Tehnici de Lectura

Alexandra-Daniela Ursu, Grupa 10

,,Modalitatea obisnuita de creare a limbajului artistic consta in utilizarea cuvantului in asociatii

neobisnuite. Limbajul artistic lasa o impresie de oarecare prospetime in utilizarea cuvintelor, un
fel de recreare a lor. Cuvantul capata parca o alta semnificatie (intra in componenta unor noi
asociatii). Boris Tomasevski-,,Lexicul Poetic(p.207) in ,,Introducere in Teoria Literaturii,
Editura Universitatii din Bucuresti,2002.
Limbajul artistic surprins in cele doua creatii, ,,Usoare sunt vietile multora, sonetul
eminescian, cat si ,,Sonetul 29 ce-i apartine lui Willian Shakespeare, individualizeaza doua
conceptii personale, similare despre viata, timp, iubire. Ideea fundamentala materializata in
cadrul celor doua sonete, o reprezinta conditia eului poetic care se simte inferior, acesta
considera ca soarta a fost nedreapta cu el, se simte marginalizat si si-ar dori sa perceapa fericirea
intr-un mod similar cu al celorlalti.
Prima strofa a poeziei lui Mihai Eminescu, releva ideea poetica fundamentala, si anume
conditia poetului, in raport cu omenirea, usurinta vietii umane dupa care el tanjeste, placerea pe
care ar dori sa o simta, precum si sentimentul de fericire ce se manifesta efemer. De asemenea, in
cadrul sonetului Shakespearian, poetul se simte neindreptatit de soarta, marginalizat de societate,
el cere ajutor divin, pe care insa nu-l poate primi. Utilizand limbajul artistic, poetul, surprinde
prin epitetul personificator ,,surdul cer, solitudinea launtrica, neputinta acestuia de a-si striga
nemultumirea in fata divinitatii, care nici ea nu-l poate ajuta. Nemultumit de intreaga sa
existenta, el isi ,,blesteama viata, dorind sa fie asemeni celorlalti, sa aiba puterea de a spera.
In cea de-a doua strofa a sonetului ,,Usoare sunt vietile multora, poetul utilizeaza pentru a
evidentia limbajul artistic, epitetul copila visatoare, aceasta fiind responsabila pentru intreaga
sa neputinta de a se detasa de lumea efemera si de a tinde spre cea superioara. Se poate distinge
idea prezentei a doua existente diferite, cea a poetului si cea a lumii. Prin comparatie cu existenta
altora, poetul isi releva propia nefericire, cauzata de soarta mult prea nedreapta. In acelasi timp,
sonetul shakespearian ilustreaza dorinta unica, arzatoare a eului liric de a fi egal cu ceilalti, de a
avea parte de acelasi ,,tratament din partea destinului, isi doreste sa cunoasca fericirea si iubirea
pamanteana, singurele care-l pot umaniza cu adevarat.
In cea de-a treia strofa a sonetului eminescian, eul poetic isi descrie propriile sale trairi,
metafora ,,umbra amortirii, impreuna cu epitetul ,,pierdut, sugereaza starea dezolanta a
poetului, care parea imun in fata tuturor placerilor vietii. De asemenea, prin intermediul
metaforei ,,desarta-mi viata, este accentuata solitudinea poetului, iar prin comparatia vietii cu
spuma, se releva ideea efemeritatii, pustietatii sufletesti, precum si moartea spirituala, absenta
dorintei de a trai. Prin ultimul vers al strofei, este accentuata neputinta poetului de a accede spre
fericire, prin dobandirea sentimentului de iubire. In sonetul shakespearian, este invocata persoana
iubita, prin intermediul adresarii directe ,,tu, persoana iubita fiind cea care il trezeste la viata,
cea care ii alunga suferinta launtrica, intrucat poetul traieste prin iubire, pentru iubire.
Epitetele ,,dispret si ,,senin se afla in antiteza sugerand doua stari, ,,tristetea si ,,fericirea, in
absenta, respectiv in prezenta persoanei iubite.

Tehnici de Lectura
Alexandra-Daniela Ursu, Grupa 10

In ultima strofa a sonetului ,,Usoare sunt vietile multora este accentuata ideea iubirii
neimpartasite, precum si imposibilitatea poetului de a dobandi acest sentiment. Constientizarea
iubirii imposibile il face pe eul liric sa simta ,,amarul omenirii, pe care, acum il cunoaste in
totalitate. In ultimele trei versuri ale sonetului shakespearian, este accentuata dorinta poetului de
a i se impartasi iubirea. Dobandirea iubirii reprezinta scopul, care l-ar putea determina pe poet sa
se simta implinit, fericit. Finalul sonetului lui William Shakespeare explica intreaga nemultumire
a poetului, dovedita pe parcursul intregului sonnet.
Asadar, in cadrul celor doua sonete se remarca utilizarea limbajului artistic, prin intermediul
caruia, cei doi poeti releva conceptii personale despre existenta umana, impletind armonios
cuvintele care capata un inteles nou, unic, aparte. Cuvintele poetice depasesc intelesul propiu,
capatand un caracter nou, prin jocul instituit de poet. Cuvintele simple, familiare introduse in
structuri figurate, capata caracterul unor adevarate figuri de stil, figuri artistice, oferindu-i astfel
scrierii, statutul de arta. Prin utilizarea limbajului artistic, scrierea devine ea insasi o arta,
dominata de frumos.

Tehnici de Lectura
Alexandra-Daniela Ursu, Grupa 10

Interpretai urmtorul sonet de Mihai Eminescu, punndu-l n legtur de analiz (de

lectur literar) cu o alt poezie la alegere, conform unei tehnici de lectur specifice
unui cititor bun (Vladimir Nabokov)

Uoare sunt vieile multora

,,Uoare sunt vieile multora,

Ei prind din zbor plcerea trectoare,
n orice timp au clipa lor cu soare
i-n orice zi le-apare aurora...

Dar spune tu, copil vistoare,

De-am fost i eu din rndul acelra?
De-mi eti i mie ce le eti altora,

Tehnici de Lectura
Alexandra-Daniela Ursu, Grupa 10

De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

Triam pierdut, n umbra amoririi,

Dearta-mi via semna cu spuma
i orb eram la farmecele firii...

Deodat te vzui... o clip numa

Simii adnc amarul omenirii...
i iat c-l cunosc ntreg acuma.

(n volumul Mihai Eminescu Constelaia Luceafrului. Sonetele. Scrisorile, editate i

comentate de Petru Creia, Editura Humanitas, Bucureti, 1994, p. 164-165)

Sonetul 29
de William Shakespeare

Tehnici de Lectura
Alexandra-Daniela Ursu, Grupa 10

,,Cand oropsit de soarta si stingher

Imi plang norocul si ma plang de semeni,
Si strig zadarnic inspre surdul cer,
Si-mi blestem viata, vrandu-ma asemeni
Cu unul ce sperantele si-alinta
Iubit de toti ca el, ca el senin
Si-i pizmui arta, ori c-atinge-o tinta.
Ce nu mi-ar place catusi de putin,
Surprins de gand, m-acopar de dispret!
De-odata-n minte tu-mi apari, si sunt
Ca-n zorile seninei dimineti
O ciocarlie ce zbucneste-n cant.
Cu dragostea ta, doar, de m-as alege,
Eu viata nu mi-as da pe-a unui rege.
(Ion Frunzetti)

Bibliografie:
1.Boris Tomosevski-Lexicul Poetic, Introducere in Teoria Literaturii, Editura
Universitatii din Bucuresti 2002.(p.207).
2.Sonetul 29 de William Shakespeare, traducere de Ion Frunzetti.
3 Sonetele. Scrisorile, editate i comentate de Petru Creia, Editura Humanitas, Bucureti,
1994, p. 164-165