Apariia psihologiei i relaia ei cu celelalte stiinte sociale

Evolutia psihologiei ca stiinta

Cuvantul PSYCHE este termenul grecesc pentru suflet.
Psihologia studiaza modul de gandire al oamenilor si comportamentui lor. Ca
stiinta, nu se limiteaza doar la ceea ce se vede cu ochiul liber, ci cerceteaza
legitatea proceselor psihice si insusirile psihice ale omului, cautand raspuns la
intrebarile: de ce uitam unele informatii, iar pe altele le tinem minte toata viata;
cum se formeaza prejudecatile; de ce unii oameni ni se par atragatori; de ce ne
bucuram in anumite situatii, dar suntem tristi in altele?
Studiul psihologiei dateaza din antichitate, Despre suflet de Aristotel fiind
prima lucrare de acest gen. Totusi, ca stiinta moderna, psihologia a aparut abia in
sec. XIX, pe baza stiintelor biologice si sociale, utilizandu-se metode pozitive de
cercetare. De-a lungul dezvoltarii sale, psihologia s-a divizat in mai multe ramuri
(psihologia generala, psihologia copilului, psihologia pedagogica ,psihologia muncii,
psihologia fiziologica etc.), cu aparitia a diverse teorii care explicau dezvoltarea
si comportamentul uman.
Psihologia, ca disciplina stiintifica moderna, are o vechime de circa un secol.
INCEPUTURILE PSIHOLOGIEI
Inca din istoria timpurie, filozofii au inceput sa studieze gandirea. Insa
psihologia a devenit stiinta independenta doar dupa ce cercetatorii au efectuat
experimente.
Platon, de exemplu, considera ca trupul si sufletul constituie doua sisteme
separate. Pe de alta parte, Aristotel sugera ca trupul si sufletul sunt legate intre
ele, formand impreuna o entitate. Pana la lluminism, problemele psihologice au
constituit obiectul speculatiilor filozofice abstracte. Dar in acea perioada a
crescut interesul fata de intelegerea personalitatii umane si a altor aspecte de
viata. Oamenii incercau, de exemplu, sa citeasca trasaturile de caracter ale
indivizilor pe baza trasaturilor fizice specifice, conform profilurilor faciale.
Totodata, oamenii au inceput sa acorde o importanta sporita educatiei copiilor,
moment ce a conditionat aparitia psihologiei dezvoltarii.
Era studiat cu mare atentie si comportamentul oamenilor in grupuri si
comunitati, fapt ce a dus apoi la dezvoltarea psihologiei sociale, care este in
prezent strans legata de disciplina sociologiei. Tot in aceasta perioada,
tulburarile psihologice au inceput sa fie privite tot mai mult ca procese
patologice obisnuite, devenind obiecte de studiu stiintific.
Inovatiile experimentale
Transformarea psihologiei intr-o stiinta moderna a ajuns la un moment de
cotitura odata cu efectuarea experimentelor de laborator. In loc sa se bazeze

pe raportarile subiective ale gandurilor, sentimentelor si experientelor indivizilor

sau pe simpla observare a comportamentului lor, cercetatorii sec. XIX au
efectuat experimente, cu scopul de a obtine date cu valabilitate universala, in
consecinta, psihologia a devenit treptat o ramura a stiintelor naturii.
Aparitia psihologiei ca stiinta moderna dateaza din 1879, cand cercetatorul
german Wilhelm M. Wundt a fondat primul laborator, el fiind considerat
ntemeietorul psihologiei experimentale.
CATRE SFARSITUL SEC. XIX, psihologia a evoluat, devenind o stiinta
recunoscuta, in numeroase tari fiind deschise laboratoare psihologice. In Statele
Unite ale Americii, G. Stanley Hall este considerat un pionier in domeniul
psihologiei. In 1881, el a devenit primul profesor de psihologie si pedagogie. Aici,
el a creat primul laborator de psihologie experimentala din S.U.A. in 1892, a
fondat Asociatia Americana de Psihologie, care pana in prezent este cea mai
mare organizatie a psihologilor, precum si prima publicatie stiintifica in
domeniu, American Journal of Psychology. In cadrul propriilor cercetari, a
studiat mai multe subiecte, concentrandu-se in special asupra dezvoltarii copiilor
si adolescentilor.
MODELELE UMANITATII
Psihologii studiaz comportamentul uman din diverse puncte de vedere. De-a
lungul timpului s-au impus cinci viziuni distincte asupra naturii umanitatii.
Psihologia contine explicatii diferite pentru aceeasi problema sau fenomen.
De-a lungul istoriei acestui domeniu, s-au folosit diverse metode pentru a
studia experientele si comportamentul uman. Unii cercetatori au pus accentul
exclusiv pe comportamentul observabil, in timp ce altii au inclus in analizele lor si
studii ale proceselor rationale ale subiectilor. Unii psihologi au incercat sa
gaseasca explicatii prin observarea oamenilor in mediile lor. Altii s-au concentrat
asupra descompunerii proceselor psihologice in cele mai mici elemente ale lor,
pana la semnalele nervoase individuale.
O alta scoala de psihologie este reprezentata de cognitivism, a carui
principala preocupare este felul in care creierul uman percepe, retine si
proceseaza informatia din mediul inconjurator. Unul dintre fondatorii sai,
Kenneth Craik (1914-1945) compara creierul cu un aparat electronic care isi
construieste un model al lumii exterioare.
Creierul inmagazineaza cantitatea maxim posibila de experiente si informatii.
Cand oamenii sunt confruntati cu o situatie noua, ei folosesc aceste aspecte
din reteaua lor cognitiva pentru a explora in minte diversele posibilitati de a
actiona. Astfel, experientele din trecut ii ajuta sa reactioneze corect in prezent.
In spatele fiecareia dintre aceste metode se afla un alt model al umanitatii,
care descrie cum actioneaza oamenii si de ce fac ceea ce fac, care este rolul
proceselor mentale si biologice si de ce indivizii difera intre ei.

Psihologia biologica presupune ca toate gandurile si actiunile oamenilor pot fi

explicate prin procese naturale, organice. Conform acestui model, invatarea
este, de exemplu, o simpla schimbare in cadrul retelei de neuroni a creierului.
Cand analizeaza un fenomen psihologic complex, adeptii acestui model nu il
privesc ca pe un intreg, ci ca pe o multitudine de fenomene biologice individuale
ce se petrec in organismul persoanei.
Scoala behaviorismului se concentreaza exclusiv pe ceea ce poate fi
observat la nivel fizic. In aceasta viziune, stimulii externi sunt principalii
responsabili pentru comportamentul oamenilor. In special, oamenii invata sa faca
lucruri pentru care sunt recompensati.
Opusul behaviorismului este cognitivismul. Conform punctului de vedere
cognitivist, prelucrarea informatiei de catre creier are loc intre stimul si
raspuns. Experientele inmagazinate influenteaza comportamentul uman . Adeptii
scolii cognitiviste acorda o mare importanta proceselor de gandire, sustinand ca
oamenii prelucreaza activ datele si le transforma in informatii noi. De aceea,
oamenii nu sunt doar receptori pasivi ai stimulilor, ci si agenti care pot sa
planuiasca activ si sa ia decizii pe baza experientelor trecute. Oamenii pot sa
foloseasca cu succes lucrurile odata invatate, pentru a le aplica unor situatii
problematice complet noi.
Sustinatorii psihanalizei isi fundamenteaza ideile pe opera lui Sigmund Freud.
Pentru ei, oamenii sunt fiinte conflictuale, pline de dorinte subconstiente, pe
care nu le pot indeplini din cauza restrictiilor sociale. Conform acestei teorii,
comportamentul uman reflecta lupta continua dintre nevoile personale ale
individului si asteptarile impuse acestuia de catre societate. Numeroase actiuni
ale oamenilor iau nastere din dorinta de a reduce aceasta tensiune interioara.
Modelul umanistic ii considera pe oameni fiinte predominant active, prinse in
goana nesfarsita dupa autorealizare.
Viziunea ia in considerare si istoriile personale de viata ale indivizilor.
Aceste puncte de vedere diferite se contrazic adesea. Totusi, este posibil sa se
aplice mai multe modele si unui caz anume.De exemplu, un psiholog poate explica
originile fricii la un copil folosind umanismul, interpretand, in acelasi timp,
incercarile copilului de a deprinde mersul.
BEHAVIORISTUL B. F. SKINNER a devenit faimos gratie experientelor
sale cu soricei plasati n cutii, care ulterior au intrat in stiinta cu numele lui.
Cutia continea o parghie care era conectata la o sursa de lumina.
Un soricel pus in cutie va adulmeca, fireste, si va atinge maneta. Daca atingea
maneta in aceeasi clipa cand se aprindea lumina, i se arunca mancare in cutie.
Acest fapt facea sa creasca probabilitatea ca animalul sa atinga mai des parghia.
Treptat, sobolanul invata sa apese parghia ca sa primeasca mancare fara nicio
interventie din partea cercetatorului. Experimentele demonstreaza ca anumite
comportamente specifice pot fi invatate prin recompensa. Cand animalul apasa

parghia concomitent cu aprinderea luminii, dozatorul de mancare se deschide si

din el cade un cocolos de mancare. Cutia este uneori echipata cu un grilaj de
sarma conectat la o sursa de curent electric. Apasarea parghiei inchide circuitul
electric. In acest caz soricelul, nu primeste mancare, ci un soc electric. Dupa o
anumita perioada de timp, daca soricelul este recompensat constant cu un
cocolos de paine, el va invata sa apese parghia atunci cand se aprinde lumina.

Relatia psihologiei cu alte stiinte

Psihologia este inclusa intre stiintele sociale (sociologia, stiintele juridice,
lingvistica) considerate ca fiind nomotetice. Acestea cerceteaza si descopera
legi, in mod analog stiintelor naturii. In cadrul stiintelor umane au fost incluse
disciplinele juridice, istorice si filosofice. Nu se poate constata nici o deosebire
de natura intre stiintele sociale si stiintele umane, fiindca fenomenele sociale
depind de toate insusirile omului, inclusiv de procesele psihofiziologice si toate
stiintele umane sunt sociale printr-un aspect al lor. S-ar putea face o distinctie
intre cele doua categorii de stiinte, daca s-ar putea disocia in structura umana
ceea ce tine de formele particulare ale societatii in care traieste si ceea ce
constituie natura umana universala.
O alta clasificare, defineste stiintele nomotetice ca fiind discipline
preocupate de descoperirea de legi, privite ca relatii cantitative, relativ
constante si care se pot exprima prin functii matematice si pot fi intelese ca
fapte generale exprimate in limbaj curent sau formalizat. Aceste exigente sunt
respectate de psihologia stiintifica, sociologie, etnologie, lingvistica, stiintele
economice si demografice.
Se disting, de categoria de mai sus, stiintele istorice, stiintele juridice si
disciplinele filosofice.
O alta distinctie se realizeaza intre stiintele antropologice si cele ale
naturii. Psihologia ca si stiintele antropologice studiaza subiectul uman utilizand
partial tehnicile biologiei, logicii, ciberneticii, dar subiectul uman este cel care
construieste structurile logico-matematice, reprezentand punctul de plecare al
logicii si matematicii.
Nu se poate contesta faptul ca, psihologia a fost mult timp tributara
filosofiei, pana cand a reusit sa depaseasca limitele introspectiei si sa descopere
domeniul de studiu al conduitelor umane.
Obiectivitatea in psihologia stiintifica nu inseamna neglijarea constiintei
sau a subiectului ci decantarea in raport cu observatorul, rezultand trei pozitii
identificate in psihologia contemporana:

aspectul comportamental (inclusiv constiinta);

aspectul genetic (dezvoltarea ontogenetica);

aspectul
structuralist
(structuri
psiholingvistice,
structuri
psihosociale).

Relatia dintre psihologie si biologie a evoluat odata cu descoperirile

inregistrate de neurofiziologie si de genetica umana. De exemplu, conceptele de
genotip si fenotip prin care fenotipul este un raspuns al genomului fata de
tensiunile mediului, iar selectia nu se refera direct la gene ci la fenotipuri in
calitate de raspunsuri, mai mult sau mai putin adaptate. In concluzie,
comportamentul nu este un aspect secundar, fiindca reprezita activitatea
esentiala a fenotipului. Datorita comportamentului, relatiile dintre organism si
mediu devin circulare, organismul isi alege mediul si il modifica in masura in care
depinde de el, devenind un factor important al evolutiei.
Este cert ca psihologia exista pentru ca dupa cum afirma V. Pavelcu, un
fapt care nu exista nu poate starni atatea controverse. Daca in anumite domenii
psihologia se situeaza la fel ca biologia sau stiintele biomedicale, in alte domenii
se situeaza in raport cu filosofia, la fel ca stiintele sociale particulare, ceea ce
reflecta pozitia ei de granita. In psihologie, la fel ca si in stiintele naturii, legea
se refera la intelesul naturalist (si nu la cel normativ) adica acela de reflectare a
regularitatii si necesitatii succesiunii si a raporturilor dintre fenomene. Chiar
daca legile psihologice nu sunt la nivelul stiintelor exacte, ele pot oferi un grad
de prevedere si eficienta in reglarea actiunilor umane. Dupa cum arata Piaget, pe
planul de constiinta nu poate fi vorba de un determinism cauzal ci de unul de
implicatie.
Principiile metodologice in studierea psihicului, dupa Al. Rosca, sunt:

principiul reflectarii obiective;

principiul determinismului;

principiul conditionarii sociale;

psihicul, functie a creierului.