuare (defecatie)
- mictiune frecvente.
Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect producerea hipertensiunii arteriale.
Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului cerebral si hipotalamusului si se reflecta in
hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale EKG-ului (= simularea unui infarct miocardic acut la
bolnavi fara antecedente cardiace)

Tulburarile respiratorii sunt frecvente in structura sindroamelor hipotalamice. Experimental, lezarea


hipotalamusului la animale duce la edem pulmonar si hemoragii pulmonare).
Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot merge pana la hemoragii si ulceratii (dupa
interventii chirurgicale pe creier, cu afectari hipotalamice consecutive).
Epilepsia diencefalica
Poate sa apara atunci cand este lezata o parte din structura hipotalamusului sau a structurilor adiacente
acestora.
Se pune acest diagnostic atunci cand criza epileptica se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice
precis identificate (criza epileptica apare pe fond de cefalee puternica, la care se asociaza ameteala,
tendinta de a cadea, inrosirea fetei si a bratelor, puls slab, ochi exoftalmici).
Hipotalamusul si motivatia
Starile motivationale activeaza comportamente complexe, cu efect asupra reglarii temperaturii,
satisfacerii foamei, setei si a cerintelor sexuale.
Starile motivationale sunt mai putin corelate cu stimularile din exterior, ci mai curand cu oscilatiile
homeostaziei interne. O posibila exceptie este reglarea temperaturii, care se face prin echilibrarea
dintre stimuli interni si externi.
Stimulii interni pentru foame, sete si comportament sexual sunt mai dificil de identificat si manipulat.
Controlul fiziologic de reglare a homeostaziei functioneaza prin mentinerea unei variabile la un nivel
dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor externi, care o compara cu o valoare fixata).
Cand valoarea acesteia nu se suprapune exact pe valoarea fixata, atunci detectorii de erori genereaza
semnale de eroare, iar sistemul de control aduce variabila respectiva la nivelul corect.
In cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar stimulul extern vederea sau mirosul hranei.

Reglarea temperaturii corpului


Rolul H in reglarea temperaturii corpului este cunoscut de multa vreme.

Controlul temperaturii corpului este distribuit celor doua parti, H anterior si H posterior unul
sustine producerea de caldura, celalalt o inlatura (prin vasoconstrictie sau vasodilatatie,
transpiratie sau frison etc)
H anterior - Este centrul neuronal al inlaturarii caldurii.
Lezarea lui produce hipertermie cronica
Febra hipotalamica produce o curba termica in platou sau neregulata, lipsa reactiilor vasomotorii,
iar temperatura centrala este mai mare decat temperatura periferica; se diagnosticheaza prin eliminare.
H posterior - Este centrul nervos de producere sau conservare a caldurii.
Lezarea lui produce hipotermie rapida in conditii vitrege de mediu, din cauza pierderii
mecanismelor homeostatice de conservare a caldurii; - daca lezarea se intinde si asupra altor regiuni
(de ex., corpii mamilari), atunci simptomele se agraveaza .
H controleaza si raspunsurile endocrine la modificarile de temperatura din mediul exterior. De
exemplu, expunerea indelungata la frig conduce la o crestere a temperaturii corpului prin descarcari
de tiroxina, care accelereaza metabolismul tisular.
Deasemenea, H integreaza informatiile relevante centrale si periferice de reglare a temperaturii
corpului.
La nivelul H a fost identificata si o arie antipiretica, care limiteaza amplitudinea febrei. Activarea
zonei are o actiune asemanatoare celei data de medicamentele antipiretice.

In afectiuni hipotalamice apare sindromul termic, care include:


- Poikilotermia
- Hipotermia sustinuta

- Hipotermia paroxistica
- Hipertermia sustinuta
- Hipertermia paroxistica
Poikilotermia -Reprezinta incapacitatea H de a mentine temperatura centrala constanta, independent
de temperatura mediului ambiant -Apare in lezarea centrilor integratori ai termoreglarii in H posterior
si mezencefal, precum si la nou-nascuti (in special prematuri) si batrani.
Hipotermia sustinuta -Apare fie prin distrugerea mecanismelor de producere a caldurii, fie prin
stabilirea unui centru/reper anormal inferior (care regleaza temperatura corpului sub cea a mediului
ambiant) -Se produce in cazul lezarii H posterior - Apare rar in patologie
Hipotermia paroxistica - Consta in episoade de scadere a temperaturii corpului, care variaza ca
frecventa zilnica
Debuteaza brusc, prin transpiratie, inrosire a pielii, scaderea temperaturii corpului pana la 32C,
scadere ca dureza minute/zile.
Se adauga si: oboseala, diminuarea activitatii cerebrale, hipoventilatie, aritmie cardiaca, lacrimare
Mecanismele de producere si pierdere a caldurii functioneaza normal, dar pentru mentinerea
temperaturii in jurul valorii de 32C
Hipotermiile pot fi: usoare (35C-32C), medii (32C-24C, cu bradicardie, hipotensiune) sau grave
(mai jos de 24C, cu coma si deces, finalmente)
Hipotermiile accidentale apar si la bolnavii cu arsuri de gradele I, II si III.
Hipertermia sustinuta -Consta in perturbarea mecanismelor de pierdere a caldurii si stimularea
mecanismelor de producere a ei.
Cauza: lezarea neuronala in zona H anterior (sau ventriculul III) - Consta in cresterea necontrolata a
temperaturii corpului, ca urmare a unei productii active de caldura.
Hipertermia paroxistica -Are un caracter episodic si se manifesta prin frisoane si pusee febrile, la
care se adauga si alte fenomene vegetative.
Nu este totdeauna prezenta implicarea H, desi, in anumite cazuri, examinarea anatomopatologica a
relevat existenta unor leziuni in zona tuberala a H.
Reglarea foamei si a aportului de hrana Se afla sub controlul a doi centri hipotalamici:

Nucleul hipotalamic ventromedial si a tesutului inconjurator (lezarea lui produce


hiperfagie si obezitate severa de aceea a mai fost numit centrul satietatii)
H lateral (lezarea bilaterala produce afagia si moarte, chiar in conditiile hranirii fortate de
aceea a mai fost numit centrul foamei)

Functia de hranire se asociaza cu reglarea temperaturii, astfel apar diferente in aportul de


alimente si lichide in conditiile modificarii temperaturii corpului (temperatura scazuta activeaza
centrul foamei, iar temperatura ridicata activeaza centrul satietatii)
In cazul diferitelor leziuni intalnim urmatoarele situatii patologice:
- Hiperfagie, asociata cu alterarea raspunsurilor senzoriale (prin lezarea nucleului ventromedial),

- Alterarea punctului de referinta pentru reglarea greutatii corporale,


- Alterarea balantei hormonale (in cazul unor leziuni hipotalamice extinse,
- Afagie si emaciere,
In activitatile de hranire sunt implicate si alte instante (lobii frontali, mezencefalul, rinencefalul etc)

Hipotalamusul si obezitatea
Implica controlul asupra aportului caloric, in vederea mentinerii greutatii corporale.
In conditiile variatiei aportului alimentar, apar modalitati de reglare ulterioara a cantitatii de alimente,
pana la revenirea la greutatea normala.
Lezarea bilaterala a nucleilor ventro-mediali conduce la obezitate, hiperfagie si comportament
salbatic la animalele din experiment.
Lezarea H lateral duce la afagie si emaciere.

Foamea si satietatea
H are rol nu numai in reglarea cantitativa a alimentarii, cat si in reglarea calitativa a ingestiei de
alimente (adica, in aportul si in echilibrul dintre aportul glucidic, lipidic si protidic din alimente).

Metabolismul lipidelor -Este corelat cu metabolismul glucidic


-n H exist neuroni sensibili la nivelul grsimilor din snge, exercitnd un
efect lipostatic al ingestiei alimentare
-Este corelat cu centrii foamei i saietii
Aportul lipidic -Este imatur pana la varsta de un an
Devine major, in cazul lezarii bazei H.
Dereglarea aportului lipidic este intalnit in cateva tipuri de sindroame

Sindroame cu dereglare de aport lipidic


1. Sindromul Babinski Frhlich - semne: obezitate si infantilism genital - Este de natura tumorala
- Este provocat de lezarea H bazal si medial
2. Sindromul Laurence Moon Bardet - semne: obezitate, hipogonadism, deficienta mintala,
deformatii craniene si malformatii congenitale (polidactilie) - Are un caracter ereditar - Nu s-au
evidentiat totdeauna leziuni hipotalamice
3. Sindromul Prader Labhart Willi - semne: obezitate, hipogenitalism, statura mica, tendinta la
diabet zaharat - Probabil nu este ereditar
Metabolismul proteinelor -Este una dintre funciile specifice ale H
Datele clinice arat c arii din H anterior i cel lateral sunt implicate n metabolismul proteinelor i n
meninerea troficitii esuturilor, dovad fiind scderea nivelului de proteine i leziunile aprute n
esuturi, n cazul lezrii acestor zone
Metabolismul glucidelor -Numeroase cercetri au evideniat existena unui centru hiperglicemiant la
nivelul H anterior i a celui lateral, totui acest centru nu este singurul responsabil de controlul
nivelului glicemiei
n plus, n H ventromedial a fost evideniat prezena unor glucoreceptori, care obin informaii asupra
nivelului glucozei din snge, precum i asupra vitezei cu care este consumat glucoza de ctre esuturi
(= viteza scderii glicemiei) efect glucostatic
Este corelat cu centrii foamei i saietii

Hipotalamusul, anorexia i emacierea


Anorexia - Este o dereglare psihologic, care poate avea i cauz hipotalamic

Emacierea - Este lipsa apetenei, asociat cu iritabilitate sau apatie, slbire sever - Moartea poate
surveni ca urmare a complicaiilor
Dac se produce ntre 6 luni i 2 ani, supravieuirea peste aceast vrst este foarte rar
Cauza poate fi de natur hipotalamic (H anterior, aria preoptic)
Reglarea setei i a ingestiei de lichide - Se afl sub controlul anumitor regiuni ale H - H lateral
stimuleaz aportul de ap - H medial inhib aportul de ap
Lezarea minor produce adipsie.
Lezarea major produce adipsie i afagie.
Reglarea aportului de ap este dat de osmoreceptori i de hormonul aldosteron
(corticosuprarenal)
Setea poate fi controlat i de:
- uscciunea limbii
- hipertermie
- aciunea angiotensinei (care regleaz aportul de aldosteron)
- aciunea vasopresinei (care determin reabsorbia apei la nivelul rinichilor)
- tulburri emoionale, tensiune, anestezice i alcool
Diabetul insipid -Rezult din secreia anormal de hormon antidiuretic (vasopresin)
Principalele simptome: sete excesiv i consum exagerat de ap (15 20 litri/ 24 h)
Poate fi temporar (n cazul lezrii tijei pituitare) sau permanent (lezarea H anterior/ medial)
Cauze frecvente: tumori, inflamaii, probleme vasculare sau traumatice - Poate s apar: ca urmare a
unor leziuni, ca o consecin a interveniilor chirurgicale, pe linie familial (ca
Functia de reproducere
Zona tuberala a hipotalamusului este esentiala in mentinerea nivelului bazal de hormon gonadotropic,
in vreme ce aria preoptica este necesara pentru eliberarea ciclica a gonadotropinei (inainte de
ovulatie).
Tumorile aprute la nivelul hipotalamusului implic n multe cazuri (i) disfuncii sexuale: pubertate
precoce sau hipogonadism (cu subdezvoltarea caracterelor sexuale secundare)
Pubertatea precoce: apare n leziuni hipotalamice caudale
Hipogonadismul: se asociaz cu obezitatea, somnolena i diabetul insipid; apare prin lezarea prii
anterioare a tijei pituitare.
La om lezarea unilateral produce rareori simptome (din cauz c proieciile n hipotalamus nu
sunt lateralizate, ca la senzaii).
Pentru apariia simptomelor este necesar distrucia bilateral a hipotalamusului.