MANAGEMENTUL INTERCULTURAL

AL UNEI TARI
Un popor fara cultura e un popor usor de manipulat
Managementul intercultural a aparut in
prima faza din nevoia de a dezvolta
metode,tehnici si instrumente ale
managementului prin adaptare la specificul
locului in care este create sau extinsa afacerea
sau ca sprijin pentru politicile companiei si
guvernelor.
In a doua faza s-a impus ca domeniu de
cercetare si disciplina stiintifica.
Managementul intercultural este o forma a
managementului care, recunoscnd existenta
culturilor locale, ncearca sa integreze valorile
pe care se bazeaza aceste culturi n exercitarea
diferitelor functii ale
ntreprinderii si n acelasi timp, sa coordoneze
aceste functii n cadrul unei politici de
ntreprindere.
Factorii determinanti ai aparitiei
interculturalului :
internationalizarea si globalizarea,

concurenta dintre marile corporatii

internationale,
libera circulatie a specialistilor si profesiunilor
liberale,
tehnologia comunicarii si informatiei.
ieirile din teritoriile lor naionale ale IMM-urilor
migraia populaiei dintr o ar n alta
aplatizarea cultural i lingvistic (o anumit
omogenizare care se produce n lume sub
aspect cultural ca urmare a globalizrii i nu
numai)
Prin Managementul Intercultural se poate
evita sau, mcar, atenua dominaia cultural,
dac este folosit inteligent de partenerii de
afaceri situai n zone culturale diferite, de
strategi i oameni politici.
Problemele legate de comunicarea
interculturala n interiorul companiilor au
legtur cu felul n care sunt percepute
noiunile de bine i de ru, raporturile i rolurile
dintre brbai i femei, modul n care este
perceput timpul, ce tradiii sunt considerate a fi
importante, limbajul folosit, modul n care se
reacioneaz fa de alte culturi i cum
decurge schimbul de informaii.
Putem remarc mai multe stiluri de
management: stilul autoritar i directiv se
regsete n practicile de management din
Germania, n Anglia practicile de management
sunt mult mai feminine, proiective i cauta s

previn competiia deschis, n organizarea

japonez a muncii se regsete un stil care
accentueaz conformismul i cooperarea, iar n
SUA organizaiile ncurajeaz iniiativa
individual i competitivitatea.
O modalitate clasic de abordare a
diferenelor culturale este cea a delimitrii pe
glob a dou mari tipuri de culturi: Occidentul i
Orientul. De altfel, abordrile comparatiste i
interculturale au fost promovate o dat cu
descoperirea Orientului prinstudile de istoria
religiilor i antropologie cultural.
Acestor diferene n planul valorilor culturale
i structurii societii le corespund oserie de
deosebiri n ceea ce privete practica de
conducere, respectiv realizarea
funciilor managementului.
Luam ca exemplu Franta.In aceasta tara
statul joaca inca un rol-cheie in economie si
societate.
Societatea francez este cea a unei naiuni
care aparine grupului frunta de ri foarte
dezvoltate, cu un nivel de trai printre cele mai
ridicate din lume, dar i a elementelor specifice
inerente situaiei geografice, culturii, stilurilor
de via i a mentalitilor locuitorilor si.
Franta prezint caractere comune tuturor
rilor dezvoltate: natalitate relativ sczut,
mbtrnirea, reculul rapid i continuu al
populaiei rurale, urbanizarea n cretere,

mrirea numrului de divoruri i familii

monopaternale sau destrmate, procentaj n
cretere a femeilor care ncearc o activitate n
afara domiciliului lor.
Dar elementele specifice nu sunt mai puin
numeroase: ncetinirea precoce a natalitii
(din secolul XVIII), industrializarea i
urbanizarea tardiv, precocitatea unitii
naionale i atenuarea particularitilor
regionale, extrema centralizare a puterilor i
omniprezena statului, imigraia slab.
Limba este considerat prima barier nontarifar n Frana. Este componenta principal a
culturii unui popor, ntruct cea mai mare parte
a culturii unei societi se regsete n limbajul
vorbit. Ea reflect natura i valorile culturii.
Cunoaterea limbii unei societi contribuie n
msur determinant la nelegerea culturii
acesteia.
Alturi de analize i reorganizri ale politicii
financiare, ale celei monetare, ale pieii muncii,
ale comerului, un rol deosebit l-au avut i
elementele culturale specifice societii
franceze. Astfel, s-a inut seama de faptul ca
sub aspectul tradiiilor culturale i
particularitailor economice ntre nordul i
sudul Franei sunt diferene mari i, n
consecin, s-a conceput i realizat procesul de
dezvoltare a acestora ca dou regiuni distincte.
i, de aici, s-a ajuns la strategia asigurarii

unitii prin diversitate pe calea unei guvernari

centralist-dirijiste. Pe aceasta baza s-au
conceput masurile care sa creeze conditiile
necesare Frantei pentru a intra in Uniunea
monetara europeana pe picior de egalitate cu
tarile in care rata inflatiei este scazuta.
In primul rand, politica monetara a fost in
mod deliberat foarte stransa pentru a realiza o
circulatie monetara bine pusa la punct si
pentru a limita expansiunea monetara. In al
doilea rand, s-a pus un mare accent pe
organizarea activitatii la nivel macroeconomic,
creandu-se astfel cale libera agentilor
economici in conducerea, organizarea si
planificarea intreprinderilor.
Stilul si valorile managementului francez sunt
:
Modelul tradiional de management francez
potrivit aprecierilor facute de M. Crozier este o
combinaie de componente birocratice i
aristocratice
Presedintii companiilor franceze sunt inclusi
printre bogatii Frantei;
Indivizii sunt dependenti de modul de
functionare a structurilor riguros ierarhizate si
de deciziile acestora, in concret;
A crescut ponderea muncilor prestate de femei
care, extinzandu-si dorintele de autonomie au
inceput sa-si asume si sa acceada la
responsabilitati crescute;

In Franta, firmele sunt structurate cel mai

frecvent, pe functiuni prezentand un grad
ridicat de formalizare. Procesele decizionale
sunt centralizate, apelandu-se in acest scop, la
un numar considerabil de specialisti si
functionari. Gradul de centralizare decizionala
este chiar mai ridicat decat in majoritatea
tarilor europene, datorita tendintei
presedintelui sau directorului de a monopoliza
adoptarea deciziilor majore.
De exemplu putem analiza situatia unui
investitor francez care doreste sa isi extinda
propria activitate pe teritoriul Romaniei.Ceea
ce l-a interesat in primul rand pe francez a fost
faptul ca isi poate realiza o anumita imagine de
ansamblu asupra mediului social si cultural din
Romania.
Inainte ca firma franceza sa faca acest
pas a realizat un studiu care propune sa
surprinda principalele caracteristici
comportamentale si culturale ale romanilor,
intr-o maniera obiectiva, care sa duca la luarea
celor mai bune decizii in privinta alegerii
angajatilor, comportamentul fata de clienti,
furnizori, angajati si fata de mediul extern al
firmei cat si alte domenii de interes pentru
investitor
La nivelul afacerii frncezo-romane trebuie sa
tinem cont de faptul ca francezii trebuie sa
inceapa o afacere noua deoarece romanii sunt

creativi, aduc de fiecare data ideii noi si sunt

creativi in munca lor.Romanii sunt individuali in
munca lor ei nu prefera munca in colectiv.Tot
mai mult romanii au inceput sa se aproprie de
gandirea europenilor si astfel acest parteneriat
va avea succes pe teritoriul nostru.In legatura
cu ceea ce tine de distanta ierarhica romanii
acorda o mare importanta postului ierarhic pe
care il ocupa in cadrul unei afaceri. Posturile de
conducere trebuiesc ocupate de catre barbati
iar femeile trebuie sa ocupe posturi in slujba
acestora.In timp ce francezii au o anumita
relatie de armonie cu mediul natural romanii
sunt intr-o relatie de supunere, o anumita
dominare.Pentru francezi relatiile interumane
sunt egale dar pentru romani aceste relatii sunt
oarecum separate,ierarhizate.
Contextul cultural este la francezi
dominant sarac in timp ce la romani acest
context cultural este unul bogat.Pentru ca
investitia facuta de francezi la nivelul tarii
noastre sa fie una profitabila si una care sa
aiba succes trebuie ca francezii sa ne cunoasca
indeaproape, sa stiu cat mai multe lucruri
despre oamenii cu care vor colabora si vor intra
in contact, deoarece aceste relatii trebuie sa se
realizeze intr-un climat cat mai favorabil pentru
cele doua parti.As vrea sa aduc in amintire
faptul ca orientarea in timp la francezi se face

intre trecur si viitor pe cand la romani se face intre

trecut si prezent.