Sadness from heartache, elation at finding a long-lost friend,anxiety before a job interview -- you might

like to think you're completely in control of what you feel and that you understand what causes those
feelings. But your brain can be sneaky sometimes.
A lot is going on inside your head, and your brain and its complex processes are even manipulating your
emotions. In other words, there's way more behind that angry feeling than the car that just cut you off.
Much is involved in interpreting emotional circumstances and crafting your responses to them, and your
brain is affecting how you feel and how you respond to those feelings in ways you're probably not even
aware of. This leads us to ask: What's going on up there, and just how is your brain influencing your
emotions? Keep reading to find out.

Tristete din cauza durerilor de inima, euforia la gasirea unui prieten de mult pierdut,
anxietate inaintea unui interviu pentru job am putea crede ca suntem in complet
control asupra emotiilor noastre si ca intelegeti ce pot cauza acele sentimente, insa,
creierul nostru poate fi, de multe ori, inselator
Se intampla multe in capul nostru, iar creierul nostru prin complexele sale procese
ne poate chiar manipula emotiile. Cu alte cuvinte, se afla mult mai multe in
spatele acelui sentiment de furie in momentul in care cineva ne blocheaza drumul.
Multe lucruri sunt implicate in interpretarea circumstantelor emotionale, iar creierul
nostru afecteaza felul in care noi simtim si raspundem acestor sentimente in feluri
in care nici nu ne-am putea gandi. Aceasta ne conduce la intrebarea: Ce se intampla
acolo sus, si cum influenteaza creierul nostru emotiile ?
Omul traieste intr-o continua mare de emotii, sentimente, senzatii care sunt
produse de impactul eventimentelor din viata lui asupra creierului. Adica de faptul
ca emotiile nu sunt altceva decat niste reactii ale creierului care apar in momentul
in care creierul rationeaza in legatura cu un anume eveniment.

In istoria evolutiei umane, frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei,
nu si fobiile, fricile patologice, niste "monstri" inventati de om si care acum il persecuta. Acestea din
urma nu sunt insa incurabile.
In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice care ne permit sa
reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasi
mecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala.

"Familia" fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o
putem imagina ne poate provoca o fobie. Asta insa numai daca - spun specialistii - suntem
"predestinati" genetic.
O fobie poate fi si "invatata", iar acest lucru se petrece in trei feluri:
1. ca urmare a unei experiente traumatice unice;
2. prin mici experiente stresante repetate; sau
3. prin efectul retroactiv al unui eveniment "dramatizat" dupa producerea lui.
Asadar, fobia este ereditara, insa totodata, cand boala se declanseaza, inseamna ca vulnerabilitatea
genetico-constitutionala a individului a fost "incurajata" si de factorii de mediu.