1.

Stabileste reperele temporale si spatiale din incipitul romanului

Reperele temporale si spatiale ale actiunii sunt bine precizate, ca in orice
roman realist. In volumul intai, actiunea se desfasoara in satul Silistea-Gumesti
din Campia Dunarii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi
Mondial.
2. Identifica membrii familiei Moromete si prezinta ipostaza in care este surprins
fiecare.
Paraschiv se dduse jos din cru, lsase pe alii s deshame i s dea jos
uneltele, iar el ntinsese pe prisp o hain veche i se culcase peste ea gemnd.
Nil - intrase n cas i dup ce se aruncase ntr-un pat, ncepuse i el s geam,
dar mai tare ca fratele su, ca i cnd ar fi fost bolnav.
Achim se furiase n grajdul cailor i se trntise n iesle s nu-l mai gseasc
nimeni
Tita i Ilinca plecaser repede la grl s se scalde.
Mama rmnea s aib grij ca ziua s se sfreasc bine.
Ttl Rmas singur n mijlocul btturii- Imaginea lui Ilie Moromete
simbolizeaz drama paternitii izvort din neputina personajului de a ine
unit familia sub sceptrul su.
3. De ce naratorul precizeaza ca, dintre toti, singura mama ramanea sa aiba grija
ca ziua sa se sfarseasca bine? Ce reprezinta Catrina pentru intreaga familie?
Catrina pastreaza aparentele, parand ca are o situatie tipica femeii din mediul
rural. Ea accepta autoritatea sotului, are grija de familie, este foarte credincioasa,
iar singurul motiv pentru care ea are o interventie este legat de studiile lui
Niculae. Moromete o considera naiva si o trateaza cu ironie, condamnand mai
ales apropierea ei de biserica, iar oamenii din sat spun ca degeaba merge la
slujbe intrucat pacatele tineretii sunt prea puternice. Caracterizarea indirecta se
face prin mijloace specifice romanului realist: biografie, fapte si vorbe. Catrina
este avida dupa avere (din inversunarea prin care isi cere drepturie asupra casei),
orgolioasa (se supara atunci cand Moromete trece casa pe numele Ilincai si
refuza sa participe la nunta ei), schimbatoare (abia in volumul doi isi arata
adevarata personalitate).
4. Identifica doua trasaturi dominante ale firii lui Moromete in urmatorul
fragment: Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea
degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi fost rau
sa vina cineva.
Moromete priveste lumea patrunzator, in intamplarile cele mai simple el
descopera ceva deosebit, o lumina a spiritului deschis, care pentru ceilalti nu se
aprinde. Acesta este un om sociabil si comunicativ, placerea lui cea mai mare
fiind de a studia prin dialog gandirea celorlalti.
5.Explica semmnificatia faptului ca din mana lui Moromete fumul tigarii se ridica
drept in sus, fara graba si fara scop.
Imaginea intareste ideea timpului incremenit.
6. Ivirea lui Tudor Balosu ii provoaca lui Moromete un anumit tip de reactie.
Numeste motivele pentru care Ilie nu o astfel de aparitie asteapta.

Prezenta ui Balosu nu ii face placere lui Moromete pentru ca singurul lucru de

care acesta este interesat este sa cumpere salcamul lui Ilie cu scopul de a obtine
o afacere buna. Dispretul lui Moromete fata de Balosu decurge din atitudinea lor,
radical diferita, fata de bani. In timp ce Balosu se dovedeste un oportunist,
Moromete nu agreeaza deloc ideea de a avea cati mai multi bani.
7. Numeste alte personaje care i-ar fi starnitlui Ilie Morometebo reactie
cotrara~bucuria reintalnirii~si precizeaza din ce ratiune.
Un personaj pe care nu il agreeaza este foncierul Jupuitu, caruia trebuie sa ii
plateasca de o perioada foarte lunga datoriile. Tehnica amanarii este un alt
concept al filozofiei de viata a lui Moromete, el incercand sa taraganeze orice
decizie sau atitudine care nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral
construita de narator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins
provocata de Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile
bietului taran. Mai intai Moromete intra in curte, trece pe langa prispa fara sa se
uite la cei doi, se intoarce "cu spatele la agent", se rasteste la Paraschiv care nu
se vedea nicaieri, apoi se rasuceste brusc pe calcaie si striga: "-N-am!"- totul
desfasurandu-se sub privirile uluite, naucite ale agentilor. Calm apoi, se cauta
prin buzunarele flanelei, de unde scoate praf de tutun, se uita urat la omul care-l
insotea pe Jupuitu si "i se adresa suparat si poruncitor: - Da-mi, ma, o tigara!".
8. Din fragmentul citat se deduce ca Tudor Balosu este un personaj care nu este
multumit de cantitatea proprietatilor sale. Cum este nici dispus a munceasca
singur pentru un castig in plus, prefera sa plateasca pe altii sa faca treaba
murdara.
9. Tudor Blosu sugereaz c personajul numit astfel este lacom, pus pe
cptuial.
10. Un episod semnificativ i simbolic att n evoluia familiei, ct i prin referire
la protagonist, este tierea salcmului. Ilie trebuie s plteasc foncierea i
rata de la banc, preul grului este sczut i este nevoit s vnd salcmul .
Prbuirea copacului n zori n timp ce spre cimitir se aud bocetele femeilor,
seamn cu prbuirea unui om i prefigureaz autoritatea patern a lui
Moromete. De altfel, criticul Eugen Simion afirm c salcmul este dublu
vegetal al protagonistului.
11. Moromete dispretuieste discutiile despre bani, cu atat mai mult cand e vorba
de vanzarea salcmului ntruct simboliza elementul pastrator al traditiilor si
credintelor stramosesti, al stabilitii rneti.. Astfel, schimbarea de subiect
este plina de tact, protagonistul incercand sa aduc in vorba subiecte ce l-ar
determina pe Blosu sa inteleaga alternative la problemele lor.
12. Aducerea in discuie a ploii vrea sa sugereze ca s-ar putea sa scape si altfel
de datorii, dect tind salcmul.
13. Fonciirea este un subiect foarte delicat pentru Moromete deoarece acesta
amana cat mai cu putinta pltirea proprietilor agricole. Astfel , amintirea
acestui aspect l-ar putea determina pe Moromete sa nu mai zaboveasca in
privinta taierii salcamului si sa se grabeasca mai degraba sa obtina banii de la
Balosu prin vanzarea copacului.
14. Tema a destrmrii familiei este instituit nc din prima pagin a romanului.
Este vorba despre scena ntorcerii Moromeilor de la cmp. Prin intermediul
acestei scene cititorul nu numai c face cunotin cu personajele, dar le i
cunoate destinul. Putem spune chiar c aceast prim pagin are un rol profetic,
punnd n lumin drama familiei Moromete. n acest sens, revelatoare este
2

imaginea lui Ilie Moromete rmas singur n mijlocul btturii, ceea ce

simbolizeaz tocmai deznodmntul personajului i neputina sa de a ine unit
familia sub sceptrul su. . Ce se ntmpl n aceast scen se ntmpl n toat
cartea, n sensul c tatl va rmne singur prsit de ceilali membri ai familiei.
Episodul cu Tudor Balosu reliefeaza atitudinea fata eternele probleme financiare,
carora Moromete le acorda rolul unei triste necesitati: Existenta banilor ii
pricinuia o furie neputincioasa (cand trebuia sa-i dea, ii dadea cu gesturi
dispretuitoare si blestema marimea, culoarea si mirosul lor).
1/126
Reactiile celorlalti contureaza lipsa de importanta acordata mamei.
2. O scena ilustrativa pentru conturarea relatiilor dintre cei doi este chiar scena
cinei, in care Catrina se comporta in concordanta cu rolul ei de femeie supusa,
docila. Autoritatea lui Moromete in familie reiese din faptul ca el statea bine pe
locul lui, pe pragul inalt al casei.
3. Atributul linistit, in comparatie cu agitatia din jurul sau, ii ofera
protagonistului un aer de superioritate si calitatea unui om care nu se agita
pentru treburi marunte.
4. Principalul conflict este cel dintre tat i cei trei fii ai si din prima cstorie:
Paraschiv, Nil i Achim, izvort dintr-o modalitate diferit de a nelege lumea.
Se disting pe de o parte si de alta dintre dorina de conservare a valorilor morale
patriarhale a lui Moromete i dorina de independen a celor trei fii, bolnavi de
gndul evadrii din lumea satului tradiional. Faptul c cei trei frai vitregi
stteau spre partea dinafar a tindei, ca i cnd ar fi fost gata n orice clip s
se scoale de la mas i s plece afarprefigureaz fuga acestora din cas i din
sat, altfel spus din gospodria paternal. i asta deoarece, ceea ce vor cei trei fii
mai mari este, aa cum observ criticul E. Simion, s uzurpe puterea tatlui
5. Morometii se afla la cina, stransi "in tinda", in jurul unei mese mici, joase si
rotunde, "pe niste scaunele cat palma", asezati "unul langa altul, dupa fire si
neam". Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei, "ca si cum ar fi
fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa piece", prevestind parca fuga
la Bucuresti; in partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare statea
intotdeauna Catrina, avand langa ea pe Nicuiae, pe Ilinca si pe Tita, "copii facuti
cu Moromete". Autoritatea capului familiei este sugerata inca de acum, deoarece
"Moromete statea parca deasupra tuturor", veghindu-si familia, stapanind "cu
privirea pe fiecare".
Inca din acest prim episod, atmosfera este tensionata, fiecare dintre membrii
familiei avand nemultumiri care mocnesc sa izbucneasca in conflictele ce aveau
sa zguduie puternic familia, ducand la destramarea ei. Principalul conflict este
intre Catrina Moromete si cei trei fii vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, apoi intre Hie
Moromete si fiul sau, Nicuiae, care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar
tatal il trimitea cu oile la pascut, pentru ca "alta treaba n-avem noi acuma! Ne
apucam sa studiem".

Paralela intre romanul Morometii de M. Preda si

romanul Ion de L. Rebreanu
Debutul extraordinar al lui Marin Preda cu "Intalnirea din pamanturi" -1948 nu l-a
impus, pe cat era de asteptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum
de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia aparitia "Morometilor" (vol. I
3

1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o

reprezenta formula sa epica. Romanul a fost intampinat favorabil, interesul
criticilor ramanand constant. S-a pronuntat destul de repede cuvantul
"capodopera" si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat
comparatia cu acest model.
Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate, intai, a
tipologiei, si profunzimea creatiei. Tipologia este, ca la Slavici si Rebreanu,
taraneasca, insa diferentele sunt de fapt majore. In cele mai sus mentionate
sufletul rural este mai degraba rudimentar, obsedat de acumulare de ordine
materiala, interesele de alta natura devenind priotare doar dupa ce acest proces
s-a incheiat.
Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai
mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti
prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Asadar Preda prezinta niste
tarani inteligenti si ironici, complecsi ca din punct de vedere moral, capabili sa
traiasca marile drame ale existentei in modul lor caracteristic.
Un debut extraordinar a avut si Liviu Rebreanu cu romanul Ion care ii va aduce
scriitorului consacrarea academica . Academia ii acorda premiul Nasturel , iar , 2
ani mai tarziu , dupa aparitia romanului Padurea Spanzuratilor primeste marele
premiu al romanului .
In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de momentul Rebreanu.
Prozatorul continua si aprofundeaza investigarea societatii romanesti, in traditia
lui Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu si Ion Slavici, printr-o vasta documentare si
compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.Ne aflam in fata unui
scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea
ei sociala si psihologica.
Multi critici literari au remarcat ca intre capodoperele literale ale celor doi autori
prezenta unor serii de asemanari si deosebiri in privinta relatiei dintre incipit si
final, a viziunii despre lume a autorlor, cat si protagonistii operelor- Ion al
Glanetasului si Ilie Moromete.
In cadrul romanului Morometii, actiunea este plasata, in punctul ei initial, la
cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial , cand timpul parea foarte
rabdator cu oamenii, iar viata se scurgea fara conflicte insemnate. In spatiul epic
a lui Marin Preda functia acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare
si produce in sanul taranimii schimbari fulgeratoare, care pun in cumpana insusi
destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite in perfecta concordata cu
timpul sugerat. Astfel, un sfert din volum se petrece de sambata seara pana
duminica noaptea adica de la intoarcerea Morometilor la camp pana la fuga
Polinei cu Birica. Scriitorul decupeaza scene de mare simplitate din viata taranilor
si nareaza lent, staruin asupra fiecarui amanunt, gest sau replica. Totul se
desfasoara parca dupa un tipic anume, nimic nu e spontan, in asa fel incat
impresia de ceremonial este staruitoare, ca si cum taranii s-ar orienta dupa o
ordine prestabilita dupa un cod stravechi.
In paralel, intalanim in romanul Ion acelasi aspecct simetric redat de relatia dintre
incipit si roman prin intermediul unui motiv literar. Opera se deschide cu drumul
care duce spre satul Pripas, locul unde se va desfasura intreaga actiune. Drumul
este personificat, cu trimitere evidenta la ideea de destin, si este descris cu
4

obiectivitatea unei camere cinematografice, asa cum afirma criticul Nicolaie

Manolescu. Toponimele utilizate- Cismeaua Mortului si Rapele Dracului, precum si
imaginea crucii cu un Iisus de tinichea ruginita cu o cununa de flori uscate
sugereaza intrarea intr-un spatiu desacralizat. In final, du pa cosumarea atator
drame, autorul descrie din nou deumul care paraca iese din roman odata cu
plecarea sotilor Herdelea. Satul se afla la sfiintirea unei noi biserici ca dovada a
reinstaurarii sacrului.
In timp ce in Ion prezentarea romanului este construita in principal cu ajutorul
tehnicii moderne a pluriperspectivismului, Marin Preda se axeaza pe tehnica
analizei psihologice si a decupajului. In acest sens, portretul moral lui Ion este
reflectat prin viziunea diferita impartasita de colectivitatea satului care joaca rolul
unui adevarat cor tragic, comentand intamplarile prin care trece protagonistul.
In contrast, Moromete este privit mai mult din interior, surprinzandu-i-se
capacitatea de disimulare, preferinta pentru ironie, disponibilitatea pentru umor,
detasarea emotionala siesi impusa, precum si viziunea in totalitate diferita in
privita pamantului fata de Ion.
Intr-adevar, protagonistii au totusi in comun faptul ca evolueaza si se definesc in
raport cu problema pamantului. Este un raport de interconditionare; pe de-o
parte temperamentul, varsta si starea civila a fiecarui personaj marcheaza
atitudinea lui fata de pamant , iar pamantul la randul sau isi pune pecetea asupra
evolutiei si destinului fiecaruia.
Modalitatea prin care Ilie Moromete crede ca va putea sa salveze integritatea
loturilor de pamant este tergiversarea. Cu convingerea neclintita ca lucrurile se
vor rezolva de la sine el trece prin momente dificile jucand comedia disimularii.
Nici una din amenintarile care plutesc asupra familiei nu capata o rezolvare
definitiva ci numai amanarea scadentei. Patima arzatoare a lui Ion pentru pamant
il determina sa actioneze fara prea mult timp de gandire, spre deosebire de
Moromete.
Viziunea critica asupra celor doi este puternic contrastata. George Calinescu il
considera pe Ion o bruta, o fiinta lipsita de inteligenta elementara, vinovat moral
pentru moartea Anei; Eugen Lovinescu il definea drept o expresie a instinctului
de posesiune a pamantului. Moromete a fost considerat ran-filosof, care

formuleaz aceleai probleme precum Kant, dar carora le gsete

rezolvri diferite. Nicolaie Manolescu l numea cel din urm ran,
ultimul reprezentant al unei lumi n destrmare n care familia i pmntul
sunt reperele care dau stabilitatea existenei.
O alta deosebire intre romanul lui M. Preda si cel al lui L. Rebreanu este aceea ca
planurile actiunii pe de-o parte se intercaleaza in Ion , conflictul principal fiind
insasi imposibilitatea suprapunerii celor doua glasuri, pe cand in Morometii
exista un plan al familiei Moromete care este in centrul intregii naratiuni si un
plan al celorlalte destine si familii din sat care evolueaza paralel.
Lupta pentru existenta, si aici crancena ca peste tot, nu desfigureaza indivizii.
Marin Preda inlatura din viziunea lui imaginea omului inlantuit de instincte, iar
cand, pentru o clipa, instinctele ies la suprafata textului, prozatorul aduce imediat
alte elemente care lumineaza fata sufletului taranesc.

Pilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica Polina, asemanatoare in

latura ei sociala cu cea a cuplului Ion Ana din romanul lui Rebreanu. Preda reia,
astfel, tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a
pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile.
Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de
refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui
femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i ca Ana o victima intre
avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului.Devenind nevasta, in ea se trezesc
energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si
sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din
familia Marei si a Victoriei Lipan, cealalta fata (barbateasca, intreprinzatoare) a
tipologiei traditionale. Polina nu lupta insa decat pentru zestrea ei, si dupa ce isi
duce barbatul pe miriste pentru a smulge cu forta graul ce i se cuvine si a da
tatalui nedrept o lectie, se retrage cu discretie in umbra barbatului.