Dreapta Judecat!!!

Demult, tria ntr-un sat un brutar renumit pentru pinea sa. Dar, ntr-o zi, lui i se pru c sunt cam
uoare bucile de unt pe care tocmai le cumprase de la un ran i le aez pe cntar. Cnd colo, ce
s vezi?! n loc de 1 kg, ct trebuia s aib o bucat, fiecare cntrea doar 800 de grame. Suprat foc,
omul s-a dus degrab la judectorie, spunnd c ranul nal lumea i cernd, bineneles,
pedepsirea acestuia. N-au trecut nici dou ceasuri i ranul a fost adus n faa judectorului, care l-a
ameninat: - Dac este adevrat ce spune brutarul, c i neli pe oameni la cntar, te bag imediat la
nchisoare. - S-mi fie iertat zise ranul dar sunt nevinovat. - Cum ndrzneti s mini? - sri
brutarul. Chiar astzi am cumprat aceste buci de unt de la tine. Domnule judector, trebuie s-1
nchidei pe acest arlatan, care a ncercat s m pcleasc! - Aa este, omule? spuse atunci
judectorul. Este untul acesta al tu? - Al meu este, ns, vedei dumneavoast, eu nu am prea muli
bani. Mi-am cumprat un cntar, dar nu am mai avut bani i pentru greuti, aa c pun unt pe un bra
al cntarului, iar pe cellalt pun o pine de-a brutarului,
care zice el are 1 kg.
Acum, dac pinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vin
am? Auzind una ca asta, judectorul a cntrit imediat o
pine i, ntr-adevr, aceasta nu avea dect 800 de g. n
locul ranului, la nchisoare a ajuns adevratul vinovat,
brutarul, care nu doar c nela oamenii, dar mai dorea i
s fie aspru pedepsit cel care ar fi fcut exact ca el. Cel
ce vrea s nele, singur se nal. Chiar dac nu vede nici
un om greeala sa, Dumnezeu i vede pcatul; iar atunci
cnd l mai descoper i oamenii, ruinea este cu att mai
mare.
Cu nimic nu-L mnii pe Dumnezeu att de mult ca atunci cnd nedrepteti pe cineva. (Sfntul
Ioan Gur de Aur)