Comedia - O scrisoare pierduta De Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a mbogit literatura romn att cu opere n proz

(Note si schite), ct i cu creaiile sale dramatice (Napasta) de o excepional
valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg romn. Debutul literar a avut loc la
varsta de 21 de ani, cand a inceput sa colaboreze la revista umoristica Claponul.Una
dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este O scrisoare pierdut, jucat
pentru prima dat la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naional din Bucureti.
Comedia este specia genului dramatic care provoac rsul prin
surprinderea moravurilor, a unor tipuri de oameni sau a unor situaii neateptate.
Fiind o comedie, O scrisoare pierdut ntrunete att condiiile generale ale
unei creaii dramatice, ct i pe cele caracteristice speciei pe care o ilustraz. Ca orice
oper dramatic, a fost scris cu scopul de a fi reprezentat pe scen i este
structurat n 4 acte, fiecare cu cte 9, 14, 7 i 14 scene. Totodat, timpul i spaiul
aciunii sunt limitate, ntmplrile relatate petrecndu-se n capitala unui jude de
munte, n timpul alegerii de deputai n anul 1883.
Caracterul dramatic al operei este evideniat de folosirea dialogului i a
monologului dramatic, precum i de prezena indicaiilor scenice prin care se fixeaz
cadrul aciunii i se evideniaz unele dintre trsturile specifice personajelor.
Descrierea i naraiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere dect n indicaiile
scenice ale autorului sau n replicile personajelor.
Tema: "O scrisoare pierduta", incadrandu-se in categoria
comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa
prezinta aspecte din viata politica (lupta pentru putere, in contextual
alegerilor pentru Camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe
Trahanache) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.
Titlul este constituit dintr-un substantive comun, simplu o
scrisoare si din adjectivul simplu pierduta. Titlul pune in evidenta
contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere
politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al
santajului politic o scrisoare pierduta-pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea
ei (pierderile successive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea
intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Intre titlu si continut exista o stransa legatura, intrucat titlul reprezinta
simbolul coruptiei, sugerand faptul ca functiile politice nu se obtin pe baza meritelor ci
intr-o maniera imorala.

In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor

succesivesau a bulgarelui de zapada, oferind informatii incomplete publicului cu
scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il informeaza
pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document despre care
adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat. Abia in
scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii.
Finalul este specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului
exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il
pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea data in cinstea celui
ales in locul sau, Agamemnon Trahanache.
Piesa este structurata in patru acte, fiecare act fiind alcatuit din
mai multe scene. Personajele piesei sunt numite de autor personae si sunt
mentionate cu numele si statutul lor social in lista de la inceputul comediei.
Perspectiva spaial este real i deschis, fiind precizat de ctre autor,
iar timpul n care se petrec ntmplrile este plasat Ia sfritul secolului al XIX-lea:
"n capitala unui jude de munte, n zilele noastre". Relaiile temporale sunt n cea mai
mare parte cronologice, adic prezentate n ordinea derulrii evenimentelor, iar n
cteva situaii perspectiva temporal este discontinu, n care se remarc alternana
temporal a ntmplrilor, prin flash-back.
n expoziiune, autorul pune fa n fa dou grupri politice adverse: cea
de la putere, condus de Zaharia Trahanache, i cea din opoziie, reprezentat de Nae
Caavencu. Aceast situaie se evideniaz n schimbul de replici din prima i a doua
scen, dintre prefectul judeului, tefan Tiptescu, i poliaiul Pristanda.
Conflictul piesei pornete de la un fapt aperent mrunt, ns cu urmri
foarte mari, care constituie intriga: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de dragoste
primit de la Tiptescu, scrisoare care, ajuns n posesia lui Caavencu, devine o arm
de antaj. Acesta amenin cu publicarea ei n ziarul Rcnetul Carpailor, n cazul n
care nu i se susine candidatura ca deputat.
Desfurarea aciunii prezint o serie de rsturnri de situaie care
provoac rsul: Zoe decide s primeasc trgul, dar Tiptescu pune s fie arestat
Caavencu, pe care soia prezidentului l elibereaz; Trahanache descoper o poli
falsificat cu care Caavencu ridicase o sum de bani din avutul statului i crede c i
scrisoarea este un fals; are loc o mare ntrunire electoral, prilej pentru rostirea de
discursuri interminabile prin care aleii poporului i demonstreaz lipsa de cultur i
demagogia.
Punctul culminant l constituie momentul n care venerabilul prezident, dl.
Zaharia Trahanache, anun numele lui Agami Dandanache, fapt ce produce o
ncierare ntre cele dou grupri politice adverse. Caavencu pierde plria n
cptueala creia se afla scrisoarea. Ceteanul turmentat o regsete i o returneaz
andrisantului.

Conflictul se rezolv i deznodmntul ne nfieaz mpcarea fotilor

rivali politici. Caavencu este obligat nu numai s renune la preteniile sale, dar chiar
s conduc petrecerea dat n cinstea alegerii lui Agami, candidatul trimis de la
centru.
Constructia personajelor respecta modelul realist clasic, personajele
incadrandu-se in tipologii. De exemplu, Zaharia Trahanache reprezinta tipul
incornoratului, Nae Catavencu demagogul si ipocritul, Zoe tipul femeii voluntare,
Tipatescu tipul junelui prim si Ghita Pristanda tipul politistului corupt. Aceste
personaje nu au conflict interior, rar profilul lor psihologic nu este bine conturat.
O particularitate a comediilor lui Caragiale este aceea ca nu exista un
singur protagonist ci mai multi, datorita faptului ca autorul considera la fel de grave
defectele intruchipate de celelalte personaje .
Unul dintre personajele principale este Nae Catavencu (al carui statut
social reiese chiar din tabla de personaje: avocat, director proprietar al ziarului
Racnetul Carpatilor, prezident al Societatii Enciclopedice Cooperative Aurora
Economica Romana). Statutul moral al personajului se defineste chiar prin tipologia
pe care o reprezinta: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etica; Catavencu fura,
santajeaza, manipuleaza, minte fara scrupule si fara mustrari de constiinta.
Caracterizarea directa a personajului se realizeaza atat prin vorbele
celorlalti (misel, nebun, canalie), cat, mai ales, prin autocaracterizare: Vreau ceea
ce merit in orasul asta de gogomani unde snt cel dintai... dintre fruntasii politici.
Caracterizarea indirecta se face, in primul rand, pe baza replicilor,
limbajul lui denotand incultura si demagogie. De exemplu, el crede ca a fi capitalist
inseamna sa locuiesti in capitala si e convins ca industria romana e admirabila, e
sublima, dar lipseste cu desavarsire. Ilustrativa este scena discursului din actul III in
care Catavencuvorbeste mult, joaca teatru, dar nu spune, in schimb, nimic. Incadrarea
in tipologie este sustinuta si prin faptele personajului, acestea dovedindu-si imoralitatea
si fatarnicia. El fura bani din fondurile asociatiei, il imbata pe cetateanul turmentat si ii
ia scrisoarea , doreste sa obtina o functie politica in urma unui santaj, iar, in final, isi
schimba radical comportamentul, acceptand sa organizeze festivitatile date in cinstea
lui Dandanache. Relatia dintre Catavencu si Zoe Trahanache denota caracterul
ambivalent al avocatului. Daca la inceput, cand are scrisoarea, afiseaza o atitudine
superioara si o umileste pe Zoe prin santaj, in final, pierzand biletul compromitator, se
arata sleit, cade in genunchi si isi cere iertare.
Zoe Trahanache, soia venerabilului domn Zaharia Trahanache, reprezint
npies tipul adulterinei, femeia voluntar i autoritar, unicul personaj feminin alpiesei
i figura feminin cea mai distins din dramaturgia lui Caragiale. Dei nueste membr
a partidului din care soul i amantul ei fac parte, ea conduce totuldin umbr
datorit influenei ei asupra acestora i, de aceea, pentru Farfuridiipartidul nseamn
n primul rnd madam Trahanache i apoi ceilali.Ea este frivol i i neal soul,

iar n momentul descoperirii adulterului luptdin rsputeri ca s-i salveze reputaia,

dei mai presus de aceasta este poziiasocial pe care o deine. n atingerea scopului
propus este energic, hotrt iapeleaz la toate mijloacele pentru a-l convinge pe
Tiptescu s-l sprijine pe NaeCaavencu : se alarmeaz, plnge, lein, amenin,
tece de la o stare la altadezinvoltura unei actrie, pentru ca n final, s ajung
la concluzia : n sfrit cinelupt cu Caavencu lupt cu mine.n drzenia, dar mai
ales n disperarea ei, Zoe hotrte : Eu te aleg, eu i cubrbatul meu, considerm
c, dac va fi nevoie vom lupta contra oricui !... vomlupta contra guvernului.. Cnd
este stpn pe situaie vrea s-i dovedeasc luiCaavencu c este o femeie bune,
ierttoare, tolerant, dar i cere n schimb sconduc manifestaia publicat n cinstea
alesului, neuitnd s-i aminteasc, nufr ironie, faptul c asta nu-i din urm
camer.De aceea este caracterizat ca fiind un nger, pe cnd, din punctul de
vedereal altor personaje doar o dam bine, expresie insinuant i echivoc
avnd nvedere comportarea ei.
Relatia dintre doua personaje: Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare
pierduta" de I.L.Caragiale este cel format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in
acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez. Prieten
al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta,
adulterina, inca din momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia, asa cum
barbatul "incornorat" observa cu naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa banuiasca
pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri, de
alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara.
De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta
macar atatica rau.
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel
mai putin marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit, educat, dar
impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si Trahanache: "E iute! Nare cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru
un prefect". In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe
care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti,
asa cum remarca acelasi Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect
aici si nu s-ar fi dus la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la drept
vorbind, Joitica a staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e
considerata o dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda acestei aparente
sensibilitati, este in realitate "femeia voluntara" stapana pe sine, care stie ce vrea si
care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte. Desi face parada de iubirea si
de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am
jertfit totul pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa

sustina candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva decat o
fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai
spus din partea lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic" - .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu,
femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupre relatiei. Fiind un "om
caruia ii place sa joace pe fata" , dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu refuza
initial compromisul politic si ii propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se gata sa
renunte la tot de dragul ei: "Sa fugim impreuna". Ea intervine insa energic si refuza
"nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de
provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar Zaharia? Dar
pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?" .Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului
iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!O
saptamama, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura
astaIn oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii nu au alta petrecere decat
barfirea, fie chiar si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!
ce scandal! ce cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste
rasul cu toate ca ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar
scapa-ma!" .
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturii lui
Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul Zoei: "In sfarsit,
daca vrei tufie!Intample-se orice s-ar intampla Domnule Catavencu, esti
candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia prin urmare si al meu!Poimaine
esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul
piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, spunandu-i
lui Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita
putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia
scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, face
promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod special pentru Catavencu: "Du-te si ia loc
in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!", in timp ce Tipatescu se
retrage ca si mai inainte, in umbra ei.

O caracteristica a comediei este prezenta celor patru tipuri de comic,

care actioneaza simultan si releva inclinatia lui Caragiale spre caricatura. Comicul de
situatie se refera la intamplarile care provoaca rasul prin caracterul lor neasteptat
(bataia din sedinta, aparitiile cetateanului turmentat, repetarea istoriei cu scrisoarea ).
Comicul de moravuri (intentie) se refera la aspectele sociale/
defectele umane pe care autorul doreste sa le ironizeze. De exemplu, prin intermediul
personajului Catavencu se ironizeaza demagogia.
Comicul de caracter provine din discrepanta intre ce vor sa para
personajele si ce sunt de fapt. De pilda, Trahanache este convins ca e un bun
politician respectabil si un cetatean onorabil, dar, de fapt, este un batran senil si
incornorat.
Comicul de limbaj se manifesta prin greselile de exprimare care arata
incultura personajelor. Apar deformari fonetice (bampir, printipuri, sotietate,
famelie), etimologii populare (renumeratie), confuzii paronimice (Ghita se lauda ca e
scrofulos la datorie), nonsensuri (sa punem punctele pe i, dupa lupte seculare ce
au durat trezeci de ani, ora 12 trecut de fix, daca e anonima, o semnez), truisme
(o societate care nu merge inainte, sta pe loc). O alta sursa de comic de limbaj sunt
si ticurile verbale (Trahanache: aveti putintica rabdare, Ghita: curat).
Comicul de nume are rol si in caracterizare: Catavencu vine de la cata
sau cataveica (haina cu doua fete); Trahanache: trahana (coca moale); Pristanda:
dans moldovenesc in care se bate pasul pe loc; Agamemnon Dandanache
(dandana=boacana).
O scrisoare pierduta este o comedie pentru ca starneste rasul prin
surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane, a unor situatii neasteptate. I.L. Caragiale
ironizeaza viata de familie, competitia politicienilor (comic de moravuri). Este prezent si
comicul de caracter; personajele devin simpatice prin comportare si prin ludicul
faptelor, personajele se elibereaza de greutatea existentiala. Gasirea si pierderea
scrisorii dau nastere unor emotii si trairi puternice, dar farsa se termina cu impacarea si
multumirea tuturor.