Tema 7: Gestiunea activelor curente

Prelegerea 1
1. Coninutul, structura i clasificarea activelor curente
2. Activele curente i ciclul de exploatare, stocurile i gestiunea lor
3. Metode de dimensionare a stocurilor
Prelegerea 2
1. Sursele de finanare a activelor curente
2. Viteza de rotaie a activelor curente i folosirea eficient a lor
3. Cile de accelerarere a vitezei de rotaie a activelor curente

1. Activelel curente constituie o parte a activului economic, care se caracterizeaza prin

transformarea permanenta a formelor functionale, prin consumarea lor intr-un singur ciclu de
exploatare si transmiterea valorii integrate asupra produselor si serviciilor in care au fost
incorporate.
In structura activelor curente se includ: stocuri de marfuri si materiale, creante pe termen
scurt(datoia unui client)fata de intreprindere, investitii pe termen scurt, disponibilitati banesti
aflate in casa sau pe cont la banca.
Activele curente se manifesta, in viata intreprinderii, prin avansari si recuperari
succesive(initial-capital banesc stocuri de materii prime si materiale produse finite
capital banesc). Activele curente incorporeaza in valoarea lor si valoarea mijloacelor fixe(in
marimea uzurii calculate), consumul factorului munca si diferite adaosuri (asig. soc.)
Activele curente se clasifica in dependenta de urmatoarele criterii:
I.
In functie de fazele procesului de exploatare in care se gasesc sunt:
1. active aflate in faza de aprovizionare (mijl. Banesti, materii prime si materiale,
combustibil, obiecte de mica valoare si scurta durata, ambalaje. etc)
2. active aflate in faza productiei (productia neterminata);
3. active aflate in faza comercializarii (produse finite, semifabricate in productia proprie,
produse reziduale).
II.
In functie de forma activele curente sunt:
- materiala (materii prime, materiale, semifabricate, productie neterminata, produse
finite);
- baneasca (disponibilitati banesti, titluri pe termen lung, creante).
III. In functie de sursa de finantare:
procurate din fondui proprii;
procurate din fonduri imprumutate.
Administrarea eficienta a activelor curende reclama ca sporul activelor curente sa fie mai
mic decit cal al productiei.(accelerarea vitezei de rotatii).
Nivelul maxim al nivelului activelor curente necesar derularii ritmice a ciclului de
exploatare se calculeaza conform relatiei:
Active curente = Q*c*T, unde
Q capacitatea de productie a utilajului exprimat in numar de produse;
c consumul zilnic al activelor curente;
T durata de imobilizare in fazele exploatarii.

2.

Ansamblul de operatiuni ralizate de intreprindere in vederea producerii de bunuri

si servicii destinate vinzarii formeaza ciclul operational. Ciclul operational cuprinde 3 faze:
- faza de aprovizionare;
- faza de productie;
- faza comercializarii.
Nivelul activelor curente depinde de volumul vinzarilor.
Obiectivul urmarit de getiunea ciclului operational il reprezinta cresterea rentabilitatii
activitatii in conditii de diminuare a riscului economic si financiar. Gestiunea ciclului
operational urmareste asigurarea ritmicitatii productiei, eliminarea intirzierii in aprovizionarea
cu stocuri, asigurarea lichiditatii si capacitatii de plata pe termen scurt. Gestiunea ciclului
operational cuprinde 2 activitati de baza:
- determinarea necesarului de active curente;
- determinarea surselor de finantare a ciclului operational.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta imobilizari de resurse financiare care
nu pot fi recuperate decit dupa ce acestea parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt
valorificate prin vinzarea si incasarea produselor si serviciilor. Costul de oportunitate ar putea
fi redus daca functionarea intreprinderii s-ar desfasura fara stocuri.
In cadrul intreprinderii se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare
cu efecte diferite asupra rentabilitatii si a ciclului:
a)
politica agresiva; isi propune realizarea unei cifre de afaceri inalte cu stocuri
minime. Aceasta politica presupune obtinerea unei rentabilitati inalte cu pretul unor
riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichiditati si de insolvabilitatea
intreprinderi.
b) politica defensiva; propune realizarea unei cifre de afaceri cu stouri si lichiditati
inalte. In acest caz rentabilitatea unei intreprinderi va fi afectata de costurile
suplimentare generate de detinerea de stocuri de siguranta.
c)
politica echilibrata; presupune sincronizarea perfecta dintre scadentele activelor si
pasiveor pe termen scurt.
Modelul Wilson Whitin de optimizare a stocurilor porneste de la identificarea
cheltuielilor de aprovizionare si detinere a stocurilor. Notam prin:
S marimea optima a stocului comandat;
N necesarul anual de aprovizionat;
ca costul fix unitar pentu prgatirea unei noi aprovizionari;
cd cost de depozitare pe unitate de stoc;
Pa pret unitar de aprovizionare;
Ca cost total de aprovizionare;
Cd cost total de depozitare.
Ct cost total
Astfel: Ct = Ca + Cd
Ca = N/S * ca;
Cd = S*Pa / 2 * cd
Marimea stocului optim constituie(Soptim):
Soptim = (2*n*ca)/(Pa*cd)
Numarul de comenzi de apovizionare cu materii prime(n) intr-un an este:
N = N / Soptim
Intervalul dintre 2 aprovizionari(i), va fi :
i = 360/n
Nivelul optim al produselor finite pentru care costurile vor fi minime(SPF) va fi:
SPF = 2 * Q * S / C
Unde Q volumul productiei planificate;
S consumul spesific pe unitate de produs;
C costul de detinere la un leu stoc de produse finite pe perioada planificata.
2

3.

Gestionarea eficienta a stocurilor reclama stabilirea de legaturi deirecte si de

durata cu furnizorii si alegerea acostorea dupa criteriul destinatiei, stabilirea si urmarirea
unor grafice de aprovizionare, reducerea cheltuielilor de transport, reducerea blocarii de
moneda in stocuri inutile, reducerea pierderilor in timpul transportului si depozitarii. Pentru
o gestionare mai eficienta a stocurilor se pot utiliza urmatoarele metode:
1. Metoda ABC consta in clasificarea stocurior in trei grupe, in functie de importanta lor,
complexitatea aprovizionarii si gravitatea lipsei de stoc. De ex:
In grupa A se includ elemente putine la numar, dar valoroase (ponderea lor in totalul
stocului constituie 10%, iar valoarea 70%)(ex. zaxarul pentru Bucuria).
In grupa B se includ elemente mai putin importante numeric si valoric, ponderea lor
fiind 20% din totalul stocurilor.
In grupa C se includ elemente cele mai putin importante, multe la numar(70%), dar cu
valoare mica(10%). Lipsa lor pot fi inlocuite cu altele, sau nu provoaca intreruperea
procesului de productie.(ex: umplutura de caramela)
2. Metoda celor doua recipiente. Presupune aranjarea elementelor din stoc in 2 recipiente:
stocul curent si stoc de siguranta. Cind unul se goleste se face comanda si se trece la al
doilea recipient.
3. Metoda liniei rosii. Elementele din stoc sunt asezate intr-un vas de sticla pe care e
desenat o linie rosie. Cind nivelul stocurior ajunge la aceasta linie devine necesara
efectuarea unei noi comenzi de aprovizionare.
4. Metoda KANBAN,(metoda stocului 0), elaborata de firma Toyota, prevede ca
intreprinderea sa detina un stoc minimal, iar aprovizionarea sa se faca in mod continuu,
dupa necesitate. Cu conditia ca exista o coordonare intre intreprindere si furnizor.
5. Metode computerizate de control ale stocurilor
4.
Procesul de productie continuu necesita finantari permanente. Factorii obiectivi care
determina marimea capitalurilor angajate in ciclul operational, de exploatare, al intreprinderii
sunt:
- capacitatea de productie rezultata din proiectul tehnic;
- capacitatea efectiva ceruta pe piata;
- consumul specific de produse, ca o consecinta a progresului tehnic, tehnologic si de
calificare introdus in structura initiala a intreprinderii;
- evolutia preturilor.
Factorii care influienteaza asupra activeor curente, asupra consumului, amplificind
necearul de finantare sunt:
- factori naturali, care ataca insusirile fizice si chimice ale materiilor prime sau ale
produslor deja fabricate;
- progresul tehnico-stiintific, care contibuie la uzura morala a unor materiale sau a
produselor care se fabrica din aceste materiale.
Acesti factori duc la epuizarea activelor curente. Nevoile d finantare pe termen scurt ale
inteprinderii, care reprezinta nevoi permanente, pot fi finantate din surse interne sau din
surse externe.
Surse interne se refera la profitul net, care trebuie repartizat intre plata dividendelor si
fondul de dezvoltare economica. Fondul de dezvoltare economica este divizat in fondul de
investitii in active fixe si fondul de investitii in active curente(stocuri de materii prime intrate
in procesul de productie). Stocurile se consuma integral intr-un singur ciclu de exploatere de
3

aceea e nevoie de reinoit stocurile, adica de o finantare permanenta. Partea din resursele
fianciare care asigura finantarea permanenta a activelor curente se numeste fond de rulment.
(e/e excedentul de capital permanent fata de imobilizarile in active pe termen lung)
Fond de rulment = Capital permanent Active pe termen lung
Capitalul permanent este format din capitalul propriu si datorii pe termen lung.
Fondul de rulment poate fi brut(FRB), net(FRN), propriu(FRP) si strain(FRS).
Fondul de rulment brut = AC (total active curente) = Stocuri + creante pe termen lung +
Investitii pe termen scurt + Disponibilitati banesti;
Fondul de rulment net = CP(capital permanent) ATL(active pe termen lung) sau
FRN = AC Rt(resurse de trezorerie);
Fondul de rulment propriu = Cp(capital propriu) ATL sau FRP = FRN FRS;
Fondul de rulment strain = CP Cp sau FRS = FRN FRP.
Pe baza fondului de rulment net, se pot aprecia conditiile de echilibru financia. In functie de
marimea fondului de rulment, avem 3 situatii:
1. AC = Rt, FRN = 0 => fond de rulment neutru;
2. AC > Rt, FRN > 0 => fond de rulment pozitiv;
3. AC < Rt, FRN < 0 => fond de rulment negativ.
Prezentarea grafica a fondului de rulment dupa
Active pe termen
lungcontabil.
Capitalul
bilantul
fondul de
rulment

permanent

Active curente
Datorii pe termen
scurt

Fondul de rulment = Active curente(stocuri+creante) datorii pe termen scurt

Daca fondul de rulment real este mai mic decit fondul de rulment necesar se poate
recurge la majorarea capitalului permanent prin:
- recurgerea la imprumuturi pe termen lung;
- aporturi noi ale actionarilor;
- emisiuni de actiuni;
- obtinerea subventiilor din partea statului.
Alte surse atrase in fondul de rulment pot fi:
de la banci credite de pina la un an (credite pentru cheltuieli privind aprovizionarea cu
stocuri de materii prime si materiale, energie; credit pentu stocuri si cheltuieli sezoniere;
creditul de scont daca intreprinderea are efecte comerciale de vindut; creditul factoring
implica procurarea facturilor de plata(creantelor) de catre o societate financiara
specializata si achitarea lor contra unui comision).
Creditul comercial reprezinta o forma de credit ce apare intre 2 intreprinderi.
5.
Ansamblul operatiunilor realizate d intreprindere in vederea transformarii activelor
curente din forma initiala de capital banesc pina la intoarcerea lor in aceeasi stare se numeste
rotatie. Estimata in numarul de zile, rotatiei ii corespunde trei tipuri de timp:
- timp de aprovizionare (zile de comanda, de transportare, de stocare);
- timp de productie;
- timp de comercializare.
4

Cu cit numarul de rotatii a activelor curente va fi mai mare cu atit mai mare va fi eficienta
utilizarii activelor curente. Indicatorii de apreciere a activelor curente sunt:
Numarul de rotatii ale activelor curente (n) arata de cite ori activele curente au
parcurs un ciclu intreg bani marfa bani
n = volumul vinzarilor / valoarea activelor curente
Durata unei rotatii a activeor curente (Dr)
Dr = Active curente / volumul vinzarilor * 360 zile
Cresterea vitezei de rotatii a activelor curente in perioada curenta in raport cu perioada
precedenta are ca efect cresterea volumului incasarilor asigurind posibilitati de investire pe
termen scurt a surplusului monetar.
Reducerea vitezei de rotatie a activelor curente inseamna ca intreprinderea n-a reusit sa
respecte corelatia de eficienta dintre efect si efort, astfel se micsoreaza volumul incasarilor
asteptate. Ca rezultat apare deficit de trezorarie, cresterea riscului insolvabilitatii, reducerea
rentabilitatii intreprinderii.
Relatia de calcul ale acestor 2 categorii de efecte este:
Unde:
VV1
VV1 volumul vinzarilor efective din perioada de gestiune
E = (Dz1 Dz0) *
Dz1 durata unei rotatii a activelor curente din per.curenta
360
Dz0 durata unei rotatii a activelor curente din per.precedenta
6.
Accelerarea vitezei de rotatii a activelor curente trebuie sa constituie un obiectiv
permanent al intreprinderii. In acest scop, o investigare sistematica a rezervelor menite sa
contribuie la accelerarea vitazei de rotatie a activelor curente trebuie efectuata la nivelul celor
trei stadii ale ciclului de exploatare: aprovizionare, productie si comercializare.
In faza de aprovizionare se urmareste:
- asigurarea integritatii stocului de materii prime si materiale;
- aprovizionarea cu stocuri la timpul oportun si in cantitati optime;
- diversificarea furnizorilor.
In faza productiei:
- utilizarea tehnologiilor moderne de fabricatie a produselor;
- asigurarea cu forta de munca in cantitati optime si de inalta calificare;
- instruirea personalului antrenat in producerea de bunuri si servicii noi;
- asigurarea repartitiilor curente ale mijloacelor fixe in vederea utilizarii acestora fara
intreruperi;
- asigurarea capacitatii de productie la nivel maxim;
- automatizarea tuturor operatiunilor din procesul de productie;
- intarirea disciplinei de munca.
In faza comercializarii:
- cresterea volumului vinzarilor;
- accelerarea ritmului de incasare a creantelor.