Sunteți pe pagina 1din 2

Echilibrul sonor!!!!

Printre multele conditii de a caror indeplinire depinde in mare masura


omogenizarea corului este si stabilirea unui perfect echilibru sonor intre
componentii grupelor corale si al grupelor intre ele. Aceasta inseamna ca atita
timp cit dirijorul nu se va lasa preocupat de crearea acestui echilibru, iar
cintaretii nu vor fi in orice clipa constienti de rolul lor in masa corala, si nu vor fi
patrunsi de acel simt al dozarii si al ansamblului, nu se va putea realiza
contopirea vocilor intr-o pasta sonora uniforma, iar omogenizarea si pina la
urma sonoritatea vor avea de suferit. Cesnokov numeste aceasta contopire,
,,atitudine constienta fata de ansamblu.
Contopirea trebuie sa fie deplina . Astfel spus, daruire totala in serviciul artei
muzicale. Dra pentru a a te darui trebuie sa fii descatusat de toate problemele
de ordin tehnic. Numai atunci cind o piesa a fost bine studiata, incit dificultatile
tehnice pot fi considerate invinse, cind eliberat de grija si de teama acestora
cintaretul este ochi la dirijor, si urechi la cei din jurul sau, numai atunci
integrarea in masa corala va fi desavirsita. A avea atentia mereu treaza, ca sa
nu cinti mai tare sau mai incet ca ceilalti, mai repede sau mai rar, mai devreme
ori mai tirziu; a raspunde cu promtitudine la cel mai mic semn al dirijorului si a
te contopi in sonoritate comuna, ca si cum toti laolalta ar fi o singura persoana,
inseamna, inainte de orice, sa fii perfect stapin pe ceea ce cinti. Toate acestea
presupun o aleasa educatie muzicala, o severa, dar constienta disciplina de
colectiv, experienta, simt al echilibrului, reflexe foarte bune. Asadar, cintare in
cel mai deplin unison.
Echilibru sonor este determinat de:
a) Raportul numeric, raportul cantitativ dar si calitativ dintre partide;
b) Intensitatile naturale diferite ale registrelor vocilor
In suprapunerile armonico-polifonice vocile nu se pot misca toate concomitent
in acelasi registru, ideal pentru un echilibru sonor perfect. Din aceste
considerente registrul in care cinta, intensitatea sonora a uneia sau a alteia
dintre voci va fi diminuata sau ridicata, in raport de registrele si intensitatile
celorlalte voci.
c) Factura scriiturii
Privind factura lucrarii muzical-omofona, polifonica, cu solisti, cu
acompaniament etc. preocuparea dirijorului vizeaza planurile sonore ale
diverselor voci in raport de sensul lor expresiv, de importanta lor in
desfasurarea muzicala. Asa cum in zugravirea unui tablou pictorul
foloseste perspectiva liniara si jocurile de lumina: pe masura ce obiectele se
indeparteaza de primul plan, dimensiunile lor se micsoreaza, conturile se

sterg, stralucirea coloritului si desimea umbrelor scad producind impresia de


adincime si spatiu, tot asa si dirijorul trebuie sa stie sa creeze perspectiva
prin planuri sonore.