Formele rezolutiunii

.
380. Rezolutiunea judiciara. Conditii. In literatura de specialitate nu exista o viziune unitara
asupra conditiilor necesare pentru pronuntarea rezolutiunii sau rezilierii.
Intr-o prima opinie, conditiile rezolutiunii ar fi urmatoarele: actiunea in rezolutiune apartine
contractantului care si-a executat sau este gata sa-si execute obligatia; punerea in intarziere a partii
care nu si-a executat obligatia; pronuntarea rezolutiunii de catre instanta de judecata.
Intr-o alta opinie, conditiile necesare pentru desfiintarea contractul 929c24j ui prin rezolutiune ar fi:
neexecutarea obligatiei, culpa partii careia ii revine aceasta obligatie, rezolutiunea sa fi fost ceruta de
catre partea care are interes sa desfiinteze contractul, rezolutiunea sa fie pronuntata de instanta de
judecata, punerea in intarziere a debitorului
Cererea de rezolutiune este insa un mijloc procesual cuprins in actiunea in rezolutiune, conditiile
necesare pentru aplicarea acestei sanctiuni fiind distincte de mijloacele procesuale care alcatuiesc
actiunea. Pe de alta parte, caracterul judiciar al rezolutiunii evidentiaza numai faptul ca aplicarea
sanctiunilor in discutie este de competenta generala a instantelor judecatoresti.
Majoritatea doctrinarilor retin drept conditii ale rezolutiunii urmatoarele:
a) sa existe o neexecutare a obligatiilor de catre una din partile contractante;
Neexecutarea poate fi totala sau partiala. Daca neexecutarea este partiala, instanta de judecata va
aprecia importanta prestatiei neexecutate si va decide daca dispune sau nu rezolutiunea contractului.
Practica a statuat ca rezolutiunea se poate cere si in cazul in care nu au fost indeplinite sarcinile
care afecteaza darul manual ca forma de realizare a contractului de donati
b) neexecutarea obligatiei sa fie culpabila;
Daca partea care nu si-a indeplinit obligatiile dovedeste existenta unei cauze de forta majora sau a
unui caz fortuit, instanta nu va putea dispune rezolutiunea, ci se vor aplica dispozitiile referitoare la
suportarea riscului contractual in materia contractelor sinalagmatice.
c) debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, fapt ce se realizeaza prin chiar
introducerea actiunii in rezolutiune.
De la caz la caz, instanta poate sa acorde debitorului un termen de gratie pana la care obligatia va fi
executata. Pentru a evita rezolutiunea, partea culpabila are posibilitatea sa execute prestatiile datorate
pe tot parcursul procesului, inclusiv in faza cailor de atac, daca acest fapt mai prezinta utilitate pentru
creditor.
Totusi, s-a emis si opinia ca, si intr-o astfel de situatie, instanta poate aprecia ca indeplinirea cu
intarziere a obligatiilor este nefolositoare si prejudiciabila pentru creditor si, ca atare, chiar daca in
timpul procesului obligatia a fost executata, se poate hotari rezolutiunea contractului.

Partea care cere rezolutiunea are posibilitatea ca, dupa ce a survenit faptul neexecutarii obligatiei
asumate, sa renunte la dreptul de a cere rezolutiunea si sa solicite executarea contractului.
In cazul unei executari partiale, instanta poate sa considere ca nu este cazul sa se pronunte
rezolutiunea, ci sa oblige pe debitor sa execute restul intr-un anumit termen.
Intr-o alta opinie, justificata de faptul ca rezolutiunea si rezilierea sunt considerate ca o varietate de
executare silita indirecta, conditiile rezolutiunii si ale rezilierii sunt tocmai conditiile dreptului la
despagubiri, asa cum sunt ele conturate in materia executarii silite indirecte (prin echivalent) a
obligatiilor contractuale. Pe cale de consecinta, aceste conditii sunt: neexecutarea obligatiei asumate
de catre una din parti, ceea ce constituie o fapta ilicita; vinovatia partii respective (care poate imbraca
forma culpei sau a intentiei); prejudiciul; punerea in intarziere; inexistenta unei clauze de
neraspundere.
Conditia privind inexistenta unei clauze de neraspundere se justifica prin faptul ca partile
obisnuiesc sa prevada, in contractul incheiat, anumite clauze privind rezolutiunea pentru neexecutare,
clauze care sunt perfect valabile.
381. Rezolutiunea conventionala. Rezolutiunea conventionala este rezolutiunea stipulata de parti
in insesi contractele ce le incheie, in vederea inlaturarii inconvenientelor pe care le reprezinta
rezolutiunea judiciara: inlaturarea pierderii de timp, evitarea cheltuielilor etc.
Clauzele contractuale exprese privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare poarta
denumirea de pacte comisorii. In functie de continutul lor, ele pot fi de gradul I, II, III sau IV.
a) Pactul comisoriu de gradul I. Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuala prin care
partile prevad ca, in cazul in care una dintre ele nu-si executa prestatiile ce le datoreaza, contractul se
desfiinteaza.
Aceasta clauza nu face decat sa reproduca prevederile art. 1021 C.civ. si, deci, trebuie sa respecte
toate dispozitiile pentru rezolutiunea judiciara. Ca urmare, desfiintarea contractului nu opereaza de
drept, astfel incat partea interesata trebuie sa introduca o actiune in rezolutiune.
Efectele acestui pact comisoriu expres au fost intelese in acest sens si in practica judiciara,
precizandu-se ca, in cazul in care partile reproduc in conventia lor dispozitiile art. 1020 C.civ.,
desfiintarea contractul 929c24j ui nu are loc de drept, fiind necesara o hotarare judecatoreasca; de
asemenea, pactul comisoriu redactat in aceasta forma nu inlatura facultatea instantei de judecata de a
acorda debitorului un termen de gratie pentru executarea obligati
b) Pactul comisoriu de gradul II. Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care partile convin
ca, in cazul in care una dintre ele nu-si va executa obligatiile, cealalta parte este indreptatita sa
considere contractul ca desfiintat.
Se considera ca, in cazul unei asemenea clauze, rezolutiunea va opera pe baza unei declaratii
unilaterale de rezolutiune a partii indreptatite

Instanta se va margini sa constate neexecutarea culpabila si sa pronunte rezolutiunea fara a mai

avea facultatea sa acorde vreun termen de gratie. Totusi, instanta sesizata de partea care nu si-a
executat obligatiile va putea sa constate ca, desi obligatia nu a fost indeplinita la termen, ea a fost
executata inainte de a fi avut loc declaratia de rezolutiune, caz in care rezolutiunea e considerata a nu
fi avut loc.
c) Pactul comisoriu de gradul III. Pactul comisoriu de gradul III consta in clauza prin care partile
prevad ca, in cazul in care una dintre ele nu-si executa obligatiile, contractul se considera desfiintat de
drept.
In aceasta situatie, instanta nu va putea acorda termen de gratie, nici nu va putea aprecia in vreun
fel oportunitatea rezolutiunii. Rezolutiunea opereaza de plin drept conform clauzei rezolutorii,
instanta exercitand numai un control a posteriori in ceea ce priveste conditiile desfiintarii contractului
si nu se va putea opune rezolutiunii pentru ca in acest caz rolul instantei este numai acela de a constata
indeplinirea conditiilor rezolutiunii care exista indiferent daca instanta intervine sau nu
Se cere insa punerea in intarziere a debitorului. Rezolutiunea nu va opera daca obligatia a fost
executata dupa implinirea termenului, dar anterior punerii in intarziere a debitorului deoarece, in
sistemul roman de drept, ajungerea la termen a unei obligatii neexecutate nu este suficienta pentru a
pune pe debitor in intarziere.
d) Pactul comisoriu de gradul IV. Pactul comisoriu de gradul IV este clauza contractuala prin care
partile prevad ca, in cazul neexecutarii obligatiei, contractul se desfiinteaza de drept, fara a mai fi
necesara punerea in intarziere si fara interventia instantei de judecata.
In acest caz, contractul se desfiinteaza de plin drept, in momentul ajungerii la termen a obligatiei
neexecutate. Chiar daca este sesizata instanta, aceasta nu va putea decat sa constate sanctiunea ce se
aplica in temeiul pactului comisoriu expres.
Pactele comisorii exprese, cu cat sunt de un grad mai mare, cu atat elimina mai multe din
dezavantajele rezolutiunii judiciare. Un pact comisoriu de un anumit grad va prezenta un avantaj in
plus fata de cel de un grad imediat inferior.
Cat priveste renuntarea la pactele comisorii exprese, practica a enuntat ca: Faptul ca vanzatorul a
tolerat pe cumparator in ce priveste plata ratelor din pret nu constituie o renuntare la pactul comisoriu
inscris in act, ci o simpla pasuire, deoarece renuntarea la pactul comisoriu nu se presupune, ci trebuie
sa rezulte in mod neindoielnic din acte, fapte sau imprejurari care demonstreaza intentia de a renunta.
O serie de reguli privitoare la rezolutiunea judiciara sunt valabile si pentru rezolutiunea
conventionala. Poate cere rezolutiunea numai partea care si-a executat sau se declara gata sa isi
execute obligatia, precum si avanzii-cauza ai acesteia. Instantele judecatoresti s-au pronuntat si in
legatura cu problema daca actiunea in rezolutiune poate fi introdusa de mostenitorul partii contractante
cand prestatia are un caracter personal, statuandu-se ca, desi dreptul la intretinere este un drept

personal netransmisibil prin succesiune, acest caracter general al creantei de intretinere nu

influenteaza caracterul patrimonial al actiunii in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu
clauza de intretinere pentru neexecutarea obligatiei fata de beneficia
Inscrierea in contract a unui pact comisoriu expres nu inlatura insa facultatea creditorului de a cere
executarea silita a contractului si de a nu se ajunge la rezolutiune. Debitorul nu poate cere aplicarea
acestei sanctiuni, indiferent de gradul pactului comisoriu stipulat in contract; in caz contrar s-ar ajunge
la o incalcare inadmisibila a principiului obligativitatii contractelor.
Inscrierea unor pacte comisorii exprese, cu exceptia pactului comisoriu expres de gradul I, nu mai
face necesara interventia instantei judecatoresti. Daca totusi se apeleaza la ea, instanta va putea face
numai verificarile pe care clauzele conventionale de rezolutiune le permit.
Practica a statuat insa ca: In cazul in care pactul comisoriu nu prevede in mod expres rezolutiunea
contractului fara chemare in judecata, urmeaza ca el opereaza numai daca debitorul a fost chemat in
judecata