MOARA CU NOROC

Ioan Slavici este unul dintre cei mai mari scriitori ardeleni si clasic al literaturii romane alaturi de
Eminescu, Creanga, Caragiale. A colaborat la revista Convorbiri literare condusa de Titu Maiorescu si
la ziarul Timpul din Bucuresti.
Opera : a scris nuvele adunate-n diferite volume (Novele din popor), amintiri ( Inchisorile
mele , Lumea prin care am trecut), romanul Mara . A infintat revista Vatra impreuna cu George
Cosbuc si I.L.Caragiale. O mare valoare literara a reprezentat-o nuvela Moara cu noroc in care este
oglindita societatea ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si incepand cu secolul al XX-lea
avand ca tema dezumanizarea prin inavutire. Nuvela este creatie epica , in proza de intindere medie,
mai mica decat romanul dar mai mare decat schita sau povestirea, cu un singur fir epic si numar
redus de personaje. Accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia.
Actiunea poate fi impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei
prin naratiune la persoana a III-a, naratorul find omniscient si omniprezent. Exista mai multe tipuri de
nuvele, acestea se caracterizeaza dupa tematica : istorice, psihologice, naturaliste. In functie de curentul
literar caruia le apartin, nuvelele pot fi romantice, realiste, poporaniste, etc.
Moara cu noroc este o nuvele realista, psihologica, prezentand aspecte din societatea
ardeleneasca de la inceputul secolului al XX-lea, in acelasi timp accentul este pus pe analiza
psihologica a personajului principal care se degradeaza sub puterea banului. Nuvela Moara cu noroc
de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut Novele din popor, din 1881 si s-a bucurat de o larga
apreciere critica. Ioan Slavici construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un
puternic caracter moralizator, conceptia lui fiind un argument pentru iubirea de oameni.
Compozitia si structura nuvelei
Nuvela este realista, avand o structura viguroasa unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut
necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17
capitole, respectandu-se ordinea cronologica a desfasurrii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de
batrana la inceputul si finalul operei : omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia
ci linistea colibei tale te face fericit si -Se vede c-au lasat ferestrele deschise [..] Simteam eu ca nu are
sa iasa bine; dar asa le-a fost dat . Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua planuri
etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.
Constructia subiectului
Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la
dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata, bazata pe valorile
morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior (psihologic) si
unul exterior (social). Conflicte : intre Ghita si Lica Samadaul, intre Ghita si Ana, intre Lica Samadaul si
arendas, intre Lica si Pintea. Perspectiva narativa este prezentata de naratorul omniscient si omniprezent
si de naratiunea la persoana a III-a a unor fapte verosimile, la care participa personaje putine, dar
constituite solid, cu puternice trasaturi de caracter motivate de firea si structura morala a fiecaruia dintre
ele. Modalitatea narativa se remarca, deci prin absenta marcilor formate ale naratorului, de unde reiese
distantarea acestuia de evenimente.
Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o exercita asupra individului,
hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. La
baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului,
genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie.

Incipitul nuvelei il constituie faptul ce se va dovedi providential, rostit de batrana soacra a lui Ghita,
atunci cand afla de intentia ginerului de a lua in arenda hanul Moara cu noroc : - Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit .
Finalul nuvelei este reprezentat, ca si incipitul, de cuvintele batranei, care se intorsese si statea cu copiii
pe o piatra, plangand cu lacrimi amare soarta nemiloasa : - se vede c-au lasat ferestrele deschise [...]
Simteam eu ca nu are sa iasa bine ; dar asa le-a fost dat. Bun cunoscator al psihologiei umane, a
randuielilor rurale, a datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se
abat de la principiile fundamentale ale moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile
savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de
toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu noroc.
Relatiile temporale si spatiale : Spatiul actiunii este real, o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara
cu noroc, aflat la o rascruce pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, loc important pentru
afaceri si comert. Cele mai importante evenimente au loc cu complicitatea noptii care accentueaza starea
de neliniste si misterul.
Caracterizarea lui Ghita
Ghi, crciumarul de la moara cu noroc este n cadrul nuvelei cu acelai titlu protagonistul operei
fiind un personaj complex ale carui trsturi sunt evideniate n toate momentele subiectului prin
mbinarea armonioas a mijloacelor de caracterizare directe cu cele indirecte.
n calitate de protagonist al unei nuvele, accentul cade asupra sa, nuvela definindu-se de altfel prin
evidenierea personajelor principale in detrimentul aciunii.
n ceea ce privete apartenena la un curent literar Ghi se nscrie n categoria personajelor
realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematic, personaj i raportul stabilit cu realitatea o nuvel realist.
Ca personaj realist el ilustreaz un erou tipic ntr-o situaie tipic. Prin el Slavici creeaz tipul
crciumarului dominat de lcomia pentru bani, trstura definitorie care va marca profund evoluia
acestui personaj.
Dezumanizarea sa sub puterea banului l apropie de personajele lui Balzac i n cazul autorului
francez exisnd o strns legtur ntre starea material a eroilor i poziia lor social.Ghi consider c
prosperitatea economic i va asigura respectul celor din jur sacrificnd pentru aceasta, n ultim instan
contrar sfatului btrnei, linitea familiei sale.
Mijloacele de caracterizare direct: afirmaiile autorului prin intermediul naratorului,
autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaz att trstura dominant a eroului dorina de
ctig ct i alte caracteristici ale acestuia.
Prin intermediul naratorului se observ cu uurin cele dou ipostaze ale personajelor: cea din
prima parte a nuvelei, cnd Ghi nu e nc amestecat in afacerile murdare ale lui Lic si cnd este
considerat a fi un om harnic si srguitor, era mereu aezat i pus pe gnduri, se bucura cnd o vedea pe
dnsa vesel. Cea de-a doua ipostaz este a lui Ghi dominat de gustul banului, afectat sufletete de
vinovia alierii n afaceri cu Lic acum el se fcuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de
nimic, nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot nct i venea s te spreii de el, el cnd mai se
hrjonea cteodat cu dnsa i pierdea lesne cumptul i lsa urme vinete pe brae.
Cele dou ipostaze ale protagonistului acestei nuvele sunt puse in eviden n mod direct prin
afirmaiile celorlalte personaje, elocvente sunt astfel opiniile Anei ca soie care observ cel mai bine
schimbarea dintre omul cinstit nspre cel ticlos al soului, ea putnd fi caracterizat chiar victim a
acestei schimbri. Vorbele din final ale Anei adresate lui Lic pun n eviden laitatea lui Ghi si lipsa
lui de brbie in situaiile dificile: Tu eti om Lic, iar Ghi nu e dect o muiere mbrcat in haine
brbteti, ba chiar mai ru dect att. Aceast afirmaie a Anei reflect dezamgirea soiei care i-a pus
toat increderea in Ghi, i-a fost supus i credincioas, acesta n schimb expunnd-o att pe ea ct si pe
copii oricrui pericol din dragoste pentru bani. Ghi s-a dovedit a fi incapabil prin faptele sale de a fi cap
de familie, ocrotitor al acesteia.
Opiniile lui Lic, expimate n mod direct, n faa lui Ghi au menirea de a-i hrni acestuia orgoliul
i de a-l atrage in curs, Lic urmrind ca Ghi s-i fie aliat in afacerile necurate: Tu eti om Ghi, om

cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea ca tovra pe tine a rde i de dracul i
de mum-sa, m simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea de un om ca tine.
Caracterizarea este complet n ceea ce privete mijloacele directe prin autocaracterizare. Propriile
afirmaii ale lui Ghi referitoare la sine subliniaz pe de-o parte slbiciunile existente la sufletul su n
timp ce pe de alt parte constituie un punct de sprijin n autoaprare: Ei! Ce s mi fac?... Aa m-a lsat
Dumnezeu!...
Ceea ce Ghi consider a fi mai tare dect propria voin e reprezentat de dorina sa de inavuire,
dragostea pentru bani devenind n cazul acestui personaj fora care acioneaz cel mai puternic asupra sa
atenundu-i n mod treptat toate celelalte trsturi. Aceeai slbiciune fa de bani este evideniat i prin
afirmaia naratorului care la un moment dat surprinde reacia lui Ghi la vederea banilor insintnd asupra
bucuriei enorme pe care o produc banii adunai grmad naintea lui, ctig pentru care Ghi e gata de
orice sacrificiu. Aceast iubire n sufletul lui Ghi devine n mod treptat patim, crciumarul ajungnd la
scurt timp dup instalarea sa la o moar cu noroc rob al acestei patimi. Lic, cel care stpneste locurile i
cunoate aceast slbiciune i o exploateaz, Ghi pn n finalul nuvelei evolund dinspre un cap de
familie responsabil nspre un om netrebnic.
Prima ntlnire a lui Ghi cu Lic pune n eviden conflictul exterior al nuvelei: Ghi ncearc
din rsputeri s se impun n faa celui ce d busn la han i nu accept s-i fie respinse cererile. Replica
lui Ghi dat lui Lic pune n eviden dorina protagonistului de a se poziiona pe picior de egalitate cu
Lic Oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepreuii. Aceast replic subliniz faptul
c Ghi e oricnd gata de a se alia cu Lic n ciuda tuturor advertismentelor, crciumarul riscnd totul n
schimbul unui ctig murdar. Tinuirea faptelor lui Lic reflect slbiciunea lui Ghi care-n ciuda
aparenelor tie c Smdul i controleaz ntreaga existen, dei i tie sufletul pngrit Ghi nu-l
difulg pe Lic lsnd s fie condamnai doar oamenii acestuia. i cere iertare n faa Anei ateptnd ca
aceasta s-i acorde ntelegere, dar se simte ngrozitor nluntrul su.
Conflictul interior n cazul lui Ghi se adncete odat cu desfurarea aciunii, eroul lui Slavici
ajungnd n final att de zdruncinat luntric nct doar moartea poate fi considerat pedeapsa sufletului
su pngrit.
Dac la prima ntlnire Ghi se consider stpn pe situaie i capabil de a-i ine piept lui Lic , dup
process Ghi nelege c nu mai este cale de ntoarcere c vrnd, nevrnd, va trebui s-i rmn supus
Smdului ntruct altfel sfritul lui va fi asemeni altora pentru Lic, culminarea unei viei omeneti
fiind fcut cu snge rece. Dac la nceput Ghi a resimit o uoar team fa de Lic acum aceast
team s-a transformat n groaz, nu doar pentru c-i ntelege situia, ci mai cu seam pentru c i d
seama c ntreaga sa moralitate este pngrit. Acesta e motivul pentru care Ghi decide cu orice pre s-l
dea pe Lic n minile jandarmilor.
Finalul nuvelei accentueaz setea de rzbunare a lui Ghi izvort din demnitatea lui clcat n
picioare. Singurul lui gnd e acela de a-l prinde pe Lic gnd pentru care ajunge s-i nesocotesc
nevasta.
Dezumanizat n mod treptat Ghi comite crima ajungnd n felul acesta pe deplin asemeni lui
Lic.
Limbajul artistic. Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin
conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. El este un adevarat maestru in
construirea dialogurilor si a monologurilor interioare, prin care sondeaza sufletul omenesc, analizeaza
reactiile, trairile interioare, gandurile personajelor. Desi a fost acuzat de folosirea excesiva a
regionalismelor, stilul lui Slavici are o oralitate asemanatoare ca aceea a lui Creanga, dand impresia de
spunere a intamplarilor in fata a unui auditoriu. Ioan Slavici este initiatorul prozei realiste in literatura
romana, solida prin dragostea lui profunda pentru oameni.