DIPLOMATIA

CURS 12-13

DEFINIRE

 Notiunea de diplomatie deriva din vechiul cuvant

grecesc diplo in traducere dublez.
Acesta a insemnat actiunea de redactare a
diplomelor sau actelor oficiale in 2 exemplare
dintre care unul era dat ca scrisoare de
imputernicire trimisilor, iar celalalt se pastra la
arhiva.Purtatorul unui astfel de dublet se numea
diplomat, iar activitatea desfasurata de el
diplomatie.

 In Dictionarul Oxford se considera ca

diplomatia reprezinta conducerea relatiilor
internationale prin negocieri ; metodele prin
care aceste relatii se reglementeaza ; se
realizeaza prin ambasadori si trimisi.
Philippe Cahier definete diplomaia drept
maniera de a conduce afacerile externe ale
unui subiect de drept internaional folosind
mijloacele panice, ndeosebi negocierea.

DIPLOMAE
1. Activitate desfurat de un stat prin
reprezentanii si diplomatici, n scopul
realizrii politicii externe preconizate.
Comportare abil, subtil, ireat. 2.
Carier, profesiune de diplomat. 3.
Totalitatea reprezentanilor diplomatici
constituii n corp. Din fr. diplomatie.
(Sursa: DEX 1998).

DIPLOMAE
1) Totalitate a mijloacelor, metodelor i
formelor de activitate a reprezentanilor
unui stat n alt stat. 2) Totalitate a
diplomailor unei ri; corp diplomatic.
3) Funcie de diplomat. 4) depr.
Ansamblu de manevre la care recurge
cineva pentru a-i atinge scopul.
(Sursa: NODEX).

DIPLOMATIA
a) activitate, respectiv conducerea raporturilor unui stat dat cu un
alt stat sau grupuri de state prin mijloace sau cai oficiale. Sub acest
aspect, diplomatia se refera la activitatile agentilor diplomatici, ale
ministerelor afacerilor externe, sefilor de stat si guvern, altor
persoane care actioneaza in domeniul relatiilor internationale;
b) forma de relatii, adica forma distincta a raporturilor bilaterale si
multilaterale dintre state. Relatiile diplomatice au identitate
proprie, deosebita de celelalte forme ale relatiilor internationale;
c) arta, respectiv abilitatea de a folosi procedeele si metodele
adecvate pentru a concilia interesele popoarelor si a dezvolta
colaborarea dintre ele;
d) profesie, adica o specializare official recunoscuta al carei obiect
de sine statator este diplomatia.

Functii
1)
2)
3)
4)

5)

6)

reprezentarea unui stat in raporturile cu alt state sau altisubiecti de

drept international;
instrument de infaptuire a politicii externe a statului;
sistem de aparare si promovare a intereselor statului si cetatenilor sai;
negocierea; printre functiile misiunii diplomatice, Conventia de la Viena (
1961)o prevede pe aceea de ,,a duce tratative cu guvernul statului
acreditar
observarea si informarea (,,a se informa prin toate mijioacele licite
despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si a raporta
cu privire la aceasta guvernului statului acreditant)
protejarea si promovarea relatiilor dintre state

Diplomatia politica
prin care se urmareste promovarea intereselor
politice ale unui stat sau grup de state in
scopul garantarii securitatii lor, apararii
drepturilor fundamentale ale cetatenilor, in
acest scop apelandu-se la dezvoltarea unor
bune relatii cu alte state sau grupari de state,
la cele mai diverse niveluri, convenirea de
actiuni comune, desfasurarea de negocieri
pentru mentinerea pacii sii stabilitatii in
diferite zone si in lume etc.

Diplomatia economica
se refera la reprezentarea intereselor economice
ale statului si agentilor economici in strainatate,
negocieri pe teme economice, incheierea de
tratate bilaterale si multilaterale in materie.
In ultimul tamp, se observa ca diplomatia
economica imbraca si formele: "diplomatiei
dezvoltarii", "diplomatiei resurselor",
"diplomatiei integrarii economice", diplomatiei
mediului", s.a.

 diplomatia culturala, prin care se urmarete pe cale bi

sau multilaterala, dezvoltarea cooperarii internationale
in domeniul culturii, ocrotirii si imbogatirii
patrimoniului cultural al omenirii.
diplomatia stiintifica, prin care se urmareste intarirea
legaturilor si cooperarii intre comunitatile oamenilor de
stiinta si institutiilor de cercetare din diferite zone, ca
si din intreaga lume;
diplomatia militara, care reflecta ansamblul actiunilor
si mijloacelor utilizate pentru realizarea anumitoscopuri in domeniul militar sau al prevenirii razboiului

Diplomatia parlamentara
semnifica fie faptul ca anumiti parlamentari
care isi pastreaza aceasta calitate si joaca
rolul diplomatilor, fie ca adunarile
parlamentare intervin in mod activ in
formularea sau criticarea actiunilor de politica
externa.

Diplomaia informal
Diplomaia informal este folosit de mai multe
secole pentru a facilita comunicarea dintre
puteri. Cei mai muli diplomai recruteaz figuri
nalte din alte naiuni pentru a avea acces
neoficial la conducerea rii. Acest lucru se
ntampl n situaia n care guvernele doresc
sa-i exprime intenia de a rezolva o situaie
diplomatic, dar nu doresc s o exprime n
mod oficial. Diplomaia informal const n
ntlnirea unor academicieni, oficiali militari
sau civili, activiti sociali sau figuri publice i
angajarea lor ntr-un dialog, unicul el fiind cel
de a soluiona un conflict.

 nc de la nceputurile sale diplomaia s-a

manifestat ca o combinaie a dou laturi
distincte: oficial (deschis, public) i
diplomaia secret. Grania dintre diplomaia
oficial i cea secret se gsete de fapt n
zona elementului de confidenialitate al
diplomaiei, recunoscut att n timpurile
moderne de cercettorii n domeniu i de
oamenii politici, dar i de-a lungul istoriei, de
ctre actorii diplomaiei prin uzanele vremii.

Diplomaia ad-hoc i diplomaia prin

misiunile speciale
Diplomaia ad-hoc se folosete: a)prin delegaii la
conferinele internaionale; b)prin delegaii
itinerante, adic delegaiile guvernelor pentru a
ndeplini misiuni n mai multe state; c)prin alte
misiuni speciale privind alte situaii.
Misiunile speciale : o misiune temporar, avnd
un caracter reprezentativ de stat, trimis de un
stat ntr-un alt stat cu consimtmntul acestuia din
urm pentru a trata cu el chestiuni determinate
sau pentru a ndeplini n acest stat o sarcin
determinabil( Conventia 1969).

MODALITI DE SOLUIONARE
PANIC A CONFLICTELOR
Stimularea (inducerea) : oferirea de avantaje
pentru adoptarea unei poziii convenabile
ofertantului
Persuasiunea: ncercarea de a convinge partea
opus c este n interesul ei s adopte o poziie
convenabil primei pri
Activarea obligaiilor: argumentarea
corectitudinii soluiei urmrite, pentru simplu
fapt c n caz contrar i atrage dezaprobarea sau
consecinele negative din partea celor care susin
anumite standarde asumate de preopinent; ex.
referirea la Carta ONU

 Toate mijloacele panice de soluionare a

conflictelor sunt indispensabil legate de
negocieri, fa de care nu sunt dect
preambuluri (bunele oficii, ancheta),
forme de asistare (medierea)

Negocierea
cea mai nsemnat cale de rezolvare i
prevenire a conflictelor
se bazeaz pe raionalitatea si talentul
negociatorilor
caracterul neformalizat: la Curtea de la
Haga, a fost discutat posibilitatea
codificrii regulilor negocierilor
(dezavantaj: lipsa de flexibilitate)
vulnerabilitate la influenele de context i
conjunctur

Negocierile diplomatice
Mijloc principal de rezolvare pe cale pasnica
a diferendelor internationale, constand in
discutarea directa, de catre partile in
cauza, a problemelor litigioase.
Folosirea negocierilor diplomatice
constituie o obligatie principala a statelor,
consacrata in Carta O.N.U.

 Negocierile diplomatice directe ntre

statele aflate ntr-un diferend sunt
purtate de catre ministerele afacerilor
externe ale statelor, de catre sefii
guvernelor sau, n unele cazuri, chiar de
catre sefii statelor. n cazul organizatiilor
internationale, negocierile se poarta de
catre cei mai nalti functionari ai acestora
(secretari generali, directori sau
presedinti).

Ancheta
Aciune preliminar rezolvrii unui conflict
Const n ncercarea de a stabili n mod
obiectiv faptele (independent de afirmaiile
prilor n cauz) i de a oferi un tablou
veridic al situaiei conflictuale
A funcionat mai ales n litigii legale i
comerciale.
Extensiunea ei se produce n momentul n
care statele ncep s semneze tratate de
conciliere unde ancheta este menionat
expres

 Ancheta joaca un rol esenial n

rezolvarea conflictelor; ea introduce o
faz de degajare, dezamorsare sau
depolitizare, o faz de moratoriu, care
oprete continuarea sau izbucnirea
violenei.

CONCILIEREA INTERNAIONAL
Este o extensie a anchetei ; att ancheta, ct i
concilierea sunt fiind prima form de
instituionalizare a formelor panice elaborate la
Haga (1899, 1907)
Const n activitatea unei comisii (de cinci sau mai
muli membri), reprezentani ai unor state,
desemnai s rezolve un litigiu care a rezistat
ncercrilor de soluionare prin negocieri directe.
Conceptul de conciliere mai este utilizat i pentru
a desemna procesul de nchidere a unei lungi
perioade de tensiuni, nencredere i crize (ex.
concilierea postbelic franco-german)

Bunele oficii
Demersul ntreprins pe lnga statele-parti la un litigiu,
de catre un tert stat sau organizatie internationala
din proprie initiativa sau la cererea partilor, cu scopul
de a convinge statele litigante sa l rezolve pe calea
negocierilor diplomatice.
Obiectul bunelor oficii l constituie prevenirea
aparitiei unui diferend dintre state sau solutionarea
unui diferend produs deja.
n cazul bunelor oficii, rolul tertului nceteaza n
momentul nceperii negocierilor directe ntre partile
aflate n diferend.
Tertul nu participa la negocieri si nici nu face
propuneri referitoare la modul de solutionare a
diferendului, ci doar faciliteaza nceperea tratativelor.

Bunele oficii
Au un rol introductiv mai ales la nceperea
negocierilor sau n intervenia medierii
Se rezum la asigurarea de linii de
comunicare, la stabilirea de contacte, la
explorare i informare sau gzduire.
Iniiativa oferirii bunelor oficii revine, n cele
mai multe cazuri, unor ri tere
Dac prile sunt mulumite de prestaia
terului n bunele sale oficii, ele pot fi
interesate n a-i mri atribuiile

Medierea
Asistarea i ndrumarea unei negocieri de
ctre un ter
Mediatorul este implicat n procesul
negocierilor i promoveaz cu struin
ajungerea la un acord

Mediatiunea/ Medierea
interventia unui tert, care poate fi un stat,
o organizatie internationala sau o
persoana fizica.
Tertul, de aceasta data, participa la
negocieri si face propuneri referitoare la
felul n care se poate solutiona conflictul.
Propunerile tertului nu sunt nsa
obligatorii pentru partile aflate n
diferend.

arbitrajul
Presupune intervenia terilor, cu aceeai
cerin de obiectivitate, echidistan i
neutralitate ca i medierea, dar sub forma
unei autoriti exterioare, care elaboreaz
o soluie obligatorie.
Are toate atributele unei metode
jurisdicionale

arbitrajul
Preferina statelor pentru arbitraj este
justificat de caracterul tehnic al unor
litigii i apoi de faptul c n arbitraj prile
i pot alege singure judectorii.
Numeroase tratate ntre state prevd
clauze compromisorii, care prevd c n
caz de diferend, de interpretare sau
aplicare, prile vor recurge la arbitraj.

Curtea Internaional de Justiie de la

Haga (CIJ)
instituit prin Carta Naiunilor Unite,
semnat n iunie 1945: organul judiciar
principal al ONU i este format din 15
judectori din ri diferite.
n principal, n competena sa intr:
interpretarea unui tratat, orice problem
de drept internaional, nclcarea unei
obligaii internaionale, precum i natura
sau ntinderea reparaiei datorate pentru
nclcarea unei astfel de obligaii.
Curtea judec numai litigii ntre state, iar
hotrrile ei sunt definitive.

Tratatele internaionale

Tratatul internaional
- definire Tratatul reprezinta actul juridic care exprima
acordul de vointa ntre doua sau mai multe
state, sau alte subiecte de drept international
n scopul de a creea, modifica sau stinge
drepturi si obligatii n raporturile dintre ele ..

Regimul juridic al tratatelor

reglementat n doua documente internationale
de referin
Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate
de catre state (Viena, 1969)
- Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate
de catre state si organizatii internationale
(Viena, 1986).

Elementele esentiale ale tratatului

subiectele sau partile tratatului, respectiv
statele sau alte subiecte de drept
international;
vointa partilor, liber exprimata;
obiectul tratatului.

Etapele ncheierii unui tratat

negocierea textului;
semnarea tratatului;
exprimarea consimtamntului partilor de a se
obliga prin tratat.
Aceste etape sunt urmate de intrarea n vigoare a
tratatutului.

1. Negocierea
etapa, n cursul careia se elaboreaza textul
tratatului.
Negocierile se desfasoara ntre reprezentantii
statelor cu atributii speciale n acest domeniu.
mputernicirea unui reprezentant al statului
trebuie sa rezulte din documente care emana
de la autoritatile competente ale fiecarui stat,
n conformitate cu dispozitiile constitutionale
sau ale altor legi interne.

 Pe lnga persoanele special mputernicite prin

deplinele puteri exista si o categorie de persoane,
care, n baza functiei pe care o ndeplinesc n stat nu au
nevoie sa prezinte deplinele puteri n vederea
negocierii si ncheierii tratatului:
seful statului, seful guvernului si ministrul de externe;
sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru
adoptarea tratatelor bilaterale, ntre statul acreditant
(care l trimite) si statul acreditar (statul gazda);
reprezentantii statelor participanti la o conferinta sau la
lucrarile unei organizatii internationale, n vederea
elaborarii unui tratat.

2. Semnarea tratatului
act care poate sa aiba o dubla semnificatie:
de autentificare (provizorie sau definitiva) a
textului tratatului,
de exprimare a consimtamntului statului de a
se obliga prin tratat.

Autentificarea tratatului
semnarea echivaleaza cu atestarea solemna,
de catre statele care au participat la negocieri
a faptului ca negocierile s-au ncheiat iar textul
semnat are o forma defintiva, fara sa mai
poata fi modificat unilateral de catre vreunul
dintre statele participante.
Pentru a crea efecte juridice, semnarea va fi
urmata de ratificarea tratatului.

Exista situatii n care, dupa ncheierea negocierilor, se procedeaza doar

la semnarea ad-referendum sau la parafarea tratatlui

Semnarea cu mentiunea ad-referendum

semnifica autentificarea tratatului, dar numai cu
carcater provizoriu.
Parafarea, care consta n nscrierea initialelor
numelui negociatorului mputernicit al fiecarui
stat pe textul negociat, are de asemenea, efect
provizoriu.
Ambele proceduri prezentate trebuie sa fie
urmate de semnarea definitiva a tratatului,
conditie obligatorie pentru declansarea
procedurilor etapei urmatoare.

3. Exprimarea consimtamntului
Legislatia interna a statelor prevede mijloacele juridice prin care statul
si exprima vointa de fi legat prin tratat.
Ratificarea: angajarea defintiva presupune interventia unui act
intern, prin intermediul caruia organele special abilitate ale statului
de obicei parlamentele nationale analizeaza dispozitiile
tratatatului si decid asupra angajarii statului. Acest act constituie
ratificarea tratatului.
Termenul de ratificare depinde n mare masura de natura tratatului
si este prevazut n clauzele finale ale acestuia. Ratificarea nu poate
fi partiala sau conditionata, ci numai acordata sau refuzata, iar daca
un stat ncearca sa modifice un tratat n timpul ratificarii, acest act
echivaleaza cu un refuz al ratificarii, nsotit de o noua oferta care
poate sa fie, sau nu acceptata.
La tratatele multilaterale statele pot sa formuleze, o data cu
ratificarea si n anumite limite, rezerve.

 Aprobarea sau acceptarea: alternativa mai

simpla la ratificarea tratatelor
se realizeaza o examinare rapida a dispozitiilor
unor tratate si se evita procedura mai lunga si
complicata a ratificarii de catre parlamentele
nationale.

 Aderarea la tratate: modalitate de exprimare

a consimtamntului statelor, aplicabila numai
tratatelor multilaterale, care poate sa
intervina n cazul n care un stat nu a participat
la negocierea si semnarea tratatului, dar
decide ulterior sa devina parte la acesta.
Un stat poate sa adere la un tratat doar daca
aceasta modalitate este prevazuta n mod
expres n textul acestuia.

4. Intrarea n vigoare a tratatului

Data intrarii n vigoare a unui tratat este prevazuta expres n textul
acestuia.
Daca tratatul nu o prevede, momentul intrarii n vigoare este convenit
ulterior de catre parti.
n cazul tratatelor bilaterale, data intrarii n vigoare o reprezinta momentul
schimbarii instrumentelor de ratificare sau al notificarii actului de
aprobare sau acceptare. Documentele prin care statele si comunica
ndeplinirea procedurilor interne de exprimare a consimtamntului sunt
denumite instrumente de ratificare sau de aderare.
n ceea ce priveste tratatele multilaterale, instrumentele de ratificare se
depun pe lnga unul dintre guvernele statelor participante la negocierea si
semnarea tratatutului si caruia i-a fost ncredintata functia de depozitar,
sau pe lnga o organizatie internationala investita cu aceeasi functie. Data
intrarii n vigoare a tratatelor se stabileste n functie de acumularea unui
numar minim, prestabilit prin dispozitiile tratatului, de instrumente de
ratificare.

Tratatele internaionale
- clasificare dup numrul de participani -

tratate bilaterale: ncheiate ntre dou state sau

alte subiecte de drept internaional;
tratate colective : particip mai mult de dou
subiecte.
tratate multilaterale, cnd fiecare stat reprezint o
parte
tratate plurilaterale, cnd subiectele, indiferent de
numrul lor, formeaz dou pri (de exemplu Acordul
european instituind o asociere ntre Romnia, pe de o
parte, i Comunitile europene i statele membre, pe
de alt parte).

Tratatele internaionale
- clasificare dup termenul de validitate tratate cu termen, a cror aplicare este limitat de o
anumit dat (de exemplu, Tratatul de la Paris
instituind Comunitatea European a Crbunelui i
Oelului, tratat ncheiat pe o perioad de 50 de ani din
momentul intrrii sale n vigoare (1952)
tratate fr termen sau venice , a cror expirare nu
este legat de o anumit dat calendaristic (de
exemplu, cele dou tratate de la Roma, din 1957,
intrate n vigoare la 1 ianuarie 1958, instituind
Comunitatea Economic European (CEE) i
Comunitatea European a Energiei Atomice )

Tratatele internaionale
- clasificare dup posibilitii de aderare
tratate deschise, la care pot adera, prin act
unilateral, n mod liber, orice state (de
exemplu, Tratatul de la Moscova din 1963
pentru interzicerea experienelor cu arma
nuclear n cele trei medii);
tratate nchise, la care statele nu pot adera
dect cu consimmntul statelor participante
(de exemplu, Pactul Tratatului Atlanticului de
Nord);

Clasificate dupe tipul de intelegere,

negocierile pot fi:
negocieri pentru prelungirea acordurilor existente. Se urmareste
continuarea angajamentelor prevazute intr-un acord anterior. Negocierile
de acest fel sunt de obicei usoare si de scurta durata. Uneori nici nu mai
este nevoie de negocieri, lipsa de actiune a partilor conduce la prelungirea
acordurilor;
negocieri pentru extensiunea intelegerilor. Ele urmaresc se largeasca
sfera de aplicare a unor prevederi anterioare din acordurile existente. Se
intalnesc mai frecvent in relatiile multilaterale;
gocieri de normalizare a relatiilor. Acestea urmaresc sa puna capat unei
stari anonnale sau sa dea expresie juridica unei normalizari care s-a
produs. In domeniul economic, astfel de negocieri se duc pentru
inlaturarea sanctiunilor econornice, pentru reluarea raporturilor intr-un
domeniu sau, pe ansamblul relatiilor economice, intr-o arnimita situatie
conjuncturala, reluarea politicii de credite sau reluarea platii datoriei
externe, cand acestea au fost intrerupte etc.:
negocieri pentru pieta, sfere de influenta economica;
negocieri pentru "acorduri de inovatie", respectiv cele care abordeaza
tame noi. Prin astfel de negocieri se iau angajamente reciproce noi, se
creeaza institutii noi, se inaugureaza activitati in domenii neexplorate.

Tratatele internaionale
- clasificare dup coninut

tratate politice,
economice,
culturale,
tratate pe probleme juridice etc.

PERSONALITATEA
DIPLOMATULUI.
Scoli de diplomatie.

De Callires: De la manire de ngocier avec

les Princes(1716 )
Calitati ale diplomatului: o minte nclinat
spre observaie, judecat sntoas, care nu
rtcete n rafinamente fr sens sau n
subtiliti. El trebuie s aib o oarecare
cunoatere a literaturii, tiinei, matematicii i
dreptului Darul aprofundrii. Calm, plin de
resurse i bun asculttor.

Sir Henry Wotton

O definiie incriminant ambasadorului un
om trimis s mint peste grani pentru binele
rii sale.

Sir Harold Nielson n cartea sa

Diplomacy (1939)
caliti care se cer unui diplomat ideal, valabil
i pentru un negociator: adevr, acuratee,
calm, rbdare, stpnire de sine i loialitate.
La obiecia cititorului care spune c a omis
inteligena, discernmntul, prudena,
ospitalitatea, farmecul, munca, hrnicia,
curajul i chiar tactul, el rspunde: Nu le-am
uitat. Le-am luat drept nelese de la sine.

Decalogul lui W.Zartman

Ira William Zartman is Professor Emeritus at the Paul H. Nitze School of Advanced International Studie s
(SAIS) of Johns Hopkins University.[.

Caut s te alturi celeilalte pri n atacarea

problemei, ncepnd cu identificarea ei comun,
mai degrab dect a ntreprinde un atac
confruntaional la adresa celeilalte pri. Fii atent la
momentul potrivit pentru a trece de la cereri dure
la cooperare mai flexibil i asigur-te c exist
decizii politice sau decideni disponibili s
autorizeze aceast schimbare.

 Investete n pregtiri serioase, att a

aspectelor tehnice ale problemei, ct i
a nelegerii intereselor proprii i ale
celuilalt. Folosete prilejul pentru a
studia mpreun i a face exerciii de
rezolvare de probleme, n vederea
crerii bazei unei abordri comune.

 Caut o formul de acord care

satisface cererile celeilalte pri
ca i pe cele proprii.

 Caut subiecte ce pot fi

tranzacionate, att n detaliile
poziiilor ambelor pri, ct i n
elementele de baz. Construiete
coaliii ntre prile ambelor tabere
avnd interese comune.

 Utilizeaz sau propune termene

realiste pentru elemente neutre ca:
date de expirare, evenimente
externe sau alte oportuniti de a
realiza acelai scop.

 Creeaz nelegeri ce sunt pariale,

incrementale i flexibile cnd este
posibil i cnd o schimbare total nu
este la ndemn.

 Construiete un acord ntre toate

prile ce l vor cnd unanimitatea
nu este posibil.

 Recurge la mediatori fie prin

organizaii ce pot oferi servicii, fie
prin identificarea de reprezentani
naionali ce pot juca acest rol.

 Folosete reprezentani, grupuri de

redactare i Comitete executive i
acord-le ncredere, informaii i
responsabilitate.

 Caut momentele mature n

evoluia problemei i a relaiilor
ntre prile n cauz i folosete-le
ca baz a negocierilor.