Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizatii (societate
comerciala, institutie, asociatie, etc), in noua societate informationala capitalul uman inlocuind
capitalul financiar ca resursa strategica.
Resursele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, in
capacitatea lor de a-si cunoaste si invinge propriile limite.
Succesul unei organizatii, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa ca
oamenii sunt bunul cel mai de pret al organizatiei.
Resursele umane constituie o veriga deosebita care trbebuie inteleasa, motivata si
implicata cat mai mult in realizarea obiectivelor organizatiei. Pentru aceasta, deciziile
manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate intotdeauna personalitatii si
trasaturilor angajatilor.
In teoriile traditionale ale intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care
executau in mod disciplinat anumite operatii prestabilite sau indeplineau anumite activitati.
Astfel, s-au cristalizat concepte ca forta de munca', definind totalitatea aptitudinilor fizice si
intelectuale utilizate de salariat in procesul muncii. Aceste concepte (forta de munca, mana de
lucru) se utilizau la singular definind ansamblul, masa angajatilor, fara a face trimitere la salariati
ca indivizi cu personalitate, nevoi, comportament, educatie, experienta si valori specifice.
In acceptiunea moderna, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu
sunt angajati doar pentru a ocupa anumite posturi vacante ci, fiecare in parte, pentru rolul lor
important pe care il pot avea in cadrul organizatiei. Acest lucru este cu atat mai evident cu cat in
mediul socio-economic actual, caracterizat prin concurenta, dinamism si interdependenta, multe
din dificultatile sau succesele organizatiilor au la baza resursele umane si managementul
acestora.
Desprinzandu-se din managementul general, managementul resurselor umane este un
termen relativ recent pentru ceea ce s-a numit traditional conducerea activitatii de personal' si
presupune o abordare interdisciplinara si profesionala a problematicii personalului din cadrul
unei organizatii. Managementul resurselor umane este diferit de celelalte domenii ale
managementului general deoarece trebuie sa serveasca nu numai scopului si intereselor
patronului sau conducatorului organizatiei, dar trebuie sa actioneze si in interesul angajatilor, al
fiintei umane si prin extensie, al societatii.
In prezent nu exista o definitie autocuprinzatoare, unanim acceptata de specialisti, privind
managementul resurselor umane. Avand elemente care se completeaza reciproc, fiecare
contribuind la definirea conceptului in ansamblul sau, definirea managementului resurselor
umane vizeaza:
Functiunea care faciliteaza cea mai eficienta folosire a oamenilor in vederea realizarii
obiectivelor individuale si organizationale;
Elaborarea unui sistem de salarizare care sa stimuleze obtinerea unor rezultate deosebite;
Tendinte relevante
b. Faza 2
c. Faza 3
d. Faza 4
Definirea postului care se concretizeaza intr-o descriere de post in care sunt prezentate
detaliat cerintele postului si tipurile de abilitati de care este nevoie pentru indeplinirea acestor
cerinte si a profilului candidatului ideal.
Dintre candidatii care au trimis aceste documente, grupul retinut ca interesant pentru firma
poate fi invitat:
La un interviu dupa care pot avea loc teste (medicale, de aptitudini, de inteligenta,
profesionale, etc), multe companii folosesc teste de aptitudini, interese si personalitate
Cum interviul de selectie este o intalnire intre oameni, nu poate fi eliminat riscul luarii in
calcul a unor infime impresii si nici erorile umane. Unii candidati cu o pregatire tehnica buna se
pot descurca prost in timpul interviului de selectie, devenind nervosi sau emotionati lasand o
impresie nepotrivita. Cercetarile arata ca experienta intervievatorului ii permite acestuia sa
depaseasca acesti factori si saa ia decizii corecte.
Candidatii se pot astepta la intrebari de genul: Ce stii despre institutia in care isi
desfasoara activitatea compania?, Ce contributie poti aduce la atingerea obiectivelor
organizatiei?, Ce puncte forte si ce puncte slabe ai?, Esti satisfacut de cariera ta de pana acum?
sau Ce situatie de criza ai intampinat recent si cum ai rezolvat-o?. etc.
Dupa ce au fost luate in calcul toate dovezile (CV-ul, teste, scrisori de intentie sau de
recomandare, interviuri) este luata in final o decizie. Este facuta o oferta de angajare a
candidatului selectat, pe care acesta o poate accepta sau respinge. In procesul de angajare se
incerca armonizarea cerintelor postului cu abilitatile si capacitatile candidatului pentru asigurarea
succesului persoanei respective pe noua pozitie.
3. Integrarea angajatilor - are drept scop facilitarea integrarii mai rapide in organizatie.
Includem aici si incadrarea personalului care consta in ansamblul proceselor de atribuire
efectiva a posturilor persoanelor selectate, inclusiv intocmirea tuturor formalitatilor necesare.
Pentru integrarea personalului de executie se recurge la stabilirea unui ghid in persoana
unui coleg mai experimentat sau a sefului direct si, la inmanarea unui manual al angajatului care
contine informatii referitoare la:
-
Prezentarea firmei
Conditii de munca
Procese disciplinare
Organizarea sindicala
Salarizare
Pentru personalul mamagerial se pot organiza sedinte de instruire speciale, turul firmei cu
prezentarea unui angajat persoanelor cheie din cadrul organizatiei, dezbateri etc.
6 Dezvoltarea resurselor umane
6.1 Formarea si perfectionarea angajatilor
Are drept scop identificarea, aprecierea si facilitarea dezvoltarii competentelor cheie care
permit indivizilor sa performeze sarcini aferente unor posturi prezente sau viitoare,
Dupa ce un angajat a fost numit pe un post, sunt folosite cateva tipuri de instruire prin
care i se permite sa isi actualizeze abilitatile. Pentru unii accentul cade pe instruirea tehnica,
pentru altii instruirea implica abilitati interpersonale (abilitatea de a lucre cu alte persoane). Alte
programe sunt numite uneori programe de instruire, desi sunt de fapt programe educative, al
caror scop este extinderea viziunii unei persoane sau intelegerea aspectelor si problemelor care
sunt esentiale pentru dezvoltarea personalului in domeniu managerial sau in anumite pozitii din
cadrul companiei.
Obiectivele formarii si perfectionarii angajatilor sunt:
Rezolvarea de probleme
Studii de caz
Prezentarile
Demonstratia
Interpretarea de roluri
Jocurile
Incidentele critice
Simularile
Pentru ca programele de instruire sa aiba eficacitate este util sa fie integrate in politica
generala a companiei si sa fie precedate de o evaluare a posturilor si persoanelor care le ocupa
16-25
16-25
Educatia de baza
17-30
25+
35-45
40+
50+
Declin, pensioanare
Imbunatatirea performantelor
Salarizare
Promovare
Perfectionare
Pentru conceperea unui sistem de evaluare coret si eficace se tine cont de cateva aspect
cum ar fi: criterii de evaluare dezvoltate pe baza analizei posturilor, standardele de performanta
trebuie comunicate (in scris) angajatilor. Este necesar sa existe un sistem de apel pentru cazurile
in care angajatii nu sunt de acord cu rezultatele evaluarii. Aceasta evaluare trebuie sa vizeze atat
performantele cat si comportamentul pe post al angajatului.
Ca si metode de evaluare se folosest fie interviul de evaluare fie un centru destinat
acestuia.
Interviul de evaluare - fiecare sef ierarhic va conduce interviul cu subordonatii directi
completand o serie de formulare.
Centrul de evaluare - este o procedura care utilizeaza multiple tehnici de evaluare pentru
o varietate de scopuri si decizii in domeniul resurselor umane. Aceasta metoda are cateva
elemente caracteristice:
Recompensarea angajatilor
Sisteme de salarizare:
Salarizarea in regie
Construirea unui climat de valorificare a muncii bine facute - laude, medalii, diplome,
In organizatie exista numerosi factori de stres care pot afecta eficienta muncii angajatilor,
indiferent de nielul ierarhic la care acestia activeaza. Stresul este raspunsul de adaptare, mediat
de caracteristicile individuale, raspuns generat de actiuni sau evenimente externe ce solicita
individului un efort psihic si/sau fizic deosebit. Stresul poate fi atat pozitiv cat si negativ. Nu
ceea ce ni se intampla este important, ci felul in care reactionam.
Managementul stresului consta in:
1. Identificarea cauzelor care il produc si adoptarea unor masuri de combatere:
o
Mutarea angajatului
2. Ajutarea angajatilor in dezvoltarea capacitatii de a face fata mai bine stresului prin:
-
Anghel, L.-D.
Nicolescu , O.
xxx
www.mimmc.ro
xxx
xxx