DICTIONAR DE PERSONAJE LEGATE DE HUSI SI

TINUTURILE INCONJURATOARE

De multe ori cunoastem perioade istorice doar prin prisma unei

etichetari. Le preluam ca atare, iar eroii lor devin, astfel, usor
descifrabili. Dar, de cele mai multe ori, n istorie, lucrurile nu
evolueaza n acest mod, iar personajele sunt mult mai complicate,
mai... umane, mai supuse regulilor vietii si mortii.

Grigore Callimaki

Fiu al unei familii stralucite, autentic romneasca,

originara din Bucovina, cu numele de Calmasu devenit Callimaki sau Callimachi

n urma ndelungii sederi la Constantinopol, unde membrii ei au ocupat pe rnd
functia de capuchehaie (ambasador) al Moldovei la Poarta si, ulterior, cea de
dragoman,
Tnar, doar 30 de ani, inteligent, prieten cu celebrul calator italian prin tarile
noastre " abatele Giuseppe Boscovich ", interesat de astronomie, administrator
atent si drept, ramas n istorie si prin gestul sau rar n perioada fanariotilor de a
reduce numarul taxelor, iubitor de cultura si mai ales de istorie (la cererea sa,
logofatul Gheorghiachi a scris Condica obiceiurilor vechi si noi ale curtii
Moldovei), el poseda, fara ndoiala, multe calitati.
Izbucnirea razboiului l-a surprins nsa la propriu. Firmanul sultanului n care i se
cerea sa strnga zahereaua (proviziile pentru armata otomana), ncredintndu-i
pentru ndeplinirea acestei sarcini 600 de pungi de galbeni, l va pune n fata unei
teribile alegeri. Caracterul sau slab ncepea sa iasa la iveala... In momente de
ratacire, Grigore a folosit o parte din suma sultanului pentru a-si achita cteva

dintre datoriile pe care le facuse la cumpararea tronului. Creditorii l presau, dar

aceasta decizie nu i-a adus deloc usurarea scontata. A fost doar semnul unei
avalanse fatale de ntmplari si greseli...
Banii ramasi din punga sultanului nu mai erau suficienti pentru proviziile
necesare campaniei. In plus, rapida naintare a rusilor pe teritoriul Moldovei a dus
la capturarea de catre acestia a 5 000 de oi si a depozitelor de grne. Destinatia
fusese schimbata de destin.
Iar, peste toate acestea, domnul, personaj slab, a descoperit ca ordinele sale
erau desconsiderate de boieri, podul de pe rul Larga nefiind construit, artileria
turceasca ramnnd din aceasta cauza nnamolita. In acest timp, partida
boierilor "uneltitori" a trimis o plngere la Inalta Poarta, cernd nici mai mult nici
mai putin dect mazilirea "nesupusului" domn. In plin haos, tnarul si-a pierdut
cumpatul. Cu tara n razboi, neascultat de nimeni, privit ca tradator, si n tara, dar,
mai ales, la Poarta, el a solicitat demiterea sa. Cererea ajunge la Constantinopol,
la cumnatul domnului Nicolae Sutu care, fiind unul dintre nenumaratii creditori ai
domnului, stie ca o data cu cedarea de catre acesta a tronului, deci a sursei de
venit, i disparea si sansa de a mai revedea vreodata sumele mprumutate. Ii
solicita deci lui Grigore Callimaki sa ramna pe tronul tarii si sa si retraga
cererea. Callimaki, extrem de docil, pe fondul unei dezorientari totale, a acceptat.
In acelasi timp, la Constantinopol, n fata rapoartelor extrem de ngrijoratoare de
pe frontul din Moldova, ce ilustrau n mod clar incompetenta domnitorului, s-a
decis mazilirea si aducerea lui n lanturi, la Poarta.
Arestat lnga Husi, unde se afla cu trupele otomane spre a lupta cu rusii, e
adus la Constantinopol si, n scurta vreme, condamnat la moarte, pentru tradare.
Insusi sultanul Mustafa al III-lea (1757-1774) a urmarit ndeaproape ajungerea la
acest verdict, gndindu-l ca o posibila pilda n vremuri de razboi.
2

Mitropolitul Varlaam- In activitatea sa culturara, Vasile Lupu a fost secondat

de catre mitropolitul Varlaam, un carturar distins din acea epoca. Ca scriitor , mitropolitul
Varlaam se remarca prin claritatea si plasticitatea limbii pe care el si-o formeaza in
regiunea Neamtului. Mitropolitul Varlaam, ca toti carturarii epocii, cunostea bine si limba
slava bisericeasca si, probabil, si limba rusa.
Prin activitatea sa carturareasca, mitropolitul Varlaam deschide sirul traducerilor
in limba romana a unui numar mare de carti religioase, care umplu sec al XVII-lea si, al
XVIII-lea. Desigur, aceste carti astazi au un interes pur stiintific. Ele insa contribuie la
dezvoltatrea limbii literare romanesti. Limba romana in aceste traduceri capata putere de
expresivitate pe care noi n-o gasim in sec. al XVI-lea. Ea gaseste o larga raspindire
printre carturari.
Cea dintii traducere a mitropolitului Varlaam este Leastvita (Scara) lui Ioan
Scarariul traducere ce n-a vazut lumina tiparului.
Opera lui I.Scarariul, scriitorul bisericesc din sec. al VII-lea, este un fel de manual
de viata calugareasca, care este compus din 30 de cuvintari, ce corespund la 30 de trepte
ale perfectionarii sufletesti ale calugarilor. Este o scriere ascetica, foarte apreciata de catre
calugari, scriere ce nu este lipsita si de unele calitati literare.
Probabil ca la manastirea Secu, mitropolitul Varlaam incepe traducerea vestitei lui
Cazanii, care este o traducere in romana a Evangheliei invatatoare a patriarhului
Constantinopolului Callist. Cazania lui Varlaam contine in totul 74 de predici la dumineci
si sarbatori mai insemnate. Valoarea literara a acestor predici consta in limba lor, care
capata o putere de expunere, de mladiere noua. In textul Cazaniei se gasesc pasaje de o
rara frumusete, cum sunt cele din Invataturile lui Neagoe Basarab; de exemplu:
Asementea noastra iaste lumina si ochiul trupului, si daca se intuneca mentea cu ginduri
de pacate si cu pohtele lumii acesteia, atunci si trupul si sufletul iaste intunecat.
Cazania mitropolitului Varlaam a avut o influienta extrem de mare asupra vietii
spirituale si religioase a poporului romanesc. Tiparita intr-un numar mare de exemplare,
cartea se raspindeste in toate colturile locuite de romani. Prin continutul ei ortodox, prin
simplicitatea expunerii si prin vigoarea limbii , ea se impune si cetitorilor de rind, nu
3

numai bisericii. O buna parte din predicile mitropolitului Varlaam intra in colectia de
predicicare apare la Alba-Iulia in anul 1699, sub denumirea de Chiriacodromion.
Mitropolitul Varlaam a mai lasat o lucrare, si anume Raspunsurile lui la
catehismul calvinesc. Varlaam, in aceasta mica lucrare polemica ce apare in a. 1645,
combate invataturile lui Calvin, socotindu-i pe calvinisti mai primejdiosi decit paginii,
turcii si tatarii. Acest Catechism, adaus pe langa acela al lui Chiril Lukaris, care, dupa ce
fusese catva timp mazil, cazuse ucis la 1638, chema la lupta. Daca in veacul al XVI-lea
cartile cu tendinte calvinesti putusera trece fara nicio protestare din partea clerului
ortodox din Principate, erau acuma carturari in stare a raspinge atacul. Nu in TaraRomaneasca insa. Aici blandul Teofil nu avea cunostintile trebuitoare pentru o discutie de
dogme si ceilalti ierarhi nu erau mai invatati decat dansul: la Ramnic pastoria Ignatie,
acel preot "sarb" din Nicopol care purtase scrisori de uneltire in folosul lui Matei-Voda
atunci cand el era pribeag in Ardeal, si-l ajutase pe langa puternicul Pasa dunarean Abaza,
iar Stefan, fiul lui Dimitrie si al Dumitrei, teranii din Costesti, care avea carja episcopiilor
de Buzau, nu facuse nici el studii mai inalte, nici nu rasfoise prea mult prin vechile carti
de disputa teologica. Din Chiev si, prin Chiev, din Iasi se intinse scutul de aparare al
ortodoxiei impotriva calvinismului care, plecand in acelasi timp, din Tarigradul
Imparatului si din Balgradul Craiului, parea ca ameninta sa inece constiinta pravoslavnica
a Romanimii intregi.
Era un calugar dupa nevoile timpului si dupa dorinta unui Teofan, unui Petru
Movila, inoitorii ortodoxiei in aceste parti. Nu fiu de boier ca Gheorghe Movila, ca
Anastasie Crimca, poate ca Teodosie Barbovschi, al carui nume de familie il poarta si
sfetnici ai Domniei, ci, ca si episcopul, pe urma Mitropolitul muntean Stefan,
contemporanul sau, un fecior de teran. Se nascuse in partile Putnei, si din aceiasi casuta
de sat pornira alti doi frati cari nu se ridicara niciodata la marire: unul, razas, in Tinutul
Botosanilor, si altul, Stefan; Varlaam si-a impartit averea intre copiii celui dintaiu,
razesul Andreias Motoc si Marita, sotie a preotului domnesc Ursul Cergariu, si intre fiii
celui de-al doilea, Popa Ursul si Toderascu. Fu unul dintre cei dintaiu calugari de la
manastirea lui Nistor Ureche, Secu, unde ajunsese egumen pe la 1610, multamita lui
Anastasie Crimca; aici adaposti el pe episcopul de Roman mazil, Mitrofan.

Inca din 1621, Varlaam mergea la Petru Movila pentru a-i da veste de o minune,
intamplata la Sucevita in 1621, ingreuiarea moastelor Sf. Ioan cel Nou cand Mitropolitul
voia sa le stramute de teama cetelor de Cazaci pradalnici; il trimesese Miron-Voda insusi;
si cu alte prilejuri va fi adus el la Chiev scrisori domnesti, si poate chiar ca a ramas aici o
bucata de vreme, pentru a invata cele ce se pretindeau acum de la un ierarh ortodox, cum
era sortit sa fie el. Trebuie sa fi avut in adevar insusiri sufletesti si daruri de stiinta
deosebite pentru ca sa fie numit de-a dreptul Mitropolit, fara sa fi trecut, dupa obiceiu, cu
zabava indelungata, prin Scaunele de Husi, Radauti si Roman, ai caror episcopi,
Mitrofan de la 1627 la 1633 -, Evloghie intors in locul lui Dionisie la 1631 si
Dionisie, fost de Radauti de la 1631 -, vor fi indurat numai cu greu umilitoarea trecere
cu vederea.
Numai unei pretuiri deosebite a lui Varlaam de Petru Movila si supunerii lui
Alexandru Ilias fata de un asa de puternic fruntas al Bisericii si cel mai sigur represintant
al ortodoxiei, intrun timp cand si Tarigradul avea un Patriarh eretic, i se poate datori o
numire facuta in atat de neobisnuite imprejurari.
La 23 Septembre 1632 se facea hirotonisirea lui Varlaam, si cuvantul de salutare il
tinea insusi Meletie Sirigul, cel mai mare filosof teologic al Grecilor din acest timp: acest
vestit invatat si protosinghel al Bisericii constantinopolitane, autor al unor "Capitole" de
combatere a invataturii calvinesti din "Marturisirea" lui Chiril Lukaris, statu si mai tarziu
in Moldova, capatand de la Vasile Lupu sarcina de a-i preface in greceasca vulgara
argumentarea Imparatului Ioan Cantacuzino impotriva islamismului. De aici va fi scris el,
in 1649, si acel opuscul despre Liturghie pe care i-l ceruse Patriarhul Moscovei, Nicon.
Intre 1646 si 1649 a prefacut in greceste, la Iasi si la Suceava, Viata Sf. Ioan cel Nou.
Trecusera numai cateva luni de la venirea in Domnie a lui Matei si, dupa
exemplul dat de Munteni, "boierii si tara" se ridicara in Moldova asupra lui Alexandru
Ilias si a Grecilor lui. Sprijinitorul strainilor trebui sa plece, iubitorii unei Domnii
romanesti cu boieri romani credeau sa poata avea iarasi pe Voda-Barnovschi, si, intre cei
cari-l intampinara la Iasi, trebuie sa fi fost si acel vechiu credincios care era Varlaam,
noul Mitropolit. "Preoti si calugari" mersera cu el, spune cronica, impreuna cu o sama de
boieri pentru a-l cere de la Poarta, asa precum Grigorie Mitropolitul, Teofil de Ramnic si
unii "popi" facusera cale lunga pana la Constantinopol pentru a cuceri Domnia lui Matei

Basarsb. Dar Matei se intoarse recunoscut de Turci, pe cari-i speriase biruinta lui, pe cand
Barnovschi fu prins si taiat ca sa nu se faca obiceiu din aceste izgoniri de Domni si
alegere de alti Domni dupa placul terii. In locul lui Barnovschi, mort de sabie, veni iarasi
Moise Movila, stapan placut pentru Varlaam, ucenicul fratelui acestuia. Dar el se impaca
bine si cu urmasul acestuia, Vasile Lupu, omul iubitor de lumina, cunoscator de carte
greceasca veche, de si nu in masura pe care o pretind laudatorii lui interesati, mandru si
darnic de cate ori era vorba de o lucrare prin care sa i se pomeneasca numele, in tara si
departe peste hotarele ei, in tot Rasaritul crestin supus Turcilor. Cu acest Domn asigurat
in Scaun, prin bogatia si istetimea sa, prin numarul patronilor tarigradeni, Varlaam putea
sa lucreze mai mult in ce priveste cultura decat chiar cu un prieten trecator ca Moise
Movila.
Vasile-Voda cauta, de la inceputul stapanirii sale, sa faca o biserica, mai frumoasa
si scumpa decat toate celelalte, in care sa aseze, ca la Chiev, o tipografie si o scoala.
Incepu sa prefaca, - ajutand si fratii Cantacuzini din Moldova, Toma si Iordachi, al caror
neam se si ingropa acolo, - manastirea mai veche a lui Golea, care nu fu ispravita insa
decat dupa iesirea lui din Domnie, la 1660. Dar grija de capetenie o are pentru ctitoria sa
cea noua de la Trei Ierarhi, in care pe un trup de piatra ca al manastirii lui Petru Schiopul,
Galata, se pusera podoabele introduse in arhitectura noastra de la inceputul veacului al
XVII-lea, in randul intaiu braiele impletite si rosetele, si, element ce nu se intampina
inainte de dansul, Vasile facu sa se lucreze in fina sculptura, la care va fi intrebuintat
mesteri rasariteni, mii de flori si arabescuri pe lespezile de marmura din care se alcatuiau
paretii. La 6 Maiu 1639 se sfintia aceasta biserica minunata, dar lucrul odoarelor,
policandre, candele, linguri, perdele, legaturi de carti, urma si mai departe, pana la 1641.
In acest an totul era gata in manastirea celor Trei Ierarhi, careia poporul i-a zis, dupa
slavoneste, a Trei Sfetitelor, si Vasile facu sa se aduca de peste Dunare, din
Constantinopol chiar, cu binecuvantarea, castigata prin multe pungi de bani, fara indoiala,
a Patriarhului Partenie, moastele Sfintei Paraschive, care patimise mucenicia in Serbia.
Chivotul fu intovarasit de trei Mitropoliti, Ioanichie de Heracleia, Partenie de Adrianopol
si Teofan de Paleopatre. Domnul insusi, boierimea si, dintre ierarhii terii, Evloghie de
Roman si Gheorghie de Husi iesira inaintea sfintelor ramasite pana la Galati si Ismail;
Vasile insusi intra, mergand in urma lor, cum se vede si intro stampa din vremea lui, la

Iasi, in ziua de 13 Iunie 1641, - an, adauge inscriptia de pe chivot, cand si Domnului i sa
nascut, dupa slabanogul Ioan-Voda, un al doilea fiu, botezat Stefan -, frumos nume
domnesc vechiu -, caruia, in inscriptia citata, scriitorul, de buna sama Varlaam insusi, ii
ureaza viata indelungata. Indata se intemeie si scoala, care trebuia sa deie, ca si scoalamodel din Chiev, de la "Obitel Bratcaia", invatatura de greceste si slavoneste in acelasi
timp, poate si cu oarecare notiuni de latineste, ca si aceia. La 15 April 1641, Vasile-Voda
cumpara de la boierul Mihail Furtuna, fost Mare-Comis, cu 200 de lei, casa din Ulita
Ciobotareasca, langa "halesteul Bahluiului". Aici se facu scoala, si Varlaam capata de la
Petru Movila pe insusi rectorul de pana atunci al celei din Chiev, ieromonahul Sofronie
Pociatchi, care, ca egumen si director, lucra in Iasi in iarna urmatoare; cativa dintre tinerii
cari-si mantuisera cursurile acolo il intovarasisera, si e pacat ca nu stim numele tuturor
acestor vechi profesori straini ai Moldovei, incatusata inca in cultura veche slavona si in
cea noua greceasca. Materiile erau tot cele obisnuite la Chiev, adeca acelea ce se predau
si in Colegiile iesuite din Apus, ori si in cele din Polonia ale Ordinului: gramatica,
retorica, dialectica, aritmetica, musica, geometrie, astronomie si teologie.
Pe cand se intemeia o scoala ca aceasta, menita sa deie buni scriitori de hrisoave
solemne, intelegatori de slavona bisericeasca si, cred, si un carturar adevarat, cum a fost
Nicolae Milescu Spatarul, - Varlaam se gandea si la tipografie.

Mitropolitul Dosoftei
Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din
sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. Acest Dosofteiu
mitropolitul scrie Ion Neculce nu era om prost defelul lui; era neam de mazil, prea
invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si
deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla
om ca acesta.
Datele noi care s-au gasit in ultimul timp au permis a se stabili ca eruditul
mitropolit al Moldovei se tragea dintr-o familie de negustori din Lvov, Papara, de origine
macedoromana. Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adanca in viata religioasa a
Moldovei, dandu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea

de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei
culturale din epoca lui Vasile Lupu.
Principala opera a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a vazut lumina
tiparului este Psaltirea in viersuri, care apare in anul 1673, intr-un orasel polonez, Uniev.
A tradus aceasta carte din slavoneste. Aceasta traducere a vazut lumina tiparului in anul
1680.
In Molitvelnicul lui (1681) si in Parimiile aparute in anul 1683, Dosoftei tipareste
o lunga Cronologie a tarii Moldovei, scrisa in versuri silabice, compusa din 136 rinduri.
Are si niste versuri dedicate patriarhului Moscovei, Ioachim. Importanta Psaltirii in
versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastra veche este foarte mare. La
sfarsitul Psaltirii, Dosoftei tipareste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea
neamului romanesc.
Tot la tipografia din Uniev, mitropolitul Dosoftei publica in anul 1673 un Acatist
talmacit de pre limba slavoneasca pre limba romaneasca prin iubirea de munca si rivna
Preasfintitului chir Domnului parinte Dositei, mitropolitul Sucevei. Probabil ca este o
retiparire a unei parti, Acatistul Maicii Domnului; din Precinstitele Acatiste a lui Petru
Movila, aparuta la tipografia din manastirea Pecersca in anul 1629.
In 1679 tipareste o Liturghie, tradusa de el din limba greceasca, cu numeroase
note scrise in limba greaca. Si Psaltirea slavo-romana, pe care o tipareste la Iasi in anul
1680, este tiparita la tipografia sa.
O insemnatate mare pentru literatura noastra veche are monumentala opera
cunoscuta sub titlul Viata si petreacerea svintilor sau Proloagele.
Intreaga scriere a lui Dosoftei cuprinde patru volume mari, tiparite intre anii 16821686. Opera lui Dosoftei in mare parte este o compilatie a lui proprie, alcatuita sau
tradusa dupa mai multe izvoare, cum spune el, de pre greceste si de pre sirbeste.
In anul 1683, mitropolitul scoate o a doua editie a Liturghiei lui, completata cu
rugaciuni noi. In acelasi an, el tipareste o noua lucrare, intitulata Parimiile preste an. Este
o colectie de slujbe si rugaciuni, care se intrebuinteaza in biserica la serviciile divine ce
se oficiaza seara.
De asemenea, el traduce si trimite la Moscova si Kiev Epistolele lui Ignatie,
arhiepiscopul de Antiohia.

Moldova, dupa cum vedem, ne-a lasat o intreaga literatura istoriografica scrisa in
slavoneste, o bogatie de cronici de tot felul.
Din soborul vrednicilor vladuci ai Bisericii noastre, din pronaosul frescelor seculare,
din pridvorul tiparnitei sale de la Iasi, din galeria ctitorilor culturii romanesti, ne iese in cale
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei. Dupa trup, fiu al tinutului sucevean, nascut in 1624, iar
dupa duh al sanctuarului monahal de la Probota, din 1648, cand a primit numele de
Dosoftei. Simtind chemarea tainica a rolului sau in viata Bisericii, cu studii temeinice, si-a
indestulat setea de cultura, mai intai in Scoala domneasca din manastirea Trei Ierarhi, din
Iasi si apoi la celebra Scoala a Fratiei Ortodoxe din Lvov. Cu o viata filocalica pe masura
monahismului vremii, la numai 34 de ani, Dosoftei este chemat, in 1658, sa pastoreasca,
pe rand, eparhiile Husi si Roman. In 1671 devine Mitropolit al Moldovei, pana la 1686,
cand a luat drumul greu al pribegiei in pamant strain, in Polonia.
Aici, inconjurat de cativa ucenici, a continuat o foarte bogata activitate teologica,
literara si de traduceri, pana la trecerea sa la viata cea vesnica, in 1693. Daca mormantul
sau nu se mai cunoaste, zestrea ostenelilor sale, roade ale talentului sau de versificator,
traducator, scriitor si contemplator al adevarurilor celor mai presus de fire, constituie
marturii ale existentei si nemuririi acestui Parinte spiritual al poetilor romani de dupa el si
Ctitor al limbajului liturgic prin Liturghierul tradus si tiparit la Iasi la 1679 ca dar al limbii
romane, biruitoare in cultul Bisericii. Transliterat de catre Mitropolia Moldovei in 1981, ca
si Psaltirea in versuri, in 1974, aceste doua carti dau la iveala un intreg univers de frumuseti
literare si talmacesc credinciosia cu care Biserica a pastrat fondul de cuvinte, incat ele pot fi
folosite si astazi, cu intelesul liturgic al cuvantului.

Antiohie Jora
a fost Mare Logoft al Moldovei n sec. XVII-XVIII.
Unul dintre cei mai activi Joreti a fost fiul lui Gavril Jora sulgerul, Antiohie (Antohi)
Jora mare logoft.
Antiohie Jora fusese cstorit cu Ecaterina. Cunoatem numele copiilor dintr-un pomelnic
al mnstirii Sucevia. Acetia sunt: Toader, Safta, Niculai, Gheorghe, Marga, Ilinca i
pre Ieremie Jora banul

La 10 august 1681, l aflm pe Antiohie Jora n dregtorie de mare cmra. ntre anii
1695 i 1701, Antiohie Jora fusese, pentru o perioad, hatman, conform unui document
emis dup 8 decembrie 1695. La 3 octombrie 1700, este menionat ca mazil, fost hatman.
La 24 decembrie 1703 s se afle n cea mai nalt funcie din aparatul de stat al rii
Moldovei, mare logoft, fcndu-i-se danie moia unor rzei din satul Vleni i
Stolniceni pe Brlad, partea Bumbretilor, pentru mult bine ce le-a fcut, scondu-i
de la o nevoie.
n domnia lui Nicolae Mavrocordat, Antiohie Jora redevine mare logoft, astfel l
atestm la 6 noiembrie 1712, semnnd o ntritur . n aceast dregtorie este menionat
pn n 1714, cnd pentru ultima dat apare ca mare logoft, la 18 septembrie . ns la 29
martie 1715 este mazil, fost mare logoft, ndeplinind o misiune domneasc. n timpul
campaniei lui Petru cel Mare n Moldova, Lupul Costachi mare vornic i Antiohie Jora
hatman sunt numii lociitorii domnului.

Sava II
La 19 ianuarie 1709, domnitorul Mihail Racovi i ntiineaz pe locuitorii oraului
Hui de numirea lui Sava II n scaunul Episcopal .
Ierothei
n anul 1744, la 27 iulie, Ioan Mavrocordat d o carte episcopului Ierothei pentru
aprarea de mpresurare a Moiei Toporului, proprietate a Episcopiei
La 23 mai 1672, Alexandru Ramandi, mare pitar, fiul lui Constantin Ramandi vistier,
druiete Episcopiei Huilor i episcopului Ioan, pentru pomenire, moia Podul lui Topor pe
Prut, n inutul Lpunei, cu loc de sat n inutul Flciu, moie druit moului su Chiri
postelnic de ctre Constantin Movil voievod
O alt moie n Lpuna, Sratul, este druit Episcopiei Hui de ctre clugria
Negraia, fata lui Dumitracu al Mirloei, din Stnileti, la data de 7 ianuarie 1759.
In 1761, Dumitracu Palade, mare vornic al rii de Sus, d lui Inochentie, episcop de
Hui, satul Voloseni, din inutul Flciu, primind n schimb satul Cioriceti, blile Lpuna,
Lpunia i patru pogoane de vie n Hui, la Dealul Pleii.

10

1763, Vasile Grdea, mpreun cu soia sa, au fcut danie episcopiei partea lor din
moia de la gura Lpunei.
La 1794, Gheorghe Cerchezu a druit episcopiei partea sa din moia Lpunei 41, iar n
iunie 1800, Iordache Fote a dat n arend Episcopiei Huilor, pentru patru ani, cu suma de 325
lei pe an, moia Rbia, mpreun cu podul de peste Prut.
la 18 aprilie 1809, n Episcopia Huilor fiinau: o mnstire (Cpriana, nchinat
Sfntului Mormnt), 14 schituri (dintre care Clreuca era nchinat tot Ierusalimului). Se
adugau 346 de biserici cu 642 de preoi, 81 de diaconi i 273 rcovnici 52.
Dimitri Spiru Povlu
12 martie 1859 aflm c Episcopia Hui sprijin pe Dimitri Spiru Povlu, interesat de
amplasarea unui pod umbltor peste Prut, n dreptul moiei Rnzeti, care s-a adresat n acest
sens ctre arhiereul Calinic Miclescul Hariupoleos, locotenent episcop de Hui, deoarece
urmrea relansarea comerului cu Brladul. Importana podurilor peste Prut era foarte mare,
cci asigura legtura ntre cele dou pmnturi romneti.
Astfel, Dimitri Spiru Povlu declar c: La moiile mele Goteti i Ciobalaccii, din
inutul Cahulului, ce sunt din stnga Prutului, vrnd a face cu a mea cheltuial un pod trector
pe apa Prutului, pentru mplinirea trecerii locuitorilor, cu care pod urmeaz s cheltuiesc
sum peste 1000 galbeni, osbit de alte podee ce se mai fac pe es peste grlile ce sunt
curgtoare din apa Prutului. Iar capul acestui pod de dincoace, de pe moia Rnztii, din
inutul Flciu, ce este proprietate a Sfintei Episcopii Hui.
Vasile Ciureanu,
cantor la biserica Episcopiei Hui, nscut n localitatea Bodeti, judeul Vaslui, a fost
numit profesor al colii de cntrei bisericeti din Hui n anul 1902.

Scarlat vod Ghica

inutul Greceni este atestat la 1 august 1758, cnd Scarlat vod Ghica
poruncete uurgiilor de la inutul Greceni s nu perceap uurul de pe
arturile fcute de ttari pe trei moii ale episcopiei Huilor
.

11

NICOLAE NEGUR
1832 1884
Fondatorul colii de chirurgie, precursoare a Facultii de Medicin Iai
nvmntul medical i croiete cu destul greutate drumul pe meleagurile Moldovei. Dac
coala de Moae, organizat prin Aezmntul colar din 1851, i va deschide porile un an
mai trziu, la struina domnitorului Grigore Ghica, care ofer pentru aceast instituie casa
printeasc din ulia Goliei, organizarea colii de chirurgie, prevzut de aceeai lege, cu
scopul de a pregti chirurgi pentru ocoale, trguoare i mnstiri a fost amnat sine-die.
n toamna anului 1859, un tnr medic, Nicolae Negur, originar din Hui, cu studii
medicale efectuate n Germania i cu doctoratul n medicin i chirurgie susinut la Berlin,
devenit medic primar la Spitalul Central Sf. Spiridon din Iai, ia iniiativa de a nfiina un
curs de chirurgie care s constituie baza pentru constituirea Facultii de Medicin din Iai.
Pentru a deschide acest curs, att de necesar tineretului studios, dornic de a cunoate
tainele medicinii, doctorul N. Negur face o ntmpinare la Ministerul Instruciunii Publice
din Moldova, care i aprob iniiativa i solicit sprijinul Epitropiei Sf. Spiridon pentru a-i
pune la dispoziie spaiul necesar i materialele trebuincioase cursului. Epitropia, motivnd
lipsa de spaiu pentru bolnavi, amn onorarea solicitrii doctorului Negur. Acesta nu
dezarmeaz i, avnd sprijinul domnitorului Al. I. Cuza, se adreseaz Academiei Mihilene,
care i pune la dispoziie o sal de curs n localul su, astfel c prima prelegere a cursului de
chirurgie are loc la data de 3 decembrie 1859.
Tot doctorului Negur i revine meritul de a elabora programul de nvmnt i
regulamentul de organizare i funcionare a cursului. Admiterea la acest curs era condiionat
de absolvirea a cel puin 4 clase gimnaziale n cadrul Academiei Mihilene.
A predat un curs bine structurat, ncepnd cu anatomia omului, urmat de noiuni
principale de fiziologie, dup care n semestrul al doilea urma patologia chirurgical. Ambele
pri ale cursului au fost nsoite de demonstraii practice. n completarea cursului de
chirurgie se preda un curs de farmacie susinut de magistrul Iosif Mihilescu. La terminarea
cursului s-a susinut un examen de absolvire n faa unei comisii format din personaliti
medicale ale vremii, doctorii A.Ftu, Ghe. Cuciureanu, profesorul de chimie t. Micle de la
Academia Mihilean. Comisia examinatoare a dat o apreciere bun pregtirii cursanilor,
calitatea de profesor fiindu-i recunoscut prin Decret Domnesc dat de Al. I. Cuza la 30
ianuarie 1860. Din cauza pregtirilor care se fceau pentru deschiderea Universitii din Iai,
n cadrul creia trebuia s funcioneze i o Facultate de Medicin, cursul su de chirurgie nu
va mai figura n programa Universitii.
Majoritatea personalitilor vremii, care se gndeau la posibilitatea nfiinrii la Iai a
unei Faculti de Medicin, voiau ca statul s-i asigure de la nceput condiii bune de lucru,
comparabile cu ale facultilor similare din Occident. n acest sens, comisia care a asistat la
examenele finale ale cursului de chirurgie ale doctorului Negur a apreciat pozitiv
cunotinele cursanilor i efortul profesorului, dar condiiona continuarea cursurilor de
crearea unei baze materiale adecvate, solicitnd ministerului de resort amenajarea unui
amfiteatru de anatomie, care s aib la dispoziie cadavre, instrumentar pentru disecii,
colecii
76 Istorie Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2007, Vol. 3, Nr. 1 [ISSN 1584 9341]

12

13

anatomice, o grdin botanic bine organizat, un laborator de chimie, clinici de

specialitate. Realizarea acestor solicitri nsemna din partea statului alocarea unor investiii
importante.
La deschiderea Universitii, pe 26 octombrie 1860, aceste cerine nu puteau fi
realizate, iar Facultatea de Medicin, sau mcar o coal de chirurgie, n-a putut s-i ocupe
locul cuvenit ntre celelalte faculti. Susintorii crerii facultii, ntre care Dr. N. Negur,
erau de prere c toate condiiile cerute pentru asemenea instituie existau la Iai: localul
putea fi oferit de Academia Mihilean, amfiteatrul de anatomie se putea amenaja n cadrul
Spitalului Central Sf. Spiridon, la Spitalul Militar sau la Institutul Gregorian, grdina
botanic exista la Iai (fusese nfiinat i organizat de ctre A. Ftu), iar clinici medicale
pentru studeni funcionau deja la spitalele Epitropiei Sf. Spiridon, laborator de chimie era
amenajat la Academia Mihilean i era condus de Prof. t. Micle.
Convins c acest prim curs de chirurgie, pe care l-a susinut a fost util n aciunea de
iniiere a tinerilor n domeniul chirurgiei, N. Negur va solicita, la 7 septembrie 1860,
continuarea cursului su i numirea pentru anul colar urmtor a trei profesori, remunerai de
ctre stat: un profesor de anatomie teoretic, disecie i chirurgie, unul de fizic i un profesor
de botanic. Consiliul colar, organ consultativ al Ministrului Instruciunii, i d aviz
favorabil i propune s fie numii profesori pentru catedrele de anatomie, chirurgie i
farmacie.
M. Koglniceanu, primul ministru al Moldovei i Ministrul Instruciunii dup Unirea
Principatelor, voia ns nfiinarea la Iai a unei Universiti care s includ toate cele patru
faculti i, n acest sens, recomand Consiliului colar elaborarea statutelor Universitii.
Cu ocazia unei edine a Consiliului colar, la 7 octombrie 1860, doctorul N. Negur
prezint un proiect de statut pentru Facultatea de Medicin. Consiliul colar nu a luat n
discuie statutul elaborat de dr. Negur, formnd o comisie care s se ocupe de elaborarea
acestuia.
Fiind numit prin Decret Domnesc profesor la coala de Chirurgie, Consiliul
Academic al Universitii, ntrunit n prima sa edin la 28 octombrie 1860, l invit la
lucrrile acesteia. Dr. N. Negur insist n cadrul edinelor Consiliului Academic s se
procedeze de urgen la numirea a nc doi profesori pentru ca Facultatea s-i deschid
cursurile, dar majoritatea membrilor din Consiliu considerau c la Iai nu exist suficieni
medici bine pregtii pentru a preda cursurile la un nivel corespunztor, iar chemarea de
medici strini era cu desvrire exclus. Aceste discuii treneaz pn n 1861 cnd intervine
o criz ministerial, Mihail Koglniceanu prezentndu-i demisia din Guvern. Noul ministru
al Instruciunii, dr. Gh. Cuciureanu, intr n conflict cu autoritile universitare, fiind pus n
pericol nsi existena Universitii.
n 1862, n urma recunoaterii actului Unirii Principatelor, se face unificarea
instituiilor administrative din cele dou Principate. n aceste condiii, se vehiculeaz ideea
organizrii unei singure Universiti cu faculti care s funcioneze la Bucureti i la Iai.
Domnitorul Al. I. Cuza nu mprtete aceast idee i, la 5 decembrie 1864, promulg Legea
Instruciunii Publice prin care se nfiineaz dou Universiti, una la Bucureti i alta la Iai,
fiecare cu cte patru faculti. Vznd c la Iai exista o opoziie important la ideea
nfiinrii unei Faculti de Medicin, dr. N. Negur pleac la Bucureti unde este numit ca
profesor de medicin legal i toxicologie la coala Naional de Medicin i Farmacie. n
capitala rii public o lucrare, Migrena (1868) i scrie un tratat de Higien public i
privat (1873). Dovedete reale nclinaii filozofice n articolele sale Viaa, existena i
moartea i Voina, putina i rbdarea, ambele scrise n 1865.

14

S-a stins din via n septembrie 1884, la 5 ani dup nfiinarea Facultii de Medicin
de la Iai, probabil cu regretul c nu a avut posibilitatea de a se fi numrat printre profesorii
acestei instituii.
E. Trcoveanu

Mihail Koglniceanu (18171891)

Mare om politic, orator nentrecut, istoric, scriitor. S-a nscut la Iasi dar a
petrecut mare parte a copilriei sale la mosia printilor din satul Rpi, din judetul
Vaslui, sat care astzi i poart numele. Cariera sa politic s-a mpletit cu cea
literar. A jucat un rol major n Unirea Principatelor, a fost prim-ministru n
vremea lui Alexandru Ioan Cuza, ministru de Externe (1877), ministru
plenipotentiar al Romniei la Paris, senator si deputat de Flciu. Pe lng opere
istorice a creat si proz, a fost la un moment dat si director al Teatrului National
din Iasi, alturi de Vasile Alecsandri si Constantin Negruzzi.

Gheorge Focsa (19031995) s-a nscut la Suletea, n judetul Vaslui si a

urmat Liceul Cuza-Vod din Husi. A fost etnograf cu merite deosebite n
fundamentarea teoretic si realizrile practice ale muzeografiei romnesti.
In anul 1948 Muzeul Naional al Satului "Dimitrie Gusti" i redeschide porile
pentru public, iar la conducerea sa este numit Gheorghe Foca, fost student al
profesorului D. Gusti i membru al echipelor de monografiti
Lucrri publicate
Contribuie la cercetarea mentalitii satului. Convorbire cu Grigorie Loghie din
Runcu-Gorj (1932)
Aspectele spiritualitii steti (1937)
Le village roumain pendant les fetes religieuses d'hiver (1943)
Aspecte ale civilizaiei rneti (1944)
Elemente decortive la bordeiele din sudul regiunii Craiova (1957)
Evoluia portului popular n zona Jiului de Sus (1957)
Arta popular n Republica Popular Romn. Port, esturi, custuri (1957)
ara Oraului. Studiu etnografic. Cultura material (1957)
Gheorghe Foca, Muzeul Satului (1958)

15

In timpul lui Gheorghe Foca au fost fundamentate direciile de dezvoltare a

muzeului, pe baza unor criterii multiple: istoric (reprezentarea habitatului
traditional i implicit a culturii populare n dezvoltarea sa spaial, ntre
secolele XVII-XX), social, geografic (gruparea monumentelor pe provincii
istorice), economic (tipologia gospodriei n funcie de ocupaii i
meteuguri), artistic (prezena esteticului ca valoare implicit sau explicit),
al autenticitii i tipicitii
Timp de 30 de ani a condus Muzeul Satului din Bucuresti.
-- prefectul - conductorul misiunii apostolice (vice-prefectul sau prefectul) Giovanni Maria
Ausilia la 1745, menioneaz c domnitorul { Ioan N. Mavrocordat} a dat o
sentin favorabil misionarilor n ceea ce privete recuperarea unei moii ce
aparinuse bisericii catolice din Hui.

Biserica din sudul Moldovei

Biserica din sudul Moldovei era supus episcopului de Roman
care se afla la Galai. La 1808 ruii au fcut o episcopie la Akerman
(Cetatea Alb) pentru Gavriil Bnulescu. Dup anexarea Basarabiei
vor fi dou episcopii cea a Hotinului i cea a Chiinului.
Avnd rspundere de Soroca i inutul ei, episcopia Huilor avea
anumite posesii n inut care aparineau episcopiei. La 18 decembrie
1748 Irofteiu de Putna, Episcopul Huilor, dispunea prin cartea sa s
opreasc o parte din averea clugrului Nicodim, fostul preot Neculai
din Soroca, pe seama episcopiei casele, jicnita, iar pivnia i-a fost
dat lui Pavai Ciuri.
Ierotheu milostiu Bojaiu Episcopul Huii.
Datm scrisoarea noastr la mna lui Pavai Ciuri precum s se
tie: pentru casa i o pivni ci au rmas de la rposatul popa Neculaiu
ci s-au clugrit la episcopia Huilor numele lui Nicodim: i pentru
toati niam socotit naintea d-msale Costandin Donich vel medelnicer
fiind ispravnic ot Soroca. Si casle au rmas s fie la Episcopie i
bordeiul i jcnia i altele, toate pe lng cas. Iar pivnia s-au socotit
i s-au dat lui Pavel Ciuri. Si pentru un zapis ci s-au aflat de la Ciuri,
cel btrn de vnzare pivnii s-au gsit ru, e unde s-ar afla s nu s
ie n seam, cci noi toati li-am socotit i li-am azat. Si pentru
ncredinare am dat i noi aceast scrisoare. Si Pavai Ciuri nc au dat
scrisoare la mna noastr, c di s-ar tmpla s marg la vro judecat s
fie de ndreptare, aciasta.
Velet 7257, Decembrie 18.
Si aciasta aezare i de bun voie tocmal s-au fcut naintea

16

noastr, Constandin Donici, vel medelnicer."

Dup 4 ani, n iulie 9, 1753 acelai Pavai Ciuri, care se d c e
feciorul lui Chiriac Ciuri, vinde Episcopului de Hui Inochente de
Putna pivnia la pre de 20 lei.
La 1757, Constantin Racovi, innd faptul c din neajungerea
cheltuielii i din deprtarea locului s tmpla de merg foarte rar
episcopii la acel inut, pentru cercetarea nordului cretinesc i a BISERICA
eparhiei sale", ddu episcopului de Hui, Inochentie, o bucat din locul
gospod al trgului Sorocei, i anume ntre moia vistierului Aristorho,
Liubenia (Rublenia), ntre velniele jidoveti de rachiu, ntre cursul
Nistrului i moia Cosuii, a lui Nicolae Racovi, precum i brudina
noului pod de la Soroca, scos de supt stpnirea cpitanilor celor mari .. - Q
i ispravnicilor care luau pn atunci prclbia de la ele.

17