1

Harap- Alb
Ion Creanga
Despre cel mai mare povestitor al romanilor, care ii urmeaza lui Ion Neculce, s-a spus
ca a intrat in literatura cu un substantial fond sufletesc si intelectual de sorginte populara. In acest sens
G. Calinescu afirma

ca scriitorul moldovean reprezinta poporul roman insusi, surprins intr-un

moment de geniala expansiune.

Creanga creeaza o opera extrem de unitara sub raportul continutului si al mijloacelor
artistice, o opera care este alcatuita din povesti: Punguta cu doi bani, Soacra cu trei nurori,
Povestea porcului, Povestea lui Stan Patitul, povestiri: Mos Ion Roata si Unirea, Inul si canepa
si romanul Amintiri din copilarie.
Cea mai cunoscuta dintre operele sale Amintiri din copilarie are un corespondent in
povestile sale si anume Harap- Alb publicat in Convorbiri literare in 1877. Acest basm a fost
considerat, ca urmare a dimensiunii si a problematicii sale, un bilgdungsroman care are in centrul sau
figura unui fiu de crai care, prin curaj, demnitate, va trebui sa-si castige dreptul la viata.
Titlul basmului este construit pe un oximoron: harap insemnand sclav; se stie ca acestia
erau alesi dintre oamenii de culoare de aici rezulta opozitia alb- negru. Semnificatia numelui ascunde
tema fundamentala a basmului, lupta dintre bine si rau, dar se poate plasa si in plan subiectiv,
psihologic. Omul este o fiinta duala care se confrunta cu tendinte contrarii, cu forte obscure intre care
trebuie sa gaseasca echilibrul.
Tema este aceea a tuturor basmelor: triumful binelui asupra raului.
Structura basmului. Este cel mai amplu dintre basmele lui Creanga si se structureaza
pe mai multe secvente narrative delimitate de formula mediana Dumnezeu sa ne tie/ Ca cuvantul din
poveste / Inainte mult mai este: 1. Probele la care isi supune craiul fiii si Victoria mezinului 2.
Plecarea spre Verde Imparat, intalnirea cu Spanul 3. Proba salatilor 4. Proba aducerii pietrelor
pretioase 5. Plecarea spre Rosu Imparat, intalnirea cu cei cinci prieteni 6. Cele sase probe de la
Imparatul Rosu 7. Drumul de intoarcere spre Verde Imparat, restaurarea dreptatii si casatoria cu fata
Imparatului Rosu.
Particularitati ale basmului cult
Basmul lui Creanga este mult diferit de cele populare prin grija pe care autorul o da
organizarii echilibrate unui vast material epic, realizarea unor personaje mai complexe si a unui stil
specific.
Creanga porneste de la teme si motive populare carora le adduce in plus talentul de

povestitor innascut si cultura sa de factura populara. Elementele de factura populara sunt: tema-lupta
dintre bine si rau, motive precum cel al petitului, al calatoriei, al probelor, al casatoriei; existenta unor
elemente fabuloase:apa vie, apa moarta, trei smicele de mar dulce; personaje fabuloase: calul, Spanul,
Sfanta Duminica; imbinarea celor doua spatii, real si fantastic.
Elementele de factura culta confera originalitate basmului, el poarta amprenta
personalitatii artistice al lui Creanga si devine de neconfundat. Creanga foloseste dialogul cu dublu
scop ca in teatru, acela de a sustine actiunea si de a caracteriza personajele (dramatizarea actiunii prin
dialog). Abundenta detaliilor reflecta preocuparea pentru peisaj sau pentru atmosfera(padurea in care
se intalneste cu Spanul). Acestea mai pot viza si planul psihologic al personajelor care devin mult mai
complexe prin dezvaluirea planului sufletesc. Umanizarea personajelor este si rezultatul prezentei
calitatilor si defectelor la nivelul aceluiasi individ (Harap-Alb). Eroii basmului au corespondente in
lumea Amintirilor din copilarie, ele se pot plasa in spatiu si in timp, mai exact in Humulestii
autorului: Harap-Alb este Nica in trecerea spre maturizare, insotitorii sunt taranii guralivi din spatiul
moldav. Fantasticul lui Creanga nu ramane in zona abstractului, el poate fi localizat in lumea
pitoreasca a tinuturilor natale. (localizarea fantasticului)
Arta narativa il transforma pe Creanga intr-un scriitor inimitabil, un povestitor care are
placerea de a spune, verva si optimism. Zoe Dumitrescu-Busulenga aprecia ca scriitorul este un
regizor care detine toate tainele meseriei sale. Modul sau de a povesti nu este unul indifferent, el
presupune un permanent contact cu cititorul caruia ii mentine treaza atentia si il implica direct prin
formulari specifice.
Pentru a obtine o veselie contagioasa, autorul apeleaza la variate mijloace artistice:
exprimarea mucalita Sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri, ironia realizata prin folosirea
diminutivelor buzisoare, bauturica, caracterizarile pitoresti ale insotitorilor, prezentarea unor
oameni si scene care starnesc hazul, utilizarea unor porecle tapul cel ro, Buzila, prezenta
vorbelor de duh: Da-i cu cinstea sa peara rusinea.
Nota de originalitate este conferita si de erudiia paremiologica a autorului. Rolul
proverbelor si al zicatorilor este acela de a spori rapiditatea povestirii, de a caracteriza o situatie sau un
personaj, de a transmite o lectie de viata conform intelepciunii populare side a starni efecte hilare.
Limbajul este inconfundabil, de sorginte populara cu numeroase regionalisme, expresii
locutionale, dative etice si posesive care argumenteaza oralitatea stilului.
Personajele basmului ilustreaza categorii morale antitetice, unele sunt simboluri ale
binelui, altele ale raului. Realul se imbina cu fantasticul si la nivelul personajele, asa incat se poate
vorbi de personaje reale si fantastice.
Harap-Alb este protagonistul tuturor intamplarilor, deoarece ideea basmului este aceea

de a sugera un traseu existential al unui tanar aflat in formare. Comparativ cu alti protagonisti din
basme, Harap- Alb este un antierou in sensul ca insumeaza in caracterul sau calitati si defecte, abia la
finalul drumului ajungand sa reprezinte o intruchipare a perfectiunii. Poate fi considerat un personaj
rotund sau tridimensional care de-a lungul drumului initiatic parcurs reuseste sa treaca de la naivitatea
tanarului la maturitatea celui care va prelua imparatia unchiului sau, fiind responsabil de soarta sa, dar
si a supusilor.
Trasaturile personajului reies din caracterizarea directa boboc in treburi de
aistea(naratorul), luminate craisor(Sfanta Duminica), dar si indirecta: fapte, ganduri, relatia cu alte
personaje.
Portretul fizic lipseste, transformandu-l pe Hara- Alb intr-un simbol al omului pentru
care viata este un continuu proces de patrundere in tainele lumii si ale sinelui. Conceptia populara este
aceea ca frumusetea fizica este o expresie a celei morale; Harap-Alb fiind un ideal, o ipostaza a
frumusetii si a binelui, un veritabil Fat Frumos care sintetizeaza ca intr-un focar toate insusirile alese
ale poporului nostru. G. Calinescu analiza personajul din perspectiva realismului si vedea in el un
flacau de la tara datorita mentalitatii sale.
Harap-Alb este o fiinta aparte , ceea ce se sugereaza si prin faptul ca e al treilea dintre
frati si deci predestinat prin nastere sa fie un invingator. Desi necopt la inceput, Harap-Alb are un
solid fundament pozitiv pe care isi dezvolta personalitatea. Manifesta intr-o prima etapa inconstienta
specifica varstei, dorinta de a-si demonstra fortele, energia juvenila. O coordonata esentiala a
caracterului este generozitatea, demonstrata fata de batrana; el intelege ca doar oferind poate primi.
Harap-Alb ignora sfatul tatalui, face greseli din care invata, castiga prietenia unor fiinte ciudate carora
le da un rost in viata.
Imparatul Verde este fratele craiului, un exemplu de ospitalitate romaneasca, naiv si
cam laudaros, placandu-i sa arate tuturor lucrurile cu care se flea: salata din gradina ursului si pietrele
cerbului.
Niste intelepte cu suflet cinstit sunt si fiicele imparatului Verde, miloase, pricepute, cu
intuitia caracteristica sufletului feminin, intuind ca Spanul este un impostor si ca sluga sa pare a avea
un suflet mai bun. Simbolistica elementului cromatic din nume sugereaza caracterul simplu, elementar
al personajului, bogatia cu care se lauda si naivitatea sa. Simetria trei fete trei feciori este
caracteristica basmelor.
Imparatul Rosu este un om rau, dusmanos, total opus ospitalitatii romanesti, fudul.
Acesta este in esenta imaginea paternitatii exigente cu viitorul ginere ale carui abilitati trebuie
verificate inainte de a-i acorda mana fetei sale. Sugestia cromatica a numelui exprima caracterul
impulsive si o alta treapta a evolutiei spiritual.

Cei cinci insotitori ai lui Hara- Alb sunt niste personaje fantastice, grotesti, gigantic
vigurosi, mucaliti, saritori la nevoie, expresia unei forte colective. Onomastica personajelor sugereaza
trasatura lor esentiala de caracter care trebuie vazuta ca un simbol. Hiperbolizate, personajele reflecta
aspiratia umana spre perfectiune, dorinta de autodepasire, foamea si setea de cunoastere. Desi sunt atat
de diferite, acestea reusesc sa actioneze impreuna, liantul lor fiind Harap-Alb si scopul comun de a-l
ajuta sa reuseasca. Sunt dovada vie a faptului ca orice abatere de la normalitate poate fi convertit in
valoare pozitiva. Mai pot reprezenta cunoasterea prin simturi, trebuintele omenesti si unitatea in
diversitate. Prezenta lor trimite cu gandul la aspiratia spre unitate, reprezentata de Harap-Alb.
Intalnirea cu acesta se facein sensul spiritualizarii progresive, de la necesitati elementare, foame, sete,
la aspiratia spre necunoscut, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.
Comportamentul si limbajul acestora este similar cu al humulestenilor, le place sa
glumeasca, vorbesc mult, fiind un sac de proverb, dar si actioneaza.
Calul este un initiat, un prevestitor al evenimentelor basmului, un prieten si un sprijin
de nadejde pentru Harap-Alb: Fara cal, orice fapta eroica este imposibila.(G. Calinescu)|
Spanul este elementul malefic, tipul omului viclean, fara scrupule care ii fura
identitatea neexperimentatului fiu de crai, dar ii si da una noua: Harap-Alb. In esenta Spanul este ca si
ceilalti un pedagog pentru protagonist, dar unul exigent care isi gaseste aliat de incredere in calul
intelept. Intelegen astfel ca Spanul contribuie in mod decisive la devenirea eroului, probele la care il
supune fiind dure, dar indispensabile maturizarii. Spanul isi joaca propriul rol al omului rau, un
element indispensabil vietii care inseamna fericire, dar si sacrificii pentru atingerea acesteia. Moartea
sa simbolica reflecta reintregirea personalitatii eroului prin anularea contrariilor bine-rau.
Opera lui Creanga este rodul muncii si talentului unui om dotat, superior prin care
Poporul intrg a devenit artist individual.(Tudor Vianu)