SC IPEC SA a fost infiintata in anul 1994, fiind inregistrata la Oficiul Registrului

Comertului sub numarul J01/1368/1994 avand CUI RO6698299 si a venit ca o continuare

a afacerii incepute sub denumirea de SC IPEC COVACIU SNC.
Societatea a fost infiintata ca o afacere de familie avand ca actionari persoane fizice,
familia Covaciu, si persoana juridica SC IPEC Covaciu SNC, prima firma a familiei
Covaciu, infiintata in anul 1991.
Capitalul social subscris si varsat este de 7.265.597 RON impartit intr-un numar de
7.265.597 actiuni cu valoarea nominala de 1 RON.
Evolutia ascendenta a afacerii a fost puternic influentata de permanenta preocupare a
managementului pentru investitii si a fost marcata de cresteri importante a cifrei de
afaceri in momentul finalizarii fiecarei investitii astfel:
1996 punerea in functiune ahalei de productie nr.1;
2002 punerea in functiune a halei de productie nr.2;
2006 punerea in functiune ahalei de preparare a granulatului atomizat de vitrus pentru
presare izostatica. ( extindere Hala 2 de productie)
2009 dotarea extinderii realizate la hala 2 cu linie de productie
2010 compania a dezvoltat o nou extindere Hala3
2012 s-a finalizat implementarea unui proiect cu fonduri europene si s-au pus in
functiune hala de productie 4 si 5
La inceput, activitatea societatii era formata din productie de articole ornamentale si
decorative produse in cantitati mici care erau apoi desfacute pe piata interna. Anul 1996 a
adus prima schimbare majora in abordarea strategiei de vanzari, societatea incepand o
relatie de afaceri cu concernul suedez IKEA pentru care a inceput sa produca din ce in ce
mai mult de la an la an.
Astfel, dintr-o mica afacere de familie, societatea a inceput sa se transforme intr-o
facilitate de productie orientata catre productia de serie, cu utilaje moderne si desfacere
pe piata externa.
La ora actuala compania dispune de peste 50 de mori preparare, 2 atomizoare producere
pulbere atomizata, 20 prese izostatice, 10 cuptoare ardere, 30 masini de glazurare si peste
100 de roboti industriali. Programul de investitii este unul continu si are ca obiectiv
pastrarea companiei intre primii 10 producatori mondiali din domeniu.
Seriozitatea si respectarea angajamentelor fata de partenerii de afaceri au dus la

necesitatea dezvoltarii de noi capacitati de productie in conditiile cresterii constante a

cererii pe piata externa.

Nici una dintre antichitatile ce starnesc astazi pasiunea colectionarilor nu are o istorie atat
de indelungata precum ceramica. De la primele recipiente modelate manual ale
Mesopotamiei, la frumusetea clasica a vaselor grecesti, de la incomparabila finete a
portelanului chinezesc la excesele secolului XIX si exuberanta Art Deco, vreo zece
milenii de productie ceramica la scara planetara ne stau inainte. Pentru a putea prezenta
de o maniera coerenta o asemenea istorie, a trebuit, deci, sa o impart in episoade, cu
va urma!
Data de nastere a acestei arte nu ne este cunoscuta, asa cum nu stim nici cum a ajuns
omul sa aiba ideea de a modela recipiente din lut si a le arde in foc pentru a le face
rezistente la apa. Ceea ce stim insa este ca, desi lutul fusese utilizat cu mult inainte in
scopuri arhitecturale (la constructia si intarirea adaposturilor) sau magico-rituale
(realizarea de figurine nearse utilizate in cadrul unor ceremonii), istoria ceramicii incepe
in Neolitic, cu prima piesa din lut arsa intentionat. Ce a urmat a fost una dintre cele mai
pasionante aventuri ale umanitatii
Primii pasi
Aparitia ceramicii coincide in mod semnificativ cu sedentarizarea oamenilor, caci ea
presupune accesul, cel putin sezonier, la rezerve de lut, si s-a nascut din nevoia de a
depozita stocul de hrana si lichide obtinut prin cultivarea plantelor si cresterea animalelor.

Diversele culturi preistorice si apoi cele istorice dezvoltate in Orientul Apropiat si

Mijlociu au fost cele care au marcat primii pasi, la inceput timizi, in constituirea unor
tehnici de productie si decorare a ceramicii, ce aveau sa fie transmise si rafinate timp de
milenii.
In Mesopotamia mileniului VII i.H., cultura Proto-Hassuna producea vase construite
manual din suluri lungi de lut roscat, suprapuse in spirala si arse la temperaturi joase. Mai
apoi, in mileniile VI-IV, cultura Samara incepe sa-si picteze vasele cu ornamente brunroscate inspirate din tesaturi si inventeaza marca de olar, simptom al aparitiei comertului,
cultura Halaf acorda mai multa importanta pregatirii lutului, iar cultura Ubaid introduce o
prima versiune a rotii olarului si ridica temperatura de ardere la 1.050-1.200 Centigrade.
In Egipt, perioada predinastica si cea dinastica timpurie (Regatul Vechi) sunt cele care
aduc cele mai multe si mai diverse inovatii in ceramica: culturile nubiana si Fayum,
ceramica de Badarian, Naqada (I si II) si de Meidum se fac toate remarcate printr-un
vocabular decorativ propriu, prin vasele cu pereti foarte subtiri si rezistenti, datorita unei
laborioase preparari a lutului, si prin simplitatea rafinata a formelor utilizate. Aici, roata
olarului patrunde abia pe la 2.400 i.H. si continua sa convietuiasca multa vreme cu
ceramica modelata manual.

Dar cea mai spectaculoasa inventie autohtona a fost cu siguranta faianta, cunoscuta drept
pasta egipteana, obtinuta dintr-un amestec de praf de cuart cu natron sau carbonat de
potasiu, prin arderea caruia, pe suprafata obiectului, se formeaza un fel de glazura
vitroasa. Prin adaugarea de cupru in amestec, acesta capata o frumoasa nuanta de turcoaz,
iar manganul il facea purpuriu. Din acest material au continuat sa se produca, de-a lungul
intregii istorii a acestei civilizatii, mici obiecte modelate manual sau presate in mulaje
(flacoane, amulete, margele, figurine, insertii pentru alte obiecte), constituind una dintre
marcile sale distinctive.
Perioadele istorice ulterioare (Regatul Mijlociu, cel Nou si Epoca tarzie) aduc mai putine
inovatii in ceea ce priveste sistemul decorativ, foarte traditionalist, dar au meritul de a fi
crescut simtitor calitatea produselor, gratie imbunatatirilor aduse rotii olarului si
receptivitatii aratate pentru formele si tehnicile ceramice ale culturilor straine cu care
egiptenii vin acum in contact prin comert sau cucerire. In perioada ptolemaica apare chiar
o productie de ceramica neagra lucioasa ce o imita pe cea greaca, iar faianta autohtona
capata o nuanta caracteristica, de albastru inchis.
Ca eleganta a formei si rafinament al ornamentatiei, e lucru stiut, ceramica greceasca nu a
fost niciodata depasita, iar in Europa nu avea sa se mai produca ceva comparabil calitativ
decat dupa aproape doua milenii.
Nu avem documente care sa ateste procedeele tehnice folosite de greci, dar stim ca
produsele lor de ceramica sunt predominant rosii sau negre, datorita oxizilor de fier
prezenti in solul Greciei, care dau lutului aceste culori, ca pentru a obtine o materie prima

foarte fina au inceput sa adauge lutului diverse substante, precum carbonatul de potasiu,
si ca arderea se facea in trei etape, temperatura maxima fiind numai de 950 Centigrade.
Ne putem imagina de cata pricepere si migala era nevoie pentru a realiza obiecte in rosu
si negru, proces complicat pus la punct in secolele VI-IV i.H.

Ceea ce a facut insa gloria acestui tip de ceramica nu au fost nici tehnica, nici forma, ci
decorul, la realizarea caruia lucrau artisti specializati, precum faimosul Zeuxis. Pornind
de la celebrele vase cretane de Kamares, la stilul geometric si ajungand la cel clasic, acest
decor a cunoscut numeroase faze de dezvoltare si o imensa diversitate de subiecte: figuri
umane, scene rituale sau mitologice, plante, animale si motive decorative (meandrul,
palmeta, ovele si sagitele etc.). Fie ele stilizate sau naturaliste, toate erau insa de o
eleganta grafica desavarsita.
In secolul V i.H., in plina perioada clasica, ceramica greceasca patrunde in Italia, unde
incepe sa fie, destul de stangaci, imitata de etrusci. Apoi, romanii preiau tehnicile olarilor
greci si, o data cu constituirea Imperiului, le raspandesc in tot bazinul Mediteranei,
reusind sa creeze o interesanta sinteza prin asimilarea motivelor si tehnicilor de decorare
ale popoarelor cucerite.
Se stie ca geniul roman s-a manifestat predominant in domenii practice, precum dreptul,
administratia si ingineria, mai degraba decat in arta, pe care preferau sa o lase in grija
grecilor. Totusi trebuie remarcata si o inventie a lor, originala, in acest domeniu: terra
sigillata, un tip de ceramica acoperita cu un smalt rosu si decorata cu motive in relief.
1. Boluri pictate apartinand culturii mesopotamiene de Samarra (6.300-6000 i.H);
2. Vas si tripod din ceramica gri cu lustru metalic, nord-vestul Iranului;
3. Bol egiptean din ceramica rosie de Meidum (Regatul Vechi, pe la 2.600 i.H);
4. Vas ritual de vin din Egiptul de Jos pentru doamna Nodjmet (Dinastia XVIII,
Regatul Nou);
5. Fragment de figurina a zeului Bes in nuanta de albastru inchis, specifica faiantei
ptolemaice (332-30 i.H);
6. Vas micenian cu caracatita descoperit la Ialysos, in Rhodos (1.400-1.300 i.H);
7. Urcior antic cu decor geometric, reprezentand o scena funerara (730-720 i.H);
8. Krater etrusc cu figuri rosii pe fond negru, reprezentand o scena mitologica (pe la 250
i.H);
9. Krater roman de la Arezzo, tip terra sigillata, decorat cu alegoriile anotimpurilor si
semnat Cb. Ateius.

http://www.risco.ro/verifica-firma/ipec-cui-6698299