Boala Parkinson

Boala Parkinson este o afectiune neurologica frecventa, despre care se estimeaza ca

ar afecta peste 4 milioane de persoane din intreaga lume.Boala Parkinson este o
afectiune frecventa cu o prevalenta in jur de 1 la 1000, putand ajunge la 1 la 200 in
populatia varstnica, estimindu-se ca afecteaza peste 4 milioane de persoane din
intreaga lume.
In Romania din statisticile medicale rezulta ce de aceasta boala sufera 40000
pacienti, in fapt existind 70000 de mii de bolnavi care ar fi afectati de aceasta.
Apare in toate zonele lumii si in toate grupele etnice desii este mai putin frecventa in
China si Africa, in toate clasele sociale si este ceva mai frecventa la barbati decat la
femei. In cele mai multe cazuri factorii ereditari nu pot fi implicati dar la 5-10% dintre
pacienti exista antecedente heredocolaterale.
Exista cazuri rare de angregare familiare cu transmitere dominanta si datele genetice
obtinute sugereaza influenta unei gene dominante cu penetranta redusa totusi studiile
mai recente de gemeni identici nu au putut evidentia o concordanta mare atunci cand
unul din gemeni este afectat. Aceasta sugereaza ca boala nu este ereditara.
Studiile extensive nu au reusit sa identifice un agent viral responsabil de boala
parkinson iar incercarile de a explica toata cazurile ca efecte reziduale ale encefalitei
retargice au esuat. Boala parkinson nu exista la animale si nici nu poate fi transmisa
animalelor care probabil nu traiesc destul de mult pentru a dezvolta o astfel de boala.
In pofida eforturilor stiintifice si medicale care se depun, nu s-a gasit inca un leac
care sa ii vindece pe pacientii de Parkinson, dar noile scheme de tratament le
imbunatatesc semnificativ calitatea vietii. Contrar unei pareri larg raspandite, boala
Parkinson nu ii afecteaza numai pe varstnici.
Desi varsta medie la care este stabilit diagnosticul este de 60 de ani, una din 20 de
persoane incep sa aiba simptome parkinsoniene inca dinainte de a implini 40 de ani.
Pacientii diagnosticati la varste tinere, intre 21 si 40 de ani, sufera de asa-numita boala
Parkinson cu debut precoce.

Cauze
Boala Parkinson este cauzata de distrugerea sau degenerescenta neuronilor care
produc dopamina, substanta neurotransmitatoare, responsabila cu capacitatea

organismului de a-si controla miscarile normal. Principala arie afectata este situata
profund, in substanta cerebrala, fiind numita si substantia nigra (substanta neagra).

Simptome
Simptomele bolii Parkinson descrise de James Parkinson in 1817 ca paralizie
agitanta sunt astazi atribuite deficientei de dopamina la nivelul striatului ca urmare a
pierderii de neuroni din substantia nigra. Anatomopatologic se constata pierderea
neuronilor pigmentari din zona compacta a substantei negre si prezenta unor
incluziuni euzinofile, corpi levi, in restul neuronilor.
Simptomele bolii apar cand nivelul de dopamina din creier scade cu circa 20% fata
de valorile normale. Nu toti pacientii au aceleasi simptome in acelasi stadiu al bolii.
Boala se manifesta foarte diferit de la un individ la altul; uneori, trec ani buni pana sa
se observe o limitare semnificativa a activitatilor zilnice. Simptomele devin din ce in
ce mai evidente pe masura ce boala evolueaza. Un semn precoce care poate indica
(fara a fi obligatoriu) boala Parkinson este tremorul invizibil al mainilor un tremor
interior, fara vreo manifestare vizibila.
Multi pacienti care sufera de Parkinson se simt bine ani intregi pana ca simptomele
sa devina suparatoare. In faza precoce a bolii, simptomele se manifesta numai pe o
jumatate a corpului, extinzandu-se apoi si la cealalta jumatate. Printre simptomele
tipice ale bolii se numara:
- tremor al mainilor, bratelor, picioarelor, barbiei si fetei; aceste tremuraturi se
manifesta cand membrul afectat este in repaus, poate afecta unul sau mai multe
membre si e mai putin vizibil in timpul somnului si al exercitiilor fizice;
- rigiditate musculara si micrografie (scrisul de mana devine mic si inghesuit,
ilizibil);
- lentoare si dificultate in miscari numite si bradkinezie sau akinezie; pe
masura ce boala evolueaza, coordonarea muschilor este din ce in ce mai dificila;
- instabilitate posturala - tulburari de echilibru si coordonare datorate faptului ca
se altereaza sau dispar reflexele care ajusteaza pozitia diferitelor segmente ale
corpului pentru a mentine echilibrul; aceste tulburari apar, de regula, in stadiile
avansate ale bolii si sunt extrem de periculoase, facand necesara sprijinirea si
deplasarea pacientilor cu ajutorul carjelor sau cadrelor de sustinere.
Mai exista insa si simptome fara legatura cu miscarea:
- tulburari de somn (insomnie sau somnolenta diurna);
- depresie datorata modificarilor chimice survenite la nivelul creierului;
- dificultati de vorbire: reducerea volumului vocii, dificultati la articularea
cuvintelor, raguseala, variatii ale tonalitatii - manifestari determinate de rigiditatea

muschilor faciali, disparitia controlului asupra miscarilor si alterarea controlului

respiratiei;
- senzatie de nod in gat si dificultati la inghitire
- blocajul motor dificultati in initierea si executarea unor miscari simple, cum
ar fi pasirea peste prag, caz in care i se va muta cu blandete piciorul sau I se va arata
obstacolul cu o lanterna sau un dispozitiv cu laser;
- pozitie garbovita, cu capul aplecat si umerii cazuti. Multe dintre aceste
manifestari sunt ameliorate prin medicatie.

Tratament
Intrucat simptomele bolii Parkinson se datoreaza unui deficit de dopamina la nivel
cerebral, cele mai multe medicamente au fost denumite dopaminergice, fiind
concepute sa substituie deficitul de dopamina, sa copieze sau sa mimeze actiunea
acesteia sau sa stopeze metabolizarea acesteia.
Din schemele de tratament posibile pentru aceasta boala, o componenta esentiala
este levodopa (L-dopa), care, dupa ce ajunge in creier, este transformata in dopamina.
In organism, levodopa este metabolizata de enzime, proces care determina reducerea
cantitatii de medicament care ajunge acolo unde este necesara, adica in creier. De
aceea, o inhibitie a acestor enzime stopeaza metabolizarea levodopei si astfel este
disponibila in mai mare masura la nivel cerebral, imbunatatind implicit controlul
simptomelor.

Tratamentul pe termen lung

Tratamentul cu levodopa este foarte eficient, mai ales daca este administrat de la
bun inceput. Initial, controlul simptomelor este constant si sustinut pe toata durata
zilei. Dupa mai multi ani, la unii pacienti apar fluctuatii ale modului in care medicatia
proprie controleaza simptomele de obicei, sunt fluctuatii motorii, dar se observa si
grimase involuntare, miscari anormale asemanatoare cu cele de dans (diskinezie) sau
contractii musculare involuntare sustinute, ce determina pozitii sau posturi anormale
ale diferitelor parti ale corpului (distonie).
In plus, simptomele de boala reapar sau se agraveaza considerabil inainte de
momentul stabilit pentru administrarea unei noi doze de medicament. Reaparitia
simptomatologiei este o diminuare a efectului medicatiei. Pe masura ce acest fenomen
(numit si wearing-off) devine tot mai evident, este din ce in ce mai greu de stabilit
intervalul de timp in care pacientul reactioneaza la tratamentul cu levodopa (intervalul
activ) si perioada cand tratamentul este insuficient (intervalul pasiv).

Impotomele uzuale ale scaderii efectului medicatiei (fenomenul de wearing-off)

sunt motorii (tremor, muschii sunt tepeni, miscarile devin greoaie si dureroase, lente si
imprecise) si non-motorii (anxietate, depresie, lentoare in gandire sau probleme de
memorie, furnicaturi, neliniste, oboseala, transpiratii, salivatie excesiva, constipatie,
variatii ale temperaturii corporale).
Recunoasterea simptomelor asociate fenomenului de wearing-off este important,
deoarece atunci terapia trebuie modificata pentru a controla mai bine boala. Obtinerea
unei reactii durabile si fara fluctuatii ale concentratiei de levodopa este posibila doar
prin asocierea altor medicamente care sa reduca metabolizarea levodopei,
optimizandu-i efectul terapeutic.