1.Conceptul de comunicare.

Comunicarea reprezint un proces de interaciune ntre persoane, grupuri, ca relaie mijlocit

prin cuvnt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei, indivizii i mprtesc
cunotine, experiene, interese, atitudini, simminte, opinii, idei. Privit ca proces, comunicare
consta n transmiterea i schimbul de informaii (mesaje) ntre persoane. Comunicarea, nseamn
a spune celor din jur cine eti, ce vrei, pentru ce doreti un anumit lucru i care sunt mijloacele
pe care le vei folosi pentru a-i atinge elurile. In acest sens, a comunica nseamn i a tcea, a
atepta rspunsul, reacia celui cruia ai vrut s-l anuni c exiti i chiar vrei s-i spui ceva.
Comunicarea, este definit de ctre majoritatea specialitilor - ca un proces prin care un
emitor transmite o informaie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce
asupra receptorului anumite efecte. ncercnd s confere comunicrii o nuan de riguoare,
coala de la Palo Alto, a formulat principii (axiome) ale comunicrii. Acestea sunt:
- comunicarea este inevitabil sau non-comunicarea este imposibila; conform acestui
principiu tot omul comunic, orice comportament are valoare comunicaional, indiferent dac
exist sau nu indici, semne sau semnale.
- comunicarea se dezvolta pe doua planuri: planul coninutului i planul relaiei. Primul ofer
informaii, iar al doilea ofer informaii despre informaii
- comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat n termeni cauz-efect sau stimulrspuns; aceasta se datoreaz faptului c, omul, comunic n fiecare moment cu ntreg trecutul
sau i cu toate experienele acumulate.
- comunicarea se bazeaz att pe informaie n forma digital (procesat de sistemul nervos
central), ct i pe informaie analogic(procesat de sistemul neurovegetativ)
- comunicarea implic raporturi de putere ntre parteneri, iar schimburile care au simetrice loc
ntre ei pot fi simetrice sau complementare; n schimburile parteneri comunica de pe poziii de
egalitate, iar n schimburile complementare, adoptcomportamente compatibile sau joaca roluri
distincte, au putere diferit, statut social sau ierarhic diferit.
- comunicarea implic procese de acomodare i ajustare a comportamentelor; oameni sunt
diferii, percep diferit realitatea i au interese obiective diferite.
1. Scopul comunicrii.
Ori de cte ori vorbim sau scriem, ncercm s convingem i s ne convingem, s explicm ,s
informm sau s fim informai, s educm sau s fim educai,s impresionm, s amuzm i s
ne amuzm,a ne exprima puncte de vedere, sau s ndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul
procesului de comunicare, urmrim ntotdeauna patru scopuri principale:
- s fim auzii sau citii (receptai);
- s fim nelei;
- s fim acceptai;
- s provocm o reacie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei opinii).
2. Elementele comunicrii.
In cadrul comunicri ntlnim, mai multe elemente :
- emitorul, este un individ, un grup sau o organizaie care: posed informaie mai bine
structurat dect receptorul; presupune o motivaie (stare de spirit); presupune un scop explicit
(alturat mesajului) i unul implicit (motivul transmiteri mesajului, uneori necunoscut
receptorului);
- receptorul este, de asemenea, un individ, un grup sau organizaie - cruia i este adresat
mesajul sau intra n posesia sa n mod ntmpltor; primete mesajul ntr-un mod contient i sau
subliminal. Dup tipul de ascultare a mesajului, receptorii sunt: cei care ascult pentru aflarea de
informaii; cei care fac o ascultare critica; cei care fac o ascultare reflexibil; cei care ascult
pentru divertisment, etc.
- mesajul, l constituie ansamblul format din informaii obiective, judeci de valoare care privesc
informaiile i judecii de valoare i triri personale n afara acestor informaii etc.; de fapt
mesajul include datele, informaiile transmise i cadrul de simboluri prin care se ofer un neles
specific, particular acestor date, informaii.
- decodarea, presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaiunea corespunztoare
codrii, la nivelul receptorului de aceast dat.

- feedback-ul, element important al comunicrii; ne arat msura n care mesajul a fost neles,
crezut i acceptat. Feedback-ul n calitatea sa de informaie trimis napoi la surs, poate fi
pozitiv (atunci cnd ndeplinete un rol de motivare) sau negativ (cnd urmrete un rol
corector), imediat sau ntrziat.
- canalul de comunicaie, reprezint calea care permite difuzarea mesajului. In sens larg, el
definete totalitatea posibilitilor fizice de comunicare, iar n sens restrns, este vorba de modul
de structurare a comunicrilor n cazul unui colectiv relativ la distribuia n spaiu a persoanelor.
- contextul comunicrii, reprezint cadrul fizic i psihosocial n care comunicarea are loc.
Contextul comunicrii este influenat de factori ca: contextul fizic; contextul psihosocial;
proximitatea (distana dintre emitor i receptor); similaritatea (dat de interese, credine,
activiti i scopuri comune); apartenena de grup.
Dimensiunile contextului comunicrii sunt: fizic, psihosocial, temporal, climatul, etc.
14. Bariere (obstacole) n calea comunicrii.
Factori care pot face comunicarea mai puin eficient, sau chiar s eueze complet sunt:
- diferene de percepie modul n care noi privim lumea este influenat de experienele noastre
anterioare, astfel c persoane de diferite vrste, naionaliti, culturi, educaie, ocupaie, sex,
temperament etc. vor avea alte percepii i vor interpreta situaiile n diferite moduri;
- concluzii grbite deseori vedem ceea ce dorim i s vedem i s auzim ceea ce dorim s
auzim, evitnd s recunoatem realitatea n sine;
- stereotipii riscul de a trata diferite persoane ca i cnd ar fi una singura;
- lipsa de cunoatere este dificil s comunicm eficient cu cineva care are o educaie diferit de
a noastr, ale crei cunotine n legtur cu un anumit subiect n discuie sunt mai reduse;
-lipsa de interes ale interlocutorului fa de mesaj;
- dificulti de exprimare;
- emoiile puternice att ale emitorului ct i ale receptorului;
- lipsa de ncredere a interlocutorilori;
- personalitatea diferenele dintre tipurile de personaliti (ciocnirea personalitilor) pot cauza
probleme de comunicare, dar i, propria noastr percepie a persoanelor din jurul nostru este
afectat.
Potenialele bariere de comunicare nu depind numai de noi, respectiv receptor i emitor, ci i
de condiiile de comunicare, pe care trebuie s le cunoatem i s le controlm pentru ca
procesul de comunicare s capete ansa de a fi eficient.
7.FORMELE DE COMUNICARE
Tipurile de comunicare.
Literatura de specialitate distinge o mare varietate de forme ale comunicrii, oferit de
diversitatea criteriilor de clasificare a acestora. Acestea se regsesc, ntr-o form sau alta, n
urmtoarele tipuri:
- comunicarea intrapersonal: se refer la felul n care comunicm cu noi nine. In cadrul
acestui tip de comunicare se construiesc nelesuri i se evalueazconexiunile inverse.
-comunicarea interpersonal: se refer la comunicarea cu cei din jurul nostru, n care fiecare
se adreseaz fiecruia, ntr-o form formal i structurat sau ntr-o form informal i
nestructurat. In astfel de comunicare vorbim cu una sau mai multe persoane i lucrm de la
egal la egal. Are urmtoarele trsturi: ntlnirea fa n fa;
particularizarea rolurilor participanilor (implic persoane cu roluri diferite); comunicarea se
produce n ambele sensuri.
- comunicarea n grup restrns: se refer la comunicarea cu trei sau mai multe persoane. In
acest caz: se lucreaz mpreun pentru a se ajunge la un consens; se stabilete o anumit
convingere de grup; se lucreaz mpreun cu ali pentru a rezolva probleme.
- comunicarea public:se refer la comunicarea cu grupuri mari. Este tipul de comunicare de
care oamenii se tem cel mai mult. Cnd comunicm n acest fel, ne 6caracterizeaz urmtoarele
aciuni: suntem angajai n relaia vorbitor-auditor i, primim mai multe conexiuni inverse.
- comunicarea n mas: presupune comunicarea prin mass - media. Acest tip de comunicare
implic urmtoarele: comunicarea se face prin intermediul radioului, televiziunii, filmelor,

ziarelor, revistelor etc.; vorbitorul i auditorul sunt izolai i, astfel, conexiunea invers este
limitat.
In cadrul acestor tipuri de comunicare, dar mai ales n cea interpersonala, regsim comunicarea
verbal, comunicarea nonverbal si comunicarea scrisa.

8. Comunicarea verbal.
Comunicarea verbal reprezint modalitatea cea mai ntlnit ca form de comunicare. Se
deosebete de celelalte forme de comunicare prin cteva caracteristici:
- presupune un mesaj, ce trebuie s conin elementele structurale, de actualitate, interes i
motivaie pentru asculttor, claritate i coeren intern etc.;
- presupune oferirea unor suporturi multiple de nelegere a mesajului, n care cel mai important
este cel iconic i, totodata, presupune concordana dintre mesajul verbal i cel nonverbal, n care
cel din urm are un rol de ntrire;
- este circular i permisiv, n sensul c permite reveniri asupra unor informaii, detalieri care nu
au fost prevzute atunci cnd a fost conceput mesajul;
- este puternic influenat de situaie i ocazie: acelai mesaj poate fi receptat diferit de acelai
receptor n funcie de dispoziia motivaional, factorii de oboseala i stres, condiii favorizante
sau nu ale contextului comunicrii;
- este puternic influenat de caracteristicile individuale ale emitorului i receptorului;
- posed i atributele necesitii umane nevoia omului de comunicare.
Comunicarea verbala are n centrul demersului su limbajul articulat (vorbirea) i limbajul vocal
nearticulat (paralimbajul). Vorbirea, reprezint cea mai simpl i mai evoluat modalitate de
exprimare a nuanelor afective dar i a gndirii abstracte, raionale. Paralimbajul include diverse
modaliti sonore (volum, ton etc.),ritm,
intensitate, fluen,vitez, folosirea pauzelor etc.; reprezint un bogat mijloc expresiv
comunicativ in cadrul unui dialog.
In cadrul comunicrii verbale ntlnim urmtoarele forme i structuri compoziionale: cuvntul,
intervenia, alocuiunea, toastul, conferina, dezbaterea, dizertaia, discursul s. a.
- cuvintele, sunt sunete i semne care servesc omului pentru a construi mesaje. Cu ajutorul
cuvintelor se realizeaz vorbirea i scrierea uman. Astfel, se afirm ca ideea care nu caut s
devin cuvnt este o idee proast, iar cuvntul care nu caut s devinaciune este un cuvnt
prost (cf. Louis Pauwels si Jacques Bergier, Dimineaa magicienilor. Introducere in realismul
fantastic, Nemira, 1994, p. 20). Claritate mesajului nseamn folosirea corect a cuvntului exact
i a unei gramatici corecte (folosirea corect a regulilor de ordin practic,a verbelor, adjectivelor i
adverbelor, folosirea
adecvata a jargonului i a eufemismelor etc.) O dificultate n comunicare este dat de tendina
spre folosirea anglicismelor dar i, de folosirea termenilor vulgari sau jignitori.intervenia: form
a dezbateri orale libere i concise pe o tema dat(cultural, tiinific, ideologic), n prezena
unui auditoriu interesat. Ea exprim un punct de vedere personal a celui ce intervine, cu motivri
clare i convingtoare, cu nuane de originalitate, abordnd un singur aspect, sub forma unei
opinii.
- alocuiunea: form spontan sau elaborat a unei comunicri orale, scurt i ocazional. Ea
poate s ia i forma cuvntului sau salutului la diferite evenimente.
- discursul: forma extrem de elaborat a unei comunicri oratorice, prin care se susine sau se
dovedete, argumentat n faa unui auditoriu, o problema sau o tema.
- conversaia: se bazeaz pe dialogul dintre doua persoane, pe ntrebare i rspuns n vederea
realizrii unui obiectiv ntr-o anumita situaie. Se desfoar fa n fa, dar i prin intermediul
mijloacelor tehnice (telefon, a micului ecran tv. etc.).
11. Comunicarea nonverbal.
Comunicarea nonverbal nseamn cu totul altceva dect cuvintele prin care transmitem un
mesaj. Abordarea comunicrii nonverbale pornete de la cteva principii cu caracter general i,
anume:
- comunicarea nonverbal este determinat cultural;

- comunicarea nonverbal poate s se afle n conflict cu mesajele verbale;

- mesajele nonverbale sunt n mare msur incotiente;
- canalele comunicrii nonverbale sunt importante n comunicarea sentimentelor i atitudinilor.
n cadrul procesului de comunicare, limbajul nonverbal are urmtoarele funcii:
- de a accentua comunicarea verbal; s completeze mesajul transmis verbal;
- n mod deliberat, poate s contrazic anumite aspecte ale comunicrii verbale;
- poate regulariza fluxul comunicaional i de a pondera dinamica proprie comunicrii
verbalizate;
- repet sau reactualizeaz nelesul comunicrii verbale;
- comunicarea nonverbal nu poate substitui aspecte ale comunicrii verbale.

Canalele prin care se transmite comunicare nonverbal:

- corpul (micri ale capului: sus, jos, aplecat, nclinat dreapta sau stnga, cltinri);
- privirea (pupila dilatat, tipuri de privire somnolent, fix, mobil, nlat, cobort, evaziv,
cu coada ochiului, piezi, cu ochiul, cu ochii nchii sau mijii, lentile fumuri, n grup);
- faa (mimica, gura, zmbetul, rsul,respiraia);
- trunchiul (bustul, umeri i bazinul);
- braele i minile;
- picioarele (ncruciri ale picioarelor, picioarele i scaunul, picioarele n poziia stnd, labele
picioarelor)
- hainele (stilul uniforma, adaptarea la mediu, nota personal, zile cu inutneconvenional,
cum s ne mbrcm s ctigm);
- obiectele (limbajul obiectelor bijuterii,accesorii la mbrcminte etc.);
- locul (limbajul locurilor);
- culorile (limbajul culorilor);
- muzica;
- simbolurile;
- tcerea;
- timpul;
- spaiul (proxemica limbajul spaiului): limbajul spaiului este strns legat de patru categorii
de distante (zone):
- zona intim (0 45 cm.), este permis accesul celor apropiai emoional;
- zona personal (0,5 1,3 m.), corespunde distanei normale la care doi oameni care
converseaz ntr-o ncpere, pe strad i se pot atinge;
- zona social (1,3 3,5), reprezint distana pe care o punem ntre noi i partenerii ocazionali
sau dezagreabili, cnd discutm afaceri i orice altceva pentru prima dat;
- zona public (peste distana de 3,5m.), aceast distan este caracteristic discursului public,
cu caracter oficial, rezervat celor care se adreseaz unui grup de asculttori, de pe o poziie
oficiala.
9. Comunicare prin scris.
Comunicare uman nu trebuie privit numai prin prisma celei verbale i nonverbale, ci i prin
cea scris. Scrisul a mbrcat la nceput forma pictografic. Cu timpul s-a perfecionat i
transformat ulterior n scrieri cu litere de alfabet. Scrisul i comunicarea formeaz unul i acelai
proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea i dezvoltarea condiiilor vieii materiale i
sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante i mai revoluionare cuceriri
dobndite de oameni, n procesul muncii i n condiiile convieuirii n societate. El joac un rol
deosebit n pstrarea i
rspndirea tiinei i a culturii n precizarea i realizarea diferitelor raporturi sociale.
n raport cu celelalte tipuri de comunicare, comunicarea prin scris ofer o serie de avantaje, dar
i dezavantaje. 9
Avantajele comunicrii n scris constau n urmtoarele:
- ofer posibilitatea organizrii mai clare a coninutului informaional, prin revenirea i
mbuntirea succesiv a textului;
- poate fi oricnd consultat i confruntat cu ceea ce s-a precizat a se executa;

- asigur condiii pentru o argumentare larg a celor nscrise;

Pe lng avantajele prezentate comunicarea prin scris prezint i unele dezavantaje, cum ar fi:
- nu realizeaz legtura direct ntre interlocutori (parteneri);
- i lipsete puterea de influenare a cuvntului vorbit;
- nu permite conexiunea invers imediat, ci numai cu un anume decalaj n timp;
- lipsete pe interlocutori de informaia emoional pe care le asigura schimbul mesajelor orale;
Particulariti ale comunicrii prin scris.
- mesajul nu poate fi prezentat ci se prezint singur;
- dispare posibilitatea ca emitorul s intervin, de a reveni, pe loc, asupra mesajului, a
informaiei transmise, de a-l completa sau explica, a-l detalia, de a sublinia anumite pri, n
raport cu reacia cititorului;
- realizarea feedbeck-ului este reluat i completat prin alte mesaje (telefon sau n scris);
- noua informaie trebuie subliniat pentru a nu trece neobservat, folosind expresii de felul
urmtor: de la aceasta dat, sau ncepnd cu data de etc. .
Cerine de respectat n comunicarea prin scris.
- concizie, claritate, logica intern, adresabilitatea, lipsa echivocului, utilizarea terminologiei
adecvate;
- claritatea limbajului folosit, claritatea argumentelor, elemente de sintaxa, optimizarea lungimii
propoziiilor, a frazelor si chiar a ntregului text;
- alegerea cu mare grija a cuvintelor cu mare ncrctura emoionala si folosirea corecta a
semnelor de punctuaie.
Caracteristicile pe care trebuie s le posede un mesaj scris pentru a fi eficient sunt urmtoarele:
trebuie s fie uor de citit;
trebuie s fie corect;
trebuie s fie adecvat direciei de transmitere;
trebuie s fie bine gndit.
nainte de a comunica ceva trebuie s stabilim scopul pentru care vrem stransmitem un mesaj.
Trebuie s clarificm dac:
este oportun transmiterea mesajului;
reacia de rspuns este favorabil;
mesajul transmis are anse s-i ating scopul.
Pasul urmtor n procesul de scriere este clarificarea i sistematizarea gndurilor n legtur cu
materialul pe care am decis c este oportun s-l scriem. Acest proces cuprinde urmtoarele faze:
generarea;
sistematizarea;
organizarea materialului.
Ultimul pas const n scrierea propriu-zis a mesajului, ncepnd cu redactarea lui i continund
cu editarea i punerea lui n forma adecvat. Este extrem de important s contientizam faptul
c a gndi i a scrie sunt douprocese diferite. n general, etapa de gndire constituie
aproximativ 40% din timpul necesar ntocmirii unui mesaj scris, iar etapa a doua, de scriere
propriu-zis, restul. Comunicarea n scris ajut oamenii s devin mai sistematici n gndire.
Studierea atent a semnificaiei, pentru a cunoate precis nuanele, este o condiie a calitii
mesajului
3.Functiile comunicarii
Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a consumatorului de
informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in domeniul comercial, cat si in cel al vietii
publice si politice. Mai mult decat atat, se remarca faptul ca tehnicile din domeniul comercial
sunt transferate in zona politicului. Un politician este prezentat, "lansat" publicului cu aceleasi
tehnici utilizate in lansarea unei marci noi de pasta de dinti sau sapun.

Despre functiile comunicarii in masa s-a scris foarte mult si s-au facut diferite clasificari. De
aceea, va prezint cateva functii ale comunicarii prin mass-media, ce vor fi regasite in cele mai
multe lucrari de specialitate.
1. Functia de informare. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul sunt canale
care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern:
informarea. Aceste canale de comunicare realizeaza mai mult decat o informare. Ele
influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor,
constiintele chiar dincolo de propria vointa. Mass-media poate realiza chiar distrugerea
discernamantului, instalarea unei apatii, poate distruge vointa de a intelege si a actiona.
Cercetatorii americani Paul Lazarsfeld si Merton R. K. au denumit aceasta
influenta-"disfunctia de narcotizare".
2. 2. Functia de interpretare. In calitate de consumatori de informatii, puteti fi ajutati
direct in interpretarea unor evenimente prin productii specifice de tipul editorialului sau al
comentariului (vezi rubica "Comentariul zilei" din Adevarul sau "Tableta de politician" din
Cronica Romana).
3. Functia instructiv-culturalizatoare. Acest lucru se realizeaza prin difuzarea de
informatii, cunostinte cultural-stiintifice. Va rog sa observati ca foarte multe cotidiane au pagini
speciale dedicate culturii: spre exemplu, "Pagini aldine" de la Romania Libera aduc in fata
cititorului informatii deosebite despre lupta anticomunista; cotidianul Adevarul editeaza un
supliment literar artistic. Posturile de televiziune au, este drept, foarte putine informatii
culturale.
In cazul acestei functii instructiv-culturalizatoare se remarca si un efect subliminal, persuasiv
i-am putea spune: sunt promovate valori (vezi scandalul manualelor), modele comportamentale
ce tin de paradigma culturala a societatii.
Prin functia instructiv-culturalizatoare, comunicarea in masa contribuie la stabilitatea
societatii.
Exemplu de promovare a unei "valori negative" : te uiti si castigi. Se poate declansa o isterie
care are la baza un mecanism similar cu Caritasul. Foarte multe emisiuni de acest tip pot crea
iluzia ca se pot obtine castiguri fara munca. Evident ca instalarea unei astfel de mentalitati la
nivelul societatii este foarte periculoasa pe termen lung.
Mass-media reprezinta si un mecanism de validare. Un artist, un cantaret ajunge "la moda"
prin mass-media.
4. Functia de liant. Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se refera la faptul ca
poate genera un mecanism de solidaritate sociala, in caz de calamitati naturale, de exemplu.
Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin TVR o solidaritate sociala cu cei
afectati, ceea ce a dus la strangerea unor mari sume de bani. Indiferent de scandalul aparut
ulterior legat de gestionarea banilor, solidaritatea s-a produs in momentele critice ale
comunitatii.
Un alt exemplu: un reportaj la TV Romania 1 despre o familie cu multi copii din judetul Buzau
a generat un curent de solidaritate remarcabil, concretizat in ajutoare materiale. Ecoul acestui
reportaj, in timp, a durat aproape sase luni.
5. Functia de divertisment. Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni de
divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de divertisment, in comparatie cu
participarea la concerte si alte spectacole.

Exista insa si tendinta de a transforma totul in spectacol, ceea ce are efect contrar functiei de
liant, adica crearea unei detasari de problemele grave prezentate. In cazul unor accidente,
calamitati unul din criteriile de selectie a evenimentelor, promovate de conducerea redactiilor,
este numarul mortilor si prezentarea cat mai "impresionista" a evenimentului: sunt recomandate
imagini cu oameni care plang, cu priviri disperate.

12.Mijloace

paraverbale se refer la modul de a vorbi, de a pronuna i la tot ceea ce

nsoete vorbirea. Acestea sunt adeseori manifestri involuntare ale unor emoii, ale unor stri
de spirit, cum ar fi, de exemplu, tremurul vocii, rsul, blbiala, oftatul, geamtul, mormiala
ezitant (mmm..., ..., ...), suspinele, tusea, dresul vocii, plnsul n timpul vorbirii, vicrelile,
ridicarea vocii etc. Pe de alt parte, exist elemente paraverbale bine orientate i special
utilizate de vorbitor pentru a face comunicarea mai expresiv i mai convingtoare. Printre
acestea sunttonul (mai ridicat sau mai cobort, apsat, exclamativ), ritmul vorbirii (lent, rapid,
sacadat, cadenat), pauzele, accentuarea special a unor cuvinte sau secvene, intonaia (ferm,
sigur / nesigur, rugtoare, imploratoare, interogativ, cadenat, indiferent, dur.a.);la fel
timbrul vociipoate fi sonor, sec, plcut etc.
COMUNICAREA CA PROCES DE INFLUENTA
Conform lui Michael Mann (The Sources of Social Power, apud John B. Thompson, Media si
modernitatea), se pot distinge patru forme majore de putere: economica, politica,
coercitiva, simbolica.
Interesul nostru se concentreaza asupra puterii culturale sau simbolice, deoarece
acest acest tip de putere se mentine si se propaga la nivel social prin intermediul comunicarii.
Puterea simbolica rezulta din activitatea de a produce, transmite si primi forme simbolice
semnificative. Indivizii sunt angajati constant in comunicare (schimbul de informatii cu continut
simbolic). Astfel, indivizii isi asuma diferite tipuri de resurse in principal mijloace de informare
si de comunicare'. Aceste resurse includ mijloacele tehnice de fixare si transmitere,
abilitatile, competentele si formele de cunoastere folosite in producerea, transmiterea si
receptarea informatiei si a continutului simbolic, precum si prestigiul acumulat, recunoasterea si
respectul acordate anumitor producatori si institutii (capital simbolic'). In producerea
formelor simbolice, indivizii isi aproprie aceste resurse, dar si altele, pentru a indeplini actiuni
care pot interveni in cursul evenimentelor si care au diferite tipuri de consecinte. Actiunile
simbolice potda nastere reactiilor, ii pot face pe altii sa actioneze sau sa raspunda in anumite
moduri, sa urmeze un anumit curs al actiunii in locul altuia, sa creada sau sa nu creada, sa-si
afirme sustinerea unei stari de lucruri sau sa se ridice intr-o revolta colectiva.
Desi activitatea simbolica este o trasatura generala a vietii sociale, exista totusi o serie
de institutii care si-au asumat intr-un mod special un rol important din punct de
vedere istoric in acumulareamijloacelor de informatie si comunicare. Acestea sunt:

Institutiile religioase, preocupate in special de producerea si raspandirea

formelor simbolice care se refera la mantuire, lavalorile spirituale si la alte
credinte cu substrat religios);
Institutiile educationale, care sunt preocupate de transmiterea
continutului simbolic dobandit (sau a cunoasterii) si de inculcarea
indemanarilor si competentelor;
Institutiile mass-media, care sunt orientate spre producerea la scara larga
si spre raspandirea generalizata a formelor simbolice in spatiu si timp.

Acestea si alte institutii culturale au asigurat baze importante pentru acumularea mijloacelor de
informare si comunicare, precum si a resurselor materiale si financiare, si au modelat felurile in care
informatia sicontinutul simbolic sunt produse si circula in lumea sociala.

Care este relatia dintre influenta si comunicare?

''Utilizarea termenului de influenta implica utilizarea puterii pentru a
obtine conformarea celuilalt, in situatii in care comunicarea este principalul instrument, canal
sau mijloc de exercitare a resurselor puterii' (Denis McQuail).
Autorul
distinge
cinci
baze
ale
puterii,
adica
proprietati
care
ii
dau
comunicatorului posibilitatea sa isi exercite influenta: puterea recompensatoare, coercitiva,
legitima, referentiala, cea a expertului. In situatiile de comunicare prin influentare (si este cazul
intregului proces de comunicare realizat in spatiul public) influenta, chiar si in forma extrema a
persuasiunii nu poate fi eficienta decat daca este acceptata de receptor.
Parsons considera influenta un mecanism generalizat prin intermediul caruia sunt
determinate atitudinile si opiniile', in special in cadrul unui proces de interactiune
sociala intentionata'. In acelasi context, influenta mai este definita drept un mijloc simbolic
de persuasiune': ea determina decizia celuilalt de a actiona intr-un anumit fel pentru ca simte
ca acesta este un lucru bun pentru el, si nu pentru ca prin nonconformare si-ar incalca
anumite obligatii'.
6. Nivelurile comunicarii umane
Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte:
1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea n si catre sine. Fiecare fiinta umana se
cunoaste si se judeca pe sine, si pune ntrebari si si raspunde, astfel ca aceasta comunicare cu
propriul forum interior devine o sursa de echilibru psihic si emotional.
2. Comunicarea interpersonala este comunicarea ntre oameni. Obiectiveleacestei comunicari
snt extrem de multiple si complexe: cunoasterea celor de lnga noi, crearea si ntretinerea
legaturilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoasterea valorii personale, satisfacearea
nevoilor afective, de control si dominatie etc. Comunicarea interpresonala directapresupune
initierea de contacte personale nemijlocite si interactive ntre oameni, pe cnd cea interpersonala
indirecta are nevoie de mijloace si tehnici secundare de punere n contact uman (scrierea,
nregistrarile magnetice sau
transmisiile prin unde sau fibra optica).
3. Comunicarea de grup se deruleaza n colectivitati umane restrnse, de maximum 11 persoane
- echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de redactii etc. La acest nivel se asigura schimburi de
idei si emotii, se mpartasesc experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau
decizii si se aplaneaza conflicte.
4. Comunicarea publica si are radacinile n retorica antica. Discursul public nu viza doar
transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor publicului, influentarea
sentimentelor acestora. Eficienta unei astfel de comunicari se afla deopotriva n minile
oratorului si ale publicului sau.
Marcus Fabius Quintilianus a fost primul profesor public de retorica la Roma si, totodata, dascalul
fiilor si nepotilor mparatului Domitian. La retragerea sa din activitate a scris un compendiu n 12
volume, intitulat Institutio oratoria (Formarea vorbitorului n public), din care transpare clar

idea ca oratorul, pe lnga calitatile unui om al legii, ale unui filosof si ale unui poet, trebuia sa
mai posede si pe acelea ale unui bun actor. Cu alte cuvinte, n antrenamentul unui orator erau
studiate nu numai inventia, compozitia si stilul, dar si emisia discursului, prezentarea statica
(postura) si dinamica (gesticulatia) a vorbitorului. n zilele noastre, orice gen de cuvntare,
expunere sau prezentare sustinuta de catre o persoana direct n prezenta unui auditoriu, mai
mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o forma de discurs public sau
comunicare publica10 (e.g. conferinta, pledoaria, prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de
cuvnt, prezentarea unui raport sau a unei dari de seama, expunerea n fata unei comisii de
examinare, prezentarea unui spectacol etc.).
5. Comunicarea de masa se refera la producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale
sau audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public variat si numeros
Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizeaza informarea, construirea
identitatii personale,
integrarea si interactiunea sociala si divertisment. Iata diagrama propusa de Van Cuilenburg
pentru a ilustra varietatea derutanta a motivelor care necesita abordarea tipologica anuntata:
Motive Descriere Informatie Intentia de a fi la curent cu ceea ce se petrece n lume Prestigiu
social Intentia de a stapni subiectele de discutie Recreare Evadarea din lumea obligatiilor zilnice
Ocupatie Intentia de a da un sens timpului liber Ritual Consumul mediatic (lectura ziarului) ca
ritual sau ceremonial Siguranta Absenta stirilor si informatiilor despre actualitate ar provoca
nesiguranta sau dezorientare Emulatie Necesitatea de a trai evenimente palpitante Contact
social Largirea sferei personale de viata Instrument Utilizarea cu scop precis a informatiei (stiri
de bursa sau anunturi)

18.comunicarea autentica
Scopul ultim al comunicarii este sa reusim sa fim cat mai autentici cu noi insine si cu cei din jur si
sa obtinem sinceritate si interes din partea interlocutorilor.
Pentru a obtine comunicare autentica, pentru a castiga onestitatea partenerilor de dialog, este
important in primul rand sa le oferim noi insine acest lucru.
Fie ca discutam despre relatiile de serviciu, relatiile de cuplu sau de cele dintre parinti si
copii, comunicarea onesta are cateva principii simple:
1. Sa asculti.
Ascultarea activa (adica procesul prin care incerci sa intelegi ceea ce ti se spune si sa dialoghezi
pe margine intelegerii reciproce a mesajului) este etapa fara de care comunicarea eficienta nu
este posibila, cu atat mai putin comunicarea autentica. Sa asculti fara a-l intrerupe pe celalalt
este nu numai un semn de buna crestere si respect ci si un element esential pentru a construi
increderea.
2. Sa nu folosesti un limbaj agresiv.
Practicile precum agresivitatea de limbaj, barfa, denigrarea persoanelor in discutii informale,
feedback-ul negativ dat in public, afirmarea explicita a autoritatii (asa ti-am spus sa faci, asa
faci!; eu hotarasc, nu tu!, etc.) vor descuraja interlocutorii sa va acorde increderea si
sinceritatea lor.
3. Obtine angajamentul.
Implicarea interlocutorului, crearea de legaturi, folosirea cuvintelor care implica participarea
( noi, impreuna, etc.) sunt mecanisme prin care se obtine angajamentul celor din fata
noastra si se creeaza bazele pentru o comunicare autentica.
4. Cere si valorizeaza feedback-ul.

Care este parerea ta?, Tu cum crezi ca ar trebui sa facem?, M-ar ajuta opinia ta? toate
acestea sunt formule simple prin care cerem feedback. Trebuie sa ne asumam faptul ca
feedback-ul nu e intotdeauna pozitiv si sa stim sa valorizam adevarul lucrurilor care ni se spun.
5. Sustine increderea.
Daca ai castigat increderea interlocutorului si acesta se deschide spre tine, acest comportament
va dura exact atata timp cat va fi sustinut reciproc. Comunicarea autentica va exista numai
daca ambele parti folosesc sinceritatea, respectul si dorinta pentru binele comun in procesul de
comunicare.
De asemenea, comunicarea autentica are de suferit atunci cand celuilalt ii este teama sa-ti
spuna adevarul. Daca, de exemplu, suntem parinti autoritari si rigizi in comunicare, copiii nostri
se vor feri sa fie onesti cu noi in toate aspectele existentei lor.

20.Comunicarea pedagogica

reprezinta un principiu axiomatic al activitatii deeducatie care

presupune un mesaj educational, elaborat de subiect (profesor),capabil sa provoace reactia formativa a
obiectului educatiei (prescolarului,elevului, studentului etc), evaluabila in termeni de conexiune inversa externa
siinterna Calitatea comunicarii pedagogice depinde de strategia folosita, care poate fi proiectata prin
interactiunea urmatorilor cinci Comunicarea pedagogica solicitacadrului didactic si perfectionarea formei de
exprimare scrisa, necesara mai ales inelaborarea proiectelor de activitate, a materialelor propuse
elevilor si studentilor pentru stimularea invatarii (. in special, elaborarea cursurilor, modulelor de
curs,notelor
de curs
etc.
adresate
studentilor).
Multi
cercetatori
(V.A.
KanKalik,A.A.Leontiev,A.Bodalev s.a.) au demonstrate importanta comunicarii ca instrument professional al
pedagogilor.A.Leontiev,bunaoara,a explicat intr-o forma destul deaccesibila importanta notiunii ,,comunicarea
profesionala a pedagogului,rolul eiin in formarea climatului psihologic favorabil.Daca comunicarea simla este
un process de transmitere a unor informatii prin utilizarea unor mijloace semne,simboluri,apoi comunicarea
pedagogica esteun process professional complicat.Comunicarea pedagogica este comunicarea profesionala a
pedagogului in procesul instructiv educative,care are anumite functiididactice si este orientate spre a crea
climatul favorabil psihopedagogic potrivit,necesar procesului de instruire si educatie prin crearea anumitor
relatiidintre pedagog-elev.Comunicarea pedagogica are functie spiritual si intelectuala.

4.Abordari teoetice ale comunicarii

1.Behaviorismul a reprezentat una din primele ncercari teoretice de abordare a comunicarii
inspirat de sintagma lui Harold Lasswell, de influentare a indivizilor, apelnd la doua strategii de
persuadare -strategiile agresive, de o maxima intensitate emotionala (tehnica "piciorul-nprag", "trntirea-usii-n-nas") si strategiile conformis-mului, care sugereaza tendinta
auditoriului spre acceptarea ideilor celor mai larg raspndite. Persuadarea este un factor de
influenta sociala. Ea presupune convingerea auditoriului (a publicului), ceea ce pro voaca o
modificare emotionala, intelectuala si comportamentala a acestuia. Scopul persuadarii este
schimbarea opiniilor si convingerilor, a comportamentului si a preferintelor. Credibilitatea este
una din conditiile esentiale ale eficientei acestui proces. Convingerea vine din sursele care sunt
cele mai apropiate de individ, care inspira autoritate si putere, simpatie si afectiune. Problema
credibilitatii se pune si n cazul comunicarii de masa, unde mijloacele de informare sunt supuse
deformarilor, subiectivitatii, manipularii, divergentelor de opinii.
2.ncercnd s confere comunicrii o nuan de riguoare, coala de la Palo Alto, a formulat
principii (axiome) ale comunicrii. Acestea sunt:
- comunicarea este inevitabil sau non-comunicarea este imposibila; conform acestui
principiu tot omul comunic, orice comportament are valoare comunicaional, indiferent dac
exist sau nu indici, semne sau semnale.
- comunicarea se dezvolta pe doua planuri: planul coninutului i planul relaiei. Primul ofer
informaii, iar al doilea ofer informaii despre informaii
- comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat n termeni cauz-efect sau stimulrspuns; aceasta se datoreaz faptului c, omul, comunic n fiecare moment cu ntreg trecutul
sau i cu toate experienele acumulate.
- comunicarea se bazeaz att pe informaie n forma digital (procesat de sistemul nervos
central), ct i pe informaie analogic(procesat de sistemul neurovegetativ)

- comunicarea implic raporturi de putere ntre parteneri, iar schimburile care au simetrice loc
ntre ei pot fi simetrice sau complementare; n schimburile parteneri comunica de pe poziii de
egalitate, iar n schimburile complementare, adoptcomportamente compatibile sau joaca roluri
distincte, au putere diferit, statut social sau
ierarhic diferit.
- comunicarea implic procese de acomodare i ajustare a comportamentelor; oameni sunt
diferii, percep diferit realitatea i au interese obiective diferite.
3.Analiza tranzacional este o teorie a personalitii, o metod de psihoterapie i o teorie a
comunicrii. Eric Berne, iniiatorul acestui concept, denumea la nceput AT ca fiind structural i
tranzacional, pentru c avea n vedere modelul, sistemul strilor eului: Eul Printe, Eul Adult i
Eul Copil, care ne ajut s nelegem cum este structurat i cum funcioneaz personalitatea
uman din punct de vedere psihologic. O stare a eului se refer la un set de comportamente,
gnduri, sentimente asociate i activate de o situaie de via. Eul Adult este caracterizat de un
set autonom de sentimente autentice, atitudini i comportamente adecvate situaiei prezente.
Eul Copil se refer la sentimente, atidudini sau comportamente impregnate de experienele
pozitive sau negative din copilrie. Eul Printe nseamn triri, idei i comportamente preluate de
la prini sau alte figuri parentale semnificative. Aadar, n fiecare moment al vieii noastre,
folosim o structur de stri ale eului, o modalitate de testare a realitii, un anumit pattern
emoional i comportamental pentru a comunica i a relaiona. Modelul ideal este cel al Adultului
integrat care supervizeaz rspunsurile din Copil i Printe. Strile eului sunt desprite simbolic
de o grani flexibil, semipermeabil, ce permite energiei psihice s circule de la o stare la alta,
asigurand funcionarea natural a psihismului uman.
Scopul AT, ca modalitate terapeutic, este acela de cretere i dezvoltare personal prin
identificarea patternurilor disfuncionale i evidenierea strilor eului folosite cu predominan
(sau propriului model PAC) i decontaminarea lor de elementele strine, parazitare, introiectate
n copilrie. Controlul social i ieirea din scenariu sunt obiectivele urmrite n terapie. AT
propune i o teorie a dezvoltrii copilului, conceptul de script explicnd cum strategiile de
comportament au luat natere n copilrie i cum continuam s le utilizm, chiar dac acestea
duc la rezultate disfuncionale. Ca teorie a coumnicrii, AT poate furniza o metoda de analiz a
organizaiilor.
Filosofia umanist care st la baza AT-ului are drept principii urmtoarele idei: Toti oamenii sunt
OK, se nasc cu potenialul creativ de cretere i dezvoltare, au capacitatea de a gndi, pot decide
asupra propriului destin i se pot schimba, prin nlocuirea modelelor de comportament prescrise
de scenariul de via asumat n copilrie. Filosofia AT conduce la dou principii de baza ale
practicii AT: metoda contractual si comunicarea deschis.
7. Factori care influeneaz rolul actorilor n comunicare
Potrivit lui J.C. Abric, actorii comunicrii (locutorii) sunt influenai n comunicare de trei tipuri de
variabile: psihologice, cognitive i sociale.
1.1.1. Variabilele psihologice sunt acelea care provin din personalitatea, nevoile, motivaiile i
interesele locutorilor; ele se manifest explicit, implicit sau incontient.
Potrivit modelului propus de Lewin pentru explicarea comportamentului uman ( cf. J.C. Abric,
20002, p.16), comportamentul individului n cmpul social se concretizeaz n dou direcii:
-

reducerea tensiunilor exercitate asupra sa;

satisfacerea nevoilor create de forele interne i externe care-l influeneaz.

Fore interne

Cmp social nevoi

tensiuni

comportament

Fore externe
Comportamentul uman se difereniaz n funcie de caracterul favorabil sau nefavorabil (pozitiv
sau negativ) al forelor care acioneaz asupra sa:
Forele poztitive creaz tensiuni pozitive, care induc un comportament de apropiere
Forele negative creaz tensiuni negative, care unduc un comportament de evitare
Cele dou tipuri de comportament declaneaz, n procesul comunicrii, mecanisme psihologice
distincte, dintre cele mai rafinate. Prezentm, n continuare, dou categorii de asemenea
mecanisme, aflate n opoziie:
a) Mecanisme proiective:
- a asimila gnditrea celuilalt, a crede c gndete ca tine (nu se sesizeaz diferenele i astfel
comunicarea este viciat)

- a atribui celorlali atitudini care s justifice propriul comportament.

b) Mecanisme de aprare:
- socotomizarea: eliminarea informaiei incomode (filtrarea);
- memorizarea selectiv (memoria depinde de factori afectivi);
- interpretarea defensiv (denaturarea realitilor incomode);
- negarea autoritii sursei (devalorizarea sursei neconvenabile).
1.1.2. Variabilele cognitive sunt acelea care influeneaz comunicarea datorit modului de
realizare a cogniiei. Dintre acestea, prezentm dou sisteme proprii cogniiei:
a) Sistemul cognitiv, care cuprinde capacitatea locutorilor de generalizare i abstractizare,
volumul informaiilor, a conceptelor asimilate, n general nivelul intelectual al acestora;
b) Sistemul de reprezentare. Informaia sufer un proces de reconstrucie dup modelul propriu
al fiecrul partener, model influenat de o serie de variabile social-culturale asimilate: religie,
cultur, obiceiuri, mentaliti, ras etc. Partenerul interpreteaz, astfel, informaia n funcie de
propria reprezentare, adesea diferit de cea a interlocutorului asupra informaiei. Este o
reprezentare a priori, care reconstituie realul, atribuindu-i o semnificaie proprie.
Sarcin (2): Analizai, din perspectiva sistemului de reprezentare, schia C.F.R. de
I. L.
Caragiale
Sistemul de reprezentare se raporteaz la trei elemente specifice comunicrii: sinele, cellalt i
coninutul i contextul comunicrii.
Reprezentarea de sine are n vedere cele dou laturi ale eu-lui:
- eul intim: imaginea pe care eul i-o face despre sine i pe care, de regul, nu-l exprim, nu-l
dezvluie, l ine ascuns (nimeni nu este dispus s-i releve limitele, defectele, slbiciunile);

- eul public: imaginea de sine pe care o oferim celorlali; nu este cu necesutate una mincinoas,
ci doar una din care sunt sublimate anumite caracteristici incomode.
Individul va reaciona ntotdeauna n funcie de ceea ce crede c este i de ceea ce vrea s
par (J.C. Abric, 2002, p.21)
Reprezentarea despre cellalt cuprinde imaginea celuilalt din punct de vedere
psihologic, cognitiv i social, determinat de factorii enumerai mai sus.Analiza acesteia se
va face la capitolul Bariere de comunicare
Reprezentarea despre sarcin i despre context are n vedere atitudinea
interlocutorului n comunicare funcie de modul n care sarcina cuprins n mesaj sau
contextul comunicrii i afecteaz interesele. (vezi schema de la pagina anterioar)

1.1.3. Variabilele sociale se refer la poziia locutorilor comunicrii n cmpul social. Acestea
cuprind:
a) Rolurile i statusurile sociale (poziia social) influeneaz comunicarea n cel puin dou
situaii distincte:
Conflictul de rol: comportamentul diferit de rolul ateptat
Rigiditatea rolului: imobilitatea comportamentului n situaii sociale noi.

Negarea
Presupune a da raspunsuri false la o intrebare directa. Este cel mai stresant mod de a minti, asa
ca majoritatea oamenilor folosesc alte forme de minciuna. Negarea creeaza un dezechilibru in
psihicul oamenilor numit disonanta. Cei ce practica negarea trebuie sa se protejeze de pericolul
de a fi descoperiti, dar trebuie sa ia in considerare si prohibitiile pe care le-au interiorizat cu
privire la minciuna din partea bisericii, societatii, parintilor. Conflictul psihologic creeaza
comportamente de evitare.