Leoaica tanara, iubirea Nichita Stanescu Nichita Stanescu este poetul ce poate fi considerat lider a doua generatii lirice romanesti respectiv generatia saizecistilor si generatia optzecistilor. Prin lirismul lui remarcat inca din primele volume “Sensul iubiri’ din 1960 si ‘0 viziune a sentimentelor’ din 1964, Nichita Stanescu contribuie masiv la recuperarea lirismului perioadet interbelice, iar in eseurile sale preocuparea esentiala este inovarea limbajului poetic. Asa de exemplu, pentru autorul poeziei ‘Leoaica tanara, iubirea’ sau ‘In dulcele stil clasic’ cuvintele reprezinta adevarate ‘fiinte’, ele ‘cresc, descresc si mor’. In eseul ‘Spunem ‘dor’ si atat’ poetul ce se remarca in special prin noutatea verbului, a cuvantului poetic spune ca exista in creatia fiecarui poet adevarat versuri devenite emblematice. Poetul asupra caruia insista este Mihai Eminescu cu versul considerat postulat ‘Nu credeam sa invat a muri vreodata’ pentru ca acelasi Nichita Stanescu in alte eseuri sa se refere la predecesori sau contemporani printre care Tudor Arghezi sau George Bacovia. Poezia ‘Leoaica tanara, iubirea’ face parte din volumul ‘Oviziune a sentimentelor’ in care tera preferata este iubirea ca o stare extatica, o modalitate de integrare in armoniile universale sau cale de revelatie pentru ca spune el ‘Cunoasterea si reflexia asupra lumii se poate realiza prin iubire’. “Leoaica tanara, iubirea’ este o dezvoltare metaforica a starii de vibratie continua care este pentru poet dragostea. Creatia nu poate fi conceputa inafara acestei stari de ‘gratie’ si prin urmare poetul dedica versul sau iubirii vazute ca o regina. Poemul are o compozitie ce corespunde senzatiei de iradiere pe care poetul si-a propus s-0 transmita catre cei indragostiti de adevar ca si el. Strofele cu versuri inegale, specifice poeziei cele 4 secvente povesstea intalnir moderniste, cu rima aleatorie si iubirea, Structura da impresia de spontaneitate, omul se intalneste cu iubirea care il metamorfozeaza sil invata sa traiasca la cote maxime intr-o stare de sublim. Secventele textului se pot traduce in final printr-o expunere schematica pe care poetul o transmite intr-un limbaj aparent simplu dar foarte expresiv cititorului. S-a produs asa cum descrie poetul intalnirea cu iubirea, moment care a insemnat trecerea intr-o alta dimensiune a existentei, 0 adevarata metamorfoza pentru ca in ultima strofa sa se realizeze o adevarata suprapunere a imaginilor poet-iubire Titlul poeziei este o metafora, expresia ‘leoaica tanara’ in care se gaseste un substantiv si un adjectiv irea’, un substantiv articulat ceea ce \bolul iubirii asa cum explica poetul prin apo: subliniaza faptul ca poetul insista asupra acestui sentiment care reprezinta tema intregului volum din care face parte, Poetul incearca sa ofere definitia portret a iubirii tocmai prin metafora “leoaicaeste ibolu! iubirii asa cum explica poetul prin apozitia ‘lubirea’, un substantiv articulat ceea ce sul 2a faptul ca poetul insista asupra acestui sentiment care reprezinta tema intregului volum din care face parte. Poetul incearca sa ofere definitia portret a iubirii tocmai prin metafora ‘leoaica tanara’ si discursul lirc se structureaza sub forma unei confesiuni in care autorul, eulliric marturiseste propria aventura a descoperirii acestui sentiment. Povestea intalnirii cu iubirea este de-a dreptul tulburatoare. Salbatica si necrutatoare, aceasta leoaica tanara, adica ‘iubirea’, ‘pi ise-n incordare / mai demult.’, iar aceasta intalnire a insemnat si deciansarea unei iubiri puternice : ‘Coltii albi mi i-a infipt in fata’, pentru ca iubirea este devoratoare, este un sentiment patrunzator: ‘Coltii albi mi -a infipt in fata / m-a muscat leoaica, azi, de fata.’ Strofa a2a este o descriere cosmogonica, poetul recurgand la motivul naturii ce ‘Si deodata-n jurul meu, natura / se facu un cerc, de-a-dura, / cdnd mai larg, c&nd mai aproape, / ca o stringere de ape.’ Este o viziune personala asupra lumii prezenta la Nichita Stanescu siin volumul ‘Oul sisfera’, este teoria universului cerc. Poetul inoveaza la nivelul figurilor de stil, epitetele evolueaza spre metafora ca de exemplu in termenul de comparatie ‘ca o strangere de ape’ sau ‘curcubeu taiat in doua’. In ultima strofa transcrie senzatia de metamorfozare traita de indragostit. Eullric trece dintr-un plan real in altul ideal, iar reprezentarea fizica a portretuluifiindu-i parca straina sub influenta devoratoare a iubirii‘Mi-am dus mana la sprinceana, /Ia timpla si la barbie, /dar mana nu le mai stie’. Se fixeaza in continuare ramanerea in planul ideilor pentru ca omul s-a dematerializat si s-a identificat cu leoaica aramie. In viziunea lui Nichita Stanescu iubirea are puteri miraculoase pentru ca poate sa transforme un barbat in zeu, sa-i confere puteri miraculoase: ‘Si aluneca-n nestire / pe-un desert in stralucire, /.. inca-o vreme, / si-nca-o vreme.. Un discurs liric din numai 4 secvente asa cum este poezia ‘Leoaica tanara, iubirea' devine datorita talentului poetic stanescian un adevarat imn inchinat iubiri. Poezia poate fi considerata nu numai un adevarat ‘psalm’ inchinat iubirii ci si o adevarata arta poetica deoarece pentru Nichita Stanescu iubirea inseamna o modalitate de cunoastere, de reflexie asupra lumii.