f

N.

I. BARBU

DOCTOR IN LITERE DELA STRASBOURG

ASISTENT LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREgTI

SINTAXA
LIMBII ROMANE
DUPA METODA ISTORICO-STILISTICA

e".

Jr

Editura GINA"

ALECU ZARCHIEVICI
Bucure0.Str. RegalA, 15

Ig

www.dacoromanica.ro

N.

I. BARBU

DOCTOR IN LITE,RE DELA STRASBOURG

ASISTENT LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREOTI

SINTAXA
LIMBII ROMANE
DUPA METODA ISTORICO-STILISTICA

Editura GINA"

ALECU ZARCHIEVICI
Bucure0.Str. Regale, 15

www.dacoromanica.ro

LAMURIRE
0 sintaxa a limbii roman, ca once sintax In general, In
stadiul actual al linguisticei, nu poate fi bine construita decat
-dad se tine seama de punctul de vedere istorico-stilistic.
S'ar parea ca. a face istoria unei limbi si a face stilistica
ac,eleiasi limbi Insemneaza a lucra din doua puncte de' vedere cu
totul deosebite.

Realitatea este In cu totul alta. Aceste cloud, puncte de

vedere nu sunt deosebite, ci, dimpotriva, ele formeaza doul aspecte ale unei realitati, aspecte care se confunda in aceeasi
realitate.

Numai o continua privire a for ne va pune sistemul unei

limbi In adevarata lui lumina.
Intr'adevar, o limba, este un organism viu, care traste In
mintea si sufletul celor care o vorbesc. A$a dar, pentru a o intelege, este nevoie sa ne adresam gandirii si inimii oelor care o
vorbesc. S'a o privim $i s'o studiem du.pa ceeace ne prezinta cei
care o vorbesc. In mintea si In inima for traaste sistemul, manunchiul de regule fonetice, morfologice, sintaxice, stilistice al limbii,
acolo trebue sa-1 cautam $i gasindu-1 !sad studiem. Deci vorbitorii,
oamenii de azi $i limba for actuala trebue sa, fie obiectul cerce-

tarilor unui gramatic.

Nu ei au creiat ins/ limba. Ei au mostenit-o. Ei Imbrad, gandirile si simtirile for in forme mostenite din mosi-stramosi, deci in forme istorice. Pot sa le modifice, sa le faca mai
potrivite pentru a exprima g'andiTile lor, dar nu pot sa le desfiinteze, fiindcd, In acest chip, ar desfiinta ing$i limba. Astfel
ca limba actual este limba mosilor si stramosilor nostri sporith
schimbata pe alocuri, slefuita, asa ca sa incapa gandurile noastre
in ea, dar nicidecum Inlocuita cu altceva. Insemneaza aceasta oa
pe un gramatic nu-1 intereseaza cleat starea de acum a limbii
si ca deci trebue sa faca tabula rasa de iceeace a fost inainte?
In niciun caz. Este cu neputinta, dealtfel. Ar insemna, de pilda,
ca un om la cincizeci de- ahi, netin'and seam'a, de Insusirile

www.dacoromanica.ro

sufletesti si trupesti cu care s'a nhscut, cu care a crescut si care

trhesc In el, sh inceaph, a desfrtsura, o munch, in totalh, protivnicie cu aceste Insusiri, spunand ca pe el nu-1 intereseamh tre-

cutul sau, ci numai prezentul si a, duph, phrerile sale, el ar

putea face orice. Disparitia acestui om ar fi urmarea ce s'ar 1ndeplini In c,e1 mai scurt timp. Omul, ca si plants, nu-si de,svolth
decht Insusirile srtclite din fire In fiinta sa. El nu poate fake cleat
ceeace-i Inghdue ele. Altfel dispare.
Asa este $i limba. Ea este un organism viu, care are un
trecut. Ca sa o Intelegem trebue sh, privira trecutul shu. Dar
unde ghsim acest trecut al sau, dach nu la cronicari, la Eminescu,
bunhoara, la Alecsandri, etc.? Cu alte cuvinte, unde ghsim not
trecutul unei limbi, dach nu la cei care au vorbit-o si au scris-a
In decursul veacurilor?

Si de ice trebue s'o chatam acolo? Fiindch nu putem s'o

Intelegem pe cea de asthzi, dace nu o cunoastem pe a lor. Inteadevrtr, cum vom putea not deosebi dad e vorba sh Intrebuinthra
c,onstient o limbh, deci ca niste oameni luminati de pildh, a
cauzalh care Incepe cu ca, de alta care Incepe cu fiindcd sau de
alta care Incepe cu deoarece? Cum vom put& sh, avem la Indemama toate mijloacele de a exprima o calitate In diferite grade
dach nu vom sti, de pildh, a, alaturi de gradele de comparatie ale
unui adjectiv, mai exists si forma repethrii adjectivului -cu conjunctia $i, asa cum o Inthlnim la I. Heliade RAdulescu, In cazul:

Lunge $i ?unga e calea adevdrutui"? nra Indoialh, aceasta

formh a adjectivului nu mai este atilt de des Intrebuintath. Dar
tocmai In aceasta consth puterea ei. Expresii vechi, care nu se mai
Intrebuinteazh astAzi, aduse din nou In circulatia limbii, aduc cu
ele Intelesuri si culori afective pe care multe din expresiile actuale
nu le au. Deasemenea, cum. ne vom explica existents c,onjunctiei
consecutive Mad, dach nu vom sti ch, bunhoarh, la I. Neculce se
Intalnesc consecutive cu cat?

Aceste putine exemple ne aaath lhmurit a atilt din punct

de vedere teoretic Intelegerea, diferitelor forme sintaxice ale
sistemului limbii , cat $i din punct de vedere practic posibilifati cat mai multe de a exprima cat mai clan si mai nuantat
.

misc.idle sufletului nostru

cunoasterea, trecutului limbii noastre

In general si al sintaxei romane, In cazul de fath, este o nevoie

pe care ne-o impune Inshsi fire,a, lucrurilor. A$a dark o sintaxd a

limbii romeine trebue sa fie istoricd. Cu alte cuvinte, ea trebue

in cazul ideal toate formele sintaxioe pe care.

sa consemneze

www.dacoromanica.ro

7
le-a avut limba de and a fost scrisg, si pang, In prezent. In acela$i
timp insd o sintaxd trebue sd fie $i stikticd.

Deco?
Adesea, dupg, ce soarele lunea si cade dupg deal, la asfintit,
stelele Incep s. fiarbg, pe cer, diamante aprinse, ce Invg,pgiaza.

bolta de un foc azuriu. Prin unghere se tes totus umbre, aci

noaptea si-a svaxlit mantia-i neagrg, peste fire. E adand, noaptea.
Deodatl Ins I, din ramuri de oopaci, la raskit, apare lung. Roata

ei de aur, foc linistit, se Inaltg, pe boltl. Fug umbrele din unghere. Palen, stelele. Se scaldg, casele tntr'o ploaie de raze pale,
aseand peste fire skliatoarea irealg, a visurilor noastre de tot deauna. NeastePtata Ingltare a lunii deasupra liniel de unire a
cerului cu pganantul ne-a prins deodatg, inima In &stele unei
,emertii nebNnuite. Exclamilm: ah!.
Acest simplu ah!, aceastg, singuxg, Interjectie, exprimg, pu-

ternica miscare a inimii noastre la aparitia lunii. Exprimli, deci o

stare afectivg, a sufletului nostru.
Nu insemneaz5, IRA cg, gandirile noastre, cg, creerul nostru
era cu des varsire absent In acest moment. Dimpotrivit, In subconstientul nostru si chiar In constientul nostru, se IntretAiau
gam.duri de felul acestora: Frumoasd e tuna! Ce vtu, e focal die culul ei! Cum lumineazd firea cu razele ei patide! Gandurile au

Post In sufletul nostru, dar nu le-am exprimat. Am exprimat

miscarea inimii noastre cu ajutorul interjectiei.
Se vede deco 15murit ca interjectia expriml emotia sufletului nostru, judeatlie hind sublntelese. S. presupunem
In loc de interjectie, am fi Intrebuittat una din propozitiunile de
mai sus. E limpede ca, fndat, ce am trecut dela interjectie la ju.decatA, am exprimat mai mult gaud si mai putin simtam'a,nt. In
fond, miscareai inimii noastre, e aceeasi. S'o exprimitm In mai
multe feluri si sg, compargm: 1. Ah! 2. Luna! 3. Frumoasti e lunar
4. Fiindcd Luna se inaltd printre ramuri $i lumineazd noaptea, e
foarte frumoasti. In primul caz avem o interjectie, in al doilea, un
name, In al treilea o propozitiune, In al patrulea, o frag. Dintre
toata, eel care exprimg, cu cea mai mare putere simtImantul nostru
tar cel care-I exprimA, In chipul cel
este primul interjectia
mai slab este cazul al patrulea fraza.
Dar sg, mai lugm si alte cazuri fn discutie.

Cand spunem Eu strig $i to nu ma auzi,, am Intrebuintat

cdou5, propozitiuni legate Intre ele prin vorba si, deci o frazg, In
care suet doug, coordonate copulative. Ideia exprimat. In aceastl

www.dacoromanica.ro

8
fraza se mai poate Insa reda $i sub forma: De ?i eu strig, totus tu
nu ma auzi. In amandoua cazurile, am Intrebuintat doua fraze,
care sung tratate de gramatici la capitolul sintaxei. i cu toate

acestea, and am ales una din aceste forme, In locul celeilalte,

pentru ca sa exprimam ideia noastra, am facut stil.
Intr'adevar, a face stil Inslemneaza a face o alegere intre
doua forme sintaxice care exprima aceea$i ideie. De ce uneori exprimam ideia de opozitie !are cele doua actiuni prin 000rdonate
copulative, iar alteori printr'o circumstantiala, adversative $i prin-

tr'o principals? Pricina se datore$te activitatii inimii noastre In

momentul and vorbim. Inteadeva'r, and spunem, Eu strig $i tu
nu ma auzi, exprimdm un gand, lasdnd sa vorbeasa mai mult
inima noastra decat creerul nostru. In expresia: De$i eu strig,
tu nu ma auzi, am exprimat mai tare legatura logics intre cele
doua verbe, creerul nostru vorbeste, inima tace. Dar mai sunt $i
alto forme sintaxice ce exprima acelasi raport logic, dar care sau
lass sa vorbeasa mai mult creerul sau mai mult inima.
Tata ordinea tor, dupe cum ele exprima mai tare simtamantul
repetAm
din

nostru sau activitatea judeatii noastre, de$i

punct de vedere al legaturii logice dintre cele doll/ idei, ele exprima, acelasi lucru.
I. Eu strig, tu nu ma

Juxtapuse.

auzi.
Eu strig tu nu ma
auxi,

Coord. copulative.

III. Eu strig, jar tu nu

Cood. adversativit

and auzi.

IV. EU- strig, dar tu nu

ma auzi.
V. Eu strig, tu insa nu
and auxi.

VI. Eu strig, ci tu nu
and auzi.

(Nu en nu strig, ci tu...)

VII. Deri eu strig, totu#

tu nu mit auxi.

Expresie afectivti puternici.

Logica e ascunsii.
Scade afectivitatea, tncepe
s se arate elementul logic.
Elementul logic mai lamurit exprimat, afectivitatea a

scazut mai mult.

Element logic precis exprimat, afectivitatesi mai slabs.
Acelasi raport ; se atrage

mai mult atentia opozitiei

Intre cele doua subiecte.
Acelasi raport ; se atrage
atentia asupra opozitiei ce,lor doua predicate.
Subord. adversativii. + Expresie logics puternicrt.
principals.
Afectivitatea e a s cu n

Toate aceste fraze sunt obiectul sintaxei. Ele sunt Insa, In

acelasi timp, $i obiectul stilisticei. De ce? Fiinda omul, and

vorbeste, lucreaza cu tot sufletul, chiar data lute clips vorbeste
mai mult creerul, iar Intr'alta mai mult inima. Prin insusi faptul
ca vrem sa ne dam seama, lute forma, sintaxica, tine vorbeste
mai mult: creerul sau inima, facem stilisticA.
Gre$ftla celor care fac o deosebire Intre sintaxa si stilistica

www.dacoromanica.ro

consta in aceea ca prin sintaxa inteleg partea gramaticii care se

ocupa numai cu legaturile logice, cu legaturile de !Me les sau cu
Intelesul, ideia, gandul, dintre diferitele cuvinte care alatuesc

formele sintaxice, iar prin stilhstia partea gramaticii care se

ocupa de anumite vorbe ce dau siratamintelor noastre mad multh
expresie. Pentru cei vechi, si multa vreme pentru cei moderni,
stilistica se reducea la figurile de stil: metafora, hendiada, metonimie, sinecdoa, etc. Cu alte cuvinte, de pilda, in lot sa spunem
Turcii, pentru a Infrumuseta expresia noastra, pentru a-i da o Infatisare care sa fie vie si sa places inimii noastre, vom zice Semiluna. Este foarte drept des, Coate acestea fac parte din stilistica. Dar,
dupa cum am vazut, nu sunt numai ele. Domeniul stilisticei este In-

treaga sintaxa, dupa cum este intreaga gramatich. Sunt cativa

ani detest lucrul acesta a fost Inte les In Apus, mai Inthi pentru
limbile greco-latina. Dar n'a fost Inca aplicat In chipul In care
se va face aci.
0 Sintaxl, ca de altfel o gramatica, nu poate fi cleat istorica

si stilistica In acelasi timp. Cu alte cuvinte, o propozitiune sau

fraza si In general orice forma sintaxica, trebue mereu cercetath
sub Indoita ei Intatisare: istorica si stilistica. Child o cercetAm
istoric, ne dam seama data ea este mereu prezenta In limba sau e
pe tale de a dispArea, fiind Intrebuintata numail de un anumit
strat social sau de o anumita literaturh, iar cand o cercetAin stilistic, ne Intrebam data ea are mai mult o haina logia, adica

este mai mult fructul creerului nostru, sau e mai mult rodul
inimii noastre, este deci mai mult afectiva. Dar adesea intrebuintam o forma sintaxica arhaica tocmai pentru parfumul ei
vechi, pentru prestigiul ei batrhnesc. In acest caz, ca intotdeauna
dealtfel, deli mai putin constienti, facem si istorie si stil. In fond
o limb/ este In acelasi timp si istorica $i stilistica.
Astfel ca sintaxa noastra va fi lucratd dupes metoda istoricostilisticd. La fiecare forma de sintaxa, vom da exemple din scriitori
trecuti $i contimporani, fiinda trecutul, deli prezent, e totus un
trecut si apoi le vom judeca din punctul de vedere logioo-afectiv.

Numai in acest fel gramatica va putea avea $i un toles

practic. Intr'adevar, and ne vom da pe deplin seama data o forma
sintaxica grup de cuvinte, propozitiune, fraza, perioada este o
haina mai mult logica sau mai mult afectiva, sentimentalA a ghn-

dului nostru, vom putea user sa o Intrebuintam and vom voi,

dupa Imprejurari, sa vorbim sau sa scriem Intr'un stil logic, intelectual, sau intr'un stil sentimental, afectiv.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE
CE ESTE LIMBA?
Este un sistem de cuvinte si regule duprt care aceste cuvinte-

pot fi legate Intre ele si orinduite In propozitiuni si fraze, prin

tare omul Isi poste Impart Asi semenilor sAi, miscarile sufletului sou.
Inteadevar, omul, fiint,I socialI, spre a se Intelege cu semenii s'ai, a trebuit sit gaseasca anumite lucruri materiale In
dug, de el, care sg. fie Intruparea misarilor sale sufletesti, lutruri care pentru Intreg grupul din care Mesa parte trebuiau sg,
aibg, aceeasi valoare.

Asa, bunSoarg, cand suntem departe de un prieten si voim

.sI-1 chemAm la noi, neputand Intrebuinta glasul, din pricing deptirtarii, miscam mana Inteun anumit fel. Miscarea ac,ea,sta a
mainii noastre are si pentru noi si pentru prietenul nostril ac,elasi
Inte les, adia ea este partea vrtzut4, a unei miscgri a sufletului
nostru: dorinta cal el 86 vino la noi.
Ace lasi lucru se IntamplI si cu sistemul limbii: fiecare cu.vant e un semn, materializarea, Intruparea unei psarticele a su-

-fletului nostru si unirea a doug, sau mai multe cuvinte Intrupeazg, o miscare a sufletului nostru.
Sunt unele cuvinte care si singure pot exprima o stare sau o

miscare a sufletului nostru. Cuvantul e deli Intruparea unui,

continut spiritual: In sunete, cand este pronuntat, si In imaginea
grafica,, cand este scris.

Sunt multe limbi, fiinda sunt multe popoare deosebite care

si-au creiat sisteme deosebite.,de a se Inte lege. Dar, ca sa", se inteleaga, membrii aceluiasi popor, care vorbesc aceeasi limbs, deli
Intrebuinteaza acelasi sistem de cuvinte si regule de orinduirea
for In propozitiuni si fraze, trebue A cunoasa, desdvarsit atat ce
InsemneazA, ce p4rticicg, a sufletului nostru reprezintg, fiecare
tuvant, cat si chipul In care pot fi asezate cuvintele In propozi-

www.dacoromanica.ro

12

tiuni si fraze. 0 mica abatere_dela chipul cunoscut de toti at

aplicarii acestui sistem, si intelegerea sau nu e intreaga, sau,
adeseori, e cu neputinta.
Sa ne gandim, bunoafa, la acei oament care In lac de atitudine zie aptitudine si. invers. Sau la aceia care confunda interesat
cu interesant. i Intfun caz si In altul a lost nevoe numai de
schimbarea unui sunet pentru ca Sk se schimbe intelesul. A lost o
gresala de pronuntare exacta a cuvantului, care, pe loc, a dus la a
gresala de inteles.
Nu mai vorbim de aceia care nu Intrebuintieaza cuvintele pe
intelesul for adevarat, deli le promunta exact.
Tradare, tradare dar spa stim si not ".. , striga cunoscutul
personaj din Caragiale si, In altA parte, acelasi autor ne face sa
auzim:
Data e anonima, o semnez si eu".
Sau ce sa mai vorbim de oamenii cu pretentii de cultura
care, voind sa vorbeasca numai in circumstantiale, vorbesc sau
scriu pur si simplu pasareste. SI ne atmintim de faimosul Pros
ces-verbal al lui Caragiale unde autorul Moment'elor, Schitelor

i Amintirilor reda In chip maestru ambitia de om cult si om

al legii pe care o are dl. Comisar al Sectiei 55, din anul 1900
si care in limba Procesului-verbal se traduce prin incercarea de a
scrie numai In propozitiuni subordonate, pentru a da un caracter
cat mai juridic prozei sale de am al legii. Rezultatul este desavarsita paskreasca a deliciosului Proces-verbal.

Exemplele de mai sus sunt de ajuns spre a ne arata ca

limba este un sistem social de transmisiune a miscarilor sufletesti ale membrilor unui popor de aceeasi limba semenilor sat,
sistem foarte delicat si care nu poate fi oricum intrebuintat, nici
ne luat In seama, sub motiv ca-1 invatam dela nastere si deci fl
putem intrebuinta oricand si oricum.
SUFLET $1 LIMBA

Este un lucru prea cunoscut cA, deli nu In egala masura,

totusi toate cele trel functiuni sufletasti ale noastre, ratiune,
sentiment, vointa
sunt active, sunt prezente In orice miscare
sufl eteasca.

Cand deslegam o problemA de geometrie, sangele nostru e

concentrat in creer si ratiunea e incordata la maximum, dar sentimentul de placere sau cel de neplacere o sustine sau o slkbeste
www.dacoromanica.ro

13

In surdink iar vointa incordeaza si creer si ochii Si mank dad

scriem.

and executam o bucata muzicalk simtamantul ne insoteste, dar ratiunea ne arata si ea, In surdink cum sa executam
optimile si trioletele, iar vointa intareste glasul sau mana pe
arcus. Tot asa cand alergam, vointa miscare e stapana noastre,
dar ratiunea ne arata incotro sa indreptAm pasii, iar inima, iarasi
In surdina, ne face sa, simtdm data) alergarea este sau nu placuta.

Sistemul limbii, oricare ar fi ea, este astfel rant Incat sa

poata sa redea oricand cele trei functiuni stuflelesti ale celui care
vorbeste sau scrie, In gradul cat mai exact al tariei tor.
Astfel, cand, primind vdzita unui prieten pe care nu 1-am
mai vazut de mult timp exclamam O000!.,, am exprimat exact
miscarea sufleteasca sub intreitul aspect al ratiunii, sentimentului, vointel aratand cu precizie care functiune dpraing.
Ne-am exprimat printr'o interjectie, deci suntem stapaniti

de sentiment. Dar nici ratiunea nu este absenta, fidndca acest

O000!, are si un inteles logic, acela de: Ma bucur nespus ca te
vad, iar vointa se va manifesta de sigur prin gestul de afectiune
pe care-1 vom face.

Ce s'ar Intampla Ins, dad In loc de O000!..., la vederea neasteptata a prietenului nostru, am exclama: Ce mutt ma bucur
ca te vad!"? Fireste ca, din punt de vedere logic, am exprima
acelasi lucru ca si In cazul interjectiei, dar, din punct.de vedere
afectiv, fraza ar exprima un sentiment destul de slab in comparatie cu interjectia. Continutul logic al miscarii noastre sufletesti, la vederea prietenului, a fost Insa clar exprimat prin fraza.
A fost deci nevoe de, o fraza, aclica de predicate si subiecte,

ca sa se exprime clar continutul logic al miscarii noastre sufletesti si ca, In acelasi timp, sa, se puna o surdina expresiei sentimentului nostru.
Asa .dar, data o interjectie, ca sa ne exprimam oarecum
exagerat, exprima maximum de sentiment si minimum de continut logic, deli el este implicit, o propozitiune sau o fraza, rovers,

exprima maximum de continut logic si minimum de sentiment,

deli el este implicit.
Urmeaza de aci ca numai interjectiile pot exprima stari
afective, iar propozitiunile sau frazele numai stari rationale? Nici

decum. Mai Mai, nu oricand in limba scrisa se poate !litrebuinta o interjeatie. In al doilea rand, dupe chipul cum vom lega
propozitiunile si frazele Intre ele, dupla calitatea cuvintelor pe care

www.dacoromanica.ro

14
le vom Intrebninta, dupg locul for In Laza, vom putea, obtine o
serie Intreaga de posibilitati de a exprima miscari suflete,sti afective rationale volitive sau rationale afective volitive sau
volitive

afective

rationale

Asa dar, pentru a ilustra aceste idei, am putea asemana

sufletul nostru cu lumina soarelui. Ac,easta lumina e una, deli al-

catuita din multe raze. Mad ne vine drept dela soare, ea ni se

Infatiseagu alba, Ca de argint. Cum o trecem Insa, printr'o sticla
rosie, s'a schimbat si Infatisarea ei. $i altfel va aparea ochilor
nostri trecuta printeo sticla violets, altfel va afrairea strabatand
un geam albastru, etc. Asa dar, acelasi continut material al lu-

minii ni s'a Infatisat In chipuri Merit% dup./ aspectele materiel prin care a trecut.
Ace lasi lucru se petrece In muzica. 0 bucata, muzicala scrisa,

pe cateva portative nu exists decat virtual. Noi nu putem lua

cu-adevarat cunostinta de ea decat In clipa cand este executata
fie de o voce omeneasca, fie de un instrument. Dar Intr'un fel va

misca inima noastra dad va fi executata de un plan, altfel ne

va impresiona executata de o vioara, altfel o vom sin* rand
coardele unei harpe ne-o vor trtimite pe vibratiile for sonare si
altfel cand va fi Intonate de vocea unui om. Note le melodiei sunt

ac,eleasi, continutul ei ramane neschimbat In toate cazurile. $i

totus, simtirea, noastra a fost impresionata de fiecare data In
altfel, datorita materiel deosebite In care s'au intrupat sunetele,
pentruoa sa ajunga pang, la noi.
Asa este si sufletul nostru. 0 bucata muzicala virtuala, o
lumina complexa virtuala, care, deli mereu aceeasi, cand ajunge
la noi ne impresioneaza deosebit dupa materialul In care a foist
Intrupata. De fiecare data sufletul se misca, Intreg, cu toate core
trei functiuni ale sale: ratiune, sentiment, vointa. De fiecare data
una din 'ode trei functiuni e mai active, iar celelalte, deli In miscare, o Insotesc totus In surdina. Materialul limbii este astfel
facut, incat ss ne putem exprima orice miscue sufleteasca, dupa
functiunea predominanta. Astfel ca,, dace voim, ss exprimam o
miscare sufleteasca In care predomina ratiunea, va trebui sa Intrebuintram un anumit material al limbii ,si sag oranduim Intr'un anumit fel; dace, dimpotriva, simtamantul este mai puternic Inteo manifestare a sufletului nostru, vom Intrebuinta un
alt material si adesea chiar pe ac,elasi orandurt 4n altfel.

www.dacoromanica.ro

15

STATICA $I DINAMICA LIMBII

Dup. cum am spus, linaba este un sistem de uniati, cuvintele, ce pot fi oranduite In froze, dupS anumite regule, spre at
exterioriza Mi$Citil sufletesti Miwkile suflete$ti sunt %A deosebite, dupg cum aunt predominate de una dintre cele trei functiuni: ratiune, sentiment, vointit Variate $i deosebite sunt $i ma-

terialele pe care limba nn le pune la Indemana spre a Intrupa

aceste variate mi$crtri sufletesti. Se pot distinge dour], mari grupe
de uniati ale sistemului limbii: grupa unitatilor statilce statica
i grupa invitAtilor mobile dinamica limbii.

In grupa unitgtilor statice int% cuvinte ce sunt nume de

fiinte sau de lucruri sau expriral calitrati sau cantitrtti ale fiintelor sau lucrurilor. Astfel, substantivele sunt nume de fiinte sau
de lucruri, adjectivele sunt nume ce exprimrt Insusiri ale fiintelor.
Numeralele sunt nume ce exprinia cantitAti ale fiintelor sau lucrurilor. Pronumele este un nume generic spatial ce tine locul
altuf nume, comun sau propriu, etc. Toate acestea, rostite singure,
expriMA Ins nume de lucruri sau de fiinte In stare de repaos. Inteadev-ar, and spunem om sau porn, casa, mass, cer, In mintea
noastra, apare imaginea fieclrei realitati numite In stare de neraivare; $i nu. numai nominativul substantivelor, ci oricare din
cele cinci cazuri exprimit imaginea unor fiinte sau lucruri In stare
de repacs; astfel formele: al casei, casei, casa, o case exprimI
toate realitAti In stare de repaos

Dar viata este miscare. Numai cu grupa uniatilor ce exprima, realitali statice cu statica slistemul limbii n'ar fi fost
complet. Spre a spune despre un lucru sau o fiinte ca face o mi$care, oricare an- fi ea, trebue A Intrebuintam o imitate a sistemului limbii care s exprime miKare. Cuvintele care exprimit
mi$care verbul la toate formele lui formeazrt a doua parte a
limbii dinamica limbii.
Dar ideia de mi$care este legatg, de ideia de spatiu $i de
timp. A mrtsura timpul Insemneaz1 In fond a mrtsura spatiul,
fiindc,rt mtisurarea timpului unei ore nu este cleat a$teptarea, ca
soarele A parcurga un anumit spatiu pe cer. A palrcurge o di-

stantal In spatiu InsemneazI a se mica. Deo' ideile de timp,

spatiu, migare, sunt trei concepte In cea mai atransA legturA
logics,. Este un verb In stare A Indeplineascl ace,st triplu rol In
acelasi timp, adicg, sa exprime deodatI ideile de miscare, timp,
spatiu? N'avem dedt sa", lug,m un exemplu: Copilul merge la

www.dacoromanica.ro

16

4.coal/. Ideia de miscare este cea dintai evident/. Ideia de timp

este implicit/. Acura merge, In momentul de fat'a, nu ieri sau
Maine. Tot astfel Indeplineste $i rolul de expresiv al ideii spatiale: el merge, se mica, adic/ 1$i schimbI locul In spatiu. Dar
pe lang6 aceasta ideie spatial /, implicit/, verbul mai exprinal $i
un alt raport spatial. Inteadevar, nu el cel de aici, nisi to cel de
lang01 mine, ci copilul, care e mai depsartat in spatiu $i de mine $i
de tine merge. A$a dar, exprimand persoana a treia, verbul merge

exprim/ un raport spatial Intre cele trei persoane presupuse vorbitoare.

A$a dar, dm/ statica limbii, numele, exprinid realitsati In

nemiscare, dinamica limbii, verbul, exprim/ miscarea In timp si
spatiu a acestor reality ti.
Numele singure nu sunt cleat niste imagini fixe pe ecranul
inteligentei noastre. Este nevoe de verbe, ca sa, le pun/ In miscare
$i sI ne dea filmul vietii.
Dar, la privirea unui film, nal. vedem, nu numai fiinte care
se mi$e,/, ci filmul ne mist/ $i simtirea Intr'un anumit fel. La
privelistea lui, ne sunt prinse $i ratiunea si simtirea. Intr'altfel
ne va impresiona Ins/ statica limbii, Intr'altfel ne va impresiona dinamica limbii $i Intr'altfel ne va impresiona complexul
amandorora. Care este aspectul sistemului limbii din west punct
de vedere? Pentru a aspunde la aceast/ Intrebare, trebue s/ distingem doug mari desp/rtsaminte In acest isistem: Limba ratiunii
si Limba inimii.
LIMBA RATIUNII

Ce putere a sufletului nostru se ocup/ cu m/surarea timpului, spatiului $i mi$c/rii? Ratiunea fire$te. Ea este miscarea
sufleteascsa care face judecAti, adida, stabile,$te raporturi tempo-

rale, spatiale, cauzale, Intro diferitele realit'ati. Ea nu f$i Indeplineste menirea ei decat Indrum/ndu-ne In realitatea obiectiv/
rece, care este geometric, timp, spatiu.
SA" luam un exemplu din stiinta ratiunii prin excelent6,
matematica. Fie adev/rul: cinci plus cinci fac zece. Ce luerare a

facut ratiunea noastra? A luat cinci unitati dintr'un punct al

spatiului $i le-a unit cu altele cinci. Rezultatul a fost da s'au
flout zece. A masurat materia cantitativ, spatial $i temporal. Dar
teoremele ce

sunt decat adev/ruri bazate pe adevaruri? In-

www.dacoromanica.ro

17
teadevd,r, dad pentru primele teoreme geometrice s'au flout mdsurdtori pe teren, pentru celelalte nu s'au mai Mout decat simple
deductii si s'a ajuns la concluzii care, aplicate pe teren, s'au
dovedit a fi exacte. Cum ar fi fost posibild acea,stral deducere a

unor adevdruri spatiale din alte adevdruri spatiale, Mei a se

merge pe teren, dacd ratiunea, aceasta, putere sufleteascd a noastrd, n'ar fi in stare s mdsoare mai dinainte, aprioric, MIA a se
duce pe teren, spatiul Si timpul, care sunt realitati objective,
aceleasi pentru toti?

Am dat exemple de judecIti, de activitatea ratiunii cand

stabileste legdtura !litre doud notiuni cu ajutorul unui predicat.

Nu aceasta este Ina prima si unica ei activitate. Ca sd stabileased, legdturi intre notiuni, trebue ca notiunile sd poatd fi Intre-

buintate de ratiune i, Infeadevdr, notiunea este un instrument

al limbii faurit de ratiune. Notiunea este o idee generald despre o

serie de lucruri sau de fiinte. and spunem copil, in mintea

noastra apare o ninth omeneascd inzestrata cu anumite insusiri:
varsta, fragedd, fdpturd mired, etc., fard, sa ne apard In minte $i
fata, ochii, pdrul, vocea unui anumit copil. Ace lasi lucru se Intampld ca,nd spunem case, masa, pom etc. In realitate, nu existd
copii in general, nici copaci in general, nici case, ci numai un
anumit copil, o anumitti cask etc. Asa dar, notiunea este o oreatie artificiala a ratiunii noastre. Ea nu ne aduce in minte icoana
care sd corespundd exact fiintei sau 1ucrului denumit, ci o icoana
creiatd de ratiune, deci artificial.. Numai cand privim un anumit
copac sau copil, etc.., sau ne gandim la un anumit copac sau copil
etc., avem In minte icoana exacta a acelui lucru sau a acelei fiinte.
De ce a creiat ratiunea notiuni1e? Tocmai pentru nevoile de cuprin-

dere si masurdtoare a realitdtii. 0 mdsurd este o forma fixd, neschimbatd, in care intrd intotdeauna aceeasi cantitate de ma-

terie, care are acelasi continut. 0 mdsurg, de apd un litru Sa

zicem, va cuprinde intotdeauna aceeasi cantitate de apd, va contine acelasi volum de apd. Tot asa un km., o ingsurd a distantei,
va avea Intotdeauna aceeasi lungime, va cuprinde aceeasi distantd

Intre doug puncte, va avea acelasi continut. Dar nici In cazul

masurdrii unui litru de apd nu ne intereseazd c.uloarea, gustul
greutatea apei, ci numai cantitatea ei, dup. cum nici In cazul
mdsurdrii unui km. nu ne intereseazd dach terenul pe care-1 mdsurdm e paduros sau pietros, etc. Asa dar, in toate aceste cazuri
nu ne intereseazd decat forma fixd a volumului sau lungimii materiei. Ace lasi lucru se Intampld cu notiunile: ceeace sunt md2

www.dacoromanica.ro

18

surile In domeniul materiel, sunt notitinile In domeniul spiritului. Intr'adeflr, o notiune e ca o mAsuil fixl In care intr/
aceeasi cantitate de spirit. Notiunea nu se intereseazI de ceeace
constitue Insusirile deosebitoare ale lucrurilor sau fiintelor, ci de
forma pe care trebue sa o alba, Coate fiintele sau luorurile de a-

celasi fel, ca s/ poatl fi m/surate cu aceeasi mrisurI, adicl cu

aceeasi notiune. Astfel, and spunem scaun, nu ne gandim cleat
la un obiect care BA aibl o,anumitl formI, picioare si o anumitA

plane pe care 0, putem sta, pentru ca el o putem numi scaun.

Nu ne intereseazI dad, obiectul numit de not scaun este rasu sau

nu, cu brake sau ma, than sau sound, etc. Asa dar, notiunile
sunt instrumente ale ratiunii care cuprind acelasi continut spiritual pentru toata lumea, Mcand abstractie de Insusirile particulare ale lucrurilor si fiintelor, notiunea este instrumentul ratiunii noastre prin care se pot alc/tui judecati.
Insemneaz/ oare a, dad, limba se exprimI prin notiuni si
verbe, adiel prin instrumentele rationale ale sufletului nostru,
inima noastrA nu poate sa-si exprime nimic? Pentru a ne lamuri,
sl strtruim putin asupra acestei chestiuni.
LIMBA INIMII

Am dat, la Inceput, un exemplu de chipul In care putem s6

ne exprimam puternic bucuria noastrAl la vederea unui prieten
pe care nu 1-am mai Vazut de mult. Luati far/ veste, la vederea,
lui exclamIna O000! A fost o expresie lipsitd si de nume si de verb

si care totusi a exprimat si un element intelectual, In mod implicit Ins& Inteadevar, Intelesul acestui O000! a fost: Ma bucur
mult di a vent prietenul meu. Totu,si, interjectia a exprimat mult
mai puternic decat fraza bucuria noastfa. Dad, am face o comparatie a diferitelor trepte In care ne putem exprima acest simtamant, am face urmatoaTea gradatie.
1. O000! Expresie afectiv/ puternia Logica neexprimatl, ci
implicit&

2. Prietenul! Expresie afectiva mai putin puternid. Ratiune,a, si-a facut aparitia prin nume.

3. A veldt prietenul! Expresie afectivl si mai slab& expresia logicA si mai puternicl.

4. Ma bucur ca a vent prietenul. Expresie afectiva foarte

slabA, expresia logic:a foarte puternicA, hind complet&

www.dacoromanica.ro

19

De ce, pe masurg ce ne depgram de interjectie si inaintlm

la notiune, judecatg, rationament, expresia afectivitglii noastre
este mai slabg? Pentruch stkile afective, cand sunt exprimate
prin raijlocul unor tipare rationale, pierd tocmai ceeace au personal si particular In ele.
Astfel, fie propozitiunea: S'a slims viata falnicei Venetii.
Mihail Eminescu vrea sa exprime impresia de cimitir pe care i-o
trezeste In suflet crawl. Venetia. Ce face poetul pentru aceasta?
Intrebuinteazg termenul S'a stins pentru a pierit sau pentru nu
mai este. Chnd spunem S'a stins, In mintea noastrg, apar imaginele vagi ale stingerii unei naafi, unei, lumini, unui corp luminos. Asa dar, viata este aid. o torts,, un corp Ibminos care se
stinge. Abstractiunea viata a Most deci personificatg implicit
prin Intrebuintarea, verbului S'a satins, iar substantivul concret
ora$ a fost Insufletit, pentruea i s'a dat viata care s'a stilts. Pe
langa aceasta, poetul a asezat verbul la Inceputul propozitiunii.
Tata trei procedee de limbg, necerute de logics, prin care
poetul a Incercat sch ne comunice miscgrile simtirii sale In prezenta lipsei de viata din Venetia. Aceste procedee no constat din
Inlocuiti: torts In loc de viata, predicat In lbc de subiect. Au trebuit deci exprimate stgri sufletesti produse de alte fenomene,
pentru ca, prin asemInare cu ele, sa ni se trezeascg in suflet stgri
cat mai apropiate de acelea pe care le avea poetul In momentul
cand privea. Venetia farg viata. Mai mult: In cursul poezieil au
trebuit sg, fie facute si alte Insufletiri; astfel: Okeanos, SanMarc, etc..

Si totusi, ceeace simtea cu adevgrat poetul egad a scris

acest sonet, nimeni nu va sti, fiindcg, sistemul limbii nu i-a inggduit ga, exprime &cat partial glasul inimii sale. Data am fi
vgzut privirea poetului, imaginea, ceasornicului San-Marc, figurile

peretilor Inglbiti de lung, ne-am fi apropiat de adevarata imagine a simtirii poetului. Dar astfel, cum sg, putem not sti cu
adevgrat c.e a simtit poetul, cand euvintele tintirim, copil, cetate,

bate etc., sunt idei generale despre fiintele si lucrurile argtate?

$i totusi, expresia S'a stins viata falnicei Venetii este mult
mai bogath In continut afectiv cleat ar fi fost expresia identicg
-din punct de vedere logic: In ora$ut Venetia nu mai este) viatd.
Exemplele de mai sus ne aratA lgmurit ca glasul inimii
noastre nu poate fi pe deplin exprimat cleat de mijloace sub notionale ca: priviri, gesturi, schimbarea fetii, interjectii, etc.
De IndatA ce exprimgm Insg, o miscare a simtirii noastre folo-

www.dacoromanica.ro

20
sindu-ne de instrumentul rational care este limba, glasul inimii
noastre va fi mai slab exprimat.
Inlauntrul sistemului limbii Insa, instrument al partii
identice din sufletul nostru pentru toti oamenii, al ratiunii sunt
posibiliati de a exprima mai tare sau mai slab simtirea noastra.
Cui se datoresc aceste posibilitati?
Se datoresc faptului ca Intreg sufletul nostru este activ In
orice clipA si a, Insasi manifestarile ratiunii noastre sunt Inmuiate In afectivitate. Astfel, de pilda, si ratiunea si inima
noastra $tie ea locul subiectului este la inceputul propozitiunii si
locul predicatului este la sfarsitul ei. Este ordinea stability de
insasi firea lucrurlIor. Astfel, cand spunem: Vulturul sboarti, mai
Int'ai In mince ne apare, in chip firesc, vulturul. El este fiinta vie,
realitatea careia Ii atribuim o miscare.
Miscarea atribuia vulturului, sburatul, nu poate exista, In
acest caz, fara vultur, dar vulturul exista In multe sari si fara
sa sboare. Dad, Insa spunem Sboarti vulturul, am asturnat ordinea, fireasca, deci ordinea rationale si am pus In locul ei ordinea

simtirii noastre. Inteadevar, pentru simtirea noa,sta predicatul

este subiect, pentru ca el se impune In primul rand afectivitAtii
noastre. Acelasi lucru 1-a facut Eminescu In propozitiunea S'a
stins viata falnicei Venetii. Dad) poetul ar fi zis: Viata falnicei
Venetii s'a stins, expresia s'a sttins n'ar mai fi fost atat de tare
simtia de inima noastra.
Dar In domeniul stiintelor pure, care este glasul inimii
noastre? Cum s'a, se mai fac simtia afectivitatea noastra and
ne propunem sa aratam ea cinci on cinci fac doddzeci 0 cinci
sau sa deraonstam cg, patratul ipotenuzei este egal cu suma pa-

tratelor odor doua catete? De altfel, ce ar putea sa spuna

inima cand cinci on cinci fac douazeci si cinci, indiferent dace
vreau sau nu vreau eu?. Asa ar fi, si totusi, chiar In domeniul
celor mai rationale si reci demonstratii, simtirea noastra Inca se
face auzia. Astfel, fie adevarul cinci plus cinci fac zece. Il putem
exprima In mai multe feluri:
a) Cinci plus cinci fac zece.
b) Dna la cinci unitati mai adaugam cinci, obtinem zece.
c) SA, presupunem ca la cinci unitati am adauga cinci, am
avea zece.

d) Adaugand cinci unitati la alte cinci, se fac zece.

e) Oridecateori la cinci unitati adaugam altele cinci, avem
zece.

www.dacoromanica.ro

21

f) Oricine adaugd cinci unitdti la altele cinci obtine zece.

g) Adunarea a cinci unitAti cu altele cinci face zece.
h) Ca sa obtinem zece unitAti, nu avem decat sa addugdm

cinci unit ti la altele cinci.

In toate aceste cazuri am exprimat acelasi adevdr, anume
cinci plus cinci fac zece. $i totusi, de fiecare data, am exprimat
altfel acest adevdr, deli In toate cazurile cu elemente rationale:
substantive, verbe, pronume, numerale, propozitiuni, conjunctii.
Aceste deosebiri de expresie, toate rationale si toate exprimand
acelasi lucru, nu sunt fdrd rasunet In simtirea, noastra.
In cazul a, am exprimat adevdrul rece, fard sa ne mai preocupAm de nimic altceva. In cazul b, rigiditatea adevdrului si rdceala produsd de el este Indulcita prin ipoteza introdusA de conditionald si prin inc1uderea noastra In demonstratie, verbul la
persoana I-a plurald. In cazul c, ipoteza este si mai accentuate
i deci rigiditatea si mai sldbitd. In cazul d, yerbul adangand,
prin aceea cd, exprima miscarea unei lucrdri, apropie adevdrul
de viata. Acelasi lucru se poate Spune si despre cazurile e, $i f,
cu deosebirea ca ele sunt mai categorice si mai reci de cat b, $i d.
Cazul g, este si mai rece, iar cazul h, este cel mai putin rece $i
cel mai aproape de simtirea noastra prin ideia de scop pe care 0
exprima.

Profesorul care va exprima adevdrul 5+5=10 sub forma a,

va fi, fn demonstratia sa, mult mai rece decat acela care va

exprima acelasi adevdr sub forma b, iar cel care va Imbraca expresia adevdrului In forma g, va fi mai rece decat In cazul formei

a, iar cel care se va exprima sub forma h, va fi mult mai aproape de simtirea elevilor, decat In toate celelalte cazuri.
Iatd dar cum, exprimand un adevAr rece, stiintific, lAsand
adica sA, vorbeascd, ratiunea In domeniul In care ea este stdpand,

inima isi face tutus glasul auzit, simtirea noastra se exprima.

Cut- se datoresc aceste deosebiri de influentare a simtirii
noastre? Se datoresc, faptuIui ca orice instrument de exprimare al
ratiunii noastre fie el substantiv, adjectiv, verb, propozitiune,
frazd, perioadd, subject, predicat, atribut, complement, etc. tre-

zeste un anumit rdsunet in simtirea noastra si fiecare o impresioneazd Intr'un anumit fel deosebit de celelalte said, cu alto cuvinte, aceeasi miscare sufleteasca ne impresioneazd In altfel, dupe
instrumentul limbii prin care am exprimat-o.
Asa dar, nici pentru matematicianul celor mai reci demonstratii, nisi pentru legiuitorul celor mai objective adevaruri, nici

www.dacoromanica.ro

22
pentru maestrul de barou ce cautS srt, lumineze ratiune,a, si A
Inflg,dreze simtdrea si cu atIt mai putin pentru poetul ce cautg,
sit-si exprime cat mai complet sinitirea sa, si pentru niciun om
In general, nu este indiferentS forma limbii In care Isi Imbrad,
manifestrtrile sulletulul sau. Vrea cineva sg, fie clar In exprimarea
ideilor sale? Va Intrebuinta anumite forme ale sistemului limbii

si le va orindui Inteun anumit fel. Vrea sit miste inilma? Va Intrebuinta alte forme, in OM ordine. Vrea SI fie rece si rezervat?
Alte mijloace ii stau la dispozitie.
Cunoasterea sistemului limbii este deci cunoasterea formelor

pe care poate sg, lo is gandirea si simtirea noastrI. Cui li este

indiferent in ce haine se Imbrad si cum se poarta In public?
Cui li poate fi indiferent dad, lumineaza, sau e Intuneoat, dad.
miscrt sau rIce.ste pe aceia cArora le vorbeste?

www.dacoromanica.ro

SINTAXA PROPOZITIUNII
STATICA LIMBII $1 CAZURILE
Aceasta Impartdre a studiului gramaticii cuprinde cuvintele
care, considerate singure, exprima imaginile unor realitati In stare
de repaos. Astfel, fie cuvintele: om, pony, casti, masa, eu, tu, el,
bun, rtiu. Luate singure, ele exprimN, ideile unor tit* sau lucruri
care nu se aniscA, Cand Ins le unim cu un element din impartirea
denumitrt de not dinamica limbii, cu un verb, ele devin savarsitoarele miscarii, adica produc viata. Viata este realitatea facutA de
miscarea unor fiinte. In stare de agenti ai viet,ii, ele se impun In
cel mai Ina lt grad matiunii si simtirii noastre. Dar nu numai fiintele se miser, ci si lucrurile, manate de fiinte. Miscarea produsa de

ele este exprimatA ca si cum ar fi a lor, identica cu a fiintelor.

Astfel Incat Intre propozitinnile Copilul merge-la $coald si Carul
merge pe drum, din punct de vedere linguistic; nu este nicio deosebire, deli calitatea miscairii, din punct de vedere filosofic, nu este
ac,eeasi :

copilul are miscarea In el Insusi, pe cand carului i-o

imprumutA fiinta care-1 duce.

In viatA Ins nu Intotdeauna toate fiintele si lucrurile sunt

In pozitia de savarsitoare de miscAri. Astfel numai unele fiinte
sau lucruri savarsesc miscarea, pe cand allele nu fac aitceva cleat
81 se ggseascg Intr'o anumita pozitie fata cu cele care savarsesc
miscari sau cu miscarea. Astfel, In propozitiunea Copilul merge la

$coald, copilul este avarsitorul micarii, pe cand $coata nu face

nicio miscare, ci este numai Intr'o anumita stare fats de copil,
in starea de tints, catre care se Indreapta copilul. Fie si propozitiunea: ,si coda it primege pe copil. In acest caz, $coala ne apare

ca avarsitoarea mtsCarii, iar copilul se gaseste intro anumita

stare fats de scoara: sufere miscarea sIvarsit'a de scoala. Simtirea
noastrA Ins nu acordI aceeasi valoare, In amandoua cazurile, cu-

www.dacoromanica.ro

24
vantului copal, adicd copilul subject nu se impune simtirii noastre
In acelasi fel In care se impune complementul pe copil.
Deosebirea de valoare afectivd pe care o are un nume In pozitie de subiect fatd de aceea pe care o are In pozitia sa de complement, este aceea care exilstA Intre creiator $i lucrul creiat, intre
creiator si Imprejurdrile de loc, timp, spatiu, instrument, In care
creiazd. Fie $i o altd, propozitiune: Dumnezeu conduce lumea cu
intelepciunea Sa. Dumnezeu este sdvarsitorul mi.$carii exprimate
de verbal conduce. S. exprimdm $i altfel aceastd ideie: intelepciunea lui Dumnezeu conduce lumea. Logic am exprimat acela,si
gand, conducerea lumii de Dumnezeu, care este intelept. In cazul
al doilea MSC am ridicat substantival intelepciune la rangul de

subject, am fdcut din Intelepciune sdvar$itoarea miscrtrii. Si

cum, In realitate, numai fiintele vii se mica, am flcut din substantival intelepciune o fiintd vie care sIvarse$te o mi$care, am
personificat-o. Si simtirea noastrd altfel este impresionata de o
fling care face o miscatre $i altfel de instrumentul prin care
se sdvarseste miscarea.
Substantival Dumnezeu, in primal caz, era sdvar$itorul mis-

ctrii, iar In al doilea caz era Infdtisat In stare stated, In stare de

repaos, fatd de interepciunea care sdvarsea miscdri, c,onducand
lumea.

Dintre toate formele pe care poate sa le aibd, un nume,

numai acea formd care exprimd pe sdvarsitorul unei miscdri,
se impune In eel mai Ina lt grad ratiunii
anume
$i simtirii noastre. Nominativul ne infittiseazd fiinte $i lucruri
miscandu-se sau Wand miscdri, adicd fiinte $i lucruri mind
viata $i, repetam, creiatorli vietii se fac simtiti de sufletul nostru
.

cu mai multd tarie decat celelalte fiinte si lucruri din viatd. Deaceea nominativul este cazul miscdril, am putea spune Regele Cazurilor, pe and celelalte cazuri sunt subalternii
Fie propozitiunile: Dau copilului cartes $i Laud pe copil. Da-

tivul copilului area fiinta, In nemiscare, in interesul areia sdvarsesc eu miscarea datului. Tot asa acuzativul pe copil aratd
fiinta, In nemi$care, care sufere miscarea exprimatd de verbul
laud. Asa dar, dativul $i acuzativul ca $i gengtivul, dupd cum am
vdzut In exemplul lntelepciunea lui Dumnezeu conduce lumea,

sunt cazuri ce exprimd ideia de fiinte sau lucruri In stare de

repaos, sunt cazuri statice prin excelenta.
Vocativul este un caz psihologic. El exprimd imaginea unei
fiinte sau a unui lucru cdruia ne adresdm, pe care-1 chemdm la

www.dacoromanica.ro

25
1101, care care Indreptdm sufletul $i vorbirea noastrd. El nu ex-

primd, legaturi de timp, spatiu, mipare, ci legdturi de valoare

afectiva. E un caz static, psihologic.
Dar sa analizdm fiecare caz In parte.
NOMINATIVUL

Este cazul in care stau numele ce sdvar$esc mi$carea exprimath, de verb. Propozitiunea fiind expresia unei miscdri sdv'ar$ite

de un lucru sau de 0 fiintd, nominativul este agentul miscdrii,

este subiectul propozitiunii.
Fiind expresia ideii unui agent ce s'avarseste nal$cdri In timp
$i spatiu, el este, lnainte de once, un caz rational. Menirea sa In
sistemul limbii este de a exprima legdturi de miscare, timp, spatiu

Intre diferite realifati din viatd.

Dat fiind Insd ca vita este miscare, nominativul mai are
si valoarea afectivd, valoarea pe care o acordd inima noastra sIvdr$itorului miscArii, cdnd percepem o mirare. L-am numit, mai
sus, Regele Cazurilor, pentruch, el se impune In aceeasi mdsurd $i

ratiunii $i simtirii noastre. Sunt alte cazuri care exprimd, mai

tare cleat nominativul simtirea noastrd. Un astfel de caz este,
dupd, cum vom vedea, dativul. Dar ele nu mai pot exprima, In
aceeasi mdsurd, raporturi logiice.

Stilistica nominativului. Din comparatia nominatitoului cu

alte cazuri s'a vdzut valoarea sa. Tot din comparatia sa cu alte
cazuri se va vedea $1 valoarea sa stilistick adicd gradul In care,
comparat cu alte cazuri, exprima mai mult sau mai putin $1 simtirea noastrd.
Astfel Eminescu, In Luceaftirul, zice: Porni Luceardruk E o
consttatare a miscdrii Luceafdrului, exprimatd printr'un nominativ
$1 un verb. and, mai departe, Intalnim versul:
0 cere-mii, Doamne, once prep, substantivul Doamne este In
cazul vocativ. In acest caz, nu mai constatdm rational, logic, rece,
miscarea sdvar$itd de Luc,earar, ci exprimdm o miscare a inimii
noastre, o rugdminte.
Nominativul poat,e Inlocui vocativul In expresii solemne. In
ritgdciuni se spune adesea: Auzi-md, Dumnezeut Meu, In loc de
iluzi-m4, Dumnezeule. Nominativul se Intrebuinteazd $i In titluri.

Este tot o Intrebuintare stilistick Inteadevdr, acest capitol este

www.dacoromanica.ro

26Intitulat Nominativul. intelesul logic este: Despre nominativ. In

limbs kiting cultd logics prin excelentg, titlurile sunt cu prepozitia de: De amicitia, De fato, etc.
Cand spunem, In titles, Nominativul si nu Despre nominativ,
ridicAm notiunea la rangul unui subiect frtra, predicat. In cazul
titlului cu prepozitie, subiectul se transformS Intr'un complement
indirect, pierzand astfel din puterea cu care se impune atentiunii
noastre.

Ac,elaai lucru se petrece cand dintr'un complement circumstantial facem un nominativ, inlocuind complementul printr'un
pronume sau adverb. Astfel, in be 86, zicem: In zilele de sarbatoare te vei duce la bisericd, putem spune: Zilele 'de sarbatoare,
atunci te vei duce la bisericd. De aci se vede lamurit ca un nume,
In stare circumstan0a1A intro propozitiune, este inteo pozitiune
inferioarknominativului din punct de vedere Meetly. Inteadefar,
In viatA, ceeace isbeate in chip principal ai obianuit atentia
noastrI ai impresioneazg, simtirea noastrg, este miacarea elementelor statice. AdicA un lucru sau o fiintA care ae mi$ca. Viata, In
fond, nu-i decat o miacare a fiintelor sau lucrurilor. 0 fiintI care
Sdvaraeate o miscare In limbl se exprimA prin nominativ.
Cand nu este In nominativ, nu Araraeate o miaoare, deci nu

se impune atentiunii noastre cu aceeaai tar% cu care se impunea

cand ssavaraea miacarea. Astfel and spunem: Zilele de sdrbdtoare,
atunci te vei duce la biserlcd, cuvintele zilele de sdrbdtoare sunt In
nominativ, parc'ar Savarai o miacare. Se impun deci sufletului
nostru cu forta nominativului, deal logic nu sunt decat un 'circumstantial. Dad, spunem insA: In zilele de sarbdtoare, atunci te
vei duce la biseria, dela pronuntarea prepozitiei ne-am dat seams
ca altcineva va sIvarai miacarea ai, indatl, In sufletul nostru s'a
produs sentimental aateptArii subiectului. Inners: cand am spus:
Zilele de sarbdtoare,.... te vei duce, ne aateptam la un verb ai and
colo a apIrut un alt subiect $i apoi verbul. Aaadar, n'am fAcut
altceva cleat sal expritakn o ideie circumstantialg, prin tAria afectivN,' pe care o are nominativul. Am ,fAcut stiff.

Aceleaai intrebuintIri stilistice ale nominativului le intainim ai In trecutul limbii noastre. Mitropolitul Dosoftei, In Psattirea in versuri, spune: Toate lucrurile acelea, milostive
prea
laminate Doamne, carile fac rugii sminteald ne'mvatd Sflinta
Scripturd se ne ferim de ddnse. (Pred.). Logic ar fi Post: Sf. Scripturd ne invatd se ne ferim de toate lucrurite care fac rugii smin-

www.dacoromanica.ro

27
teals. Asa cum este In Psalitare insa, subst. lucrurile parc'ar fi
subiect. In realitate el nu este deal complement. Sub aceasta
forma insa s'a impus mai mult simtirii noastre. Titlurile capitolelor la cronicarul Grigore Ureche aunt construite stilistic. Cea
mai mare parte sunt in cazul prepozitionail. Astfel: De orbirea lui
Bias Vodd. De niste Tatari ce au pridat tara in doua randuri, etc.
Sau stint redate printr'o temporal: Cand au lust ,Ftefan Voda cetatea Teleajenului, etc. Sau printrlo fraza: Pentru tara ungureas.ca
de jos si Ardealul de sus vom sti (ration., etc. In nominativ stau

numai titlurile unor subiecte ce miscau mai mult deat celelalte

simtirea cronicarului. Astfel, and e vorba de razboaie, ele sunt
date aproape intortdeauna prin nominativ: Razboiul Radului Voda
cu a lui Basaraba Voda. Rdzboiul dela Ramnic, etc. Tot prin no-

minativ stmt date si alte titluri insemnate, ca: Soborul ce s'au

adunat la Florintina, etc. Predoslovia descalecarii, etc.

Astazi, este aproape exclusiv/ Intrebuintarea titlului unui

capitol sau al unei earti In cazul nominativ. Asa dar, expresia
afectiva a titlului In nominativ s'a generalizat. and insa, prea
arareori, intalnim un titlu in caz prepozitional, ne dam. Indatl
seams cal acest titlu este exprlinalt In forma logics a limbii noastre.

Tot In limba ectuala, intalnim expresia obisnuita: Se intoarsera

cu totii (M. Sadoveanu, ,50inzii, V, 4). Logic ar fi fost: Toti se intoarsera. Expresia cu prepozitie insa nu-i altceva deat o dublare
poetics a subiectului: ei+totii. Zicem: Sa mergem sau sit mergem
toti sau sa mergem cu totii. A treia expresie este cea mai 'nearcat/ de lumina logics, datorita prepozillei cu, ce parka ne asochaza
pe noi cu alti toti, care nu suntem deaf, tot noi.
VOCATIVUL.

Este o forma a numelui, care ne arata ca, lnainte de a exprima miscarea vreunui verb, noi chemam, ne adre,sam, facem
atenta persoana si, prin personificare, lucrul ce 8ta la vocativ.
Astfel: Omule! vino incoace. Vocativul omule atrage atentia persoanei pe care am numit-o astfel asupra a ceeace are sa urmeze.
Prietenilor! Sa mergem. bane! nu esti cuminte. Astfel ca aceasta
fonma a numelui este In fond expresia unei judeati : asculta
omule, ascultati prietenilor, as.culta bane, etc. In forma fiind un
nume, iar in continutul intelectua fiind o judecata, vocativul este
forma care exprima afectiv o judecata. S. presupunem a am pro-

www.dacoromanica.ro

28

nunta un vocativ: Prietene! Pengoana cdreia fi adresitm aicest

nume a lute les despre ce este vorba. El a lute les urmdtoarea ju.decatit: Ascultli prietene. Si Inteadevdr, auzind vocativul, prietenul nostru asteaptd sit, audit ceeace avem

spunem.

Stilistica vocativului. Dupd, cum am spus mai sus, vocativul

prin el Insusi este o expresie afectivd a unei judecdti. Are $i el

totusi felurite tonalitati, dupdI locul pe care II ocupd in frazd. Astfel

cand spunem: Prietene! vino to mine sau loan! nu esti cuminte,

vocativele Thane $i prietene au maximum de for expresiv,,
fiindca persoanele cdrora li s'a atras atentia ca li se va spune ceva
nu $tiu inc d despre ce este vorba. Asadar, la inceputul frazei, vocativul are maximum de fortd, expresivd. Sit schimbdm locul voca-

tivului $i sit spunem: Nu esti cuminte, Thane! In acest caz, am

suprimat sentimentul asteptdrii, Mudd, Ion tie despre ce este
vorba, iar vocativul Thane a luat caracterul unui determinativ. In
orice caz, $i In aceastd pozitie; vocativul loan da o mai mare putere afectivd expresiei, cleat dacd am fi avut: Tu, loan, nu, esti
cuminte. Eminescu spune: Sti-mi ceri un semn, iubito; dac'ar fi
ceri un semn, el ar fi exprimat un vocativ
spus: lubito,
Invailuit In tonalitatea afectivd a asteptdrii.
Vocativul poate fi Inlocuit prin nominativ: Prietenut meu,

Dumnezeul meu. Nominativul, in aceste caasculta-ma;

zuri, are intelesul de: Tu care esti prietenul meu, ascultei-ma. In
acest fel, nominativul devine mai expresiv, mai prestigios decat
vocativul.

Deaceea Mitrop. Dosoftei zice: Doamne, Dumnezaul mien,

Tu-mi esti raztim tare,(Psattirea, 6). Interesant este lucrul pe care-1
ocupd, vocativul la traducdtorul PsaDtirei. Astfel intalnim: ,51, ma,
Doamne, du de-mi fi povata, in loc. de: ,51i ma du, Doamne, de-mi
fi povatti sau Si, Doamne,, ma du.... Asezarea vocativului Intre

verb $i c,omplementul ma, cu totul neobisnuitd, atrage $i mai

mult atentia asupra lui. Tot acolo citfM: Omule misele. E un dublu
vocativ. Obisnuit se spune: Omule bun, sau bunule sau mi ?elule
sant omule. Spunand Ins Omule bunule, am Intrebuintat un dublu

vocativ, care, fireste, are mai tare rdsunet In simtirea noasta.

Acc lasi lucru Ii face M. Sadoveanu In Soimii, VI, 2: Haide,
Ganjule, beitrane tovartis, sit cinstim, etc. S'a simtit totusi nevoia
unui vocativ care s'a exprime $i mai puternic simtirea noastrd. S'a

recurs la vocativul Insotit de interjectie. Astfel: 0 stirmane! Tii

to minte cote'n lume ai audit? (M. Eminescu, Scris. I). Nomina-

www.dacoromanica.ro

29
tivul cu interjectie, intrebuintat in locul vocativului cu interjectie,

este mai incarcat de solemnitate: 0! to craiu cu barba'n noduri,

ca ci caltii cdnd nu-i peril II, Tu in cap nu ai greiunte, numai,
plena si puzderii. (M. Eminescu, Catin, VI).
GENITIVUL.

Genitivul este icazul care expriraa felurite legaturi logice intre

numele aflat in west ;caz si numele pe care-1 determine. Astfel cand

spunem: Gdina babei se oua... (I. Creanga, Punguta cu doi bani).

genitivul babei ne arata in ce raport era baba fate de gaina si anume ne arata a baba era stapana gainii sau ca gaina era a babel.
In acest caz genitivul arata posesorul unui lucru, este un genitiv
poses iv. Dac'd rasturnarea ministerului ar aduce cu sine ceiderea
dualismului... (M. 'Eminescu, ScHeri politice. Sei facem un congres). Genitivul Dualismului ne arata tine ar cadea = dacti dualismul ar ceidea,cu alto .ouvinte ne arata subiectul care in fapt
sAvarseste actiunea. In prima parte a operei. Genitivul operei ne
arata, intregul din care se is o parte. E un genitiv part-2?tt11. La
rdul Babilonutui, in loc de raul Babilon. In acest caz genitivul ne
arata despre cage rau e vorba, este un genitiv determinativ. Culesul
flarilor. Ideea este: a culege flori. Genitivul ne arata obiectul care
sufera actiunea verbului. E un genitiv obiectiv. Omut dreptdtii =
omul drept. In acest caz genitivul arata calitaTea, este un genitiv
al caliteitii. Dedesubturile afacerii = lucrurile ascunse cu privire

la afacere. In acest caz genitivul arata numele la care se refea

ideia exprimata de ceMJalt nume, e un genitiv de ref erintei.

Toate aceste idei subintelese insa, sau, mai bine zis, toate
raporturile dintre numele in genitiv ti numele pe langa care este
pus, sunt exprimate sub forma posesorului. Inteadevar, dace ne

uitam bine, in toate cazurile de mai sus, numele in genitiv ne

apare ca posesorul numelui pe Tanga care este pus. Chiar data not
Intelegem altceva decat ideia de posesie cand pronuntam un genitiv cum e, de pilda, cazul genitirvului obiectiv forma ex-

presiei este aceea prin care aratam persoana posesoare fate de

lucrul posedat. In acest fel, in toate cazurile in care intelesul genitivului este altul decat al formei sale, intrebuintarea sa este
ficuta din motive afective.

www.dacoromanica.ro

30

Stilistica genitivului. A face stil, dupa cum am mai spus,

Insemneaza a face o alegere intre doll/ sau mai multe expresii,
care In fond exprima aceeasi ideie, care au acelasi continut logic.
Once ideie exprimata de genitiv mai poate fi exprimata si printr'o
alta forma. Astfel In poezia Ce-ti doresc eu Tie, Dulce Romeinie, M.

Eminescu scrie: Ingerul iubirii, ingerul de pace. GenitivUl iubirii

arata o insusire a Ingerului. E un genitiv de calitate. A doua

Insusire a Ingerului este redaa printr'o forma propozitionala; In
loc sa spuna ingerul pacii, poetul a spus, ingerul de pace. Expresiunea cu genitivul calitatii este mai solemna. Cand spunem ingerul iubirii exprimAm ideia de calitate sub forma si chiar prin
imdginea genitivului posesiv. Astfel prin ingerul iubirii Intelegem
nu numai un Inger iubitor, ci Ingerul care slujeste iubirii, cum
preotul slujeste lui Dumnezeu. In acest fel, panda notiune de iu-

bitor a fost exprimata prin personificarea notiunii de iubire.

Omul cuvantului este o expresie mult mai puternica decat om de
cuvant = om care-si tine cuvantul. $i in acest caz am inlocuit
un caz prepozitional printfun genitiv posesiv. Tot astfel'Inlocuim
prin genitivul definitiv sau determinativ Raul Dombovitei, care nu
este decat tot un posesiv, ideea cuprinsa In Raul Dennbovita.
Denumirile de genitiv obiectiv, subiectiv, posesiv, determinativ,
de calitate, partitiv au fost creiate de gramatici spre a arata ideia
logica pe care o exprima aceste genitive. In fapt, ele exprima idei
deosebite sub forma si taria afectivN, pe care o poseda genitivul
posesiv. 0 poezie a lui M. Eminescu este intitulata: La moartea
Principelui $tirbei. In acest titlu avem un genitiv subiectiv. Ideia
este: Gond a murit Principe le $tirbei. Se vede usor deosebirea
dintre cele doua expresii. Tot astfel expresiunea Pustiul codrilor
se impune mai mult simtirii noastre decat Pustiul din codrii. Expresda este luata din Creanga, Amintiri.... Tot acolo gAsim si: Podoaba crestintittitii. In poezia populara Intalnim: Greul Amontului, usurelul veintului = pamantul greu, vantul usor. Asa dar,
Inlocuirea expresiilor prepozitionale prin genitiv este un procedeu
poetic chiar in limba poporului. Expresiile prepozitionale pentru
a reda aceste idei fiind cele rationale, genitivul, prin personificarea si raportul de posesiune pe care-1 stabileste Intro cele doua
notiuni, exprima o icoana vie a ideilor.
Intr'o cronica intalnim urmatoarea propozitiune: $i indatci

i-au risipit cu ajutorul lui Dumnezeu si cu norocul lui Stefan

Voca (Gr. Ureche, Letop.). Norocul e trimis de Dumnezeu sau vine
dela Dumnezeu, deci lui Dumnezeu e un genitiv obiectiv sau

www.dacoromanica.ro

31

Dumnezeu trimite norocul, In acest caz e genitiv subiectiv. Norocul 1 -a ajutat pe Stefan VodA, deci lui $tefan Vodd e un genitiv
obiectiv. In aioeastl propozitiune avem doug idel: 1) i-a risipit si
2) mijlocul, instrumentul, cauza datoritA cAreia s'a flout risipirea.
Patru aunt imaginile ce alcAtuesc ideiial de cauzA, a risipiril: ajuttor,

Dumnezeu, florae, $tefan Vodd. Tata"' chipurile In care ar fi putut

exprima cronicarui ideia cuprins'a In propozitiunea de mai sus, cu
ecourile for afective:
I. Si indata i-au risipit, caci Dumnezeu i-a ajutat jai ,Stefan Vodd a
lost norocos.

Expresia logics complete. Afectivitate reduse la insemnlitatea numelor Dumnezeu qi ,Stefan Vora , care

sunt in nominativ.

II. ,Si indatti i-au risipit cu ajutorul

Expresia e mai putin bogatii, in continut logic prin eliminarea verbului

i-a ajutat. Afectivitatea create prin

III. ,Si indatd i-au risipit cu ajutorul

Logics scade. Afectivitatea create prin

trecerea numelor Dumnezeu Qi qtefan Vodel In genetiv.

trimis de Dumnezeu pi cu norocul ,

ce ajutd pe ,Stefan Vodd.
lui Dumnezeu fi norocul lui /Stefan
!led&

IV. ,Si indatd i-au risipit ajutorul lui

Dumnezeu Lei norocul lui ,Stefan
Yodel.

aparitia numelor ajutorul qi norocul.

Logics scade si mai mult. Afectivitatea create la maximum prin tree

cerea numelor ajutor @i noroc la
nominativ.

Vedem, din tabloid de mai sus, a o ideie exprimatA printr'un

verb+subiect e mai plain bogatal In rasunet afectiv cleat and

este exprimatg prin nume, dupg, cum ac,eeasi ideie exprimatA prin

nume e mai logicA, dacA numele sunt In cazul prepozillonal, si

mat bogatai In continut afectiv, dad, numele sunt in nominativ
sau In genitiv. Asa dar, expresia IV e cea mai bogatA In Asunet
afectiv si cea mai Arad In logical, dupA team expresia I redg, cora-

plet continutul logic al miscarii sufletestl exprimate prin propo-

zitiune, dar inima tace aproape cu totul. Mel* cronicar ar fi

intrebuintat o expresie logicA, dar sAracI In continut afectiv, &el
In be de expresia din Letopiset... ci era in zavistia celor de casd
$i in batjocura tuturora, ar fi zis: ci toti it bat jocoreau $i cei de
case ii certau, fiindca verbul, dupe, scum am spus, exprima cel mai
bogat continut logic al unei miscAri sufletesti, pe IcAnd numele,
prin ridicarea unor abLstractiuni la rangul de realitg,ti individuale,
desprinse de timp, spatiu, misoare, are un easunet mai puternic
In inima noa,strA, tocmai
lipsesc aceste preciziuni spatialtemporale. Si mai puternica, pentru simtirea noastrA ar fi fost expresia, clac.1 zavistia si batjocura ar fi lost la nominativ: Ci zavistia
celor de acest $i batjocura tuturora it std. paneau.

www.dacoromanica.ro

32

Deasemenea, o expresie logica ar fi intrebuintat M. Sadoveanu, dac6, in loc sd scrie: Adesea, in Diva caitor, in zori, le treceau pe dinainte icoana fugare: ($o/mii, V, 2), ar fi zis: Adesea, pe

cand caii fugeau,, in zori.... Fuga e mai bogard in afectivitate

decat fugeau.

In expresiile Ministerul Sanataii, Minieerul Culturii, Ministerul Muncii, genitivele exprim'a idei care, logic, ar trebui ex-

primate printr'o proPozitiune. Astfel Ministerul Culturii=Ministerul care se ocup'a de Cu/tura, etc. Exprimate prin genitiv, notiunile respective ne trezesc in suflet imaginile unor individualitati
poseSoare, ale Ministerelor. Aceste individualitati se impun cu mai

multi. tdrie inimii noastre, decat data ar fi fost exprimate prin

cazul prepozitional.

Asa dar, vom stabili cd, on dee'dte on vom inlocui o propozitiune, un acuzativ sau un caz prepozitional printr'un genitiv,
vom obtine o expresie afectiva.
DATIVUL.

Este cazul ce arata persoana sau, printr'o intrebuintare sti-

lista lticrul care- este interesat laactiunea exprimata de verb.

Dail o carte copilului. Cui dau cartea? sau pentru ,tine, in interesul cui savarsesc miscarea exprimata de verbul dau? Pentru
copil, in interesul copilului = o dau copilului. Gramaticii deosebesc mai multe feluri de dative. Astfel ei vorbosc de dativul interesului,,care arata persoana in interesul cdreia se sd,varseste actiunea exprimard de verb. Astfel: Ce-ti doresc eu Tie, Dulce Romanie? (M. Eminescu). Pronumele ti si Tie, care sunt in cazul
dativ, arata persoana pentru care poetul doreste. Apoi de dativul
etic sau moralce arata persoana care is parte moralmente la ac:
tiunea exprimata de verb: Ti-a venit prietenul la mine. AdiCA
prietenul tau a venit la mine, nu pentru tine, nu in interesul tau,
dar e totus prietenul tau. In exemplul: Li s'a sfeirelmat caruta in
drum, dativul li este numit dativ de simpatie, fiindcd area persoana titre icare se indreapta simpatia noastrd. La M. Eminescu,
in Revedere, intalnim: larna viscolul asculta II Crengile-mi rupandu-le. Mi este un dativ de simpatie. In poezia. La Steaua, citim:
lar raza ei abia acum II Luci vederii noastre = luci pentru vederea noastra. Vederii noastre este un dativ de stop. In limba populaa se spune: Ce-ti este?=Ce ai? Ti este un dativ posesiv.

www.dacoromanica.ro

33

Mie imi pare prea inalt. Dative le mie imi arata persoana care isi
exprimd pdrerea, care judecd. Sunt dative de judecata.
Toate aceste categorii ale dativului sunt facute avandu-se
in vedere continutul rational, logic, intelectual al diferitelor intrebuintdri ale dativului. Acest ,continut logic, insa, este implicit,
nu exprimat; de aci $i nevoia, pentru gramatici, de a traduce diferitele intelesuri logice ale dativului, dandule denumirile co-

respunzdtoare. In forma, dativul nu exprima, decat fiinta sau

lucrul care is parte sufleteste la misearea. exprimat de verb, fie

in calitate de interesat moralmente la actiune = dativul etic,

fie in calitate de suferitor sentimental al miscdrii dativul de
simpatie; fie in calitate de fiinta, catre care se indreaptd, in
scopul careia se intampld miscarea verbului
dativul de stop,
sau care apreciazd miscarea exprimat de verb dativul de apreciere sau fiinta care este interesata, la miscarea exprimata de
verb in calitate de posesoare dativul de posesie. Se poate spune
deed ca ideile logice implicite in dativ sunt exprimate sub haina
afectiva, a interesului. Astfel ca, la auzul unui nume in dativ, in
primul rand, not ne ddm seama, intelegem ca miscarea verbului
se intampld in interesul numelui in dativ, fard A', mai reflectdm
dacd acel dativ este de sloop, de simpatie, moral, etc.

Stilistica dativului. Am ardtat mai sus diferitele feluri de

dativ pe care le deosebesc gramaticii, dupd ideea logic pe care o
exprimd. Dativul insd, fiind inainte de toate cazul care aratd, persoana, in interesul cdreia se implineste actiunea verbului, este mijlocul de expresie ,cel mai afectiv. Astfel in dativul de simpatie:
gi frunzisul mi-1 rtireste, dativul mi aratd persoana, care trezeste simpatia noastrd, dar este numai o deosebire de ton, nu de
ideie, flindea mi aratd inainte de toate persoana care simte acti-

unea verbului. In cazul dativului posesiv: Ce-ti este? ideea, logica, de posesie este trecutd cu totul in umbra, de afectivitatea cu
care este incarcat dativul.
Astfel ca, dacd inlocuim expresia Ce ai? prin Ce-ti, este?, am
inlocuit o expresie logics printr'o alta afectivd. Intrebuintand dativul cand e vorba de lucruri, insufletim lucrul, ridicandul la 11161timea unei finite vii. Astfel M. Eminescu, in poezia Te duci: Ca
nu am fost victimei 'tura 1! Neinduratelor dureri = pentru neinduratele dureri, din pricina neinduratelor dureri. Spunem adesea:
1 -am pus roti carului in loc de: Am pus roti la car. Este o insufletire a carului.
8

www.dacoromanica.ro

34

Inlocuirea pronumelui posesiv prin dativul pronumelui per-.

sonal este tot un procedeu stilistic. In poezia Criticilor mei M
Eminescu spune: Dar Mild inima-ti fa-manta in loc de: Dar Mud
inima to frdmOntd. E o dedublare: inima to framantd pentru tine.
Ace Iasi lucru il face in poezia Te duel: Te duel $i ani de suferintd II N'or sa to vadd ochii-mi tri$ti... = oohii mei tristi. Lupului
ii scdparau ochii (I. Creangd, Capra cu trei iezi) = Ochii lupului

scdpdrau. In acest caz e inlocuit un genitiv posesiv printr'un

dativ, tot pentru a exprima cu tdrie starea afectiva a lupului, care,
in propozitiunea. Ochii lupului scapdrau, apare ca un nume static,
bird se participe activ la scdpiltarea ochilor.
In opera lui I. Neculce intalnim urmiitoarele forme de dativ:
Fdcut-au vezirul uln izvod, la cafe locuri trebuia sd dea bani Nicolai2Vodd si Ca sd poruncesti la turd; este dativul cu prepozitie.
Tot dativul cu prepozitie se intalneste si in poezia populara.

Astfel in poezia VOlcan (Colectia G. Dem. Theodorescu) intalnim: La pagan dormind m'ai dat II Fara- teama de pdeat. Trebite sa subliniem ca aceste forme de dativ nu sunt singurele.
Astfel la I. Neculce, chiar dupii verbul a da, se intalneste forma
articulatil a dativului: Post -au dat imptirateasa Moscului pe taind
agiutor.... Cazilbasilor. Dativul cu prepozitie nu exprimd insd

atilt de puternic fiinta sau lucrul care is parte la miscarea exprima de verb, ci stiirue asupra directiei pe care o is miscarea.
Astfel ca dativul cu prepozitie are o expresivitate afectivii mai
slabd decat dativul articulat. Sib ludm inra un exemplu: did supun
legilor fatd de Mel supun la legi. Deosebirea este evidentd. De aci
tendinta de a creia not expresii cu dativul MIA prepozitie. Aceastd
explicatie este cu totul opusd aceleia pe care o dau unii gramatici..

La Mitrop. Dosofteiu, Psaltirea..., intalnim dativul dublu,

intrebuintat negresit tot din nevoia de a exprima cat mai puternic ideia cuprinsii in dativ. Astfel citim: Carile ti-au tdnutu -ti

poruncile toate si Cd to mi-ai infranta-mi pizmasii sd fugd si

5"au gdtitu-si scans Domoul pre giudiate. 'Sant, formele scurte
ale dativului. S'ar pdrea ca sunt cerute de ritmul versului. Dar
dativ dublu intalnim si in proza din vreme lui Dosoftei. Astfel,
in Letop. lui Gr. Ureche, citim: ...Ce ti-i voi da tie..., ...cd ti-i voi
da tie.... Fiird indoialii a era obisnuitd in vorbire si dubla formil
scurte a dativului, asa cum o intalnim si pentru acuzativ: _loss
prinsu-i vii..., (Letop. De domnia feciorilor lui Stefan Voila)...
Miron Costin, in sentimentalai sa Predoslovie, zice: Este inimii
durere si Iscusita oglinda mintii omene?ti: Substantivele inimd si

www.dacoromanica.ro

35
mintii, in acest caz, sunt ridicate la rangul unor fiinte vii. Logic ar
fi fost: pentru ininna, i pentru minte. La Al. Odobescu citim: Toti
ne suntem frati (Timotei Cipariu): Ar fi fost In deajuns, pentru a
fi Inteles, sg, spung: Toti suntem frati. A adaogat insa, expresiei
dativul nee, pentru a Intari si mai mult exprimarea ideii de lega-

tura frateasca ,ce exists Intre toti. Expresia este a lui Timotei
Cipariu.

Se vede deci ca dativul, ca si genitivul, cand Inlocueste un

alt caz, exprima ideia respective sub o forma Inmuiata in afectivitate.
ACUZATIVUL.

Arata fiinta sau lucrul care sufere miscarea exprimata de un

verb. Ridic cartea. Forma cartea e in acuzativ. Ac,easta forma
arata asupra cui se rasfrange miscarea ridicarii. Numele de fiinte,
la acuzativ, primesc de cele mai multe on prepozitia pe. Am vdzut
pe Domnul lonescu. Aceasta Intrebuintare a prepozitiei s'a Mout
cand acuzativul se tocise si, la numele proprii mai ales, se putea
usor confunda cu nominativul, spre a da o mai mare putere de

expresie acuzativului. Inteadevar, dace am spune: Am vazut

tattil tau,, n'am Intelege nimic. Prepozitia pe, deterrainand substantivul tatal, da un Inteles propozitiunii. Se vede bine ca, In
exemplul de mai sus, acuzativul fare prepozitie se confunda cu
nominativul. Avem impresia a kited Wm este subiectul unei noui

propozitiuni care Incepe si al carei verb nu este exprimat. Ion

Creanga, In Amintiri din copildrie, spune: Ei, eil pe btidita Vasile
i -am pierdut i mai departe... dar n'a mai getsit un beiditalVasik.
Articolul nehotarIt un a fkut sa nu se mai simta, lipsa prepozitiei
pe. Tot acolo, citim:... iaca vedem in prund cativo oameni. $i mai
departe: laca pentru ce scosese cittunat vornicul oamenii !la 'alma(
A$a cu ameigek ce prindeau pe vremea weal flacaii to oaste. far
mama lui btidita Vasile i$i petrecea beiktul la Piafrti. $i tot cilidia
mama pe tata sti ma mail dee undeva la $coalei, ca... omul invdtat
interept va fi, $i pe cel neinvtitat slugs -1 va avea. Apoi, la alti
scriitori, citim: Altituri cu rapacitatea predecesorilor sai, vedem
pe acest barbat... (M. Eminescu, Scriert politice, Influenta austriacei)... Spre a tine intr'insele randuiala $i pe popor in supunere...
(N. Balcescu, Istoria
...Si in fine d-1 Munteanu inwits
pe Asociatiune ca sa primeasca de bund acea ortogrrafie... (A. Odo-

www.dacoromanica.ro

36

bescu, Asociatiunea transilvana). Intreaba pe unii $i pe altii (P.

Ispirescu, Tinerete farti batranete)... lsbind pe smeu in cap (Idem,
Pros lea cet voinic).... Se Oa imprejur $i vazu un balaur 'care se
urea ca sa manance ni$te pui de sgriptor.... intreba pe ,put eine
le-a facut ast bine? A avut de sotii pe fetelo can le-a trimisi el.
..Cum sptirgea la alune pe nicovalti. C'dnd vazu argintarul ctosca
cloncaind $i puii piuind. (Pros lea eel voinic)... lar Gricori-Voda,
aflandu-se la lard, toate le grameidirti la un Doc. (I. Neculce, Op.).
Scos-au odatti $i pe preotii un bir ce-i zicea mucarea, de agiungea

pre preot cat de sarac trei galbeni, iar pre eel mai de frunte $i
opt galbeni i-au agiuns (Ibidem).
Stilistica acuzativului object drept. Este un fapt neindoelnic ca numele proprii In acuzativ primesc In totdeauna prepozitia
pc. Trebue scos in luming, frig faptul ca numele proprii care primesc

prepozitia pe sunt insotite de apelative articulate deobiceiu cu articolul determinativ: pe badita Vasile l -am pierdut (Creanga, Amintiri)..., am vcizut pe domnul lonescu. Numai sa-mi aduci pe Beam
Simziana (Ispirescu, Ileana Simzianu). Aceasta ne dovedeste ca articolul determinativ nu mai era in stare s5, distingA nominativul de
acuzativ. Numele proprii, trezind In mintea noastra." imagini can ni
le infatiseazd lucrand, vorbind, miscandu-se, deci Indeplinind fapte,
nominativul for s'a impus cu atata tArie in limba,, Moat el nu mai
putea indeplini si functiona de acuzativ. Asa dar, in cazul numelor

proprii, prepozitia pe a implinit lipsa unui determinant al acuzativului. Cand e vorba de fiinte omenesti si de fiinte Indeobste,
acuzativul este cand cu prepozitie, cand fara prepozitie. Astfel,
dupa cum s'a vazut mai sus, Creanga, spune: cihaia mama pe
tata... $i ...prindeau pe vremea aceea fldcaii la oaste..., iar la Ispirescu gdsim: intreba pe pui tine k-a facut... $i: cand eau argintarul clo$ca cloncaind $i puii piuind. In cazul: cilitiia mama pe

tata, dacd, IndepIrtam prepozitia pe, tata ne apare In minte in

nominativ. Concluzia e Ica substantivul tata, desi comun, in cazul
de mai sus are valoarea unui nume propriu. De aci Intrebuintarea,

lui pe. Prin urmare, calitatea imaginii pe care o trezea In suflet

tata a ridicat substantivul comun tata la Iraltimea unui substantiv propriu. Cand Ispirescu spune: intreba pe pui In loc de
intreba puii, substantivul pui in acest caz are valoarea unui nume
propriu, valoarea pe care n'o mai are in cazul uringtor, cand spune:
and vazu argintarul closca ctoncetnind $i puii piuind. Dac'ar fi zis
pe closed clancanind $i pe pui piuind, le-ar fi dat valoare de nume
proprii, valoare pe care n'o mai aveau, Mudd, nu mai vorbeau
www.dacoromanica.ro

37
-dela egal la egal, ca in primul moment. Tot astfel, nand A. Odobescu spune: invite pe Asociatiune in loc. de invite Asociatiunea,
o face fiindca Asociatiunea i se prezenta In miate ca o fiintrt vie,
iar numele ei ca un nume propriu.
Asa dar, prezenta sou absenta prepozitiei pe pe MO, un
nume ne arata calitatea imaginii pe care a trezit-o In sufletul autorului numele respectiv. Fiind deci vorba de culorile fiintelor sau
lucrurilor, a suprima sau a addoga prepozitia pe acolo unde ideia
logica nu sere neaparat prezenta ei, Insemneaza a exprima nuance
afective, a face stil.
Dace adaogarea prepozitiei pe acolo unde intelesul logic n'o
cere, riffled, numele respectiv la rangul unei fiinte vii, aidicA o
personifica, Indepdrtarea ei de acolo unde este ceruta de uzul
limbii, duce la decaderea numelui propriu la nume comun. Astfel
dac'am zice: Am citit Eminescu, in lad de Am citit pe Eminescu,
am cobori substantivul propriu Eminescu la treapta de substantiv

comun: (am citit cartea Eminescu). Asadar, schimbarea unei

expresiei
se verifica Inca data fara sit aduca o atingere a
continutului ei logic, aduce totus o schimbare a culorii, a tonalitatii

afective a ei. Desi ar fi putut sa spund: Oare tinerimea va mai fi

in siare sti inteleaga acest popor, Eminescu (Scrieri pot. Rap.
Bucov.) zice: ... Sd inteleaga pe acest popor. Marele poet a Intiebuintat prep. pe tot din- motivele aratate.
Trebue sd, mentionam Inca un fapt. In cele mai vechi texte
romdnesti, se Intalneste acuzativul numelui propriu Mra prepozitia, pe. Simtim ca acolo nu e vorba de o c,oborire a numelui propriu la nivelul unui nume comun, dat fiind Ica Inca nu intrase
in uz Intrebuintarea prepozitiei pe in acest caz. Deci nu se putea
coborl ceva care nu urcase.

kSi acum Inca o deosebire Intre un nume

comun cu prepozitia pe si acelasi nume fara pe: M. Eminescu, In
Misterele noptii, zice: Cate mime rtizande II Dar pe cote suspinande II Le delasti incetinel. Poetul a vrut sa starue asupra ideii
de inimi suspinande. A Intrebuintat un dublu procedeu stilistic:
conjunctia adversativd dar si prepozitia pe.
In secolul al XVII, nevoia aceasta de a insista asupra unui
nume in acuzativ se Implinea adesea prin acuzativul dublu.

Astfel, in Psaltirea in versuri a Mitr. Dosofteiu citim: Te

vor incungiura-te naroade de gloate si: L-ai pusu-1 mai mare, toate

i-ai obositu-i cu goana cea tungti, etc. Acelasi

acuzativ dublu Il intalnim si In cronica lui Gr. Ureche: i-au prinnud vii (Letop. De domnia feciorilor lui Stefan Vodti dintat). Este
sa -1 asculte

www.dacoromanica.ro

38
vAdit ca acest acuzativ dublu al pronumelui personal la Dosoftei
nu e datorit ritmului, caci it Int Alnian si In proza. S'ar putea spune

el se datoreste influentei slavone. Influentele In sintaxa, Insa,

oricare ar fi limbile In discutie, sunt rare, iar acolo unde exist.
In realitate, ele nu. sunt decal, desvoltarea unor tenclinte firesti
ale limbii influentate, provocate de limba ce exercdta influents.
Acest acuzativ dublu al pronumelui personal s'ar putea Intrebuinta foarte bine i azi. Forta sa afectiv5 e cu atat mai mare
cu cat, pentru noi, el este Inarcat si de culoarea britrameascg a
arhaismului. Nu trebue sa-1 confundAm cu acuzativul dublu al
numelui+pronume personal: Ce noi acesta nume nu-D puitem da
tariff noastre Moldovei (Gr. Ureohe, Ibidem. Predos.). In traducerile Evangheliei Intalnim expresia: Si 1-au dat pe Et. etc. Este

acelasi acuzativ dublu al pronumelui personal, care, In partea a

doua, a lost Intaait de prepozitia pe.
pentru Gr. Ureche insa,
prezenta sau absenta prepozitiei acolo unde Intelesul n'o cere estedatorit tot stilului. Astfel: '51 aka au stobozit navrapii sat (Ibid.
Razboiul Radului 'PAM cu a lui Btisciraba" Woda) fata de: lei au
impins pre oastea lui Bogdan Vodti (Ibid. Rtizboiul lui Bogdan
Vodti au, a LeOlor), deli ar fi putut gpune pe navrapii ea 0:
oastea tuff Bogdan.

Asa dar, deli pornita, din nevoia logica, de a se 1.nlatura neintelegeri, asa cum e In cazul numelor proprii, prepozitia pe, Intrebuintata acolo unde n'o cere logica, se transforms intr'un
mijroc stilistic: acela de a Insista, de a prezenta Intr'o cat mai
vie lumina un nume, de a atrage atentia asupra lui, ara,tand, prin
aceasta, interesul ce se poarta acelui nume, deci a-I prezenta $i
afectiv.

NUMELE
SUBSTANTIVUL

Este vorba care exprima ideia unui lucru sau a unei

fiinte. Astfel substantivul casti este numele dat lucrului alcatuit
din pereti, usi, ferestre, acoperis, destinat locuintei noastre. and
auzim spun'andu-se cuvAntul casa, ne apare in minte imaginea
unei case In general, adica a lucrului despre care avem In minte
ideile aratate mai sus. Deci substantivul este numele care se da,
unei fiinte sau unui lucru spre a-1 deosebi de celelalte. Cand zic
creion, ma, gandesc, am In minte imaginea unui lucru de o lun-

www.dacoromanica.ro

39
gime si grosime anumita, ascutit 1a, varf, cu care scriu. Spun
creion,, nu pentru ca sa arat cum e un creion
data e galben sau
rosu, folositor sau stricat ci ca sa Inteleg ca e vorba de un
creion, de lucrul numit creion, nu de lucrul numit ease. Partile
esentiale lush', din care se compune un lucru sau o fiinta, spre
deosebire de celelalte sau, mai bine zis, si care o deosebesc de
oelelalte lucruri sau fiinte sunt Inregistrate de ratiunea noastra.
Astfel ca substantivul este instrumental fault de ratiunea noastra
de care ne servim ca sa deosebim lucrurile si fiintele unele de
altele. Avand aceasta menire, substantivul se va adresa ratiunii
noastre, pronuntarea unui substantiv va pune in miscare partea
rationale a sufletului nostru, deci partea care ne indrumeaza, rece
si obiectiv, In realitatea materials. Substantivele aunt de cloud
feluri: a) comune, numele acelea pe care le dam mai multor fiinte
sau, mai bine zis, tuturor fiintelor care au aceleasi parti constitutive, care, la masurarea Melia de ratiunea; noastra, prezinta acelea$i forme si continuturi si b) proprii, numele date unui singur
lucru sau unei singure fiinte. Astfel substantival om este numele
care se da, tuturor fiintelor care au doua picioare, dou'l maini, etc.

si vorbesc, este un nume comun, pe and Stefan cel Mare este

numele pe care-1 dam, cu care aratam un singur Domn al Moldovei. Scaune sunt multe, pe tend Scaunul domnesc e unul.

Stilistica substantviului. Comparat cu adjectivul, care

exprima insusirile lucrurilor masurate de inima noastra, prin intermediul simturilor noastre, substantivul e un nume rational.
Cand zicem om Intelegem fiinta care are doua picioare, doua
maini, etc. $i vorbeste etc., dar nu stim nimic data e bun sau rau,
Malt sau mic de stature, roscovan sau brunet, etc. Pentru a sti ceva
sfectiv despre un om sau chiar despre omul

adica despre substan-

tival articulat trebue sa recurgem la ajutorul unui adjectiv. Insemneaza oare ca pronuntarea unui substantiv lase absolut rece
inima noastra? Nici decum. Numai ea substantivul nu o arata.
Cand spunem tires fiinta aratata, prin acest cuvant ne impresioneaza In alt fel decat lucrul aratat prin numele munte. Fiecare
dintre not avem pentru fiecare lucru sau fiintA o altA tonalitate
afectiva. Dar pronuntam un substantiv, nu pentru a aratai cum
ne impresioneaza, ce simtim pentru lucrul sau fiinta aratata prin
numele numit substantiv, ci care e lucrul de care vorbim, despre
tine, la tine ne gandim, tine savarseste o mi$care. Asa dar, substantivul este numele prin care ratiunea noastra individualizeaza,
separa lucrurile si fiintele din Univers, unele de altele.
www.dacoromanica.ro

40
Adjectivarea substantivului. DatoritA afectivitatii implicite
pe care o poarth In sine un substantiv, el poate fl Intrebuintat in
trite les afectiv, ca un adjectiv. Astfel auzim adesea: Baiatul X e
un brad. Fhrh indoialh ca un om nu e un brad, dar brad exprimh,
In acest caz, nu ceeace deosebeste pe brad de om, ci, dimpotrivh,
ceeace Yi aseamanh. Astfel ca intelesul propozitiunii este aceasta:
Balatui X este malt, voinic, mandru ca un brad. Notiunea brad,
datorith impresiilor placute de drept, VOiltid, frumos, a fost Intrebuintath ca un adjectiv. Child zioem de cineva: e un Mine, nu ne
gandim de loc ca are Insusirile specifice ale unui chine, adich

patru picioare, bot, oohi, etc., ci a e rau ca un chine. Cu alte

cuvinte intrebuinthm substantival caine, pentru a arhta afectivitatea noastra, legates de acest substantiv si a o atribui altui
substantiv.
Pe acelasi principiu se bazeaza si expresiile figurate ca: aurul

lunei, argintul apelor, unde calitatea atat de tare s'a imprimat

simtirii noastre, Meat s'a Mout substantiv, ca si cand ar fi fost
un lam deosebit de substantivul a chruia este. Este procesul
rovers al afectivitAtii noastre.

Sa stabilim o gradatie Se poate spune: a) holdele sunt ca

aural; b) holdele sunt aurii; c) holdele sunt de aur; d) holdele
sunt aur (de galbene sau de scumpe). Se vede deci ca adjectivarea
substantivului se face din nevoia de a exprima puternic o miscue
intensh a afectivitAtii noastre, prodush de un lucru sau de o flint/.
ARTICOLUL

Credem a tot aici este momentul eel mai potrivit de a vorbi

si despre articol. Se $tie ca un substantiv poate avea douh forme:
nearticulath copil, pom, cases, masa, $i articulates un copil sau
copilul, o masa sau masa, o cases sau casa. Trebue observat ca, un
substantiv nearticulat nu poate forma cu acela,si inteles subiectul
unei propozitiuni cu care fl formeazh articulat. Astfel nu se poate
spune: copil merge la $coalei, ci un copil sau copilul merge la
$coala. Acelasi lucru se petrece cu rice substantiv. Astfel nu se
poate spune stejar e un arborq, ei gtejarul e un arbore. Sau putem
spune copil merge la $coald in intelesul de: el copil, sau ca un
copil, ca $i cand ar fi un copil. Tot asa Copil merge la $coalti $i

stejar e un arbore ne dau impresia eh substantivele copil $i

stejar sunt nume proprii, parc'am zice: Gheorghe merge la scoata

www.dacoromanica.ro

41
$i Ion e un arbore de om. Se poate Insh, spune: e$ti copit sau copacii

din padurea vecina sunt stejari. Asa dar, un substantiv nearticulat

nu poate fi subject, dar poate fi nume predicativ in predioatul nominal. Care este cauza acestui fenomen? Pentru a ne lhmuri, sa
facem aceeasi incercare cu un adjectiv. Vom spune, sau, mai bine
zis, vom putea spune: inteleptul este stimat, nu Insh: intelept este,
stimat. Vedem asa dar petrechndu-se acelasi lucru ca In cazul substantivului: articulat, adjectivul poate forma subiectul propozitiunii, nearticulat, nu. Dar nearticulat, adjectivul, ca si substantivul,
poate fi nume predicativ: Gheorghe este intelept. In cazul adjec-

tivului subject, mai asistAm lush, la un fenomen: la substantivarea adjectivului. InteadevAr, numai in calitatea sa de shvarsitor

al unei mischri un adjectiv se transforms In substantiv. Dar ca

sa fie subject, adjectivul trebue sh, fie articulat. Putem trage deci
concluzia ca articolul contribue, prin determinarea sa, la substantivarea adjectivului. Sh analizam i cazul adjectivului si substantivului in situatia for de nume predicative. Fie deci propozitiunile:
Stejarul din pddure e copac is Gheorghe e intelept. Sa presupunem c'am zice: Gheorghe e inteleptul i Stejarul din ptidure e

copacul. In aceste cazuri, atat adjectivul inteteptul, cat si substantivul copacul nu mai servesc sa arate calitati ale subiectelor,
ci,
ne dgm bine seama ele sunt parch, subiectele unor noui
propozitiuni Ihsate In suspensie. Dach deed articolul substantiveazh un adjectiv si subiectiveazh, un nume predicativ Insemneazh ca lipsa lui ar trebui sa, adjectiveze un substantiv. Dach
cercethm propozitiunea Copacut din padure e stejar, vedem ca lucrurile se petrec chiar in acest fel. InteadevAr, in propozitiunea

de mai sus, substantivul stejar are aceiasi valoare pe care o are

adjectival intelept in propozitiunea Gheorghe este intelept. Asa
dar, un substantiv nearticulat, putand fi intrebuintat in roluri
sintaxice pe care le Indeplineste un adjectiv, are el insusi valoarea
unui adjectiv. Inteadevar, and spunem om", intelegem o ninth
care are maini, picioare, cap, etc. si poate sa vorbeasch. Cu alte
cuvinte, cuvantul om" vrea sh, ne trezeasch in minte insusirile,
atributele fiintei denumith om, in comparatie cu alte fiinte care
nu sunt om. Adiea spunand om,, ne gandim imediat la Insusirile
fiintei, asa dar cuvantul om, in acest caz, este adjectiv. Dach
spunem ins mut sau un om, ne gandim la o anumith fiinth, care
poarth acest nume si pe care o vedem shvarsitoarea unei mischri.
Se vede deci lamurit ca, in limba noastrh, romaneasch, articolul este acela care dh propriu zis viath, substantivului, preci-

www.dacoromanica.ro

42
zand, individualizand, arAtand a este vorba de un anumit luau,
considerat In el Insusi, nu in raport cu altele. Atat de mult individualize,a,za articolul, Meat numai el poate transforma chiar
adjectivul In substantiv: frumos, InsemneazA ceva care place

ochilor, Insusirea unei fiinte sau a unui lucru de a fi placuta

ochilor, frumosul Ins exprima si un anumit om Inzestrat cu aceastA calitate sau Insusirea de a fi frumos, frumosul In sine.
Dupe cum se stie, articolul este hot'drit, atunci cand hotareste, determine, Individualizeaza un nume: omu-4, cas-a. Neho-

Wit cand aratA o fiinta sau un lucru, despre care n'a mai fost
vorba: un om, o cask Adjectival land precizeazA, pus lnaintea
unui substantiv, o notiune. Mihnea eel Rau. Posesiv, (And se
pune inaintea unui nume spre a arAta precis ideia de posesie:
cartea este a copilului.

Stilistica articolului. Intre un nume care exprima ideia

unei Insusiri frumos, de pildA Si un ailtul care exprima ideia
unei fiinte sau a unui lucru copilul, casa, pomul cel care impresioneaza mai mult simtirea noastra este acela care exprimit ideia

unei Insusiri: adjectivul. Am vazut fug, cA adjectivul, capatand

articol, se substantiveazA si ca substantivul, fare articol, tinde
sa, ia, In mintea noastra, valoarea unui adjectiv. Asa dar, un substantiv nearticulat va fi mai bogat In continut afectiv, tocmai

prin lipsa lui de precizie spatiala, deci logics &cat un substanthr articulat. sa verificam. M. Eminescu (Visuri trecute) zice:
Viscolul iernii moarte ii canto II Moarte ii rade tot imprejur. Dacg.
Eminescu ar fi zis: tViscolul iernii if conts moartea, aim Intelege
a Ii Cana moartea lui, una, care va veni. Intrebuintand Insa sub-

stantivul nearticulat, poetul i-a dat valoare de adjectiv al verbului. Eminescu ar fi putut zice: if cants a moarte. Ar fi fost o
expresie mai precise rational. In strofa urmAtoare, poetul spune:
Am uitat mama, am uitat tata II Am uitat lege, am uitat tot. El
nu putea sa uit,e decat pe tafal sau $i pe mama sa. Logic, adica
exact, din pullet de vedere al realitAtii obiective, ar fi trebuit sa
spuna,: am uitat pe mama, am uitat pe tata. Poetul a Intrebuintat
Ina substantivul nearticulat tocmai pentru Insusirea lui adjectivala, deci de tonalitate afectiva. Asa dar, am uitat tats ----am
uitat tot ceeace simt eu pentru tata, tot ceeace este legal, In sufletul meu de notiunea de tata. Acelasi lucru ni-1 aratA si versul
urniaor din aceiasi poezie: Te vad adesea frunte senind=te v5,d
adesea Insenitata la frunte, cu fruntea Inseninata. Este ca si cand

www.dacoromanica.ro

43
ar fi spus: te vad am, = te Arad cu Insusirile pe care le are un om;
deci notiunea om, In acest caz, Intrupeaza, este expresia tuturor
insusirilor unui om, este un adjectiv de chintesentg. Inca o deosebire: tot Eminescu, In poezia 0, ramai!, zice: Anii tai se par ca
clipe = Clipe dulci se par ca veacuri. Intelesul: anii tai, care sunt o
realitate obiectivA, pe care fi stim ..; clipe dulci, and .se intamplg
sa fie, unele, rare, Intamplatoare, putine, fugare....
In toate exemplele de mai sus, a fost vorba de articolul hotarlt. Sa facem Insg o comparatie stilistica Intre cele patru cate-

gorii de articole. Fie cuvantul pom". Am vazut ca, nearticulat,

un substantiv arata Insuirile unui lucru ,sau ale unei fiinte In
raport cu lucruri si fiinte deosebite. Este asa dar mai mult un
adjectiv. Porn Insemneazg deoi fiinta cu rtidacini, tulpina, ramuri,
care face fructe etc., si nu alta, fiinta. Un pom = un porn in comparatie cu alti pomi, nu cu alte fiinte. Pomul = pomul precis, Cutare despre care a lost vorba, fara sg, ne mai gandim la alti pomi.

Pomul bun = un pom Inzestrat cu o anumita insusire, care se

distinge precis de oricare alt pom. Pomul cel bun=pomul cu o
anumitd Insusire despre care a fast vorba, pe dare -1 stim. Se vede
deci ca substantivul este foarte bogat in continut afectiv si sarac

in cel logic and este nearticulat, mai bogat In continut logic si

sarac afectiv, and e articulat cu articolul nehotarlt si foarte

bogat in continut logic si sarac In continut afectiv and e arti:
culat cu articolul hotgrIt.
Articolul adjectival precizeazg si mai mult un substantiv. Ar
Insemna ca el sa intelectualizeze si mai mult continutul spiritual

exprimat de un substantiv. Faptul nu se Intampla Insg astfel,

fiinda, in cazul articolului adjectival, substantivul este Insotit
de adjectiv. Astfel, cand spunem pomut bun, am precizat si mai
mult ideia de pom deat era in forma pomul. Dar forma pomul
cel bun = pomul acela care este bun, In acest caz accentul cade
pe adjectiv. Astfel intre Mihnea cel Rau i Mihnea Raul sau intre
Mircea cel Batron si Mircea Batranul, deosebirea nu consti in
continutul logic exprimat de adjectivele cel Rau si Raul sau Ba-

tranul i cel &Wan, ci in deosebita subliniere a adjectivului

in cazul articolului adjectival. Asa dar, rostul articolului adjectival

este acela de a Intari adjectivul pe MO care sta si care, la

randul lui, este determinativul substantivului.
M. Eminescu Intrebuinteazg foarto mult articolul adjectival
cel, cea, etc. Astfel, In poezia sa, luta-Mira: Oceanul eel de ghiata
mi-apare inainte si Departe doard tuna cea galbend-o patti. (De

www.dacoromanica.ro

44
ate ori, iubito)..., apoi Cununa cea de laur (La Heliade), etc. Pricina acestei dese Intrebuinthri a acestui articol constA tocmai in
puterea expresivh pe care o d'a el adjectivului pe langh care estepus, Inlocuind In acelasi timp expresia lungh si nepotrivith enr
stilul poetic a propozitiunii relative. El spune chiar natiunea cea
mmitin4, In loc de natiunea, romanh, intelegand: natiunea care se
nume$te romana, area natiune (dare este romeinti.
Acest articol este, deasemenea, des Intrebuintat de limba
afectiv a cronicarilor. Astfel: $i multi din boerii cei maxi au pleat
$i vitejii cei buni au pier it (Gr. Ureche, Let. Rtizboiul lui $tefan
Voda cu Mehmetbeg), in loc de: boerii mari $i vitejii buni. Tat
asa $i in Psaltirea in versuri a Mitr. Dosoftei, citim: Cu dreapta
lui cea tare (Ps. 97). Articolul adjectival, intrebuintnndu-se rar
asthzi, aparitia lui ne trezeste in suflet o nuance de simplitate;
ma etie $i cumphnire batrhneasch.
Articolul posesiv, exprimand ideia de posesie, va exprima
lntotdeauna manifestAri logice ale sufletului nostru.
Articolul poate fi uneori inlocuit prin determinhri prepozitionale. Despre aceste determinhri se vorbe.ste atat la sintaxa
cazurilor cat si la capitolul prepozitiei. El mai poate fi Inlocuit
prin numerale: doi oameni, un doi oameni, sau prin alte determinhri care vor fi cercetate In capitolele respective.

S'ar phrea ca un substantiv articulat, individualizand un

lucru sau o fiinta, deci mhrind continutul $i mic$orand sfera, e
mai bogat In continut afectiv, fiind mai bogat In continut. Duph
cum am arAtat mai sus insh, lucrurile nu stau asa. Aceasth realitate se datoreste faptului ca articolul mAreste Inteadevar continutul notiunii pe care o determinh, dar aceasth imboghtire a continutului e logicA, nu afectivh. InteadevAr, child spunem pom ne
apar in minte insusirile fiintei denumith astfel In contrast cu alte
fiinte sau lucruri din Univers. Cand zicem insh pomul, am determinat logic o fiinth despre care este vorba. Tot a$a child zicem
case, fath de cazul child zicem casa i casa mea. Articolul-a, ca
si adjectivul posesiv mea nu fac decht se determine spatial, deci
rational, asa dar logic, nu afectiv, un lucru. Dar se va spune
ar fi natural se am mai multe impresii afective despre casa mea,
deck, despre o casa, in general. Si cu toate acestea, prin nedeterminarea sa $i prin insusirile sale adjectivale, numele nearticulat
este mai bogat in continut afectiv decht cel determinat cu articolul hothrit.
Nu vom insista asupra altor intrebuinthri ale prepozitiei pe

www.dacoromanica.ro

45
si ale acuzativului cu alte prepozitii. 0 vom face In capitolul inchinat prepozitiei. Cu aceasta ocazie se vor vedea, si unele intre-

binntari ale acuzativului care sunt In stransa legatura cu sintaxa acuzativului obiect drept.
Numele proprii nu sunt indeobste articulate. Astfel numele
de persoane: Mihai, Vasile, Dumitru, etc., precum si numele de
familie: Eminescu, Alecsandri, Bolintineanu, Sadoveanu. $i cu
toate acestea, se intalnesc si nume proprii articulate. Astfel.
atuncesi i-au venit veste cum Radu Vodei au intrat in Cara mun-

teneasca cu oaste turceas0 si acilasi au trimis alti soli de au

poftit oaste intr'ajutor impotriva Radului Vodti (Gr. Ureche,
Letop. Aicea sa socotim). 5i mai departe, gasim urmatorul titbit
Razboiul Radului Vodti cu a ha) Blisarabti Vodti. Dar imediat
dupa titlu citim: lui Radu Vodti. De ce aceste variatiuni? Exp licatia nu poate fi deal urmatoarea: numele proprii n'aveau nevoe
de afticol, fiind date unei singure persoane; am vazut cum in pro-

pozitiunea stejar e mare, substantival stejar, fiind nearticulat,

ne lAsuna In minte ca un nume propriu. Articuland un nume
propriu, it infatisem intro forma neobisnuita, atragem atentia
asupra lui. Dar ac,easta articulare, In fond, nu face deceit sa puna
un nume propriu In randul celor comune, de ad- nota de ironie
din pricina cAreia porneste adeseori aceastA articulare a numelor
proprii. $i astAzi spunem: $oseaua lancului, denumire ce, pentru
noi, are o tonalitate arhaica. Miron Costin intrebuinteaza si expresia: Au scris viata si faptele vestitului Alexandrului (Pred.),
unde avem In fata un dublu articol. Adjectivul vestitului ne arata
lamurit Ica in acest caz nu e o ironic, ci Indoirea articolului este
expresia sentimentului de admiratie pentru Alexandru eel Mare.
Astazi, dac'am intrebuinta aceasta articulare a numelor proprii
cunoscute noun, articolul ar fa,suna ironic. Expresiile batranesti
de acest gen au, dimpotriva, un rasunet arhaic.
Articolul determinativ se pune inaintea numelor proprii.
Astfel, spunem curtea easel, dar casa lui Gheorghe. Punand acest
articol Inaintea unui nume comun, it ridicam la rangul de nume
propriu. Deaceea citim la Gr. Ureche: Mai apoi ca sa orate ca mai
mutt poate sa strice el lui, crai, deceit craiul lei Stefan Vodti (Letop.

Gond s'au impticat Stefan Vodti cu craiul lesesc). Craiul este un

nume comun, chiar data este Intrebuintat pentru o sing-mil persoana Este ca si numele lmpciratul. Astfel, spunem oastea Imptiratului, a spas Imptiratului, etc. Daca am zice: a spas lui lniparat,
am face din Imparat un nume propriu, adica am socoti Ca pe o

www.dacoromanica.ro

46
singura persoana o cheama Impdrat. Sa presupunem ca cineva are
numele personal Stejar. Vom spune: ii dau lui Stejar, spre a-1 deosebi de plAnta stejar, In cazul: dau stejarului. Iata, dar cum local

articolului determinativ are $i un rol sintaxic

$i

unul stilistic,

fiindcd nu aceeasi valoare are pentru sufletul nostru un nume propriu ca un nume comun. Dimpotriva, numele proprii feminine au
articolul definit postpus: Maria, a Mariei, Mariei. Faa Indoiala ca
Intre dau cartea lui Gheorghe $i dau cartea Mariei exists deose-

birea subconstienta dintre un nume propriu $i un nume comun.

Cand a lost creiat acest articol, deosebirea Intre numele proprii
bilrbhtesti $i cele femeesti era, fard, indoiala, constientd.

ADJECTIVUL

Adjectivul face parte din statica limbii. Este prin exceienta

numele care exprimd insu$iril ale lucrurilor sau fiintelor, asa dar
care exprima nuance $i culori, deci, un nume prin Insd$i firea
sa destinat exprimarii mi$earilor afective ale sufletului nostru.
Orice insusire a unei fiinte sau a unui lucru trezeste In sufletul
nostru $i o miscare de apreciere afeetiva.
Sat mare $i vesel... Sat vechiu razd$esc.., cu flacai voinici yi
fete mandre. (I. Creanga,
S'apoi sa fi vazut pe neobositup ptirinte cum umbla... Si, cum filele erau cam umse... (Ibi1) un adjectiv poate
dem). Din exemplele de mai sus se vede

exprima o insusire nedespartita de numele pe Tanga care std:

neobositul parinte, deci pentru Creanga numele de parintele loan
fi trezea in minte imaginea unui preot neobosit; In acest caz adjectivul este pared un articol exprimat printr'o insusire; deaceea
s'a $i articulat; 2) ca un adjectiv poate exprima o calitate pe care
o punem not pe seama unei fiinte sau a unui lucru, cu ajutorul
unui predicat: filele erau unse sau cartea era ro$ie. In acest caz,
adjectivul formeazd, impreuna c.0 verbal, predicatul, este nume
predicativ.

Cand subiectele sunt fiinte de genuri diferite, numele predicativ adjectiv se pune la masculin: Tata $i mama erau ingrijati.
Adjectivul poate exprima calitatea unui lucru fdra a-1 asemui

cu un altul. Floarea este frumoask In acest caz spunem ca este

in gradul pozitiv. Floarea to este mai frumoas'd decdt a mea. In
acest caz am comparat ingusirile a cloud, flori, constatdnd cap una

are o Insusire Intr'un grad mai malt decat ceailaltd. Adjectivul

www.dacoromanica.ro

47
care exprima aceasta comparatie este in gradul comparativ si
fiindca Insusirea exprimata este pe' o treapta mai Inalta se numeste gradul comparativ de superioritate: Floarea ta este lnai
frumoasti dectit a mea. Child Insusirea lucrurilor sau fiintelor
comparate este pe aceeasi treapta, adjectival este In gradul comparativ de egalitate: Floarea ta e tat atat de frumoasti ca $i a mea.

Child aratdm ca o fiinta sau un lucru are o Insusire in gradul

cel mai Inalt, adjectival este In gradul superlativ: Floarea este
foarte frumoasti. Adjectival nu arata icomparatie. Este expresia
Insusirii unui singur obiect. Este In gradul superlativ absolut.
Daca voim sa aratam Ina ca un obiect posedd o Insusire in
gradul eel mai Inalt, dar In comparatie cu mai multe obiecte de
acelasi fel, vom intrebuinta superlativul de comparatie sau super-

lativul relativ: Floarea ta este cea mai frumoasei dintre toate.

Trebue mentionat de.asemenea comparativul de inferioritiate, care

arata ca o fiinta sau un lucru posedd o insusire Intr'o masurd

mai mica in comparatie cu altul:Floarea ta este mai mica dead
a mea.

Stilistica adjectivului. Intrebuintarile de mai sus ale adjectivului multumesc toate nevoile spiritului nostru de a exprima
Insusirile unei fiinte sau ale unui lucru luat singur sau in comparatie cu alte fiinte sau lucruri. Sunt dealtfel cele mai des Intalnite Intrebuintari. Simtirea, noastra nu este insa exprimata in
aceste cazuri. Deaceea, limba a creiat si alte expresii, care sa Implineasca nevoia de exprimare a simtirii noastre. In mod obisnuit
se spune: Floarea aceasta este foarte frumoasti. Dar superrativul
foarte frumoasti nu ne mai multumeste si atunci spunem: nespus
de frumoasti, nemaigrtiit de frumoasti, neinchipait de frumoasei,
uimitar de frumoasti, etc. Toate aceste expresii au darul de a
Inviora imaginea stearsa a expresiei foarte frumoasti. Acestea
sunt procedee stilistice de Inlocuire a expresiilor invechite, tocite,
sterse.

Sunt Insa procedee stilistice care inlocuesc chiar forma sintaxied, a comparatiei. Astfel putem spune: Floarea mea e tot asa
de frumoasti ca a ta, dar putem spune si: Floarea ta e frumoasei.
A mea e tot attit de frumoasti. In acest caz am inlocuit comparatia
obisnuita prin cloud, propozitiuni juxptapuse. Pauza creiatA intre
aceste doua propozitiuni did un rasunet faptului ca floarea mea e
tot atat de frumoasa, pe care nu-1 are in comparatia obisnuita.
Ac,elasi lucru se poate petrece si cu celelalte forme de comparativ.

www.dacoromanica.ro

48
Elevii clasel sunt toti buni. El este cel mai bun, in loc de: El este
eel mai bun dintre toti elevii clasei. Popescu este un baiat bun,
Georgescu este mai bun in loc de: Georgescu este mai bun deed
Popescii.

Substantivarea adjectivului este tot un procedeu stilistic al

limbii noastre. Astfel in loc sd spunem oamenii drepti, spunem
dreptii, in loc de oamenii pacatosi, paccitosii, In loc de oamenii
sciraci, saracii, in loc de oamenii intelepti, inteleptii, etc. In toate
aceste cazuri, notiunea de om este subconstientd, in mintea noasted ins insusirea for de drepti, intelepti etc. ne apare cu athta
putere, Inca notiunea de om e cu totul in umbra.. Astfel ea e in
obisnuinta limbii sd nu se mai exprime substantivul om. Dacd 11
exprimdm insd, revenind astfel la expresta logicd a ideii, am creiat
iardsi un procedeu stilistic, fiindcd vom da vorbirii noastre o infdtisare cultd, corectd, mai putin colorafd. In unele cazuri ad-

jectivul s'a transformat cu totul in substantiv, Mrd sd se mai

subinteleagA vreo alta notiune, iar substantivul pe MO care sta
se pune la genitiv. Astfel spunem in adoncul apei in loc de in apa
adanca, in largul marii in loc de in marea larga. i in acest caz
expresiile stilistice, fiind prea des intrebuintate, se uzeazd, iar in
locul for apar proaspete expresiile logice.

Adjectivarea substantivelor se face tot din nevoi stilistice.

Astfel substantivul om tinde sa is un inteles adjectival in expresia: fii om, adicA fd, in asa fel bleat s'a ai insusirile bune pe
care be are un om, asa cum am ardtat in capitolele respective.

Un alt procedeu stilistic insa, unde tendinta spre adjectivare a substantivelor este evidentd, Ii formeazd diminutivele. Inteadevdr, intre formele floare, floricea, floricica, exist o deose-

bire, nu de inteles logic, ci de cuprins afectiv. Astfel in loc sa

spunem o floare mica, spunem floricia Sufixul icei este mult mai
bogat in expresivitate afectiv cleat adjectivul mica, fiindcd substantivul floricicci nu exprimd numai ideia unei flori mai mici, ci
incd si simtiimAntul de dragtildsenie pe care -1 trezeste in sufletul
nostru aceastA floare mai mica,, aceasta floricicd Tot astfel sunt:
copil-copilas, mondra-mandrulita, frunza-frunzulita. E lucru netAgdduit ca, exprimarea unei nuance afective cu ajutorul unui substantiv adjectivat este mult mai puternicd deCat aceea a unui substantiv insotit de adjectiv.
In toate epocile desvoltdrii limbii s'au creiat procedee de ex-

www.dacoromanica.ro

49
primare cat mai coloratd $i mai nuantatd a adjectivului. Astfel
I. Neculce intrebuinteaza adesea doud feluri de superlative: $'i era
om invdtat foarte, ald,turi de: $i era foarte cunoscator la oameni.
Asezarea adverbului foarte in urma adjectivului (provenit din verb)

invdtat a dat o mai mare valoare afectivd expresiei decat In al

doilea caz. Tot la I. Neculce intalnim inlocuirea notiunilor adjectivale prin substantive in cazul prepozitional: Ce $i a oameni de
frunte $i de cinste; in acest caz, inlocuirea abstractelor frunta$i
$i cinstiti prin concretele frunte i cinste a dat via
imaginilor
respective. Mitrop. Dosoftei, in Pref. Psaltirei, spune: foarte eu
oseirdie mare=cu ostardie foarte mare. Asezarea adv. foarte Inaintea Intregii expresii ii da o tdrie neobisnuitd. Eminescu (Scrieri
politice-Reipirea Bucovinei) spune: Ape le cele limpezi se pogoarti
la vale cu un sunet prea frumos; adyerbul prea, in acest caz, este
mult mai expresiv decat ar fi fost foarte. Din aceleasi motive de
exprimare cat mai puternicd a Insusirilor au fost intrebuintate $i

comparativele cu mult, negrdit de, nemaipomenit de, extraordinar de)....

Un procedeu de exprimare puternica a ideilor adjectivale,

care tinde sa dispard, deli foarte colorat, este acela care constd
din repetarea adjectivului. Astfel I. Heliade Indulescu zice: Lungd

dar e calea progresului, pentruca lung ?l lung e travallul spirittului. (Echitibrul intre ant4teze).
Un alt punct asupra cdruia trebue stdruit it formeazd capitolul adjectivelor derivate din nume proprii. Astfel regal dela Regele. Uzul limbii spune: Palatal Regal, nu Insd Palatul Regelui;
Curtea Domneascd, nu Curtea Domnului. In toate aceste cazuri,

adjectivul, exprimand Insusiri ce pot fi atribuite unui $ir nesfarsit de fiinte salt de lucruri, conferd o naretie substantivului
care este unul singur; una e Curtea Regelui sau Curtea Domnului.
Dupd cum, in acest caz, exprimd mdretie, tot asa atribuite unor
fiinte cornice, acest soiu de adjective trezesc maretla comicului.
Astfel, Baca, in loc de Ispravile Jul Peica lei, am zice Peicdle$tile
lspreivi, am conferi o deosebitd mdretie isprdvilor lui Pdcald.

ADVERBUL

Este o vorbd neschimbdtoare care aratit in ce fel se implineste miscarea exprimatd de verb sau care ldmureste un adjectiv
sau chiar un adverb. El este pentru verb ceeace este adjectivul

www.dacoromanica.ro

50
pentru substantiv. Merge repede. Lucreazti frumos. Invatti bine.
E prey dulce. Lucreaza tare frumos. Adverbele se pot icompara ca
$i adjectivele. Forma for rdmane Ins/ neschimbatd: bine, mai bine,
foarte bine. Adeseori o reunite de cuvinte deosebite in local unui
adverb. Acestea sunt locutiunile ladverbiale: Mergea de-a-lungul
druvzului. Mergea alene. Lucra altadatti.

Stilistica adverbului. Adverbul, fiind adjectivul verbului,

exprimd de cele mai multe ori, atitudinea afectivd a sufletului
nostru fat/ de mi$caea exprimatA de verb. Am spus de cele mai
multe ori, fiindca adverbul nu exprimd, o apreciere rational/ a
mi$carii verbului cleat numai In cazurile cand exprima, idei de
timp $i spatiu. Astfel cand spunem: acum citesc, adverbul nu
face cleat sd, precizeze, sa, determine timpul In care ,se petrece
mi$carea exprimatA de verb. Tot astfel In cazul: prietenut meu
este inainte, adverbul inainte exprimd un raport de spatiu, deci
un raport constatat de ratiunea noastrd. Tot o constatare rational/ a felului miscarii exprimd $i adverbele de cantitate: munce$te mult, rezistti putin, etc. In majoritatea cazurilor Ins-a, adverbul, ca $i adjectivul, exprimd, aprecierile afective ale sufletului
nostru fats/ de miwarea exprimatA de verb. Astfel: cants frumos,
Invatti bine, se simte reiu, etc..
Tot ceeace s'a spus la stilistica adjectivului are va-

loare si se aplicd $i la stilistica adverbului. Astfel, dupe cum

unele substantive se adjectiveaza, se adjectiveazd $i unele adverbe
$i. n'ai fi dat deajunsul prep II Al salbei &Ind o tarn (G. Cosbuc,
Crtiiasa Zonelor). Intelesul logic este: Si n'ai fi dat indeajuns prep
pe salbei. Deajunsul personified si mai mult idea de prep.
Deasemenea, adverbul are diminutive: bine, bini?or, cold,

ctildut; nor, wurel; repede, repejior; inset, incetinel; etc.

Din punt de vedere stilistic, o deasebitd, insemndtate o prezinta locutiunile adverbiale. Astfel, in be sd, spunem noaptea,
zicem in timpul noptii; In prianul caz, substantivul noaptea decazuse la itangul de adverb, In al doilea ins substantivul timpul a
ajutat la repersonalizarea notiunii noaptea; In afard de aceasta,
prezenta substantivului timpul ne trezeste in suflet Inca o imagine, c.eeace face ca ideia de timp sd, fie mai viu exprimatd. I. Ne-

culce se exprima, astfel: Devi Mihai-Vodti nu putea deplin sa

sttiptineasca". Cu timpul adverbul deplin s'a tocit $iasfazi 11 intrebuintdm Insotit de prepozitia pe, spurand pe deplin. Intrehuintarea lui deplin singur poate foarte bine fi facutd, $i astdzi. El

www.dacoromanica.ro

51

va trezi in sufletul nostru eooul afectiv al unei expresii bdtranesti,

curate, lipsite de violentd, luminoase, asa cum sunt toate expresiile
arhaice. In poezia populard Vet lean (Colectia G. Dem Theod.) intalnim: Dimineata cat Linea II Intreba tot intreba=intreba mereu.
Iatd un mijloc de a intari ideia exprimatd de adverbul mereu.
Gr. Ureche spune: .57 cumu-i nava/a cu groaza a o sprijini,
asa-i ci goana cu primejdie a o goni... (Letop. De imparatia Tatareused)... Vedem cu groaza, in loc de groaznic si cu primejdie in
loc de primejdios. i astdzi simtim cd un substantiv cu prepo-

zitie este mai colorat decdt un adverb. Locutiunile adverbiale,

acolo uncle dubleazd adverbele sunt expresii afective. Usor este
mai palid afoctiv decat cu usurinta.
PRONUMELE

Pronumele este unitatea stated a limbii creiatd de oameni

in scopul de a ardta raporturi spatiale, la inceput intre fiinte,
apoi si intre lucruri. Este o unitate a sistemului limbii, instrument al ratiunii noastre. Neexprimand decat raporturi spatiale,
el nu se face niciodatd expresivul simtirii noastre.
Inteadevdr, pronumele este vorba care tine locul unui nume,
iar alteori ii insoteste, ardtand felurite pozitii al acestuia fatd de
eel care vorbeste. Eu scriu, to citesti, el se plimba. Eu tine locul
numelui meu: Popescu, Ionescu, Georgescu, ardtand in acelas Limp
persoana vorbitoare. Pronumele to tine tot locul unui nume, ardtand cd, persoana inloc.uitd de el se gdseste in apropiere de persoana vorbitoare, vorbeste chiar cu ea. Pronumele el tine locul numelui unei persoane depdrtate, despre care se vorbeste A,sadar, pronumele nu ne spune dacd persoana al ,cdrui nume 11 inlocueste este
fiintd sau lucru, adesea nu ne aratd nici de ce gen este, ne aratd,

lush' intotde.auna in ce pozitie se gaseste fatd de persoana care

vorbeste si dacd este la singular sau la plural.
Am spas insd cd, uneori pronumele insoteste un nume. In
cazul acesta el isi indeplineste adevdrata lui menire, aceea pentru
care a fost creiat, anume de a ardta in ce pozitie se gdseste numele pe langd, care este pus, fatd, de persoana care vorbeste. Acesta e bun. Acela e mai putin bun. Pronumele acesta si aceea tin
locul unor nume, dar mai ales ne aratd, dacd lucrul sau fiinta
al Cdrui nume '11 inlocueste este aproape sau departe de subiectul

vorbitor. Acest am e bun. Acel oni e mai putin bun. $1 in acest

www.dacoromanica.ro

52

caz pronumele si-au indeplinit slujba for de a arata In ce legatura se gaseste numele om fats de mine, care vorbe,sc: acest om e
aproape, Mnga mine, acel om e mai departe. Asa dar, menirea de

temelie a pronumelui este aceea de a arata pozitia spatiala a

numelui pe care-1 Inlocueste sau pe Maga care se pune fats de
persoana care vorbeste. Pronumele care se pun pe Tanga nume se
mai numesc si pronume adjectivale sau adjective pronominale: po-

sesive, demonstrative, etc., avand in vedere ca, in aceste cazuri,

ele Indeplinesc mai ales functia unui adjectiv.
Pornind dela pozitia spatiala a numelui pe care-1 Inlocueste sau pe Tanga care sta., pronumele a putut usor exprima si
alte pozitii, derivate din cea spatiala.
Data fiind insusirea sa de instrument al ratiunii, pronumele,
prin prezenta sa acolo unde intelesul logic nu -1 cere, aduce o nota
de intelectualitate.
PRONUMELE PERSONAL

Arata persoana care vorbeste, deci care se is ca punct deplecare intr'o orientare spatiala, persoana cu care vorbeste persoana

luata ca punct de plecare i persoana Indepartata de primele

dotal. Pronumele care tine locul numelui persoanei luate ca punct
de plecare este pronume personal de persoana I: eu, noi. Pronumele
care tine locul numelui fiintei sau lucrului deci obiectului individualizat, persoanei cu care este in legatura, cu care vorbeste persoana I, este pronume de persoana II: tu, voi. Pronumele

tin'and locul numelui egal depar-tat de persoana I si de II, e

pronume personal de persoana III: el, eq, ei, ele.
Stilistica pronumelui personal. Intrebuintarile mentionate
mai sus ale pronumelui personal sunt cele logice. Cu alte cuvinte,
pronumele personal serve,ste sa ne arate spatial persoana care vorbeste si celelalte doua persoane: una cu care vorbeste si alta, Indepartata, despre care se vorbeste. Nu intotdeauna insa pronumele
personal este cerut de Inteles, fiindca, adeseori, verbul singur este

deajuns ca sa ne arate persoana care savarseste miscarea. Prezenta sau lipsa pronumelui personal nu este insa fara rasunet
pentru simtirea noastra. M. Eminescu, in Scrisoarea 1, zice:
Gond cu gene .obosite seara suflu'n lumcinare,
Doar ceasornicul urmeadi lungs timpului ctirare.

www.dacoromanica.ro

53

Ctici perdelele'ntr'o parte cand le dai $i, in odae,

Luna varsti peste toate voluptuoasa ei vtipae,
Ea din noaptea amintvrii o vecie 'ntreagti scoate
De dureri, pe care insti le simtim ca'nvis pe toate.

Predicate le suflu, dai, simtim n'au subiecte exprimate. Subiectele n'ar fi putut fi In aceste cazuri decht pronume personale.

Ele lipsesc. Dac'ar, fi exprimate, ele ar schimba InfAtiarea de

vis a preziei, aducAnd preciziuni pe care poetul nici nu le-a gAndit.

Inteadefar, data poetul ar fi zis: cad eu suflu... dacti tu to dai...

noi le simtim,, ar Insemna a este vorba de persoane bine determinate, care iau parte la discutie. Persoand determinate a acestor
predicate nu este decdt cea a verbului suflu, adicd eu poetul, celelalte sunt nehotarite: (deli ar putea fi exprimate prin pronume
personale de persoana II singulars i I plurald) le dai (tu) =cineva,
oricine; le simtim (noi)=toti muritorii, nu numai eu .51 tu, persoane determinate. Asa dar, prezenta pronumelor personale nu e
cerutd aoolo unde persoanele sunt nedeterminate, in idei gene,
rale. Poetul exprimd Insd pronumele personal acolo unde se cere o

determinare, in vederea unei opozigi: Mereu va plange apa, noi

vom dormi mereu (0, mama!). Propozitiunea a doua e o adversativd: noi insti vom dormi mereu. Aceea4i deosebire o vedem in
strofa urmAtome, din poezia 0, reimiti!
0 ramtii, rcimtli la mine!
Te iubesc atcit de molt!
Ale tale daruri toate
Numai eu $tiu sa le-ascult.

DacA poetul ar fi spus: Eu to iubesc attit de molt, ne-am fi

asteptat la un iar tu, in once caz la o opozitie cu o alts persona.
In ultimul vers opozitia este subInteleasA: $i nimeni altcineva.
Tot asa I. Creangd In Amintiri...:
cand deodatti numai ia,cti
vedem in prund cativa oameni claie peste gramadti $i unul din
ei mugind puternic. Ce sa fie acolo, ziceau oameni'4 alergeind care
de care din toate partite. Autorul stdrue asupra actiunii vedem, nu
asupra persoanei verbului in legaturd cu altele. De aci lipsa pronumelui personal 710i.

Asa dar, lipsa pronumelui personal nu aduce dupd sine a

lipsa de intelegere a textului, prezenta sa aduce ins o schimbare a ideilor asupra cdrora se oprete interesul nostru, o inteleetualizare a tor.
La I. Creangd, In Ivan Turbined, intalnird Boierul, in sgo-

www.dacoromanica.ro

54
motul ista se scoald $i el $i intreabd, iar mai departe: In vorbele
aceste, numai iacd ce se infdti$eazd $i Ivan inaintea boeruluii.
Prima frazd ar fi putut avea forma pe care o are a doua, fard sa
se schimbe ideia. Intr'adevdr, Creanga ar fi putut zice: In sgomotid ista se scoald $1boeritt$iintreabei, intelesul ar fi fost acelasi:
added se scoald si boerul, nu numai ceilalti despre care a fost
vorba inainte. Exprimarea subiectului la inc,eputul propozitiunii
si repetarea lui printr'un pronume personal dupd, verb este un
procecleu stilistic al sintaxei, creiat cu scopul de a pune intr'o cat
mai vie lumina, subiectul propozitiunii sau frazei. Intre prima frazd
si ,cea de a doua, deosebirea constd in aceea ca, in prima se stdrue
mult asupra numelui boerul", pe cand Ivan" e mai usor trecut
cu vederea.

Staruinta asupra persoanci sau persoanelor dintr'o fraza,

motiv stilistic de exprimarea pronumelor personale, se poate face
in felurite imprejurdri:
a) in imprejurdri solemne: Noi, Primarul Comunei Addncata,
vdzdnd..., am hotdrit.... Tn, cel mai lacom, dintre Regi Ai umillt
popoare intregi (Zobail).

b) in rugdciunile noastre: Auzi-md, Tn Doamne.

.c) in vorbire familiard: Ascultd, Tu.
(1) in modestie: Am vorbit si not a$O...

G. Cosbuc, in Fata Morarului, se exprima astfel: 0, stinge-te lamPd, te stinge. In primul caz, reflexive te este la locul
obisnuit. In al doilea caz, el este in locul pe care-1 ocupd cand autorul miscArii exprimate de verb nu este acelasi cu subiectul, nu
mai este deci reflexiv. Asa dar, numai pozitia propozitiunii ne face
sa stim ca pronumele te din te tinge este reflexiv. Versul imbraca
tonalitatea afectivd pe care o au expresiile asemandtoare din poezia
populard: $i te du, te du mereu in be de du-te. La I. Neculce citim:

Deci vazdndu-1 pe Constantin Vodd cd au imbrdeat caftan".

Logic, expresia ar fi fost corectd si fard pronumele-/, adied vdzand pe C. V. di..., repetarea ideii exprimate de substantivul pro-

priu prin pronumele personal nu face dead, sd starue si mai mult

asupra acestui nume.

Pronumele personal de persoana II si III, la singular si

plural, este inlocuit prin Dumneata, Duinneavoastra, Duninealui,
Dumnealor, pentru a exprima sentimentul de consideratie pe care -1
avem fatd de o persoand. Si aceste forme insd, tocite din pricina
indelungei for intrebuintdri, sunt inlocuite prin formele etimo-

www.dacoromanica.ro

55,

logice: Domnia Ta, Domnia Sa, Domnia Voastrti, Domniile Lor,

tocmai spre a arAta mai puternic simtdmantul de respect. La persoana III singular se Intrebuinteazd deasemenea pronumele ddnsul,
tot pentru a exprima simtdmantul de respect. In limba poporului,
femeile, and vorbesc de sotul lor, spun: dansul, spre a exprima
deasemenea simtilmantul for de respect.
Am spus la inceput caJ pronumele, exprimand raporturi spaVale si temporale, e un instrument al ratiunii noastre. Astfel fiind,
pronumele personal mai ales, acolo unde este intrebuintat, stdrue
asupra ideilor logice exprimate de propozitiune. In exemplul: eu
unul nu ma amestec, unul a intArit ideia de opozitie spatiald exprimatd de pronumele eu: eu singur In opozitie icu multimea.
Pronumele de inta,rire insumi, insami,insuti, lust-1ft,
insu$i,

insdui,inuine, insene, fouled, insevc1,Insisi, insoi,

au tot o valoare stilistic,. Ele se Intrebuinteazd spre a atrage atentia asupra unui nume. Tonalitatea expresiei in care be gdsim
este Intelectuald. La cronicari IntAlnim forma primard, ins, din
Care s'au desvoltat, mai tarziu, atat formele enumerate mai sus,
cat si pronumele de polite ddnsul. Astfel: si l-au rtizbit pre insut
$i toad' oastea lui (Gr. Ureche, Letop. Razboiul Radului Voda cu a
lui Basarabd Voda). Cronicarul vrea sd, spundl" ca, 1 -a bAtut si pe el

i toatA oastea lui. Forma insul, de-o vom intrebuinta astazi, va

da expresiei noastre un aspect bdtranesc. In Psaltirea... Mitr. Dogoftei intalnim chiar form's, ddnsul: Cu nediajde dare dtlnsu tot
omul (Ps. 39). Pronumele de intdrire, Mud expresiei o tonalitateintelectuald, nu se va IntAlni in limba afectiva, a poeziei. i dacA
totusi 11 intalnim adesea In poezie, expresia respectivd este o incursiune intelectuald In lumea simtdmintelor. Fiind o expresie intelectuald, nu o vom Intalni In vorbirea obisnuitA. In limba poporului nu se aude aproape de loc. Tar tdranul care va spune eu
insumi va da o notes de dkstinctie intelectuald vorbirii sale. In
locul pronumelui de identitate, poporul IntrebuinteazA adverbul
chiar.
PRONUMELE POSESIV

Tine locul unui nume care este posesorul unui lucru sau al
unei fiinte. A cui este cartea de aici? Este a lui. Forma a Ni inlocueste un nume propriu: cartea este a lui lonescu. Ce va fao
copiii? Ai mei sent stittito$i. Pronumele ai mei tine local si al
posesorului (eu Ionescu, Popescu etc.) i al substantivului pose-

www.dacoromanica.ro

56
siune (copii). Sunt insd cazuri cand numele care arata obiectul
posesiunii este exprimat: Cartea este a mea; in acest caz, pronumele posesiv a mea tine numai local numelui posesorului. El
este In ac.elas timp si adjectiv pe langd substantivul cartea. Astfel Incat pronumele posesiv este si pronume si adjectiv. Este un
pronume adjectival. $d, de$tepteindu-se dimineata,, au spus visul
argatilar sai. (I. Neculce, 0 seams de cuvinte).

Stilistica pronumelui posesiv. Am citat fraza de mai sus

din I. Neculce, in care intalnim pronumele stii, care arata ca argatii erau ai lui Petre Rams. Mai departe intalnim: i, cand au
purces de acolo, argatii lul i-au zis. Asa dar, pentru a,ceeasi idee,
intalnim doud forme: sai $i lui. Care-i pricina schimbdrii? Pentru a
riispunde c.0 temei, trebue sa ne amintim ca pronumele sau este
de origine adjectivald: suns, sua, suum, pe cand lui este de origin/
substantivara: Otis. Un adjectiv exprimd o Insusire a unei fiinte

sau a unui lucru, un substantiv este numele unei fiinte sau al

unui lucru. Asa dar, deosebirea stilistica intre sal i lui este aceea
dintre un adjectiv si un substantiv. Pronumele lul este un posesiv
mult mai expresiv deck pronumele sau. Astfel se explicd dece lui
este intrebuin%at mult mai mult deck pronumele sau, In limbs, popular/ si familiark iubitoare de expresii tari. Limba culta, intrebuinteaza mai mull, pronumele posesiv al sau, a sa, etc. De ad se
nasc confuzii cand sunt doud subiecte in propozitiune. Pentru a
se Inlatura confuzia, ar trebui urmat procedeul limbii latine care

intrebuinta pronumele posesiv sues, cand persoana posesoare

era subiectul propozitiunii, iar cand persoana posesoare nu era
subiectul propozitiunii, se intrebuinta genetivul dela demonstrativele is $i ille; eius $i illius, rom: lui.
0 dovadd de puterea expresiva, a posesivului lui fats de posesivul sau o intalnim la M Eminescu, in poezia Ca lin:
Gond 1-aude, numai dansul iii ?tia inima lui,
Caci copilul cu bobocli era chiar copilul lui. `

Fiind un singur subiect, pronumele sau ar fi fost foarte

corect intrebuintat. Poetul a preferat pronumele lui, pentru forty
sa expresiva. Tot astfel in versul:
El din patu-i o ridica $i pe pieptul lui $i-a pune.

In acest caz pronumele sau ar fi fost si corect $i potrivit

ritmului. Lui a fost insa, mai expresiv.

www.dacoromanica.ro

57
Tot din motive de ordin expresiv, este inlocuit pronumele
posesiv i prin dativul pronumelui personal:

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi patul

In loc de:
Dulce netezind patul meu.

(M. Eminescu, Floare albastra).

(Intrebuintam termenul de pronume posesiv chiar cand pronumele este Intrebuintat In functie adjectivala, adica pentru ca,zurile and e adjectiv posesiv).
Prin forma netezindu-mi, poetul a exprimat doua, idei: a
aratat el cui era patul si pentru tine, In interesul cui, de dragul
cui se facea netezirea. Tot astfel in: la-ti patul tau si umb14, ti
exprima i posesiune, fiindca is -ti patul ar fi aratat ea patul esteal tau. S'a simtit ins nevoie de a se exprima tare si posesorul;
de aci repetarea ideii de posesiune prin pronumele tau. Obisnuit
se intrebuinteaza si azi expresii ca: Mi-am fdcut lucrul meu ci am
plecat, In be de: mi-am faeut lucrul $i am plecat:
Am spus Insa, la Inceput, ca pronumele este unitatea sta-

tica a sistemului limbii care exprima raporturi de spatiu Intre

numele pe care le Inlocueste, deci raporturi rationale. Afirmatia
noastra, este Intarita si de pronumele posesiv. Inteadevar, and
spunem: mi-am vcindut hainele mele, repetam ideia de posesie nu

din motive afective, cum cred unii gramatici, ci din motive de

ordin rational: se pune mai mult In lumina ideia de opozitie a
cloud pozitii spatiale: nu ale tale de acolo, ci ale mele de aici.

Dad, repetarea ideii de posesie, prin intrebuintarea pronumelui posesiv acolo unde nu este cerut de Intelesul logic, aduce o
precizare a raportului logic Intre notiuni, suprimaTea sa din locurile In care este cerut de logica, duce la tonalizarea afectiva a
expresiei. Astfel cuvantul mama, tata, se Intrebuinteafa Ma adjectivul posesiv, In expresii ca: a venit mama, a venit tata etc.; In
acest caz, aceste substantive au, aproape, valoarea unor nume
proprii, deci se impun afectivitatii si consideratiei noastre ca niste
nume proprii; asa dar, n'a mai fost nevoe de exprimarea pronumelui posesiv. Tot astfel ai mei=rudele mele.
Pronumele posesiv se aseaza In urma substantivului, cand
este In functie adjectivala. Asezarea lui Inaintea substantivului,
ca orice schimbare topica, atrage atentia asupra primului nume,
deci asupra ideii de posesie.

www.dacoromanica.ro

58
PRONUMELE DEMONSTRATI V

Tine locul unui nume, ardtand, In acelas timp, dad, fiinta

sau lucrul pe care-1 aratd este aproape sau departe de subiectul
vorbitor. *Jar din Moldoveni avea pre Sandul Sturza Hatman.
Acesta indemna pre Grigori Voda la luat (I. Neculce, op. c.). Pronumele acesta tine locul numelui Sandul Sturza Hatman, ardtand
In acelasi timp ca e aproape de vorbitor, Rind& a mai fost vorba
de el. Uite cele dodo carp. Aceasta e nu roman, aceea o istorie a
Romanilor. Aceasta tine locul cartii, ardtand ca e aproape de vorbitor, aceea indeplineste acelasi rol, ardtand ca a doua carte e mai
departe de vorbitor. Chad insoteste un substantiv, demonstrativul
Indeplineste functia de adjectiv. Acest om e prietenul meu. In
aceasta propozitiune, acest este un pronume adjectival sau un adjectiv demonstrativ.

Stilistica pronumelui demonstrativ. Forma populard a pronumelui demonstrativ: cista, in loc de acesta, se Intrebuintead, In

limba vorbitd. Intrebuintarea lui acesta in vorbire este un procedeu stilistic, avand de stop sa dea o nota de distinctie vorbitorului.
Pronumele demonstrativ, In functie pronominald sau adjec-

tivald, exprima, ca si persona1u1 si posesivul, raporturi spatiale.

Astfel ca ceeace s'a spus la stilistica acelor pronume are valoare
i

pentru pronumele demonstrativ.I. Neculce zice: Ce sa ma-

zile$ti Maria Ta pre testa Domn $i sa poronce$ti la Cara sa -$i a-

leaga ei pre tine le va place Domn". In be de acest vedem Intrebuintatd forma arhaicd acesta, care are o altd, tonalitate afectivd. Mentiondm si acest fapt gramatical, desi el apartine stilisticei morfologiei. Tot la I. Neculce citim: *57 a$a cu nzeeoug
au scris la Poarta ca sad deie vole sa se faca a se ajunge etc
Moscalii... Deci vezirul... datu-i-au $i acea vole. Astdzi spunem:
i-a dat vole. Prin demonstrativul acea, substantivul vole capdtd
parcd un articol care-1 fixeazd mai bine In spatiu, it determind
mai bine.
Acelasi lucru it vedem si la Gr. Ureche: Pentru domnia acestui Despot Voda letopisetul test moldovenesc foarte pre scull
scrie (Letop. Pentru acest Despot Voda...). In .capitolul precedent
fusese.vorba de Despot Vodd. Cronicarul vrea sa starue asupra numelui Despot VOA. A Intrebuintat demonstrativul acestui. Logic,
n'ar mai fi fost nevoe de demonstrativ, Mudd, s'ar fi.Inteles ca

www.dacoromanica.ro

59

nu poate fi vorba decAt de acelasi Despot VodA. Aoelasi lucru s'a

petrecut In propozitiunea de mai sus si cu demonstrativul test.

In funotie adjectivalk demonstrativul poate fi pus Inaintea numelui: acest om sau dupg, nume: omut acesta. Looul sau fiind, de
obiceiu, Inaintea numelui, and fl ga,sim asezat dupA nume, ne
dam seama Oa se stArue asupra idedi spatiale a expresiei, astfel
ca expresia este $i mai logica decat cea obipuitA.
PRONUMELE RELATIV

Tine locul unui nume despre care a mai fost vorba, Maud
In acelasi timp legAtura Intre numele pe care -1 Inlocueste $i verbul

propozitiunii urmAtoare. Cartea pe care o vezi este a mea. La

steaua care a rtistirit. Pronumele care tine locul substantivului
steaua, stabilind In acelasi timp $i legAtura relatia Intre substantiv $i predicatul a rostirit. Limba romaneascA IntrebuinteazA
cloud, forme .de relative: care $i ce. Apoi se Intalnesc $i formele:
carele, cele ce. Au $i inceput a face mestectituri $i :turburtiri In
oardele cele ce sant supt ascultarea Moscului, ce sant la Cazan $i
la Astrahan. (I. Neculce, op. c.).

Stilistica pronumelui relativ. In liraba vorbitA azi se Intrebuinteag foarte mult pronumele relativ care. In exemplul de
mai sus, luat din I. Neculce, se vede cA, pentru Inlocuirea aceluiasi
substantiv, cronicarul IntrebuinteazI data pronumele cele ce $i a
doua oar pronumele ce. Motivul n'a fost decAt stilistic. In primul
caz, relativul este Insotit de articolul adjectival. Se insist mai
mult asupra ideii exprimate de substantivul oardele.
Inlocuirea pronumelui care prin pronumele ce este mai ales
predilectia poetilor. Pronumele ce, fiind constituit dintr'o singurA

silabg, se potriveste mai usor la inlAdierea ritmului. Pe MO

aceasta, ce este $i mai putin expresiv decAt care. Care se Intrebuinteafa pe langa nume de lucruri $i de fiinte, pe cAnd ce numai
pe langI nume de lucruri. Aceasta este astAzi regula majoritAtii.
Cu toate acestea, pronumele ce este aproape exclusiv Intrebuintat
In poezie pe langg, nume de lucruri i, adesea, i pe langg, nume
de fiinte. Nedeterminarea c.ontinutului sau intelectual Ii face propriu pentru atmosfera de basm a poeziei.
I. Neculoe IntrebuinteazA pe ce $i cand este vorba de fiinte.
Astfel In acest pasagiu: Atunce, la acea vreme, toata Europa se

www.dacoromanica.ro

80

turburase cu osti, de au umblat c&tiva ani aceste obi ce mai sus

s'au serfs", In loc de: despre care.... Iar In alt loc spune: ,,,57-1 intreba pe tine va socoti din boerii Moldovei ce stint pribegi". Tata
dar cum limba poeziei se identifica, in acest punct, cu limba cronicarului.
Autorii vechi intrebuintena forma articulate a pronumelui

care. Astfel I. Neculce se exprima intr'un be al operei sale:

Au zis. ceitre vezirul ca au stricat-o domnul carele este acum domn
intr'insa". Astazi nu se mai intrebuinteaza aceastil forma. Cand o
auzim totus, ea trezeste In sufletul nostru o nuanta de solemnitate,
simplitate, respect. Astfel in Rugticiunea Domneascti: Taal
nostru carele esti in Ceruri". Dacd, am spune: care e$ti in ceruri,
parch', am stirbi ceva din maretia rugaciunii.
In Colectia de poezii populare G. Dem. Theod. Intalnim: Sa
ma due la draga mea II Care ma iubeam cu ea II Din copiltiria
meat, in be de: Cu care ma iubeam. Este tot o foritula
Inteadevar, data versul ar fi Inceput prin pronumele care la cazul

prepozitional, mandra, in propozitiune, ar fi ocupat un rol secundar. Poetul popular insA, a inceput versul prin nominativul
pronumelui care, ca si cum el ar fi subiect, clandu-i astfel insemnatatea unui subject. Mai tarziu revine Insa, facandu-ne sa vedem
adevarata idee. Inteadevdr, intelesul versurilor este: Sti ma duc la
mondra aceea a mea (o astfel de mamba) cu care ma iubeam din
copilarie i nu: sa ma duc la mondra mea ell, care ma iubeam
cu ea.

Mitrop. Dosoftei, in prefata Psaltirei in versuri, prefata

scrisa in proza, deci neslipusa constrangerilor ritmului, intrebuinteath, dupa nume de fiinte, tend relativul care, cand relativul ce:
Va sa zicti ca bisiarica cea din limbi, caria era stearpti de darul
lui Dumnezeu,
le-am scris pentru cetitoriul iubit, ce va avea

ostirdie a cerca... $i: Atunci mi-au scris sfintia sa tizulu /mien,

carele acme iaste in locul ptirintelui Nectarie Kyr Dosoftei. Este
lImurita, deosebirea dintre relativele ce, cari, carele in aceste randuri. Inteadevar, relativul ce, prin constitutia sa fonetica si origina sa etimologica, este potrivit pentru numele nedeterminat
cetitoriul iubit (nu stim care, ci un cititor oarecare, oricine-o fi
el); caria se referA la besiarica, precis determinatA, asupra careia
autorul voeste sa startle; far relativul carele =el care, same si
mai mult asupra numelui. Asa dar, limba poeziei care intrebuinteaza mai mult relativul ce nu este alta decat limba obisnuitA a.
secolului XVII. Carele nu se mai Intrebuinteaz6 decat in formule

www.dacoromanica.ro

61

bisericesti. Si totusi el ne trezeste In suflet ecoul expresiilor batranesti, data -1 Intrebuintam in vorbirea obisnuitd.
Tot In limba sec. XVII si XVIII gasim acuzativul relativului care si cu si fara prepozitia pe. Astfel: sa rascumpere cetatile care le luase paganii (Gr. Ureche, Letop. Cand au Nat L5tefan
.. au fost si Basaraba Voda..., pre carele toti
Voila Chilia)..
.domnii de primprejur it cuvanta de rtiu. Se vede lamurit deosebirea dintre ;cele doua expresii: In prima, ioonfuzia Intre care subject si care object este evitata de acuzativul le; in a doua ex-

presie Insa, autorul a voit sa insiste asupra relativuhi; de aci

prepozitia pe si articolul relativului, astfel a, in ac.easta fraza,
Bilsdraba Voda este numit de trei ori: 1) pre care 2) -le, 3) il.
Astazi, in vorbirea obisnuitd, se Intrebuinteaza acuzativul relativului care fara prepozitie. Este incorect insa in limbo, culla,
intelectuald, rationale, care exprima cat mai complet miscarile
sufletesti, deci prin raporturi logice cat mai limpezi, explicite,
nu implicite
PRONUMELE INTREBATOR

Tine locul unui nume despre care se intreaba ceva. Ele sunt:

tine, care, ce. Cine a venit?=Care fiinta, cum se numeste persoana care a venit. Ce faci?=Cum se numeste lucrul pe care-1 fad.
Care-i acolo? in be de cine-i acolo. Pronumele tine tine locul unui
substantiv, nume de fiinta: Doamne, 'ntr'al tau munte cine sa se

sue (Mitr. Dosoftei, Psalt. 23), adica ce fiinta, care om, cum e
numele lui. Pronumele ce tine locul unui nume de luau: Ce-ti
fu mare, de mergi inspaimata? (Ibid. 113) =ce lucru, ce pricina,
cum se numeste pricina care te-a facut
In expresiile de mai
sus cine si ce in locul unor nume, sunt pronume. In expresia:
Cine-i imparatul de vine cu slava? (Ibid. 23). pronumele cine
este tot pronume. Am putea spune insa: Care imparat a venit?,
In cazul acesta pronumele care este in functie adjectivald. Tot w,
si ce: Ce faci? dar si: Ce lucru faci? Ce vuete si ce viers de alaute
se auzeau ieri? (M. Sadoveanu, ,51 oimii, IV, 1).

Stilistica pronumelui intrebator. Pronumele cine tine locul

unui nume de fiinta, pronumele ce tine locul unui nume de lucru.
Care, dupe cum am vazut, este relativ. Intrebuintand pe care In

loc de cine, dam aspunsului pe care-1 asteptdm la intrebarea

www.dacoromanica.ro

62
noastrh o not de siguranth. Chnd Intrebam cine-i acolo ?, arathm,.

prin lntrebuintarea pronumelui cine, a nu $tim care va fi flspunsul. Dad, Intrebilm Ins/ care-i acolo, Intrebarea noastrh, prin
prezenta pronumelui care, lash parch sa, se Inteleagh ca oarecum
cam $tim noi dine poate fi. Pronumele Intrebhtoare pot fi Inlocuite
cu adverbe, locutii adverbiale $i alte expresii. Unde e Stefan-alMariei? (Ibidem, VII, 1)=In ce loc... Cum au sti ne ajwngti? (Ibid.
V, 4), In ce chip... Pe uncle ai venit?=pe care drum, etc. Se vede
u$or ca adverbele, fiind vorbe ce lhmuresc pe verb, deci, de cele
mai multe ori, aduca,ncl preaiziuni spatial-temporale, rationale,
nu au, pentru noi, valoarea afectiva, pe care o au numele de fiinte
sau de lucruri. Astfel intre: cand ai venit $i in ce vreme ai veldt
expresia a doua este mai bogath in continut afectiv, datorith substantivului vreme. Tot a$a expresia: in ce chip ai isbutit? are o
tonalitate afectiva, mai mare, datorith substantivului chip, decht
expresia: cum ai isbutit?
PRONUMELE NEHOTARIT

Tine locul unui nume, aratand ca persoana al chilli nume-I

Inlocue$te este nehotarItA, nedeterminath. A venit cineva=a venit
un om, o persoang, dar nu se stie tine este, cum fl chiamh. Dimpotrivh child spunem: a venit el, pronumele el tine locul unui nume

determinat, aratand o persoanh, precish, despre care a mai fast

vorba. Pronume nehothrite sunt: cineva, oarecare, oarecine, vreunul, vreo, fiecare, necine, fiece, oricare, orice,vreum,vreo, vreunii,
vreunele, niscaiva, altul, alta, altii, altele, cutare, tot, toata,
anumit, anumita, anumiti, anumite, niate... Set nu-1 parasca
cineva... (I. Neculce). Pronumele nehothrIte pot fi lntrebuintate $i

in functie pronominalh: A venit cineva la mike $i In functie adjectivalh: A venit un om la mine. Val santeti urmasii Roma?
Niste raj si niste fameni! (M. Eminescu, Scris. III). Si cat de viu
s'aprinde el II In orisicare searti (Idem, Luceafarut). Si din adtinc
necunoscut 11 Un mandru tan& creste (Ibidem).
Stilistica pronumelui nehot5rit.

S'ar phrea ca multe din

pronumele enumerate mai sus sunt sinonime. $i totu$i fiecare

dintre ele are o nuanth deosebith. Astfel: cineva, oarecine, careva,
oarecare, unul, vreunu4, cutare arata, In fond acela$i lucru: o fiinta
nedeterminata. Cineva Insemneaza, inteadevar: o fiinta necuno-

www.dacoromanica.ro

63
scuts, nedeterminatti. Dar careva, prin inplesul relativ al lui care,
ne trezeste In minte ideia unei fiinte dintr'un grup stiut sau banuit de noi. Sa luam urmatorul caz: A venit cineva la mine. Sa
inlocuim, pe rand, pronumele cine prin celelalte. Vom avea: A

venit unul la mine=unul din cei pe care-i cunosc. A venit un

oareeare la mine=un ins din multimea large, un ins comun, nu
distins. Nici nu putem spune: A venit careva sau vreunul la mine,
aceste pronume fi_ind mai ales intrebuintate in propozitiuni negative: Sci nu vie.careva. Nu era vreo scofald. Se pare a numai
cineva arata o flint/ nedeterminata, fara sa ne trezeasca In minte
ideia unei multimi din care face parte sau la care se refers, pe
nand toate celelalte pronume exprima ideia unei fiinte nedetermi-

nate proectate pe ideia unei multimi, de multe on tot atat de

nedeterminata si ea.

G. Ureche spune: Cine cum au putut (Letop. Razboiul lui

Stefan Vodti cu Albert...), In loc. de fiecare cum a putut. Se vede
famurit progresul Mout de limbs in puterea de a exprima precis
raporturi logice. Exemplul ne arata deasemenea limpede ca fiecare
se refers la un nedeterminat dinteo multime determinate. Ace lasi

cronicar spune: $i de aci i-au slobozit cine-$i pre la casa Sa

(Ibid.)=pe fiecare la casa sa. Ooarecare apare la Gr. Ureche articulat: Ridicatu-s'au un Stefan oarecarele (Letop. De un Stefan
Vodd... valeat. 7074) Tot la el citim: Si cu multe daruri capetele,
tine era, le-au &That (Letop. Cand s'au gdtit Stefan Vodei cu
oaste sa iasti impotriva Turcilor)=oricine erau ei. Asa dar, la Gr.
Ureche tine Indeplinea o multime de functiuni pe rare azi le impline,sc atatea, alte pronume. Inmultirea acestor pronume este in
fond inmultirea expresiilor logice. Intrebuincand pe cine in locul
altor pronume nehotarite, vom da expresiei noastre mai puting,
preciziune logics si deci mai multa nedeterminare.
NUMERALUL

Este unitatea din statica limbii care exprima cantitatea lucrurilor sau fiintelor, precum si ordinea for spatiala sau temporala.
Masurand deci cantitati, spatiu si timp, numeralul este poate uni-

tatea limbii cea mai lipsita de tonalitate afectiva. Astfel child

spunem: am cinci mere, cuvantul cinci ne arata cantitatea merelor, Mfa sa ne minte simtirea noastra.
Ca si adjectivele, numerele se pun pe langa nume de fiinte

www.dacoromanica.ro

64

sau de lucruri, dar pe cand adjectivele arata insusirile numelor

pe langa care sunt puse cu speciala privire la afectivitatea, noastra, numeralele exprima ideile reci de cantitate, timp, spatiu.
Astfel numeralele cardinale arata cede fiinte sau lucruri' exe-

cuta sau sufera miscarea unui verb: au venit cinci oameni; am

cloud carti. Ordinalele arata ordinea in timp si spatiu a fiintelor
si lucrurilor: Intaiul om a fost Adam; a venit al treilea. Distributivele arata Impartirea cantitatii unui grup de fiinte sau de
lucruri: au venit cede doi, stau in remduri elite trei. Multiplicativele exprima ideia de inmultire, deci de marire a cantitatii: vei
avea un ct4tig imptitrit, coala e indoita, adica castigul tau va fi
de 4 on mai mare, etc. Adverbialele grata de Cate on s'a repetat
miscarea unui verb, mascara deci cantitatea verbului. Numeralele
substantive arata o unitate numerica Intrebuintata ca substantkv:
cincime, zecime, optime, doime, etc. Cele nehotarite exprima o can-

titate nedeterminata at:at de precis, cum este in celelalte cazuri:

multi, toti, putini, etc.; toate aceste numerale arata o cantitate de

fiinte, dar nu atat de exact masurata ca in cazul: cinci, opt,

zece, etc.

Stilistica numeralelor. Numeralele, dupa cum am spus, fiind

niste adjective ale masuratorii cantitatii timpului, spatiului, vor
avea o stilistica asemanatoare cu a adjectivelor. Astfel, un procedeu de exprimare a afectkvitAtii noastre cu ajutorul unui nu-

meral este substantivarea numeralului: Cati oameni sunteti?

Cinci. In acest caz cinci este substantiv si are o forta expresiva
mult mai mare decat data am zice cinci oameni. Am aratat prin
aceasta interesul, impresia afectiva pe care o exercitA asupra
noastra numeralul, deaceea 1-am substantivat. Fie si cazul: douti
mii lei in loc de doua mii de lei. Suprimarea prepozitiei de face
ca expresia sa imbrace un caracter telegrafic.
Adeseori, in vorbirea de astazi, In locul numeralului ordinal
se Intrebuinteaza eel cardinal. Astfel, In loc de premiul al doilea,
se zice premiul doi. Tot asa, in loc de trimestrul al doilea se zice
trimestrul doi, etc. Expresia aceasta, incorecta din punct de vedere logic,
fiindca In, acest inteles ar Insemna ca e un trimestru
dublu, mai usoara de pronuntat, fiindca e mai scurta, trezeste
In sufletul nostru tonalitatea afectiva a numerelor cardinale,
reci, intelectuale.
Dintre numerale, cele ordinate sunt acelea care pot mai ales
exprima tonalitati afective. Astfel nu zicem calitatea una, mana

www.dacoromanica.ro

65

una, premiul unu, ci prima calitate, mom, intdia, premiul inteliu.

0 ordine spatial-temporala trezeste i o ordine afectiva.
Deaceea, Inlocuirea ordinalelor prin cardinale duce la inghetarea expresiei din punct de vedere afectiv.
Sunt Ina situatii in viata noastra afectiva cAnd preciziunea
matematica a numeralelor cardinale ar aduce lumini rationale ce
ar schimba starea noastra sufleteasca. Spre a se impiedica aceste
Incalcari ale ratiunii Intr'o dispozitie afectiva a sufletului nostru,
sistemul limbii a creiat expresiile de aproximatie numeric. Astfel,
in loc sa spunem exact: erau sapte sute, adesea zicem: erau ca la
sapte sute, erau vreo capte sute sei tot fi fost vreo sapte sute, se
apropiau de sapte sute, erau -pegte ?apte sute, erau in jurul cifrei

de sapte sute, erau cam capte sute. Ne dam cu totii seama de

nuantele deosebite afective pe care le exprima aproximatiile de
mai sus si de deosebirea dintre ele i cifral exacta de: $apte sute.
M. Eminescu, pe de alta parte, spune: Porni Luceafdrul II Cresteau
in eel' a lui aripe II $i zeci de mii de ani treceau II In tot atatea ctipe.
Ce s'ar fi intamplat data, In lot de zeci de mid, de ani, Eminescu ar

fi zis 42000 de ani trecurd? S'ar fi dus tot farmecul strofei, toata
atmosfera de balm si nedeterminare. Este si acesta un procedeu
de aproximatie, mai bogat fireste in expresivitate afectiva cleat
eel de sus. In ordinea puterii for expresive: 1) ?apte sute=cifa
exacta, afectivitate zero; 2) ca la, vreo, peste, etc., sapte sate=
afectivitatea apare micsorand precizia logica; 3) sute erau=logica
aproape zero, afectivitatea a crescut la maximum.
Pentru a arata ca doua fiinte sau doua lucruri sunt intotdeauna Impreunk s'a creiat termenul de pereche. Astfel se zice:
o pereche de ochelari sau: am angajat o pereche (=sot i sotie).
Substantivul pereche In fond este un numeral. El este plin de
expresivitate afectiva. Inteadevar, data spunem: mi-am cumparat
o pereche de ochelari si nu: mi-am cumpdrat doi ochelari, o facem
spre a arata ca, suntem Impresionati de faptul ca cei. 2 ochelari
. sunt mereu Impreuna si mereu egali. IL denumim deci cu numele

dat de simtirea noastra, nu cu acela al ratiunii noastre si care

ar fi: doi ochelari.

Dupa cum la adjective, pentru a exprimai o calitate Intr'un

grad malt, se intrebuinteaza articolul eel, cea, tot astfel se procedeaza si la numerale. Astfel se zice: era intdiul la invataturd, dar

si cel dintdi. Expresia a doua e mult mai bogata, in continut

afectiv, dat fiind ca ne atrage atentia, ne trezeste interesul asupra

calitatii lui de a fi eel dintai.

5

www.dacoromanica.ro

66

Am vdzut cum I. H. Radulescu, spre a ardtA o calitate Intr'un chip puternic, repeat adjectivul, intercaland c.onjunctia $i:
lungd $i lungd.... Ace lasi lucru it vedem si la numeralele adverbiale : Intai $i intai, mai intdi $i mai intdi, sunt expresii 'nearcate afectiv, Med niciun folos din punct de vedere logic. Rostul
acestei bogatii a for nu este decat acela de a insista, de a trezi
atentia, interesul, deci afectivitatea noastra, In legatura cu ceva.
Tot afectivitatea noastra a facut ca, atunci cand e vorba de
zilele lunii, In be sa se spuna vnu lanuarie, dupa cum se spune
pentru celelalte zile, doua, trei, patru, etc., Ianuarie se zice
intdi lanuarie. Inteadevg,r, prima zi a lunil s'a Mout mai mult
simtitil de noi si, spre a traduce aceasta atentie deosebita pe care
i-o acorddm, s'a inlocuit numeralul cardinal prin ordinal, care,
asa, cum Il pronuntam astdzi, se confunda cu adverbialul.

VERBUL

Am spus, la inceput,
verbul este o unitate din dinamica
limbii. Daca cercetam bine, vedem chiar ca el singur constitue
partea a doua a limbii, denumita de noi dinamica limbii. Intfadevar, el este voba care exprima ideia de miscue. Dupd," cum
am aratat, ideia de timp si spatiu este implicita in ideia de
miscare. Asa dar, exprimand trilogia ideilor de mi$care, timp,
spatiu, verbul are timpuri, adica are forme care arata data miscarea se petrece in clipa cand vorbim, daca s'a petrecut mai
inainte sau daca se va petrece in viitor. El are si persoane, adica
forme care ne aratd, dara fiinta sau lucrul care savarseste miscarea este aproape sau departe de noi, sau claca nu cumva suntem
noi Insine. Dar, dupd cum am aratat la capitolul pronumelui, ard-

tarea persoanei Insemneaza exprimarea unui raport de spatiu.

Astfel cand spunem: Copilul merge la $coald, verbul merge exprima deodata trei idei: ideia de migare, caci merge, Isi schimba
pozitia in spatiu; ideia de spatiu, cad schimbarea pozitiei Se face
In spatiu; ideia de timp, 616 copilul acum, in clipa de fats, merge
la scoard. Acestea sunt cele trei idei fundamentale pe care be exprima verbul. El mai exprima sl felul cum se savarseste o mis-,
care

modul

si ne area si cate fiinte sau lucruri sdvarsesc

miscarea nuntdrul si daca miscarea este savarsita de subiectul propozitiunii forma activa

sau este suferita, de su-

biectul propozitiunii, forma reflexivd-pasivd.

www.dacoromanica.ro

67

Dar, se pune intrebarea, ce miscare exprima verbele a fi

i a Medea

i a sta i a zacea i a dormi? Fara Indoiala ca

In momentul cand $edent nu fac.em nicio miscare. Dupa cum) nu

facem nicio miscare cand zeicem sau cand dormim. Dar aceste
verbe, avand toate formele verbelor care exprima trilogia ideilor
de timp, spatiu, miscare, sunt concepute, sunt vazute de mintea,

noastra sub forma unei miscari. "Astfel este posibila expresia:

Ce face Gheorghe? Sta. Verbul std este conceput ca hind.
actiunea, miscarea, pe care o face Gheorghe. Acelasi luau s'a petrecut si cu verbul a fi. El exprima, numad existenta lucrurilor
sau a esentelor lucrurilor si fiintelor si a Insusirilor lor, dar,
formulat sub aceleasi forme sub care sunt formulate i celelalte
verbe, verbul a fi ne face iTnpresia ca exprima ideia de miscare.
Deaceea credem a este cu totul potrivita definitia pe care am
dat-o verbului, aceea de vorba care exprimci miscare, cuvant care
implied ideile de timp si spatiu. Acestea sunt rosturile rationale
ale verbului.
Dar verbul nu serveste numai sa exprime concepte ale ra-

tiunii noastre. Inteadevar, sufletul lucreaza Intotdeauna Intreg,

chiar data, in fiecare clipa o alta facultate a sal una din cele
trei: sentiment, vointd, ratiune e mai activa. Astfel ca, pentru
cazurile cand voim sa exprimam data cu activitatea, ratiunii
noastre $i miscarea inimii noastre, verbul trebue sa fie In stare
sa exprime -si aceste atitudini afectivo-volitive. ,Astfel ca verbul
mai exprima si felul cum se Intampla miscarea in raport cu sufletul nostru, adica are moduli. Modul este o forma a verbului
care exprima aprecierea sufletului nostril fata de miscarea exprimath' de verb sau mai bine zis exprima o miscate luata In consideratie de sufletul nostru. Astfel: In propozitia soarele streiluceste, verbul straluceste exprima ideia, de timp, spatiu, miscare,

dar in acelasi timp area si partea sufletulul care e afectata de

miscarea exprimata de verb. In cazui de mai sus, modal indicativ

ne drat ca sufletul nostru nu face dealt sa canstate, sa% is act,

prin ratiune, de faptul ca, soarele straluceste. Daca Insa spunem
Soarele sit streduceased, noul mod. al verbului, noua sal forma, arata

sa simtirea noa,stra e miscata de miscarea exprimata de verb:

dorim ca soarele sa straluceascd. Tot asa Si in cazul de-ar streiluci
soarele, stralucir'ar soarele, forma verbului s'a schimbat nu pen-

truca s'a schimbat ceva in trilogia ideii de miscare, timp, spatiu

pe care o exprima, fiindca, din punct de vedere al miscarii, timpului si spatiului, actiunea exprimata de verb se petrece ca .i In

www.dacoromanica.ro

68
cazul indicativului si subjunctivului, adica timpul e prezent, in
spatiu e tot persoana a treia, miscarea si cu ea Inca data ideia
de spatiu este exprimata. Forma verbului s'a schimbat, in
acest caz, spre a exprima miscarea sufletului nostru in prezenta
miscarii exprimate de verb. Inteadevar, aici nu mai este ratiunea
noastra care sa is act de miscarea exprimata de verb, ca In cazul
indicativului, nici simtamantul nostru de indemn, vointa noastra,
ca in cazul subjunctivului, ci dorinta noastra, inima noastra vorbeste, dorind realizarea miscarii exprimate de verb: e modul optativ. Tot asa si imperativul nu exprima atitudinile sufletului
nostru pe care le exprima indicativul, subjunctivul, optativul, ci
una cu tctul deosebita: dorinta noastra sub forma de porunca ca o miscare sa se Intample.
Dar despre moduri se Val vorbi mai amanuntit in capitolele
desi prin
respective. Ceeace trebue retinut acum este ca verbul,
excelenta instrumental ratiunii, devreme ce poate exprima prin-

tr'o singurd forma cel putin o trilogie de idei rationale, (in fond
el exprimU deodata fdeile de: 1) miscare, 2) timp, 3) spatiu, 4) numar, 5) raporturi intre numere) are totusi si forme care exprimd

si glasul inimii noastre in prezenta miscarii exprimate de el

in sus i.

TIMPURILE VERBULUI
Timpurile verbului sunt formele verbale care ne arata in ce
timp s'a facut, se face sau se va face miscarea exprimata de verb.
Intr'adevar, fie doua forme ale verbului a merge: eu merg si eu
am mers. In aceste doua cazuri, forma verbului nu s'a schimbat

decat pentru a arata ca s'a schimbat ceva in ideia de time pe

care o exprima. Astfel, forma eu merg arata ca miscarea se inti mpla in timpul de fata, In clipa In care vorbesc, pe cand forma
eu am mers spune ca miscarrea s'a intamplat in trecut, ieri alaltaeri, etc. Asa dar, forma verbului nu s'a schimbat pentru a exprima o schimbare in ideia de miscare sau in ideia de spatiu, ci

numai pentru a arata o modificare in ideia de timp in care s'a

petrecut miscarea.

Dar cu ce se mascara, in comparatie cu tine sunt judecate

formele verbului ce exprima ideia de timp? Adica la tine ne referim ca sa putem spune ca o miscare e prezenta, trecuta sau viitoare? Fva indoiald ca la momentul, la clipa in care se &este vor-

www.dacoromanica.ro

69

bitorul, pento limba vorbitd, si dititorul sau scriitorul, In cazul

limbii scrise. Sd presupunem a cineva citeste un roman: toate
timpurile trecute ale verbului vor fi trecute pentru el cititor, dupd
cum tot pentru el vor fi prezente miscarile verbului exprimate
prin forma prezentului si viitoare cele exprimate prin forma viitorului. Orice timp al verbului care are drept punct de comparatie pe vorbitor sau pe cititor se numeste timp absolut. Timpurile
absolute ale verbului sunt: prezentul, perfeetul, viitorul.
Dar omul nu s'a multumit sa compare timpul In care se
petrece o miscare numai cu clipa In care vorbeste, citeste sau
scrie el. El a vazut a o miscare exprimatd de un verb poate fi
mai indepIrtatd In timp cleat o miscare trecut comparatd cu
clipa in care el vorbeste; astfel am scris ieri, in trecut, fao de
clipa child scriu, dam eu am scris si alaltderi. Cum voiu ardta eu
ca am scris alaltderi capitolul pe care voiam sI-1 scriu ieri?
Cum voiu ardta, spre exemplu, ca ieri to ai venit la mine si pe
urind m'am tutors eu acasd? Pentru aceste cazuri sistemul limbii
a creiat forma mai-mult-ca-perfectul prin care exprimdm o miscare
trecut fatd de, comparatd cu, socotitd trecutd fata de altd miscare
trecuta,.

alt

Timpurile verbului care exprimA o miscare comparatd cu

miscare trecutd sau viitoare, se nurnesc timpuri relative.

TIMPURILE ABSOLUTE
PREZENTUL

Arata ca actiunea exprimatd de verb se sAvarseste in momentul In care se gaseste persoana I, adicd vorbitorul, persoana
Inata ca punct de plecare: eu stria,, acum, and Iti spun, in momentul de fatd; soarele streiluceste pe cer, acum, chid Il vdd si
ti-o spun.

Stilistica prezentului. IntrebuintAm prezentul unui verb, nu

numai cand actiunea exprimatd se petrece In momentul de fati,
ci si and ea s'a petrecut in trecut. In acest fel aducem trecutul
in fata ochilor, 11 facem mai viu. Acest prezent este prezentul

www.dacoromanica.ro

70

istoric. E un procedeu stilistic. Mure$an scutudi lantul cu-a tut

voce ruginitti, fn Ice de: a scuturat a rapt, etc.
Rumpe coarde de amnia cu o Wind amortita,
Chiamti piatra sa invie ca $i miticul poet....
(M. Eminescu, Epijonii).

Inlocuim adesea, si viitorul prin prezent, pentru acelasi:

motiv: maine ma due la ttig, in loc de ma voiu duce.
Proverbele se exprimA Intotdeauna la prezent, fiindca, adevarul exprimat de ele are valoare si In clipa de Ltd: ai carte, ai
parte. Asa a fost In totdeauna, asa este si asa va fi.
PERFECTUL COMPUS SI PERFECTUL SIMPLU

Perfectul compus exprima, o actiune care s'a intamplat in

trecut. Stefan cel Mare a zidit Mantistirea Putna. Acest trecut este
mai departat de prezent decat cel exprimat de perfectul simplu:
Auzii clopotete Invierii.
Ca in ctimara to sli yin,
Sa to privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
m'am nascut din ape.

Trecu o zi, trecudi trei,

iara$, noaptea, vine
Luceaforul deasupra ei
Cu razele-i senin.

Din sf era mea venii cu greu

Ca sci te-ascult $i-acuma,
$i soarele e tattil meu,
lar noaptea mi-egte muma.
Stilistica perfectului. La I. Neculce Int'alnim: lntr'un an au

scos $i pre tigani hartii grele. Scos-au data* $i pe preoti un bir

ce-i zicea mucarea".... In primul caz auxiliarul au este asezat, ca
de obiceiu, Inaintea participiului. Este o miscare exprimatA prin
forma obisnuifa a perfectului; In cazul al doilea, autorul, voind
sa atragA, ateptia cititorului, voind sa sublinieze gravitatea faptului, adiCa sa fac'd sa intervie o apreciere deosebita din partea
cititorului, a asezat auxiliarul In urma participiului.
Perfectul compus, creiat de latina popularl pentru a obtine o
mai mare expresivitate, ox. In loc de scripsi=scrisei s'a zis habeo
scriptum= am scris, a trecut In limba rom'an4, aldturi de cel simplu...

www.dacoromanica.ro

71

derivat din perfectul latin. $i In limba romana, perfectul compus

este un trecut cu o forta stilistica, mai mare cleat eel simplu.

Pe langa aceasta deosebire Insa, mai ales in unele regiuni ale
Tait, Oltenia de pilda, perfectul simplu arata un trecut apropiat,
pe cand perfectul compus un trecut Indepartat. In sthafele din
Luceafarul lui Eminescu citate mai sus, lntrebuintarea perfectului simplu In locul celui compus se datore,ste fortei expresive
puternice, prestigiului still tic al perfectului icompus fats de
eel simplu. Inteadevar, in prima strofa, dae6, poetul ar fi inlocuit
perfectul compus prin cel simplu, actiunile exprimate de verbele

am coborit si m'am naseut n'ar fi fost atat de expresive. Este

exact ceeace se ,petrece in strofa a treia unde venii este mai putin
expresiv cleat ar fi fost am venit. Aceia pentru care perfectul simplu

exprimd un trecut apropiat, jar perfectul compus un trecut Indepartat, sirat ca deosebirea stilistica Intre cele cloud forme verbale
este aceeasi. Exemplul urmator ne va lamuri si mai mult.
Venti sit te veid,
Am venit sti te vad,
Venisem 5.6 te veld,

dar esti supdrat.

Cea mai expresiv forma e cea a mai-mult-ca-perfectului si

-cea mai putin expresiva a perfectului simplu.
Inteadevar, distanta de timp care separa cloud aotiuni ale
verbului, ce sunt In stransa legatura logica, ne face sa le privim

cu mai multa atentie, tocmai fiindca se depkteaza de forma

obisnuita a sistemului limbii -pentru acest caz. A privi cu mai
mina atentie insemne,aea a privi cu mai mult interes, adica a
acorda o mai mare valoare unor actiuni, chiar dad, aceasta valoare este masurata cu instrumentul rartiunii, cu forma verbala a
t impului.
VIITORUL I

Exprima o actiune care se va fndeplini In timpul care va veni,

deci nu e de fata, in viitor. Eu voi scrie. Nu acum, ci In clipa
urmatoare sau deseara, Maine, etc.
Stilistica viitorului I. Dupa cum adeseori Intalnim prezentul In locul viitorului, spre a da o mai mare putere de expresivitate actiunii, tot astfel lnlocuim prezentul prin viitor
pentru a slabi, pentru a invalui oarecum ideia. Astfel, M. Emi-

www.dacoromanica.ro

72

nescu, in poezia porinta, in prima strofa, ca si in a doua, isi

exprimd dorinta prin trei prezente, iar in a treia prin viitor. Deosebirea e limpede simtita. Tata, versurile:
Vino'n codru la izvorul
Care tremurti pe prund....

$i cu bratele intinse
Sa alergi, pe piept sd -mi cazi....

Pe genunchit mei $edea-vei,

Vom ti singuri singurei.

Aceeasi slabire a afirmatiei o aduce viitorul si in proverbe.

De aceea unele proverbe, oontinand idei ce trebuese spune sub o
forma, mai dulce decat a celorlalte multe, se exprima numai sub
forma viitorului: Cum iti vei asterne, asa vei dormi. Nu se spune
niciodata: cum iti asterni, asa dormi, sau dac'o spunem, voim sa
exprimdm ideia sub o forma tare. Tot astfel, dac'am spune: 'Vei
avea carte, vei avea parted am slabi expresia ideii, care cere un
ton de seriozitate in exprimarea, ei: ai carte, ai parte. Sunt cloud
forme de viitor. Voi merge si ant sa merg, o sd merg. Sunt formele populare ale viitorului latin, anume viitorul cu habeo si volo.

Dintre formele voi merge si am sd merg (o sd merg) cea mai

puternica expresie logica este voi merge si cea mai puternic afectill este am sti merg, raportul logic de precizare temporala hind
umbrit. Astfel, I. Creanga (Amintiri...) zic.e: Ai sd to duel in
fundul iadului....
.... $i dacd voi marl.... Nu era deloc sigura
mama scriitorului ca soul ei se va duce in iad, de aci viitorul cu
ai
dar soul ei era sigur ca va muri..., de aci viitorul cu voi...

Tot din motive afective este intrebuintata si inversiunea:

$edea-vei, in loc. de: vei $edea. S'a dat intaietate verbului principal,
tocmai spre a,1 scoate in relief. Deaceea, mai ales in limba veche,
intalnim aceasta inversiune oridecateori se starue asupra affair

Astfel: Ziceva cineva: Prietene, tdrziu este (M. Costin. Predos).

TIMPURILE RELATIVE
1MPERFECTUL.

Exprima o actiune care dura in trecut, pe cand se intampla

sau cand s'a intamplat o alta actiune. $'apoi Humule$til si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni tetra cdpdtdiu...

(I. Creanga, Amintiri....), pe vremea cand scriitorul se ridica.

www.dacoromanica.ro

73

baietas la casa parintilor sai, deci In trecut. Cu. alte cuvinte imperfectul arata o actiune care dura, curgea In trecut, dupa cum
prezentul exprima o actiune ce curge in clipa In came se gaseste
vorbitorul. Punctul de plecare, termenul de comparatie al imperfectului nu este deci prezentul, ci perfectul. Chiar data actiunea
trecuta cu care se compare imperfectul nu este exprimata, ea este
prezena in subcon$tientul nostru. Imperfectul exprima, datorita
Intelesului sau primordial, $i actiuni care se repetau In trecut:
Dupti fiecare izbcindti, ,Ftefan cet Mare indite( cate un loca$ de inchinticiune.

Stilistica imperfectului. Exprimand o actiune neterminata

In trecut, imperfectul este tinipul eel mai potrivit pentru descrierile poetice. Neindividualizand actiunile, cum face perfectul,
imperfectul imbraca faptele exprimate in valul legendar al lucrurilor care durau mereu. Astfel, I. Creanga, in Amintiri din copiunde nu s'au adunat o murtime de Midi, $i fete
Iiirie, spune:
to $coalti, intre care eram $i eu, un btiiet prithrit, rusinos, $i fricos
$i de umbra mea. Dace autorul ar fi zis: intre care am fost $i eu,
ar fi insemnat cd, s'au adunat odata, ca autorul a fost $i el o sin-

gurd data, dupa care nu s'a mai intamplat nimic sau, In orice
caz, pe autor nu-1 intereseaza ce s'a mai Intamplat. Intrebuintarea imperfectului face sa se extinda $i asupra verbului s'au
adunat ideia de repetitie. Astfel ca not Intelegem s'au adunat $i
atunci si se adunau mereu de atunci incolo.
In 0 same de cuvinte a lui I. Neculce intalnim:... cand au
fost wand cu dtin$ii, cu Le ?ii, i-au fost impungdnd cu straniureirile. Forma au fost artind=aral. Aceasta forma se intrebuinteaza
$i astAzi in limba populard, In povestire. Este o forma mai expresiva decat a imperfectului. Mai departe, I Neculce spune.... iar
impungti. Se vede u$or
cand ii batea cu hiciu$cele, ei se ruga
deosebirea de tarie expresiva dintre au fost impungtind si im
plingea.

MAI-MULT-CA-PERFECTUL

Exprima o actiune trecuta, terminate, fate de o alta actiune

trecuta. Terminasem de scris, cand ai venit tu. Plecasem cand ai
venit tu. Aceasta forma a verbului a fost oreiatd de limbd spre a
ardta ce o actiune s'a Intamplat naintea altei actiuni trecute.

www.dacoromanica.ro

74
Stilistica mai-mult-ca-perfectului. Se Intrebuinteaza adesea

In locul perfectului, pentru a arata o mare distanta, Intai ternporala si apoi afectiva, intre doua actiuni. Venison sti te add,
dar e$tt supdrat, In loc de: Venii sa te vad, dar e$ti suptirat. Tot
asa I. Neculce spune ca Dumitrasco Voda ...Si-au facut vreo cinci
Meuse cuveint ca va sa meargti... In
,case steaguri de lefeci...
realitate, el intai a f ticut steagurile de lefeci $i apoi a facia cuvant,
asa dar m. m. c. p., nu era cerut de Intelesul logic. L-a intrebuintat
totusi pentru prestigiul sdu stilistiC: strarue asupra actiunii verbului. Dimpotriva, acolo unde Intelesul logic it cere, nu-1 Intrebuinteaza: ...dar galloanele moschice$4 n'au putut sei agiungti sa
le princlei, precum s.'au fost apucat... in loc de precum se apucase.

Novoind sa starue asupra verbului se apucase, it pune tot la

perfect.

VIITORUL AL DOILEA

Exprima o actiune viitoare terminate inaintea altei actiuni

viitoare. Gland vei veni la mine, eu voi fi plecat.
Stilistica viitorului al doilea. Expriiiriand o actiune trecutA
fatal de o actiune viitoare, viitorul II este o expresie logica. Inteadevar, c'Autand sa arate cu precizie raportul Intro doua actiuni,

ratiunea noastra a creiat acest timp. Deci nu inima a fost cea

mai activa cand s'a creiat acest timp si nu inima este cea care
vorbeste cand II Intrebuintam, ci, dimpotriva, ratiunea noastra,
aproape exclusiv, arata raportul temporal, deci logic, dintre doua

actiuni. Fiind prin. excelenta un instrument al ratiunii, viii. //

nu se Intalneste decat in limba intelectuala. Este aproape cu
totul absent In limba populara, care, pentru toate actiunile viitoare, intrebuintea.za viitorul I. Un om cult chiar, In vorbirea
obisnuitA, se serveste de viitorul I spre a exprima orice actiune
viitoare. and insa, chiar In vorbirea, obisnuita, un intelectual
Intrebuinteafa viitorul II, o face din motive afective: spre a aparea
cat mai mult ca omul preciziunilor logice, deci al distinctiei intelectuale.

www.dacoromanica.ro

75

MODURILE
Am vazut ca modurile verbului sunt acele forme verbale
care exprima atitudinea sufletului nostru
si In deosebi a
inimii noastre
fats de miscarea exprimata. Astfel, fie
forma: el sd meargd; aceasta forma a verbului exprima: a) miscare; b) timpul cand se produce; c) persoana care o produce;
d) numarul persoanelor care o produc; e) ce simtim, ce gandim,
cum vedem noi aceasta miscare fats de sufletul nostril modul.
Inteadevar, daeatr fi el merge, am arg,ta, ca noi constatam pur

i simplu, prin instrumentul ratiunii, miscarea, fdra ca inima

noastra sa-si spuna cuvantul. Daca ins schimbam forma verbului, spunand el sa meargd, n'am facut aceasta schimbare din
vreun alt motiv, ci numai spre as arata ca miscarea exprimatd de
verb nu se intampla in realitate, ci e dorita de .sufletul nostru.
E dorita Insa tot In present si tot la persoana a treia singular
Sunt fireste mai multe forme ale verbului numite moduri, dupg
cum sunt mai multe atitudinile sufletului nostru fats de miscarea
exprimata de un verb.
INDICATIVUL

Este modul prin care vorbests ratiunea noastra. Cand nu

facem decal sa constatam ca o miscare se produce, fara sa, mai
spunem nimic altceva, cu alte cuvinte, child constatam, prin ratiune, pur si simplu, ca miscarea se produce, Intrebuintam forma
verbului numita indicativ. Astfel: el merge, to citesti, voi scrieti,
ei vorbesc sunt forme verbale care exprima miscari constatate de
sufletul nostru prin ratiunea sa. Sunt la modul indicativ, care
este modul constatarilor reel, objective, rationale.
Stilistica indicativului. Si totusi prin indicativ se manifesta
i simtirea noastra. Astfel propozitiunea: Frumos e afard! exprima", pe langa constatarea unei realitati si miscarea simtirii
noastre. Aceasta se datoreste fireste adverbului frumos, dar Insemneaza ca si indicativul a Post In stare sa exprime aceasta
voce a inimii noastre, altfel s'ar fi schimbat in alt mod. Cand
voim sa inlaturam efectul supdrator pe care poate sa-1 produca
imperativul, it Inlocuim prin indicativ. Astfel, and invatam un
lucru pe o persoana careia ii purt:Om respect, Intrebuintam intotdeauna indicativul Astfel, la innot, la caldrie, si la sporturi in

www.dacoromanica.ro

76
general, specialistii profesionisti, spre a arata respectul persoanelor

pe care vor sa le initieze in sportul respectiv se exprima prin

indicativ: acum veti ridica bratul stang, sau yeti face cutare
mi$care; apoi ftira teamci, executati, etc Deasemenea, In loc sa
spunem unui prieten: vino dupti masa pela mine, li putem spune:
dupti masa, vei veni pela mine. In acest caz, viitorul indicativ Inlo-

cueste prezentul imperativ. Este o invitatie mai delicata, mai

prieteneasca deeht cea exprimata prin imperativ. Este o intrebuintare stilistieN, a indicativului. Eminescu spune: Pe genunchii
mei $edea-vei, in Joe de: sa $ezi.
Propozitiunile indicative pot si ele exprima simtaminte.

Astfel in poezia 0 mama, a lui M. Eminescu, intalnim urmatoarele versuri:

Deasupra criptei negre a sfantului morniant,

Se scuturti salcamii de toamnci $i de vant,
Se bat 'Meet din ramuri, inganti glasul tau
Mereu se vor tot bate, to vei dormi mereu.

Este lamurit ca din aceste versuri se desprind simtarnintele

poetului, dar aceste simtaminte nu sunt expfimate de verbe, ci
ele reies, indirect, din toate partile versurilor. Astfel este 0 deosebire lamurita intre versurile: S'a stins viata falnEcei Venetii .$i
Sa-ti cer un semn, iubito, spre-a nu to mai uita? In primul vers,
simtamantul de tristete se desprinde din prezentarea unlit fapt,
In afara de persoma poetului, pe cand In al doilea vers este Ins:4i
expresia miscarii sufletesti a poetului.
Propozitiunile Intrebatoare la indicativ, pe langa ca arata a
realitate, ele exprima in acelasi timp si o atitudine sufleteasca a
vorbitorului fata de actiunea verbului. Astfel In propozitiunea:
Codrule, codrutele, II Ce mai faci, dragutule? M. Eminescu vrea
sa spuna ca codrul face ceva, dar el nu stie ce. Acelasi lucru se
Intampla in versul din Strigoii: La ce-ai venit, regina, aicea in
pustiu? Verbul ai venit exprima mai intai o actiune reala, dar in
acelasi timp el exprima si mirarea poetului, deci simtamantul c,elui
care vorbeste; data poetul ar fi zis numai: Ai venit, regina, aicea
in pustiu, el nu. ne-ar fi &Rat simtamantul sau fat de actiunea
exprimata de verbul ai venit. Se vede astfel ca In propozitiunile
intrebatoare indicativul are o intrebuintare stilistica. Astfel, In
poezia Dorinta de Mihail Eminescu, poetul exprima simtamintele

www.dacoromanica.ro

71

gingase de draigoste caldd, mra prea mult sbucium, nici suferintl

Avem un imperativ: Vino'n Codru...., apoi subjunctivele:
.S1 cu bratele intinse
Set alergi, pe piept sd-mi cazi...

Inlocuirea abestor subjunctive prin imperative ar fi dat

poeziei un ton prea solemn, care nu corespundea cu simtamantul sau.
SUBJUNCTIVUL

Exprima o miscare ce nu se petrece in realitate, ci este voita

sau dorita de noi. Din punct de vedere rational, subjunctivul exprima miscki posibile. Nu ins./ de continutul rational este subjunctivul indarcat, ci de eel afectiv. Astfel cand spunem: sci vind
la mine, n'am Intrebuintat subjunctivul spre a exprima glasul
raiunii noastre, adica spre a arata ca miscarea nu este realk ci
este posibila, ci spre a exprima, spre a da glas inimii noastre,
care doreste ca miscarea sd se intample, ca el sci viva. Se vede
lamurit deci ca subjunctivul exprima misckile inimii noastre. El
este modul afectivitdtii noastre, dupa cum vom vedea ca sunt $i
modurile optativ $i imperativ. Dupa cum am vazut, si indicativul
poate sd exprime sari afective, dar numai in mod indirect. Fireste
cal in poezii, unde inainte de once se cautA expresia unor sentimente, se intrebuinteazd $i indicative. Sentimentul poetului nu
reiese Ins./ din modul predicatelor, ci din ingramadirea de impresii prezentate sub o forma obiectiva. Astfel, cand Arald ajunge
la preotul eel pagan, poetul ne prezinta imaginea urmatoare:

lzvoare vii murmurd $i saltd de sub piatra,

Colo cenu$a surd in partisita vatra,
In codri-adanci catelul ptimantului tot lattrd,
Uttrat cu glas de zimbru rdsund in urechi...
Simtamantul poetului nu este exprimat prin forma verbelor,
care sunt la indicativ. El este dedus din prezentarea unor lucruri
ce se petrec in afara sufletului poetului. Dimpotrivk strofa urmdtoare, din poezia Dorinta, ne aratA atitudinea vorbitorului, adicai a
poetului fat/ de verb:

Fruntea alba'n pdrul galben

Pe-al meu brat incet s'o culci,
Lastind pradd gurii mele
Ale tale buze dulci.

www.dacoromanica.ro

78

Subjunctivul s'o cu/ci expriml dorinta poetului, exprimati

sub forma unui Indemn.

Propozitiunile subjunctive pot exprima: a) un Indemn: sa

mergem; b) o indoiald: sei fie oare a$a?; c) o chibzuiald: sa plec?
sa ramtin? d) o poruncA: sti vii la mine; e) o conditie: sti stai de
vorbd cu el i vei vedea ce-i poate pielea; f) o dorintA mare: sd fie
stintitos!

Unele din intrebuintdrile subjunctivului In propozitiunile

independents sunt neapdrat trebuincioase limbii, altele nu. Sunt
neapdrat trebuincioase subjunctivele care exprimd indemn si chibzuiald, toate celelalte stdri sufletesti exprimate de subjunctiv pot
fi exprimate si prin alte moduri. Astfel, porunca prin imperativ:
vino la mine; Indoiala prin indicativ: e oare a$a? concesia prin
imperativ sau indicativ: stai de vorbti cu el (la amandoud modurile); dorinta-urare prin optativ: o de-ar fi sdneitos!.
Dupd cum am mai spus, In toate cazurile cand alegem Intre
cloud sau mai multe forme de vorbire pe care ni le pune la IndemanA limba, o facem din motive stilistice.
Astfel, dacd exprimdm o poruncI prin subjunctiv in lac de
imperativ, u sldbim puterea:, sei vii la mine e o poruncI mai
slabd cleat vino la-mine. Deasemenea duce-te-ai pe pustii e mai
slabd decat subjunctivul sa to duci pe pustii.
Vino 'n codru la izvorul
Care tremurd pe prund

e mai tare decat

S'i cu bratele intinse
Sd alergi, pe piept S(1-172i cast.

Se vede astfel cd nu este indiferentai forma verbului prin

care exprimdm o dorinta, uai Indemn, etc. Alegerea el este insusi
stilul vorbirii sau scrisului nostru.
Uneori subjunctivul exprimd stdri afective pure. Astfel: sd
mer gem= indemn; sti fii stintitos= dorinV; sd vii la mine= porunca.
Sunt Ins:A cazuri cand el exprimil un continut rational sub forma
afectivd. Astfel este subjunctivul care exprimd: o conditie: sd stai
de vorbd cu el (=dac'ai sta de vorbd cu el) $i vei vedea dat valoreazd. (=ai vedea ce valoare are); o concesie: sd zicem cd e$ti

Bun, dar ai dat dovada cd e$ti crud (=noi nu zicem, ci presupunem c'am zice, deli am zice, richt am zice). Sd spui tu orictit
cd e bun, eu ii $tiu cd e rdu. (=ori cat ai spune tu, desi tu spui)...
Inteadevar, subjunctivul sd stai de vorbd cm el..., etc.., este

www.dacoromanica.ro

79

mai Incdrcat de afectivitate,

exprimand o ipotezd sub forma

unui indemn, decal, conditionala: dac'ai sta de 'corbel en el. Tot

asa se intampld si cu celelalte cazuri amintite.

Adesea se omite conjunctia sit: Fie voia Ta; iar Eminescu

spune: toatti lama fericeascti-lsd-1 feriCeascd (=sd presupunem
cA -1 fericeste). Este subjunctivul curat, vechi, popular, poetic.. El e

capabil sA exprime o ideie, intr'o haina curate, veche, delicatd,

deci o tonalitate afectivd.
OPTATI VUL

Exprimdm o dorinta: de-ar veni! as naincal as sbnra la eel.,

ar fi muttumit! Am vdzut cA si subjunctivul exprima o dorintd. Deosebirea dintre o dorintkl exprimatd de subjunctiv si
aceeasi dorintA exprimata', de optativ se datoreste tonalitgli afec.-

tive pe care o exprimA fiecare dintre cele dota moduri. Astfel

cand spunem: sti vinti la mine, dorinta noastrd is si tonul unei
porunci si, in cazul de fatil, datoria intelesului verbului, dorinta se si confunda cu porunca. Fie Ins cazul: sti fie stintitos!
Aici este lAmurit c.:1 nu mai este voirba de o poruncd, fiindcd nimeni nu poate Implini dela sine ac,eastd miscare a verbului. Sti fie

sonatas este deci expresia unei dorinti. Ea este exprimatd insa

prin modul vaintei si de aci ea imbracd tonalitatea, afectivd a unei
porunci. 0 exprimdm dand pared poruncd si Weptandu-ne sd se
si implineascd. Fie ac,eeasi dorintg, exprimata prin optativ: de-ar
fi iitinatos! Fir-ar.stintitos. In acest caz exprimam dorinta noastrd

curata, Med vreo tonalitate volitivd. Este o dorintd mai slabd.

Dovada cA optativul exprimA o dorintd mai slab dealt subjunctivul o avem in blesteme: fir-ar a naibii sti fie! Vedem optativul
fntarit imediat de subjunctiv, fiindcd, dupd cum am spus, exprimand dorinta noastra prin subjunctiv, asteptdm ca ea sd se
si Implineascd.

Trebue subliniat ins'd ca, nu toate formele subjunctivului

exprimA In acelasi fel o dorintd, ci numai cele de persoana II
si III si, mai ales, cele de persoana a III. Persoana I exprimA
Indemn: s mergem sau Indoiala: sd mergem? sau concesie: sa
mergem (=sil presupunem cA mergem), sa zicem, sti adinitem.
Putem chiar sA zicem: sti fin stintito$i! dar in acest caz dorinta
s'ar confunda cu o concesie, insemnand: sti fine not santitosi si
pe urma vom vedea.

www.dacoromanica.ro

80
Unii gramarbici disting conclitionalul de optativ. In fond nu
este decat un singur mod, optativul, Intrebuintat in ipostasd conditionald. Astfel: a$ veni la tine este dorinta masted expritmata
singura, Idea s'o Inseriim In realitate, spre a vedea dad, se poate

Imp lini sau nu. ate& spunem insa: a$ veni la tine, dar e Mrau,
am pus o piedica, am inserat dorinta noastia in realitate, ear gralmatical i-am adaogat o coordonata adversativd. Mai putem sa
spunem insd si: a$ veni la tine, dacci n'ar fi tarziu=dac'ar fi devreme, a$ veni la tine, conditionala ar fi de vreme este tot la
modul optativ inserat in realitate, fiindcg, dorinta nu s'a schimbat,

numai ca. ea este exprimatai acum cu privire la realitate. Astfel

ca nu sunt doua moduri, ci doud intrebuintari ale aceluiasi mod,
optativul.

Dorinta e altfel exprimatd, tend auxiliarul este asezat in

urma verbului; astfel Eminescu zice: Miresei dulci i-ar da suflarea vietii; dac'ar fi spus: da-i-ar suflarea... s'ar fi schimbat
chiar intelesul. Astfel, in primul caz, poetul constatd dorinta lui
Okeanos; in al doilea, poetul si-ar exprima dorinta sa.
sa cercetdm insa fiecare forma optativului: a$ sbura =do-

resc sit sbor; sburare-a$=dorinta puternica=urare; ar sbura=et

doreste sa sboare; sburare-ar=noi dorim ca el sa, sboare; am
sbura=dorim sa sburam; sburare-am=ne urdm sa sbufam; ei ar
sbura=doresc se sboare; sburare-ar=noi dorim ca ei sa sboare.
IMPERATI VUL

Imperativul exprima o poruncd. Intrebuintarea imperativului

insa in locul subjunctivului ii da valoare stilistica. Astfel impera-

tivul exprimd o porunca mai tare decat subjunctivul. El se In.trebuinteaza tend o autoritate poninceste unui subordonat, stapanul unei slugi, etc. Dar, tocmai datorita tariei lui, el se intrebuinteaza de oratori in fata multimilor, de credinciosi In rugaclunile lor: Auzi-ma, Doamne! In acest caz, imperativul imbracti o

forma solemnd. Astfel, acelasi mod poate exprima simtaminte

deosebite. Inteadevar, altul este simtamantul cu care un stapan
porunceste unei slugi, altul este simtamantul unui rege care porunceste poporului sau si altul este simtamantul cu care un umil
credincios se adreseazd lui Dumnezeu prin imperativ. Lasd-ti
lumea ta uitata 11 Mi to da cu total mie, zice M. Eminescu. Dac'ar
fi spus: siidi la$i lumea ta vitatti, ar fi sldbit dorinta lui. Dea-

www.dacoromanica.ro

81

semenea, in Luceaftirul, dacd, in be de Cobori in jos, Luceafar

bland, ar fi zis sa cobori in jos..., solemnitatea dragostei s'ar fi
transformat intr'o dragaldsie familiars.
Tot asa, in Psaltirea.... Mitr. Dosoftei, citim: Contati Domnului cu cinste. (Ps 97). Da.c'ar fi zis: Set
ar fi fost un
adevdrat indemn, pe cand, in cazul de fatl, indemnul ia forma
unei porunci.
Imperativul, datoiria insusirii sale de expresie a unei miscAri

afective, in unele cazuri, tinde sd se transforme intr'o simple interjectie. Astfel, cand voim sd, atragem atentia cuiva asupra unui
sgamot care abia, se ,nude in depdTtare, zicem: ia! Este imperativul
verbului a lua, care, in acest caz, are valoarea interjectiei st! Intelesul ei este acela de: ascultci! Asa dar, vom putea sa ne exprimdm

in urmatoarele feluri; din ce in ce mai logice:

1) st!=expresie afectiva completd;
2) ia=logica licdreste printr'o vagd, amintire a imperativului;
3) Ascultd!= afectivitatea a scazut, prin aparitia ideii logice exprimate de imperativ.

FORMELE VERBULUI
de ideile de time si mod
miscarea.
Cu alte cuvinte,
ale miscarii, si tine sdvarse,ste

Verbul ne mai aratd,, In afar

child spunem: eu tai lemne, verbul aratd, ca subiectul sdvhrseste

miscarea exprimatd de verb. In acest caz, verbul este la forma
active. In cazul: lemnele sunt Mate, precticatul sunt taiate antra
ca subiectul sufera o miscare sIvarsita de altcineva. Verbul este

in forma pasiva. Fie si expresia: eu ma spol. In acest caz, eu,

subiectul savarsesc miscarea si tot eu o &Mr. Verbul este la
forma reflexivd. Dupe cum se vede, aceste forme ale verbului, pe

care gramaticii streini le numesc genuri ale verbului (genera

verbi) se referd, la legiltura dintre subiect si predicat, in ceeace
priveste cauza micarii i obiectul asupra careia se rdsfrange
aceastd, mi.scare.

Stilistica formelor verbului. Forma reflexivd a verbului,

la persoana III singular, nepreoizand tine este autorul misciirii,
este foarte potrivitd pentru expresiile in care eul, adesea, supiirator,

trebue trecut sub tacere. Astfel, in prefetele cartilor, autorii, in

6

www.dacoromanica.ro

82

loc sd spund am facut... am incercat sei, am crezut, spun: s'a incercat, s'a facut, etc. In porunci, In be de: nu fumati, se spune
adesea: a nu se fuma. Deasemenea, In observatii, se zice: aici se

std, nu se lucreazd, in be de: stati, nu lucrati. M. Eminescu

(Scrieri politice, Grigore Ghica Voevod) se exprima astfel: Trebula dar ninticit acest om....
astfel s'a urmat, In loc de: astfel
au Wu& Iar mai departe: se asasineazd, prin influenta morale
a Austriei, Domnul care a indrdsnit a proltesta contra nerusinatei
Tapia, in be de: au asasinat, etc. Tot, din aceasta nevoe de a nu
exprima subiectul s'au ndscut $i expresiile: se spune (= lumen,
spune); se vede ca... (=noi vedem, toti vdd). Unele verbe pot fi
intrebuintate la toate cele trei forme. Astfel eu spat, eu and spiil,
eu sunt spdlat, eu port, ma mort, sunt purtat. Altele nu sunt Intrebuintate cleat la forma reflexivd: ma caznesc; Inteadeydr nu
se spune eu caznesc sau eu sunt caznit. In toate cazurile de acest
fel, avem de a face cu specializarea stilistica a unui verb. Inteadevar, intre eu ma spat verb reflexly care e Intrebuintat la cele
trei forme de obiceiu $i intre eu ma caznesc este o deosebire de
intensitate afectivd. Si, datcrita acestei deosebiri, verbele care. au
exprimat maximum de afectivitate au sfarsit prin a nu se mai intrebuinta decal la forma acestei maxime intensitdti afective, In
cazul nostru la forma reflexivd. Din aceasta, categoric face parte
$i verbul a se pit/mi. Se zice: eu ma prdbu$esc, to to prabusesti,
etc., dar nu eu prabusesc. Astdzi, printr'o abatere dela aceasta
reguld a limbii, se zice adesea: a prabusit cinci avioane. Motivul
acestei abateri constd in aceea ca vorbitorul voeste se treacd continutul afectiv legat de verbul a prdbusi asupra unui obiect, nu
asupra subiectului. Deasemenea intre expresiile: Gal lii au cucerit
Roma $i Roma a fost cucerita de Galli, pasivul exprimd mai puternic rdsfrangerea mi$cdrii de cucerire asupra Romei. Se aratd
liimurit Ca Roma a suferit intens cucerirea $i prin faptul Ca Roma
e, in constructie pasivd", la nominativ.

FELURILE VERBULUI
INTRANSITIVE $I TRANSITIVE

Un verb exprimd, intr'una din formele sale, ideia de miscare, timp, mod, persoand, numdr aceasta la modurile personale. El mai aratd $i tine suferd miscarea: subiectul sau obiectul
care, fire$te, este complementul verbului. Dar verbul mai exprima,

www.dacoromanica.ro

83

prin Intelesul sau, nu prin vreo forma speciall data miscarea

exprimata de el se resfrange sau nu asupra vreunui obiect. Astfel
verbul merg expriand o miscare care nu se rasfrange asupra niciunui luau. Dar verbul fac exprima o miscare ce ne trezeste imediat
In suflet ideia unui object care sa sufere miscarea. Tot astfel : eu
aprind, eu laud, etc. Verbele care exprima o miscare ce nu se rasfrange, ce nu trece asupra unui object se numesc intransitive, jar
cele care exprima o miscare ce trece asupra unui object se numesc
transitive. Obiectul sufere misearea exprimata de verb.
Stilistica transitivelor si intransitivelor. Cele mai Insemnate fenomene sunt: intransivarea transitivelor si transivarea intransitiVelor. Astfel verbul a spala, din acela de spal rufe. In limba
gospodinelor se spune: Stiptlimana viitoare spal= spal rufe. Este
o expresie afectiva : Intfata't s'a impus atentiei noastre spalatul
rufelor, incat a spala=a spala rufe. Eu rad a inceput sd fie intrebuintat, In anumie regiuni, reflexiv si activ, deoi transitiv. Astfel
adesea se zice: eu ma rad de el si eu it PodRiau In ras. Amandoua
fenomenele sunt pornite din nevoi de a exprima puternic o stare

afectiva. Se poate sa existe o expresie -care sa fie capabila sa

exprime puternic starea afectiva i, prin analogie cu ea, M. se
transiveze sau intransiveze un verb. Motivul nu este mai putin
nevoia de expresie afectiva. Astfel expresia it rade este facuta dupa

it is in ras ; motivul a fost nevoia de a intarii puterea expresiei

verbului a rade.
In Oltenia se zice: gaina oua, pe cand in Moldova acest verb
este reflexiv. Astfel, la I. Creanga lntalnim: galna babei se oua de
cloud art pe zi. Originea acestei constructii deosebite a verbului a
oua se datoreste afectivitatii mai puternice pe care a provocat-o
faptul exprimat de verb in sufletele vorbitorilor.
VERBE PERSONALE, UNIPERSONALE, IMPERSONALE

Se numesc verbe personale acelea care se conjuga la toate

persoanele. Astfel verbul a merge, a dormi, a lucra pot fi conjugate
astfel : eu merg, to mergi, el merge, not mergem, voi mergeti, ei
merg. Verbele unipersonale n'au decat o singurd persoana, adica
nu se conjuga decat la o singura persoand: verbul a oua ; nu se
poate spune deceit gaina ova sau, in general, pasdrea ova. Verbele

www.dacoromanica.ro

84

impersonale sunt acelea, Intrebuintate doar la persoana III, care

n'au subiect. Astfel: tuna, fulgera, ninge, ploucl, etc.
Stilistica unipersonalelor si impersonalelor.

Unipersonalele

nu se intrebuinteaza decal cand e vorba de anumite fiinte sau

lucruri. Intrebuintarea for pentru persoane din alte categorii se
face din motive stilistice. Astfel, and e vorba de avioane ce lass
bombe, se spune: au ouat bombe, sau s'au ouat. E l.murit CA, in
acest caz, avioanele sunt asemanate cu niste pasdri. Si numai
afectivitatea noastra este mobilul cestei asemdndri. Astfel ea expresia de mai sus e afectiva.

Cand spunem tuna, nu ne gcindi?n la niciun subiect. In

minte ne apare fenomenul natural singur, miscarea aerului pe
care o numim tunet, iar in momentul Cand se produce tuna. Tot
astfel si fulgera si ninge, etc. Se personalizeazd totusi, din motive

afective, aceste verbe. Astfel: oratarul a tunat impotriva adversarilor sai sau : a tunat si a fulgerat in Camera. In aceste cazuri
mania, violenta unui discurs este comparatd cu tunetul si fulgerul,
Pared vedem ochii oratorului scapdrand fulgere si vocea lui scoop(' tunete de indignare sau revoltA.
STATICA VERBULUI

Am vazut, in introducere, ca, elementele sistemului limbii

exprima sau ideile unor lucruri on fiinte concepute In stare de
numele
repaos
sau miscarea numelor verbul. i totusi verbul a trebuit sa-si creieze forme care s'd exprime, dacd ne e Ingaduit sd spunem asa, miscarea vAzutd ca un lucru ce sta. Este un
paradox, o contradictie, o imposibilitate logicd conceptul unei miscari ce stA. 54 totusi din punct de vedere afectiv sunt miscdri
ce par oil stau. (Am vdzut de altfel ca verbul a sta, disci a nu se
misca, se conjugd ca orice alt verb ce exprima miscare, este deci
simtit si apoi conceput ca si cum ar exprima o miscare). Eu merg=
eu sdvarsesc o miscare, ce consta din schimbarea pozitiei picioarelor, dar mergere, adica faptul de a savarsi aceastd miscare, e con-

ceput ca o unitate statidi, asa cum e o casa, un pom, un om, etc

Deasemenea mersul sau mers = aceeasi miscare conceputa in
acelasi fel, adicA asa cum este un substantiv. Dovada ca sunt
concepute Ica niste substantive, deci ca niste unitati statice, ne-o
oferd faptul cap atat forma mergere cat si forma mersul se pot de-

www.dacoromanica.ro

85

clina. Tot asa $i forma mergtind. Un om met gand este un om In

pozitia mergerii, facand mereu acelasi lucru, asa dar fachnd din
miscarea mersului o Insusire a sa. Dar o insusire este o realitate
stalled, exprimata in limbs prin nume. Tot asa este $i forma om
laudat, adica un om caruia i s'au adus laude. Un om sfeir$it este
un om care a savarsit miscarea sfar$irii st acum o are ca pe o Insusire permanents.
Tot asa un om inveitat este un om care a savarsit miscarea
invatarii $i acum o posedd mai ales In rezultatul ei, ca, pe o
insusire permanents.
Formele verbale mai sus amintite fac parte din statica ver-

bului. Ele sunt: infinitivul si participid

INFINITIVUL

Este forma verbului ce exprima miscarea conceputa ca un

substantiv. Astfel a merge-mergere, a inveita-inv4are, a alergaolergare. Fiind un substantiv, infinitivul nu va avea fdrme ce exprima ideile de: timp, mod, numar, persoancl. Va avea insa toate
insu$irile unui substantiv: a) va putea fi 6ubiect: a invtita e un
Meru pretios; b) va fi obiect drept: dore ?te alergarea pe camp; etc.
Stilistica infinitivului. Infinitivul, fiind un nume, nu va
putea forma, gramatical, propozitiuni. Va putea insa exprima ideile
pe care le-ar putea exprima o propozitiune. Astfel putem spune: viu

la tine ca sa citesc, dar $i: viu la tine spre a citi. Sau: a plecat sa
se plimbe $i: a plecat la plimbare. Concepand infinitivul ca pe o
unitate statica, bine definita, conturata, finala redata prin infinitiv este mai bogata in continut afectiv cleat finala redata prin
subjunctivul care exprima ideia de: timp, spat,iu, miscare. Infini
tivul mai poate indeplini si alt rol stilistic. Astfel, chnd e vorba
sa exprimam, sub o forma modest,h, o finalS, o reddm prin infinitiv : in loc. sa spunem ca sa va conving de acest lucru, voi

spunem: spre a va convinge...; in acest fel, eul nostru

fost trecut subt tacere.
In general, infinitivul, fiind un nume verbal, poate exprima
aproape once ideie pe care() exprima vorbul in propozitiune Astfel:

a merge acum in ora$ insemnecazd sa inglieti de frigdacd mergi

acum
deci o conditionala. In ciuda trecerii tale pela el, n'a

www.dacoromanica.ro

86

venit=cu toate ea ai trecut..., deci o adversative. I-a pldcut venirea ta=i-a placut ca ai venit, deci o oompletiva. Pentru venirea
ta a facut aceasta= fiindea ai venit tu..., deci cauzala. Dupd purtarea ta vei fi ci rtisplatit=dup'd cum to vei purta..., deci o comparative. Dupti trecerea ta pela el, s'a artitat foarte dispus=clupA
ce ai trecut..., deci o temporala. yi asa mai departe.
In toate aceste cazuri, ca si in cele asemanatoare intrebuinrate de sistemul limbii si-care n'au host enumerate aici, miscarea
verbului este exprimata, sub forma peraonificata a unui substantiv.
Exprimarea prin substantiv aduce cu sine toate insusirile stilistice
ale unui substantiv Mfg, de un verb.
PARTICIPIUL

Exprima miscarea unui verb conceputa ca fiind continua; in

acest caz, el poate avea insusirile unui adjectiv. Astfel un om mer-

gand este un om care merge mereu. Pe de alts parte, participiul

poate avea un complement drept sau o completIva: dandu-mi
cartes, spunandu-mi ad vine; prin aceasta, el este verb. Asa dar,
participiul este si nume si verb, participd si la insusirile primei
categorii si la ale celei de a doua. De aci si numele sau. Participiul in -nd, in general nu se decline si are rectiune verbala.
Participiul in -t este un adjectiv. El se decline, dar n'are rectiune
verbala. Astfel un om laudat este un om care a fost audat si
poseda aceasta Insusire. Totusi, exprimand numai miscarea, fare
precizari personale si temporale, participiul In -nd este simtit de
not ca un adjectiv al miscarii sau ca o miscare adjectiv, deci cu
insusiri de expresie afectiva, dupe cum vom arata imediat.

Stilistica participiului. Un participiu poate prescurta anumite categorii de propozitiuni. Astfel: trecand eri pe stradd, m'am
intdinit cu prietenul meu=pe cond treceam eri...; in acest caz am
prescurtat o temporala. In acelasi chip pot fi prescurtate conditionalele, cauzalele, adversativele, relativele.
.
.

Participiul Mg, fiind lipsit de preciziunile timpului, numarului, persoanei si exprimand doar o miscare In neintrerupta
curgere, e mult mai putin incareat de elemente intelectuale si
deci mai aproape de atmosfera afeetiva decht propozitiunile pe
care le prescurteaza. Astfel, ca nd spunem: dacd inveti bine, e$ti
rdsplatit, conditionala, dacti inveti bine ne arata lamurit legatura

www.dacoromanica.ro

87
logick rationale, ce exista intre predicatele inveti si e$ti fericit.
Dace zicem insa: invtitlind bine, e$ti rtispltitit, participiala invdtand bine nu exprim/ precis raportul dintre verbele inveitcind $i
e$ti raspItitit, acest raport logic este implicit, nu explicit. Noi am
vazut Ins./ ca expresiile In care elementele logice, rationale, sunt
implicite, nu explicite, sunt cele mai Incarcate de afectivitate. De
aci Intrebuintarea larga a participiului la cronicari, in basme,
in poezia populara, In poezia cult& Astfel, la I. Neculce, in cinci
pagini, din cincisprezece idei ce puteau fi redate prescurtate prin
participiu, unsprezece sunt prescurtate $i numai patru sunt redate
prin propozitiuni cu predicate la forma modal/ $i conjunctii. Raportul e lamurit: ii participii contra 4 predicate formand propozitiuni. La M. Eminescu (Scrieri politice), in cinci pagini de proza,

din 8 idei care puteau fi exprimate prin participiu, 5 sunt inteadevIr exprimate prin participiu, iar 3 prin propozitiuni circumstantiale. Raportul, facia de Neculce, e in favoarea circumstan-

tialelor, adica a expresiilor logice. Tot la Eminescu insa, de data

aceasta In poezie, vedem ca raportul se schimba in favoarea par
ticiplilor. Astfel, in Luceardrul, In 152 versuri, din 12 idei ce
puteau fi exprimate prin parrticipiu, numai 1 este exprimata prin
circumstantiala, restul de 11 fiind Inteadevar exprimate prin participiu. Am spus Ca propozitiunile temporale, cauzale, conditionale, adversative, relative pot fi prescurtate In participiale.
Nu Insa, absolut toate propozitiunile acestor categorii. Astfel
temporala: panti sti viu la tine, (am trecut pela librarie) nu

poate fi redata prin venind la tine, fiindca intelesul ar fi: pe

cond veneam la tine. Deaceea in calculele de mail sus am socotit
numai acele idei care puteau Inteadevar fi exprimate prin participiu. Fireste ca o ideie exprimata printr'un participiu poate-

fi redata $i printr'o principals. In cazul acesta, ea este $i mai

expresiva. A$a dar, vom avea trei grade de expresivitate afectiva:

1) Veneam la tine. ram intolnit cu prietenul nostru. 2) Venind

la tine, m'am intalnit cu prietenul nostru. 3) Pe cand veneam la
tine, m'ant intulnit cu prietenul nostru. In primal caz, juxtapunerea, da o fort/ expresiva la amandoua propozitiunile. In cazul
al doilea, aceasta prima ideie este exprimata sub o forma, Inc:Arcata
de mai putine elemente Intelectuale, deci mai apropiata de expresiile afective. In cazul al treilea, raportul logic fii`nd la,murit ex-

primat, expresia este complet logics, iar afectivitatea in totul

absenta. Se poate ca raportul sa, fie rovers exprimat. Astfel,
In Luceafarul gasim: S'a rupt din local lui de sus II Pierind mai

www.dacoromanica.ro

88
multe zile. Logic ar fi fost: Ruptindu-se din locul lui de sus II Pieri

mai multe zile. Eminescu a voit Ins sa dea expresie puternica

primei idei. Deaceea a exprimat temporala printr'o principala si
principala printr'o temporala. In versurile din acelasi poem: Cand
ale apei valuri tree II Ctiltitoriind spre dansuk partirci:piul ctilato-

rind e un adverb de mod. El este, in acest caz, pe Mug/ verb

ceeace este un adjectiv pe Tanga un nume si n'ar putea fi inlocuit
printr'o circumstantiald, care sa, exprime exact ceeace exprimd el.
FELURILE MI$CARII EXPRIMATE DE VERB

Am vazut, Ora acum, ca un verb poate exprima o miscare, o

actiune, o lucrare prezentd, trecutil sau viitoare, prezenta sau trecutd inaintea altei actiuni trecute, prezentd sau trecuta fatd de o
miscare viitoare. Asa dar, verbul exprimd o miscue, aratandu-ne

timpul in care ea s'a petrecut. Am vazut, deasemenea a, in acelasi tdmp, verbul mai exprima si atitudinea sufletului nostru
fats, de miscare, adica arata, data o inregistram rational sau daca e
expresia unei dorinte, etc., cu alte cuvinte ne arata modul miscarii.
Tot asa, verbul ne mai area si numtirul, persoana, eine sdvarseste
sau sufere aceasta miscare, adica ne arata daca subiectul sufere
forma pasivd miscarea sau o sdvarseste forma activa. Toate aceste idei exprimete de verb sunt aratate prin forme speciale. Cu
alte cuvinte, cand se schimbd timpul, modul, persoana, numarul,
forma unui verb se schimba si forma verbului. Astfel: eu land=
indic. prez. pers. I sing. actliv. Fie: el ar fi foot ldudat. Din forma

prezentului laud n'a mai rams decal /dud, de rest intalnim o

serie intreaga de forme not Astfel: ar fi fost exprimd pers. III
sing. opt. trecut dela verbul a fi. Apoi participiul trecut al verbului a ltiuda. Asa dar, In loc de laud, in al doilea caz, avem ar fi
fost ltiudot, deci, in loc de 1 formd, avem 4. Exemplul ne arata
deci lamurit ca atunci cand se schimba timpul, modul, persoana,
numtirul, forma unui verb se modifies si forma sa fonetica.
Verbul mai exprimd insa, dupa, cum am vazut, si alte idei,
fard sa-si modifice forma sa foneticg. Astfel, cand spun: eu merg,
am exprimat o miscare ce nu se rdsfrange asupra nimgnui, verbul
merg e un verb intransifiv. Dacd zic insd: eu laud, in minte apare
ideia -unei fiinte sau a unui lucru pe care sa -1 laud. Verbul laud
e un verb transitiv. Deosebirea dintre eu merg si eu laud aratata..

mai sus nu se arata insa prin vreo forma speciald, ci mintea

noastra o deduce, din intelesul verbului.

www.dacoromanica.ro

89

0 astfel de ideie, neardtatd de vreo forma speciald, este felul

ac iunii. Astfel, un verb poste exprima o miscare pe care o Int/elegem ca e in continuare, dureazd mereu, e in curgere, cursive,

durativa: eu scriu, tu cite$ti, el merge. .Dar mai poate exprima

si o actiune care s'a terminat: eu am scris, tu ai ciltit, el a viers.
In acest caz se vede ca miscarea verbului a duret, dar s'a terminat
si acum eu constat rezultatul ei: scrisul, am scris=eu am acum
ceeace pang acum am lucrat, am rezultatul micarii mele, am
scrisul, am scris. Ac,easta actiune este terminate sau perfedtd.
Un verb mai poate exprima InA1 si dacd miscarea unui verb, fie
ea intreaga, fie inceputul, fie sfarsitul ei, dureazd numai o clips.
Astfel: da-mi cartea=f6 o miscare, acum, o clipd. Tot asa: iti dau
cartea=fac o miscare de o clips, pe care o vdd mai ales cand
cartea ajunge la tine, deci Care sfarsitul ei. In acelasi chip Imi
inchipui si miscarea exprimatd de verbul incep: incep sa scriu,
incep lucrul, = fac o miscare, care dureaa numai o clips, pe care
eu o vgd ca durand numai o clips. Intr'adevdr, cand zic: incep sa
lucrez, inteleg ca voi lucra, dor prin verbul incep eu art a am
In mince, ca vdd numai inceputul lucrarii, inceput care dureazd o
clip& Aceeasi ideie momentanti, de o clips, exprimd, si verbul a
sosi: la ora 12 sosim la Bucuregi=la ora 12, lute() clips, savarsim
sfarsitul miscgrid noastre de mergere spre Bucuresti, sosim la
Bucuresti.

Asa dar, putem spune ca verbele pot exprima trei feluri de

actiuni: 1) durative, 2) perfecte, 3) momentane. Grecii, pentru a
exprima actiuni momentane, se serveau de o forma speciala ar
verbului, de aorist. Latinii, ca si not Romanii, pierzand aoristul,
au incredintat functiunile lui unor verbe speciale, pe care am
putea 0, le numim aoristice. Verbe, care exprimd, la toate timpurile si modurile lor, actiuni momentane sunt: incep, terrain,
sosesc, sfeirgsc, o sbughesc, etc. Asa dar, cand voim sg erdtgm
ea o actiune este privity numai la inceputul sau la sfarsitul ei,
deci ca durand un moment, actiune momentang, ne servim de
aceste verbe, care, repetam, la toate timpurile si modurile for exprimd, actiuni momentane.
CONCORDANTA TIMPURILOR

Chnd a fast vorba de formele verbale care exprima timp,

am spus ca aceste forme sunt 'instrumentele ratiunii noastre, sunt
expresii logice ale sufletului nostru. Acordul sau concordanta,

www.dacoromanica.ro

90
cum i se mai spune, sau, mail bine zis, potrivirea timpurilor este o

operatie logic'd a sufletului nostru, o lucrare a ratiunii noastre.

Inteadear, pentru a arata ca o actiune nu se petrece In acelasi
timp cu alts actiune, trebue sa Intrebaintdm dou'd ti'mpuri diferite,

altfel nu putem fi Intele$i. Astfel: Zic unii Ca $i moartea lui Alexandru Voda au fost cu in$elaciune. (Gr. Ureche, Letop. De moartea
hci Alexandru Voda Lamneanul). Daca, Ureche ar fi zis: zic unii
cd... esIte cu in$elciciune... etc., ar insemna rd. Alexandru Voda acum
moare. Asa dar, limba a creiat perfectul $i clitoral, dap/ ce, fi-

reste, mai Intai creiase prezentd, tocmail spre a arata deosebirile

de timp Intre dou'd sau mai multe miscdri. A lost primal pas
in ceeace astazi numiani concordanta timpurilor. Dar a stabili deosebiai de timp, Insemneaza, a stabili raporturi spatiale, deci logice,
rationale. Primal pas In distingerea logica, a actiunilor din punct
de vedere al fixariii for in duratil, a lost deoi un pas de potrivire,

de ordonare, de fixare intr'un sir, al diferitelor actiuni. Prin

creiarea intperfectului, m. m. c. perfectului si viiltorului al doilea,

s'a mers .si mai departe in aceastil, ordonare. Astfel: Roxanda

doamna-sa..., $tiind ccita moarte Meuse, l-au otravit. (Gr.

Ureche, Ibidem). Asa dar, mai Intal Alexandra Voa a Witt

moarte si apoi doamnil-sa i -a ofravit, de aci m. m. c.. -p. facuse.
Tot asa lucreazd ratiunea noastril si in cazul: cane vei fi vazut,
vei intelege, adieu mai intai vei vedea si numai dupa, ace,ea vei
intelege.

Se poate spume deci ca a face concordanta timpurilor inseinneaza a exprima la?nurit $i precis ordinea temporalci in care
se intampla, s'au intomplat sau se vor intampla diferite actiuni.
Dona actiuni pot fi: 1) amandoua prezente: spune-mi ce faci? tic
serif, tend en citesc; 2) vita prezenita $i alta trecuta: astazi am
invlitat verbal, iar acum stria la gramatica; fiindca am lucrat
mult ieri, astazi and simt obosit; 3) una prezent'd $i alta viitoare:
iti voi arata maine ce lucrez; vei vedea ce rau fuel., neascultilndu-ma; 4) amandoua trecute, implinindu-se in acela$i timp: cand

tit erai la gourd, eu eram in biblioteca; 5) una trecutalnaintea

atteia trecute: fiindca Meuse moarte, l-a otrtivit; 6) una viitoare,
fata de alta trecuta: mi-a spus ca va veni; 7) amandoua viitoare:
cond vei veni la mine, vom vedea ce este de facut; 8) una trecuta
fata de alta viitoare: ctind vei fi citit poetul, iti vei dal seama ce
comoadi artistica este.

Stilistica concordanfei timpurilor. A aplica regula concor-

www.dacoromanica.ro

91

dantei timpurilor sau, mai bine zis, a exprima lamurit, conform

cu realitatea, ordinea temporala a diferitelor miscari ardtate Intr'o
fraza, Insemneazd a Intrebuinta limba ratiunii, a da glas judeatii
noastre. Limba romana Ina, In contrast cu cea latina care exprima cu cea mai mare grije ordinea temporala a actiunilor, este o
limba, din acest punct de vedere, afectivd. Astfel, noi Romanii decele mai multe on nu aplicam concordanta timpurilor, adica nu
aratam ldmurit ordinea temporald in care s'au Intamplat diferiteleactiuni dintr'o fraza. Astfel, Gr. Ureche zice: Rad 4c Vodd, dacti
au luat ajutoriu de la Turci, au intrat in Tana Munteneascti cu
15.000 de Turci, fara alti lefeci ce-i adunase... (Letop. Rcizboiul
Radului Vodd cu a lui Bdsdrabti Voda. E ldmurit ca mai intai
Radu Vodd a luat ajutor i apoi a intrat. Logic ar fi fost: dacti
luase ajutor, a intrat. In schimb vedem respectata regula In relativa: ce-i adunase.
Tot la Gr. Ureche oitim: i intr'aceia laudd $i bucurle au
zidit biserica in tory in Vasluiu, &Ind Nuclei iui Dumnezeu de
biruinta ce-au facia (Letop. Rtizboiul lui i.5'tefan Vodti.... la Podul
Ina lt). Logic ar fi fost: de biruinta ce fcicuse, fiindca, Inteadevar,

mai Intal el repurtase biruinta si apoi a zidit biserica. In toate

cazurile insa In care cronicarul nu exprima ordinea temporald a
actiunilor, Fasand cititorului s'o deduca, o face din motive afective.

Inteadevar, data Ureche ar fi zis: au ridicat bisericci pentru biruinta ce Meuse, verbul Meuse ar fi exprimat o actiune prea indepartata in timp de cronicar. Punand-o deoi pe aceeasi treapta
temporala cu au ridicat ii (IA o mai mare insemnatate. Afectiv
sunt construite timpurile si in fraza: $1 atatia de ai nostri au
pierit, cat au intabit de trupurile celor pieriti poiana, uncle au fost
rdzboiul (Gr. Ureche, Letop... Valea Alba).

Atat de mult s'a desinteresat limba romand de exprimarea

logics a timpurilor, Incat noi exprimam prin prezent o actiune
trecutd. Astfel: $i Inca it sfdtuia boierii ca sci se dea la loc sttramt
(Ibidem). Intelesul este: ca s'd se dea atunci, nu acum, in prezent,
asa cum aratd verbul, care este la prezentul subjunotivului. La-

tinul ar fi zis: suadebant ut angustiis se claret. Daret este iimperfeetul subjunctiv. Asa dar, in acest caz, latinul exprima doea
actiuni ce se Implineau aproape, In acelasi timp in trecut, prin
doud timpuri trecute. Dimpotriva noi exprimam doug, actiuni
trecute, amandoug in acelasi tiny, printr'un imperfect i un prezent. Aceeasi constructde afectiva ne Intampina, cand In loc de
viitorul 11 Intalnina viitorul I.

www.dacoromanica.ro

92
Intrebuintarile participiului prezent sunt cele mrai dese
calcari ale concordantei timpurilor. Intr'adevar, participiul prezent, dupa cum se stie, este o forma verbala ce exprima o actiune
In continua curgere. Astfel: lucra'nd, mergand, ctintand, etc., exprima lucrari, miscari sau actiuni In stare de curgere, de duratd,
actiuni durative.
Limba noastra intrebuinteaza totu$i participial prezent spre
a arata o actiune trecuta faita de o altA actiune trecutai, prezenta
sau viitoare. Astfel: inzpreunond deci oastea cea streinti cu a sa,
pre multe locuri au smintit pre Turd (Gr. Ureche, Gaud au luakt
Baezit... Chilia si Cetatea Alba). Intelesul este: dupa ce au Pinpreunat... au smintit. Dealtfel, insasi ratiunea noastra ne spune ca
nu putea sa Loa aceste doua actiuni in acelasi titnp, adic;a1 $i sa
Impreune oastea si sa loveasca. Ace lasi lucru fl vedem In fraza:
Si strangtind crai'ul oaste, au scos cuvant cum va sti mearga la
timp (Ibid. Rdzboiul lui Stefan Voda... cu Albert). E vadit lucru
ca mai intai a strans oaste si dupa, aceea a scos cuvant. Deasemenea fraza: Intr'aceia, Stefan Vodt, prinzand veste dela Unguri
cum Olbricht va sa vie asupra tai cu oaste., trimis-au la oraiul
lesesc... (Ibidem), ne arata lAmurit ca a trebuit 'Stefan intai sa
primeasca vestea si apoi sa trimita.
Daca in toate cazurile de mai sus, In locul participiului,
s'ar fi pus m. m. c. p., am fi avut expresii logice, aratand precis
ordinea temporala a actiunilor. Participiul Insa, prin aceea ca
exprima o actiune In curgere, fara marginire in timp, este o expresie afectiva, tocmai din pricina lipsei elementelor de determinare temporala, deci rationala, pe care le oontin celelalte timpuri.
I)eaceea intalnim intrebuintarea sa foarte deasa in limba poeziei
$i, in general, in limba iafectivA. El este lug foarte potrivit intrebuihtat spre a arata o actiune ce dureaza in acelasi timp cu o
alta actiune: Singur numai cavalerul suspintind print() balconul (M.
Eminescu, Scris. IV). Cavalerul privea si suspina in acela$ timp.
Ca incheiere, vom spune ea oridecateori vom exprima lamurit si potrivit realitatii ordinea, temporala a actiunilor exprimate de verbele dintr'o fraza, vom da, un aspect logic, rational,
intelectual expresiei noastre. Dimpotriva, oridecate on vom calca
regula concordantei timpurilor, adica vom exprima prin alte
timpuri decat cele cerute de logica ordinea temporala a unor actiuni, vom Imbraca expresia noastra intro haina afectiva. Limba
romana este, fata de limba latina, mutt mai afectiva, din acest
punct de vedere, decat limba franceza, care are regule $i timpuri
speciale, pentru exprimarea acestei ordine temporale.
www.dacoromanica.ro

93
PREPOZITIA

Prepozitia este un cuvand nedeclinabil care determinit, precizeazd, lamureste intelesul unui, nume sau al unui verb. Merg la
?coal& Prepozitia la serveste se ldmureascd intelesul euvantului
$cota, fiind ca merg ccoala n'ar a'vea un inteles imecliat perceptibil.
Aud pe Gheorghe cum cants. Vad soarele reisarEnd. In primul
exemplu prepozitia pe inlocueste artic.olul hotdrit care lipseste numelui propriu. In limba latina, in primele timpuri, dupd verbele de
miscue se Intrebuinta acuzativul fard, prepozitie al numelui care
ardta punctul catre care se mergea. Ea Romam=merg spre Roma.

Mai tarziu, fiindcd acuzativul s'a tocit, s'a simtit nevoia sd se

IntAreascd intelesul $i, pentru numele obisnuite, s'a intrebuintat
prepozitia ad. Eo ad patremmerg la tata. Eo ad scholam =merg
la $coald. Exceptie dela aceastd regular au Mout numele de insule
mici, rase, precum $i domus, humus $i MS, care, din pricing reprezentdrilor legate de ele, au avut inteles $i fdra prepozitia ad,
ramanand in limba Ica un fel de arhaisme cu mare prestigiu. Asa
dar, in cazul Eo ad patrem, prepozitia ad nu face deal sa. Int&
rea,sa tenninatia em, a acuzativului $i, cu ea, ideiei legate de forma
acuzativului, care nu mai era ldinuritd in mintea celor ce auzeau:
eo ad patrem. Este deci un fel de lajutator de caz, un determinant,
un fel.de articol. Dealtfet, dupd ce ablativul $i acuzativul au inceput sit se confunde ca forma $i deci $i ca inteles, ablativul a lost
inlocuit prin forma prepozitionald a numelor. Astfel latinul spune:
Fame interiit, iar nod spunem: a pierit de foame. Asa dar, terminatia e a ablativului, care nu mai da inteles Mimurit numelui,
fiindcd. adesea, In pronuntare, nu se deosebea de em a acuzativului, a fost inlocuitd in romaneste prin prepozitia de. Si Inwinte
de a fi inlocuita In romaneste, a fost inlocuit in latina populard.
Tot astfel se Intdmpld $i cu. verbele. Dela bolnav s'a creiat
verbul a boll $i a bolnavi, dar s'a simtit nevoia unei intdriri $i
s'a spus a imbolnavi, i s'a adaiogat deci prepozitia in. Dela strein

s'a zis a streina $i mai lAmurit a instreina. S'a zis $i se zice a

lvngi $i mai tare=a prelungi. A griji $i a ingriji.
Stilistica prepozifiilor. Prepozitiile, dup. cum s'a spus
mai sus, au menirea de a 16muri, de a Intari intelesul numelor sau
verbelor pe langd care sunt puse. Datoritd insusirii for de a Intdri

intelesul numelor sau verbelor pe care le insotesc, limba logics

care cautd expresiile ldmurite rational, intrebuinteazd acuzativul

www.dacoromanica.ro

94

cu prepozitie sau, mai bine zis, forma prepozitionalg a numelui

acolo unde nu este ceruta de Inte les. Inteadevar, nu putem spune
deck 11 vdd pe Gheorghe sau 11 vdd pe tatcq, fiindca propozitiuntle

11 vdd Gheorghe, 11 did tata n'ar avea niciun Inteles. In aceste

cazuri prepozitia pe este ceruta de lipsa de inteles a substantivelor
Gheorghe $i tata in unire c.0 verbele respective. In cazul urmdtor
insa, intrebuintarea ei nu-1 ceruta de lipsa de Into les a constructiei,

ci de nevoia de a Intrebuinta o expresie togica, In locul alteia;

afective. Astfel se spune: A spus la copii in be de: A spus copiilor, fiindca forma prepozitionala a substantivului copii este mai
logica decat dativul. In vorbirea popularl se spune a se inchina la
sfinti In loc a se inchina sfintilor. i Ion Neculce, in 0 seamy

de cuvinte, spune:... Sti inchine tura la Turd, iar nu la alte near

muri, iar In alt loc, in aceeasi opera, spune: au inceput a i se inchina i nu a se inchina la el.
Comparand insa Intre ele cele doua forme ale dativului a
spus la copii i a spus, copiilor, observam ca forma cu prepozitie a

dativului face ca substantivul copii sa nu fie atat de interesat

la miscarea exprimata de verb, pe cat este dativul copiilor. Aceasta

se explica prin faptul Ca prepozitia la arata directia. Astfel ca

la copii exprimA mai mult ideia de: a spus in fata copiilor, pe
tend a spits copiilor arata si interesul si deci atentia copiilor la
miscarea verbului. Fara indoiala ca acest dativ prepozitional
s'a Intrebuintat mai Intai pe langa verbe care Insemnau: a triimite,
a mica spre. Astfel I. Neculce zice: ;S'i au socotit Dimitrasco Vodd

$1 au scris o carte la pa$a de Tighine..., adica si a trimis o, scrisoare cdtre pax..., cum spune dealtfel I. Neculce in alt Joe: $1, le
trimitea la Dimitra$co Vodei....
Unele prepozitii si-au schimbat forma, in decursul timpului,
iar, in alte cmuri, au Post inlocuite prin allele. Astfel la I. Neculce
sit iasd intru intdmpinarea WW1; astazi zicem : in intampinarea ; forma veche lat prepozitiei trezeste In sufletul nostru
ecoul afeetiv la unei limbi batrdnesti.
I. Neculce zice: A$ijdere pre aceea vreme, fiind Diitropolitul
Tdrii pdrintele Ghedeon... Astazi spunem in acel timp, in vremea
aceea; prepozitia pre a fost Inlocuita prin prepozitia in, mail bogata, In preciziune spatiala. Pre, in cazul de mai sus, are aceeasi
alti boieri mari
culoare batraneasci. Tot la I. Neculce intelnim
iota stria de rdu pentru Dimitra$co Vodd la Moscali..., In loc de
despre Drmitra$co

Veda.

Tot la I. Neculce cittn : in domnia dintoi, jar astazi spunem

www.dacoromanica.ro

95

in timpul primei domnii. Astai expresia cronicarului ne apare

mult mai puternica deeat cea pe care o intrebuintam not In mod
curent, tomai fiindca, mintea noastra fiind obisnuita cu expresia
a doua, cea dintai are o tarie si o tonalitate afectiva mult mai
puternica. Tot la Neculce Intalnim pre obiceiu, pe cand astazi
spunem dupd obiceiu.
Dar chiar si astAzi, putem inlocui unele prepozitii prin altele,
tot din motive stilistice. Spre a In %elege mai bine valoarea stilistica
a acestor Inlocuiri, este bine sa ne amintim ca, In limba romana,
in afara de obiectul drept, cand acesta este nume de fiinka sau de
lucru personificat, cazul prepozitional indeplineste functiunile pe
care le-au Indeplinit in latina clasiea acuzativul si ablati'vul.
Astfel, spre a taxata locul In care se petrece o miscare, locul

catre care se indreapta cineva, unealtu, instrumentul prin care

cineva savarseste o actiune, timpul in care se petrece o actiune,
persoana insotitoare cu care se savarseste o actiune, privinta In
care se savarseste o actiune, materia din care se fabrica un lucru,
imbractimintea unei persoane, etc., numele care exprima aceste
idei se pun in cazul prepozitional. Astfel: citesc in case, merg
la coalti,, era rau la mlinie, era imbrticdt cu o manta lung& 21$a
dar, mares majoritate a complementelor verbului intr'o propozitiune se exprimti prin nume in cazul prepozitional.
Fie insa expresia unei propozitiuni cu complement instrumental: S'a ridicat prin sarguintif. Ideia exprimatil de cazul prepozitional prin stirguintti mad poate fi exprimata si in acest fel:
s'a ridicat cu stirguintti sa; in acest caz substantivul sarguinta
este- pared, insotitoarea persomei care a savarsit miscarea expelmath, de verb, impunandu-se mai mult simtirii nosatre. Se mai
poate spune: s'a ridicat datoritti stirguintel sale si: sarguinta s'a
l-a ridicat. In ordine afectiva crescandii, pornind dela expresia In
care sarguinta este instrument, deci este prirvita rational, aceste
expresii sunt : 1) s'a ridicat prin sarguinta sa; 2) s'a ridicat cu
sarguinta sa; 3) s'a ridicat datoritti sarguintei sale; 4) sarguinta
sa l-a ridicat. Vedem deci o deosebire stilistica, chiar in sfera cazului prepozitional. In Psaltirea in versuri Mitr. Dosoftei (Ps 9)
zice: in tot ciasul si, peste douti versuri, citm: pre tot ciasul. Sa
comparam doua versuri: In tot ciasul cu mintea curatti (Ps. 24)
si: $i caile sale pre tot ciasul spurcti (Ps. 9). Versul nu putea sa
impuna alegerea unei prepozikiuni In locul celeilalte, devremece
amandoug au aceeasi lungime: sunt de o singura silaba. Nunvai

www.dacoromanica.ro

96
deosebirea de Inte les a adus deosebirea de prepozitie. Inteadevar,
in tot ciasul insemneaza In orice ceas, in orke moment, In fiecare

ceas, cu alte cuvinte autorul vrea sa arate ca nu exista ceas In

care s, nu fie cu mintea curates. Dimpotriva, pe tot ciasul, pe langa
ideia de in fiecare ceas, mai tontine si pe aceea de durata= in fiecare
ceas, pe toatti durata lui. Cand este vorba de numele care arata fiinta
sau locul cAtre care se IndreaptA cineva, sistemul limbii ne pune,

deasemenea, mai multe prepozitii la indemana Astfel, putem

spune: mergea la Bucuresti, mergea spre Bucuresti, mergea care
Bucuresti, mergea in directia Bucuresti. Prepozitia la, in exemplul de mail sus, arata labiectul actiunii mergea, arvand in vedere
mai ales sfarsitul acestei actiuni ; spre araita tinta actiunifl, aratand
numai directia, fara, ideia de ajungere; ccitre exprima ideia de directie, aratand ca drumetul ialvea mereu In fates orasul Bucuresti.
Ultima expresie, mergea in directia Bucure$ti, este cea mai logicil ;

inteadevar, substantivul directia exprima Inca odata ideia continua in prepozitia in.
Exemplele de felul celor de mai sus se pot inmulti. Ele nu
von face decat sa arate si mai ]impede deosebirile stilistice dintre
diferitele prepozitii.

0 stilistica completa a prepozitiilor In limba romana nu va

putea fi facuta mai inainte de a se fi studiat prepozitia la cei mai
de soma, dada nu la toil scriitorii din trecut si prezent.
CONJUNCTIA

Daca prepozitia e un lamuritor, un determinant al numelui

sau verbului pe langa care este pusa, conjunctia nu face altceva
decal sa lege doua nume, doua verbe, doua propozitiuni sau iota
fraze intre ele, faril sa fie legata mai mult de un membru decat
de ceelalalt. Eu $i tu scriem. Conjunctia $i nu-i legata prea mult
nici de eu, nici de tu. Tot asa se prezinta lucrurile si In cazul:
A$ veni la tine, dar sunt ocupat: conjunctia dar nu face decat sa
stabileasca legatura dintre verbele a$ veni i sunt ocupat. E$ti
fericit la &Wein*, dacti inveti la tinerete. Conjunctia clued arata
in ce legatura, In ce raport stau verbele e$tl fericit i inveti. Nu
se poate deci spune ca dacci este mai strans legata de un verb
decat de celalalt. Te felicit, fiindcti ai vorbit foarte trumos. Conjunctia fiindca stabileste ce fel de legatura exista intre miscarea

www.dacoromanica.ro

97

exprimatii de predicatul to felicit i cea exprimatd de predicatul

ai vorbit. Nu putem spune a e mai legatd de un predicat decat
de celdlalt.

Unele conjunctii, la inceput, au fost adverbe; astfel conjunctia cand: etind ai venit? Cond=in ce timp? sau: Unde e$ti?..=
In ce loc WI? Astfel, in aceste cazuri, ca i in allele pe care nu
le enumerdm, dar pe care oricine le poate deduce, conjunctia determind verbul, este adverb. Din interogative insa, aceste adverbe

s'au Rica relative: Ctind ai venit, exam la masti. data cu transformarea for in adverbe relative, ele au fdcut legdtura Intre doud
verbe, s'au fdcut conjunctii.

Stilistica fiecarei categorii de conjunctii este ldmuritd cu

ocazia descrierii fiecArei. categorii de propozitiuni.

www.dacoromanica.ro

S1NTAXA FRAZEI
In acest capitol vom studia sintaxa partilor frazei, adica a
proporttiunilor in fraza si a frazelor in perioada.
Pentru a prezenta Inteo lumina cat mai vie ideile noastre
cu privire la chestiunile ce alcdtuesc materia acestui capitol, va
fi nevoe sa repetam unele lucruri pe care le-am mai spus.
Lucrarea de fatiti fiind un capitol al ktiintei gramaticii, va
fi inevitabild repetarea unor lucruri in vederea lamuririi capitolelor
din care fac parte.
INTERJECTIE. PROPOZITIUNE. FRAZA

Am vazut mai us ca omul se poate exprima si prin semne.

Dar gramatica se ocupd numai de limba, adica, de aratarea gandurilor Si simtdmintelor noastre prin vorbe, oranduite in propozitiuni si fraze. Dar, fiindca adeseori semnele sunt intrebuintate
ca sa sprijine vorbirea, va mai fi ocazional vorba de ele. Matorialul

de cercetat al gramaticii este Insa vorba, cuvantul. Ea vrea sa

stie cum punem mai multe vorbe la un loc., in cc chip le punem,
ce rost are fiecare, ce rezultate obtinem In calea aratarii gandurilor noastre.
Organul de care ne servim ca sa vorbim este aparatul fonator, alciltuit din nas, gat, limbd gurd, cu toate subdiviziunile lor.
Dar, oare, numai prin niste sunete, care nu au inteles. nu putem
exprima miscari ale sufletului nostru? Cu alte cuvinte, inainte
de a orandui siruri de cuvinte, nu mai exista $i alte mijloace de a
arata ce gandim sau simtim? Fireste cii exista si acestea sunt
interjectiile.
Interjectia este un sunet sau un grup de sunete pe care le

emiton cu ajutorul aparatului nostru de vorbire, ftirei ca ele sa

alba" un inteles logic, rational, ltimurit exprimat. Cand, pe nea-

www.dacoromanica.ro

99
steptate, ne soseste o ruda scumpa, pe care n'am vilzut-o de mula
vreme, scoatem un vai!, care exprima In chipul cel mai nemijlocit, deci cel mai complet

si mai repede, bucuria noastra.

Vor urma apoi propozitiuni si fraze, intrebari si rdspunsuri, toate

vor exprima aceeasi bucurie, dar simpla interjectie vai exprima in
chipul cel mai deplin bucuria noastrA. Daca, in loc de interjectie,
am spune: ma bucur ca ai venit, am exprima fireste simtdmantul
nostru de bucurie, dar prin simplul fapt ca in loc de o interjectie,
in al doilea caz, am Intrebuintat o propozitiune, deci am exprimat
in forma de judecaa bucuria noastra, aria expresiei s'a-micsorat.
Daca In loc de aceasta propozitiune am spune: nu m'a$teptam sa

vii $i acum ca ai venit ma bucur mutt, fraza ar fi si mai intelectuala si prin aceasta si mai saraca in puterea de ardtare a sen-

timentului bucuriei. Este mai saracd, fiindca ea lucreaza, cu notiuni. Notiunile sunt idei generale despre o clasa de lucruri sad
fiinte. Ca sa ajungem la notiune, trebue neaparat sa pardsim
tocmai ceeace este specific fiecarui lucru in parte
Se vede ldmurit ca Cu cat ne urcdm mai mult pe scara formularii gramaticale a gandurilor noastre, cu atat mai mult vor-

birea noasta este mai Samoa in continut sentimental si mai

bogaa in judecdti, In legaturi logice dintre notiuni.
E foarte adevarat ca si o interjectie exprima un gand; in
cazul de mai sus interjectia exprimd, ideia: ma bucur ca ai venit,
dar preocupali mai ales de exprimarea simamantului nostru de
bucurie, am aratat-o prin mijlocul direct al interjectiei, fd,ra) s'o
mai trecem prin formularea judecatii, care presupune reflexiune,
deci cumparire, mijlocire.

Propozitiunea este o mi$care, o actiune, un fapt, exprimat

cu ajutorul unui verb. i interjectia, cum am spas, exprima o
ideie. Dar n'a exprimd cu ajutorul unui verb, deci nu face legdtura intre doua notiuni, nu este judecata. Mij loc de expri-

mare a inimii, interjectia araa in cel mai direct chip simaminte; instrument al exprimArii creerului, propozitiunea araa

formari de judeati, de legaturi rationale,

logice, Intre idei.

Nu Insemneaza Insa ca singura interjectia este In stare sa exprime
simtdminte in chip puternic. Chiar si propozitiunile si frazele o
pot face. Dar nicio propozitiune si nicio fraza, oricum ar fi alea-

tuia ea, nu are puterea de a exprima atat de deplin si nemijlocit

un simtdmant pe care o define interjectia. Cu cat ne departam de
interjectie si urdam scara exprimarilor logice, Incepand cu propo-

www.dacoromanica.ro

100
zitiunea, continuand cu fraza simple, trecand apoi la fraza complex:a' si terminand cu perioada, cu atat vorbirea noastra va fi
din ce in ce mai bogata in judecati si mai saraca In nuance sentimentale, afective.

Fraza este un complex de propozitiuni, In raport de dependents logica. Cu cat ne departam de interjectie si, trecand
prin propozifiunea independents, apoi prin propozitiuni juxtapuse,
progresand prin coordonare, ajungem la fraza, cu atat mai
mult vorbeste creerul nostru, iar limba este expresia complete a
activitatii ratiunii noastre. Astfel, expresiile: 1) Vail 2) ai venit!
3) deli nu credeant ea vii, iata ca ai venit si ma bucur formeaza o

surd, a carei prima treapra interj.

este expresia cea mai afeceste expresia cea mai logica a miscarii

tiva, iar ultima fraza

sufletului nostru.
Interjectii singure nu pot fi Intrebuintate decat In limba

vorbita, tend eel de fate sunt constienti de situatia In care se

&este eel care se exprima printr'o interjectie. In scris Insa, interjectia este insotita de propozitiuni care Ii lamuresc rostul ei.
Puterea ei de expresie se va vedea totusi comparand fraze sau
propozitiuni in care se gasesc interjectii cu altele in care ele sunt
absente si apoi propozitiuni cu fraze si fraze cu perioade.

In poezia Sara pe deal de M. Eminescu versurile cu interjectdi:

Ah! in curand saint in vale-amute$te,

Ah! in curdnd pasu-mi spre tine grabe$te;
sunt mai bogate in continut sentimental, tocmai din pricina interjectiilor, decat versurile urmatoare din aceeasi poezie:
Nourii curg, raze-a for $iruri despicd,
Stresine vechi casele'n tuna ridica....

Iar aceste doua ultime versuri sunt si ele mai pline de continut
afectiv decat versurile din Luceafdrul:
Traind in cercul vostru strdmt,
Norma vd petrece,
Ci en in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece;

fiindca in be de trei propozitiuni asezate una Tanga alta, fare

nicio legAtura, avem doul coordonate adversative, deci doua propozitiuni legate intre ele printr'o conjunctie ce exprima raportul

www.dacoromanica.ro

101
for logic. Dar si aceste versuri sunt mai sdrace In continut logic
cleat versurile:
De-or trece anti CUM trecura,

Ea tot mai molt imi va place;

Pentru ca'n toata a ei fapturti
E-un nu $tiu cum" $i-un nu $tiu ce".
In aceste ultime versuri, aproape numai forma poeticd a vorbirii
ne miscd sufletul in chip deosebit, altfel fraza confine idei logice,
rationamente....
Sd incercdm o schimbare a color patru exemple. Sd presupunem ca, In strofa a doua-poetul ar fi zis: Alt! nourii curg, ah!
raze-a for $iruri des pica; fdrd indoiald ca versul s'ar fi ImbogStit
cu un continut sentimental. Lipsa interjectiei in vers Insemneazd

un pas mai mult spre imbogdtirea cu oontinut intelectual. S.

examindm ultima strofd si sa presupunem ca in loc de:
1.

De-or trece (tali cum trecura

Ea tot mai Inuit imi va place;
Pentruca'n toata a ei faptura
E-ern nu $tiu cum" $i-un nu $tiu ce"

Eminescu ar fi zis:
2.

Anii vor trece. Mai trecura.

Ea tot mai mutt imi va place;
In toata -a ei ftiptura

E-un nu $tiu cum" $i-un nu $tiu ce".

30.

sau
Al,! cum imi va plticea in ciuda anitor!

In cazul 1, strofa e o frazd, formata dintr'o principald si trei

secundare, considerand propozitiunile nu $tiu cum" si nu $tiu
ce" drept substantive. In cazul 2, avem patru propozitiuni principale, nelegate intre ele. In cazul 3, o simply propozitiune ce
insoteste o interjectie Se vede Famurit ca versurile din cazul 2
sunt mai bogate in expresivitate afectivd decat cele din cazul 1,
tocmai fiindcd sunt juxtapuse, iar versul din cazul 3 este Gel
mai bogat in continut sentimental, datoritd interjectiei.
Exemplele s'ar putea inmulti la nesfarsit. Toate ne vor
ardta insa ca cu cat ne departdm de interjectie si intrebuintdm
mai mult propozitiunea si fraza, cu atat exprimdm mai multe judecdti si mai putind afectivitate.

www.dacoromanica.ro

102
INTERJECTIA

Este un sunet sau un grup de sunete care exprimti in chip&

cel mai deplin un simftimtint. In scris, Intr'o propozitiune SAu
fraza, ea da a culoare sentimentala ideii exprimate de propozitiunea sau fraza in care se gaseste.
Nu se Intalnesc interjectii in tratatele de stiinte pozitive.
Poporul le intrebuinteaza In gradul eel mai Malt. Se Intalnesc
deasemenea in poezia in versuri si adesea In poezia in prozil si in
scrieri retorice, precum si In celelalte genuri literare. Dupd numarul interjectiilor intalnite Intr'o bucata, ne vom putea da seama
de treapta de afectivitate a stilului respectiV. Chiar interjectiile sedeosebesc adesea dela autor la autor si dela regiune la regiune.
Dupa cum am spus mai ksus, interjectia singura nu poate fi intrebuintata deck numai In limba vorbita, uncle ascultAtorii isi
dau seama de situatia In care se gaseste eel care o exprima.
Aceeasi interjectie poate exprimai mai multe simtaminte
Astfel interjectia ei la I. Creanga, exprima:
mirare:

Ei, vedeti, zise iarasi eel mare).

ironie-amenintare:

Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mcincat.f2)

mahnire:

Ei, ei! ce-i de Meat loane.13)

chemare:

Ei, oameni buni, cred ca acum ati priceput.

intrebare:

Ei, sttipone, cum ti se pare?4)

Aceleasi multiple Intrebuintari le da Mihail Eminescu inter-

jectiei 0. Astfel, aceasta interjectie, la marele nostru poet, exprima:

revolts dureroasa:

0! moartea-i un haos, o mare de stele,

Dar vista -i o baltti de vise rebele.
(Dfortua est)

1) Capra cu trei ler

2) Ibid.

3) Amintiri...

Harap Alb.

www.dacoromanica.ro

.4) Povestea lui

103
indemnuri:

0! fiarba-va mania in vinele stocite.

(Junii Corupti)

admiralie plina de placere:

0! oti frumps CUM numa'n vis

Un demon se aratli.
(Luceafiirul)

indemn plin de durere:

0! dormi, o, dormi in pace...
Ole lancolle)

indemn plin de dor:

0! tramai, ramai la mine,

Te iubesc at& de Inuit_
(0, rautdi, raincii)

ironie:

0! te-admir progeniturci de origine romand.

(Scrisoarea 111)

Ceeace arata deci continutul interjectiei este propozitiunea

care o insoteste. Din aceasta se vede lamurit ca, pentru a se Intelege cu semenii sal, mai ales tend semnele nu-i mai puteau fi

de folos, omul a recurs la cuvinte, adicl la notiuni, la idei generale, aceleasi pentru toatil) lumea, fiind mai intai aceleasi

pentru o intreaga clasil de fiinte sau de lucruri. Fiind generale,

ideile exprimate in propozitiuni si fraze, nu mai au culoarea &fee-

tiva si personala pe care o are interjectia. De aci provine intrebuintarea acesteia in texte unde se exprima, simtaminte puternice.
Aceleiasi nevoi de exprimate a simtamintelor se datoreste $i in-

trebuintarea multiple, si adeseori pentru a exprima simttiminte

deosebite, a aceleiasi interjectii. Astfel, vai!, este Intrebuintatil, indeobste pentru a exprimo.durerea. Cu toate acestea,, cand voim sa

exprimain un simfdmant puternic de bucurie. Intrebuinta'm tot

interjectia vai. De ce? Fiinde5, vai!, fiind instrumental de exprimare al unei puternice dureri, va putea fi si mijlocitorul unei
adanci bucurii. Acest lucru nu se poate Intampla fireste, in chip
obisnuit, cu ideile exprimate prin cuvinte. In chip special se
poate totusi intrebuinta un termen, pentru a exprima o ideie contrarie. Astfel, ii putem spune, in semn de simpatie, unei persoane
uritule", de$i Intelegem contrariul. Tonal arata ceeace insemneaza notiunea. Tata deci cum tonal, privirile, deci mijloace directe de comunicare cu semenii no$tri, pot schimba intelesul bine

www.dacoromanica.ro

104

stabilit al cuvintelor. Ace lasi lucru se Intampla cu ironic, cand

exprimam, prin verbe, o ideie, intelegand insa contrariul.
Numarul interjectiilor Intr'o poezie ne Val arata lamurit
gradul de afectivitate al raiscardlor sufletesti exprimate acolo. Tot
el va putea fi si un criteriu sigur de comparare al diferitelor Ailuri Astfel, M. Eminescu, in 4365 de versuri intrebuinteaza 64 de
interjectii, dintre care 15 ah!, 44 0!, 5 vai!. G. Cosbuc, In 1500

de versuri, Intrebuinteaza numai 12 interjectii, dintre care 6

o!, 2 aoleu!, 1 ei si 1 ha. Gr. Alexandrescu, in 1004 versuri de
poezie lirick Intrebuinteaza numai 7 interjectii, dintre care 4 a!,
2 0!, 1 vat!. La Alecsandri, In 550 versuri de poezie lirica personals, intalnim 16 interjectii, dintre care 4 a! si 12 0! In 30
pagini de proza politica, la M. Eminescu, nu intalnim nicio interjectie, iar In 33 de pagini de poezie in proza abia intalnim 7
interjectii. Cifrele sunt elocvente. Locul de frunte in expresiile cu
interjectii ii define Alecsandri. In randul al doilea vine Eminescu,
apoi Cosbuc si, in sfarsit, Alexandrescu. Dar M Eminesc.0 se deosebeste de ceilalti poeti prin variata Intrebuintare a interjectiilor

0 si vai. Astfel, la Alecsandri, 0! exprima numai invocafia, pe

cand la Eminescu aceasta interjectie are o multime de intelesuri.
Daca Eminescu nu-1 intrece pe Alecsandri In numarul expresiilor
cu interjectie, fl Intrece In varietatea ac.estor expresii. Trebue deasemenea subliniata absenta interject-1'BH in Proza politica a lui
Eminescu, acolo unde vorbea, In prirnul rand, ratiunea poetului si

uncle autorul acestei proze voia, mai ales, s convinga, nu sa

miste. Aceasta statistics nu face decat sa confirme pe deaintregul

observatiile noastre de mai sus cu privire la raportul dintre interjectie si frazd. Trebue sa amintim, deasemenea, ca interjectia
este numai un criteriu de judecare a unui stil si ca o judecata
completa trebue s se Intemeieze pe toate criteriile stilistice.
PROPOZITIUNEA

Din punct de vedere gramatical, propozitiunea este expresia

unei miscAtri, a unei actiuni, a unui fapt cu ajutorul unui verb.
Pentru a forma o propozitiune este nevoe de un predicat si de un
subiect sau cel putin de un predicat (verb), care presupune, subIntelege subiectul. Astfel In propezitiunea Cerul intreg se intunecase (N. Balcescu, 1st. Rom. sub Mihai- Viteazu) avem un su-

biect, un nume, un substantiv cerul", si un predicat, un verb

www.dacoromanica.ro

105

se intunecase". Subiectul cerul ar fi putut lipsi, in cazul cand

s'ar fi vorbit de el mai inainte. Cititorul ar fi inteles atunci despre
tine este vorba. Din punct de vedere al gandirii, propozitiunea este
o judecata. Ea face legatura intre douil notiuni, intre doua idei
generale. Astfel, in exemplul de mai sus, se stabileste legatura
intre ideia generala de cer si aceea, tot generala, de intunecare.
Pentru a le pune in legatura, este nevoe sa intrebuintam o anumita forma a substantivului cer, sar-1 punem in cazul nominativ,
precum trebue sa ne folosim tot asa, de o anumita forma a verbului, m. m. c. perf, indicativ, activ, pers. III singular. Punerea
In legatura a acestor doua, notiuni este o operatic mintala, este o

miscue sufleteasea. Expresia ei gra'ita sau scrisa este ceeace

numim o propozitiune.
Pentru a avea o propozitiune este nevoe de eel putin un verb.
Inteadlevar, cand spunem tuna, am exprimat o miscare, aceea a
tunetului produs de mi$carea aerului. Dupa cum se vede, pentru a

face legatura intre doua, notiuni, intre doua idei generale, este
neaparat'd nevoe de un verb. Se mai poate spune deci ca propozitiunea este stabilirea legaturii intre cloud notiuni sau idei generale cu ajutorul unui verb. In cazul propozitiunii tuna, notiunea subiectului este subInteleask Pentru popor este Sf. Ilie"
sau Dumnezeu", pentru omul de $tiint,1 este miscarea norilor"
sau altceva asemanator. Verbul acestei propozitiuni s'a impus
dela inceput atat de mult simtirii omului, Inca subiectul a cazut
cu totul in umbra.
Multe idei bat la poarta gandirii si simtirii omului. El poate
face cele mai neobipuite legaturi intre ele. Va exprima deci cu
ajutorul propozitiunii tot felul de gandiri si simtiri. In unele pro pozitiuni va exprima numai constatari ale unor realitati, fara sa
ne arate simtamantul sau fata de ele. Vor fi propozitiuni reel,
obiective, unde numai inteligenta se va misca pentru a face legatura intre doua idei, vor fi propozitiunile logice. Gaud spunem
calul alearga lute pe compie, am inregistrat obiectiv, rece, alergarea calului pe campie. N'am spus ce simtim in fata acestei
alergari. Ace Iasi lucru se intampla cand spunem soarele rasare
sau boil trag la plug, etc. In toarte aceste propozitiuni cu continut
logic, am asezat numele substantiv subiect in primul loc,
iar in al doilea loc verbul, predicatul. Subiect-predicat este ordinea
cea mai obisnuita in propozitiune. Ea se intalneste In lhuba $tiintificil, acolo unde ratiunea exprima adevaruri reci, unde simtirea

thee. Inclata ce schimbam aceast:a ordine, facem sa vorbeasca

www.dacoromanica.ro

106

simtirea, inima. Dacd In lac de calul aleargti jute pe coinpier

spunem aleargd lute pe dimple calul, exprimalm simtamantul iu-

telii cu care alearga calul, aratitm, cu alte cuvinte, ca suntem

mi$cati de iuteala cu care alearga calul, deci ea nu ne lase reci,
a$A, cum se intampla in propozitiunea in care subiectul ocupa
primul loc. Ace Iasi lucru se va intampla, data, in lac de soarele
rasare, vom spune rasare soarele sau clack in be de boil trag la
plug, trag la plug boil,, etc. Aceasta noun ordine a elementelor
propozitiunii, in care verbul-predicat ocupa primul lac, jar numele- subject pe cel de al doilea, o vom numi ordine afectiva, sentimentala, dupa cum ordinea subject predicat am numit-o ordine
logica.

Dar o propozitiune nu este intotdeauna alcatuita numai din

subject $i predicat. Ea, dupd cum se $tie, mai poate avea $i cuvinte care ldmuresc pe subject, atributul si cuvinte care lamuresc pe predicat complementul. In propozitiunea Gdina babel
se oua de cote cloud on pe zi (I. Creanga, Pungufa cu doi bani)
substantivul babei lamureste pe subiectul gdina, este atribut, jar
vorbele de cote cloud on pe zi lamuresc predicatul se oua .i formend, toate la un lot, complementul verbului. In aceasta propozitiune autorul face o const.atare logica, rece, objectival, MIA sal
ne spune ce simte el in fata acestei constatari. Este o propozitiune
logica. Ordinea partilor propozitiunii este cea logica: subjectatribut-predicat-complement. Propozitiunea de m4i sus awe aceeasi
ordine a partilor ei, ca $i cum ar fi propozitiunea matematica:

Suprafafa dreptunglaului se did prin inmultirea hazel cu lutatimea.

Aceasta ordine a elementelor propozitiunii subiect-atributpredicat- complement pe care o numim logjca, rationalit, intelecWald, este ordinea logic-fireascd in care se prezinta in minte lu-

crurile din natura care pun inteligenta noastra in mi$care. In

acest caz inima tace. Am putea spune ca, logic, inteligenta omului
a creiat intai numele $i apoi verbul.
Indata ce intra simtirea in joc, se schimba $i ordinea partilor

propozitiunii. Chid Ion Creanga, in neintrecutele sale Amintiri

spune: $i cea dintai scoldritti a fost Smtirtindita popii..., face o
propozitiune afectiva. Logic alcatuita, propozitiunea ar fi fost:Smarandita popii a fast cea dintai scoltiritti. In acest caz insal ar
fi palit simtamantul pe care -1 exprima autorul, anume acela de
mirare plitcuta ca pdrintele loan din deal a inceput prin a da el
Insusi exemplu. Acela$i lucru jl vedem $i in versul: S'a stins viata

www.dacoromanica.ro

107
falmicei Venetii, din sonetul cu acelasi name al poetului Eminescu.
Daca poetul ar fi zis Viata falnicei Venetii s'a stins, impresia du-

reroasa a stingera vietii din Venetia n'ar mai fi fost atat de puternic exprimata. Atat de insemnata este asezarea predicatului
Inaintea subiectului, incat basmele populare Incep cu formula:
A fost data ca niciodata, di, de n'ar fi, nu s'ar povesti. A fost
data un imptirat.... etc.. In propozitiunea a fost data, nu Intalnim
subiect. Simplul predicat avand intelesul de s'a petrecut data
ceva

ne trezeste In suflet simtamantul de balm al unor In-

tamplari nelamurite.

In vorbirea obisnuita, Intrebuintam chiar si propozitiuni

fara. predicat. Astfel, cand ne ducem la un chiosc de ziare, spunem:

Zia,rul sau Timbre pentru o petitie. Situatia noastra subintelege

verbul dati-mi. Este o vorbire obisnuitd, scurta, populard. Dar
chiar si atunci, dad, voim sa subliniem buna noastra crestere,
vom spune: Dati-mi, va rog, ziarul... etc. Am exprimat idei care
se subintelegeau prin prezenta noastra, tocmai pentru a ne feri
de o vorbire eliptica, una din insusirile limbii populare si a celei
obisnuite. Sau cand vedem pe bunicul nostru, exclatinam: Tata
Mare!, voind sa spunem: vine Tata Mare. E vorbirea obisnuita,
plina de afectivitate.
In ceeace priveste propozitiunile eliptice, mai trebue sa
amintim cateva lucruri. In limba obisnuita, OBI de afectivitate,
In general se Intrebuinteaza elipsa, dupd, cum s'a vazut, fie
pentru a scurta vorbirea, fie pentru a exprima un sentiment.
Elipsele sunt insa de doua feluri: 1) elipsa predicatului; 2)
elipsa subiectului. Sa, presupunem ca suntem la vanat, la panda,.
Deodatil cineva striga: lupul! Am inteles ce a spus: vine lupul, a
aparut lupul. Lipsa, predicatului a conferit substantivului lupul
valoarea unei expresii in care elementul intelectual este implicit,
explicind elementul afectiv.

Intr'o statie de tramvai insa, dupa o lunga asteptare, vehiculul apare la orizont. Vine! este exclamatia de usurare a celor
necajiti de indelungata asteptare. In acest caz lipseste subiectul.
Daca s'ar fi spus vine tramvaiul sau tramvaiul vine s'ar fi micsorat valoarea afectiva a expresiei. In aceasta situatie, in ordine
descrescanda, valoarea afectiva a judecatii va fi 1) vine=bogatie

afectiva, lipseste subiectul; 2) vine tramvaiulafectivitatea s'a

micsorat prin aparitia subiectului, deci prin completarea formei
logice a gandirii; 3) tramvaiul vine = afectivitatell s'a MILES
aproape la zero, prin asezarea subiectului si predicatului in ordine

www.dacoromanica.ro

108
logic/. Doar tonul, In acest caz, deli intr'o Masud limitata, ar
mai fi putut insufleti afectiv expresia.
Elipsa verbului a fi este cea mai des intalnitd. Astfel, cand
suntem multumiti de cineva, spunem: ce om cumsecade! Am subinteles predicatul e$1i. Iar, cand e vorba de un predicat nominal,
nu pronuntdm decal, numele predicativ: cald! cald de tot! In loc
de: e cald, etc.
In intrebni, predicatul se aseazd Inaintea, subiectului. In Po-

vestea un'ti om lene ?, de I. Creangd, intalnim: Dar muieti-s

posniagii? zise atunci lenepil... etc. Chiar si In propozitiunea 16muritoare... zise atunci lenesul predicatul este Inatintea subiectului.
InteadevAr, In intrebare se cere un rdspuns. Se exprimd deci sentimentul asteptdrii. In Povestea porcului de acelasi autor, intalnim
insd: Vai de mine, mosnege!... Mie osta ?i imi trebuesc? In acest
caz, prin abaterea dela ordinea obisnuita in intrebdri, s'a schimbat

si intelesul Intrebdrii. Baba Intreabd: mie osta ?i imi trebue sau

lini ?te? Dad,' ar fi zis: Mie imi trebue osta$i?, ar fi asteptat ca
sd amid drept raspuns: Da sau nu.
Propozitiunea poate Incepe adesea cu complementul. In acest
caz, complementul are valoarea afectiv ai subiectului. Astfel I.
Creangd (Amintiri...) zice: Rusitei lui Vasilica $i Mariuctii lui
Onofreiu gasegi sci le dai $i sti le riisdai. La bisericti mergi din
Pa ?ti in Pacti. Ca si chid ar fi zis: Biserica, acolo tu... sau: RION
lui Vasilicti $i Mariucti lui Onopeiu, for le...
Ceeace se intampla cand se schimbd ordinea subiectului
si a predicatului in propozitiune, se repetd, si cand e vorba sd nu
se mai aseze atributul si complementul la locurile obisnuite in
vorbirea rationald.
Lad prima strofd a poeziei Noapte de vary de G. Cosbuc;

airile de farmec pline

Stralucesc in luminis;
Sboarti mierlele 'n tufi?
$i din codrii noaptea viine
Pe furl?.

In primele doua propozitiuni, complementele de loc sent

asezate dupd verb. In a treia, complementul din codrii este asezat
inaintea predicatului. Obisnuiti cu ordinea logica, rationale -a
primelor doud complemente ale propozitiunilor de mai nainte,
suntem surprinsi de aceastd inversiune. Este o noutate afectiva.
De altfel, in fiecare propozitiune avem eke o inversiune. Astfel,

www.dacoromanica.ro

109
In prima propozitiune, poetul spune: de farmec Aline, in lac de:
pline de farmec, in as doua, sboard mierlele..., In be de: mierlele
sboard. Sunt deci trei inversiuni deosebite.
Aliha,i1 Eminescu, in poezia .0 ceikirire in zori, aseaza atributul Inaintea numelui; astfel el zice:
A noptii giganticti umbra u$oard
Purtatd de vent....
In loc. de:

Umbra noptii girdled, u$oarel,

Purtata de vent....
Deosebirea dintie cele doua ordini ne face sa vedem lamurit ce
InsemnatA este pentru simtamant ordinea afectiva.
FELURILE PROPOZITIUNII

0 propozitiune care are singurei inteles deplin 'se numege

Independentd. Propozitiunea zdrile de farmec pline in lutini$
strdlucesc n'are nevoe de ajutorul altei propozitiuni, pentru a ne
spune ceva. Nu depinde de nicio alta propozitiune. Fie insa
fra.za:Ia, vreau sa mA duc la Dumnezeu, sd -i spun ceva (Ion
Creawa, Ivan Turbincd). In aceasta fraza propozitiunea principala
este vreau, fiindcA ea cheama pe celelalte douit Vreau n'are insa

Inteles fara propozitiunea sd mid due, care-i intregeste intelesul, o completeaza, si care este deci o subordonata completive.
Propozitiunea sd and due la Dumnezeu nu poate lipsi din fraza,
pe tend ultima propozitiune sd -i spun ceva lamureste, e drept,
fraza, dar nu-i neaparat trebuincioaisa. Intr'adevar, fraza Vreau sd
ma due la Dumnezeu are un Inteles deplin si fara sd -i spun ceva.
Tot astfel se intampla i cu fraza.... ia acum vdd $1 en di nu esti
prost (Idem, Povestea lui Stan Pdtitul). Dac'am zice numai ia
acum vdd $i eu, n'am Intelege nimic. Propozitiunea cd nu esti

prost nu poate lipsi din fraza, fiind neaparat trebuincioasa la

intregirea intelesului celei dintai. Vom numi deci propozitiune
principald propozttunea care nu depinde de o alta, idar wici1 nit
are singurei intelesul deplin, ci are pe 16110 ea o arta propozitiune
care sd-i intregeascd intelesul, o completivil Completiva este secundara care intregote intelesul unei cite propozitiuni, lard is'd
poatd lipsi din frazei. lar subordonate sunt propozitiunile care lifmuresc intelesul frazei, dar care pot lipsi din frazd, fur(' ca intelesul acesteia sd sufere.

www.dacoromanica.ro

110
Fie insd, fraza: Intr'aceia Stefan Von, prinzdnd veste dela
Unguri cum Olbriht,va sa vie asupra lui, cu oaste, ca nici Ungurii
nu erau bucurosi ca sa caza domnia Moldovei pre mina Lesilor,
macar ca Las ltizt, craiul ungures, ce se chiamd leseste Vladislav,

era Irate tut Olbriht, craiului lesesc, ce se chiamti ungureste

Albert, intelegand aceasta Stefan Vodti, trimis-au la craiul lesesc
cu solie pre credinciosii sal, pre Maul logoftitul si pre Isac visternicul, coca sa poata dintru dcinsul cunoaste ceva ce-i e voia sa
fwd... (Gr. Ureche Letop, Rdzboiul lui Stefan cond au Mild pe
Albert). Dupe cum se vede, in aceaste frazd lungd, este o singure'
propozitiune independents: Intr'aceia Stefan Vodd trimis-au la
craiul lesesc... etc. Celelalte sunt secundare. Ele nu fac alt-

ceva decht cd, aduc litmuriri in vederea Intelegerii logic.e a motivelor care 1-au determinat pe Stefan Vodil se trimitd solie. In
fraza aceasta, sunt insa si propozitiuni completive: 1) cum Olbriht
va Ai vie; 2) ca sa cazd domnia Moldovei pre mina Lesilor; 3) ce-i
e voia; 4) sa facti. Niciuna din aceste completive nu intregeste
insd, intelesul unei principale, ci prima completeazd intelesul partici'pialei

ce exprima, ideia de cauzd, prinzand veste, a dour

este completiva cauzalei ca nici Ungurii nu erau bucurosi, a treia

Intregeste intelesul finalei ca sa poatd dintru donsul cunoasfe,

iar a patra este completiva completivei ce-i e voia. Asadar, completivele intregesc nu numai intelesul unei principale, ci al orcdrui- gen de propozitiuni. In acest caz, propozitiunea care cere
completivd, desi ea insilsi este o secundare, este numitd de obiceiu
propozitiune regentd. Regente sunt in general toate propozitiunile
secundare pe care le ldmuresc alte secundare. Astfel, in fraza de
mai sus, propozitiunea ntdcar ca Laslatt, craiul unguresc, era Irate

lui Olbriht, este o lilmuritoare a propozitiunei cauzale cu completiva ca nici Ungurii nu erau bucurosi..., iar aceasta din urma
este regenta primei.
Asa dar, vom distinge: 1) Propozitiuni independente. Au
singure inteles deplin, fie di sunt singure exprimate, fie 61 stint
intro frazd. 2) Propozitiuni principale. Nu lAmuresc intelesul altei
propozitiuni, dar nici nu pot sta singure, aviind ele insile nevoe
de o completivd care se le intregeasa intelesul. 3) Propozitiuni secundare. N'au singure inteles deplin, liimuresc sau intregesc intelesul altor propozitiuni. Secundarele se vor impdrti $i ele in doud
grupe: a) Completive. Intregesc intelesul unei principale sau al
unei secundare. Nu pot lipsi din frazil. b) Circumstanfiale. Lamurose intelesul unei principale sau al unoi secundare. Pot lipsi din
fraza.

www.dacoromanica.ro

111

PROPOZITIUNEA INDEPENDENTA

Are singurd, inteles deplin. Astfel este propozitiunea S'a stins

viata falnicei 'Venetii. Este un adevdr exprimat printr'un verb,

care se lute lege Ida ajutorul altui verb. Propositiunile independente pot avea predicatul la modul indicati'v, subjunctiv,
optativ, imperativ. Din punct de vedere sufletesc, propositiunile
indicative sunt instrumentul ratiunii, logicei noastre. Ele exprimd
legatura dintre doud, notiuni, fdra, ca verbul sd exprime in acelasi

timp si atitudinea sentimentala, a celui care le spune fatid, de

ceeace se spune. Astfel, propozitiunea S'a stins viata falnicei Venetii nu ne spune decat cA viata din Venetia a 1ncetat, fda sa, no
spund, ce simte poetul. Locul predicatului, care este la inceputul
propositiunii, ne arata ca poetul s'a simtit impresionat de pieirea

vietii, si nu verbul, care este la pefsoana a treia. Propozitiunea

are aceeasi formd, pe care ar avea-o, bund card, propozitiunea: De
trei on cinci fac cincisprezece. Cand instil acelasi poet spune: 0
ramoi, rental la mine!, el exprimd, cu ajutorul verbului, si atitu-

dinea sufletului sdu: el vrea ca iubita lui sit amand la el, e o

&Tina a sa, de data aceasta exprimat prin imperativ. Ace Iasi
lucru it face subjunctivul In propozitiunea, exprimata de acelasi
poet:

Fruntea alba 'n ptirut galben

Pe-al meu brat incet s'o culci.

Optativul, dupd, cum 11 araa si numele, exprimd o dorintd:

Te-

a$ cere Boar pe tine, dar nu mai e$ti a mea (Desptirtire). Te-as

cereas clan sa,* te cer, sunt indemnat sa te cer.
Din exemplele de mai sus se vede ca modurile exprimd starea

sufleteasca, a vorbitorului fatd de actiunea exprimaa de verb.

Sufletul omenesc e un intreg nedespdrtit, intreg el lucreaza," intotdeaunai, numai cd, nu toate puterile sale lucreazd deodatii, ci In

timp ce, bundoard, gandirea e Incordaa, simtdmantul si vointa

lucreazd mai incet, iar in timpul unei miscari trupesti, vointa e
aceea care e in lucru, pe cand ratiunea si simtamantul stint mai
In umbra. Omul, creind limba, a trebuit sit gaseascd forme verbale care sa exprime aceste trei sari sufletesti: indicativul este
modul care exprimd starea sufletului sapanit de judecatd, este
modul ju&cal,ii, al ratiunii; subjunctivul este modul simtirii, al
dorintelor, iar imperativul este modul vointel impure altora. Participiul, infinitival sunt oare moduri? Cu alte cuvinte exprima ele o

stare sufleteascd a vorbitorului tat,1 de actiunea exprimat de

verb? Hotarit nu. Ele nu sunt moduri, ci nume verbale; cu alte

www.dacoromanica.ro

112
cuvinte nume, a carer ideie este aceea a actiunii verbale. Alstfel,
ideia generall de copac trezeste in mintea noastra imagineai unei
plante marl, cu raddcind, trunchiu si ramuri. Infinitivul a merge
exprimd ideia generald a misckilor pe care le face un om chnd
merge. Infinitival este deci un nume ale cdrui Insusiri aunt acelea
ale ideii generale exprimate de verb. Dealtfel, la Inceput Infinitivul a fost nume cu rectiune nominal.. Numai mai thrziu a castigat si rectiunea verbahl. Infinitival, participiul, supinul nu
pot fi deci predicate, nu pot forma propozitiuni dupd definitia
propozitiunii.

S'a pus intrebarea dacd indicativul este mod, deoairece, in

deobste, el nu exprima atitudinea vorbitorului fatd de verb, ci
exprimd dear o reallitate. Adevhrul este ca indicativul este un
mod, fiindcd, pe langd cd, exprimd atitudinea de simply constatare a unei realitati, el are chiar intrebuintdri modale, inlocuind
adesea celelalte moduri.

Am revenit asupra acestei chestiuni, deli ea a fost tratatil

In capitolul verbului, spre a evitai confuzia ce se face la analiza
propozitiunilor dintr'o fraza.
FELURILE PROPOZITIUNILOR INDEPENDENTE

Sunt aitatea feluri de propozitiuni independente cite sthri

sufletesti se pot exprima prin cele patru moduri. Astfel prin indicativ se vor putea exprima propozitiuni afirmative sau declarative, adica propozitiuni de constatare a unei realitati, cum am
vdzut in propozitiunea: S'a stins viata falnicei Venetii. Subjunctivul exprimd: un Indemn-dorintd: 0, fiarbd-vd mania in vinete
stocgte (M. Eminescu, Junii corupti); un indemn: sa mergem; o
Indoiala: sa mergem oare? etc. Imperativul exprimd o poruncd:
Cobori in jos, luceafdr bland,... Optattivul exprimd, o dorintd: As
dormi i asa mai departe.
0 mai mare insemndtate deck, chestiunea felului independentelor o prezintd Intrebarea dacd sunt singure sau nu, dad, sunt
In legaturd cu alte independente sau cu suboalonate. Despre
aceasta se va vorbi in capitolele respective.
ACORDUL

Vom vorbi despre acordul diferitelor grupuri de cuvinte in

propozitiune. Cel mai insemnat dintre acorduri este acordul subiectului cu predicatul. Astfel, in propozitiunea pasdrea add, su-

www.dacoromanica.ro

113
bfectul paseirea este la numarul singular, precum la singular este
si verbul canta. Daca in loc de omul varbe$te am zic.e omul vorbesc, am savarsi o gresala in sensul ca predicatul este la plural,

pe cand subiectul este la singular. Ar fi deci o nepotrivire de

numar. Deasemenea data in lac de tu can am spune tu cants
am face o gresala de persoand. Acordul este deci potrivireal dintre
subiect $i predicat, dintre formele lor, asa Inca aceasta potrivire

sa poatd exprima lamurit o ideie.

Dar aceasta potrivire se cere nu numai cand este vorba de
subiect si predicat, ci si Intre alte parti ale propozitiunii care sunt
gandite lmpreuna. Astfel, data In be de casa inaltil am zice casa
"Malt am face o gresala, am pune .una Tanga alta doua forme nominate un adjectiv langa un substantiv din care n'ar reiesi o
ideie limpede: e o nepotrivire de gen, un dezacord de gen. Daca
ins spunem casa Malta atunci avem In minte o casa ridicata
sus, cu peretii InulCi, spre deosebire de alta cu peretii josi. Exists
atatea acorduri sau potriviri de forme pe care trebue sa be respectdm in vorbire, cite grope de cuvinte sunt spuse sau sense
Impreund, pentru ea din unirea for sa cdpdtdm in minte o ideie.
Acordul predicatului cu subiectul. In deobste, cand predicatul este verbal, subiectul se potriveste cu predicatul in numar
si persoand: tu lucrezi, el vorbe$te. Daca sunt mai multe subiecte,
predicatul se pune la plural: lonescu $i Popescu se duc la $coaiti.
Daed subiectele sunt unul de persoana intaia $i celalalt de a doua,
verbul se pune la persoana I: eu $i cu Nine mergem to $coolci; data
sunt insa de persoana, II si III, predicatul se pune la persoana II:

tu $i prietenul tau merged la $coaki. Daca predicatul e nominal,

numele predicativ se acarda cu subiectul In: mnth., gen, caz:

koala e Marta. Daca subiectele sunt de genul masculin si feminin,
numele predicativ se pune la formai masculind: Tata $i mama sunt

stintitosi. Daca subiectele sunt nume de lucruri, numele predilemne, butuci, pari, cue, toate eralt
cativ se pune la neutru
(truncate alandala.
Acestea sunt regulele cele mai des aplicate.

Stilistica acordului predicatului cu subiectul. Se vede lamurit ca acordul in cazul cand predicatul e verbal se face
cu persoana cea mai apropiata de vorbitor. Astfel, cand sunt
subiecte de persoana I si II, predicatul se pune la persoana I,
cand sunt subiecte de persoana II si III, predicatul se pune la
8

www.dacoromanica.ro

114
persoana II. Este Insemnatatea pe care si-a dat-o intotdeauna eul
vorbitor. Spre a indrepta, intr'o oarecare masura, west lucru, in
chip de politete, se pune Intai pronumele de persoana mai indepartata, apoi eul, clesi verbul se pune tot la persoana I.
Astfel: to $i cu mine am v(izut..., sau: Prietenul meu $i cu
mine am fcicut a$a fel.... Deasemenea, In predicatul nominal, cand

subiectele sunt de genul masculin $i feminin, iar numele predicativ se pune la

acordul este afectiv. Intr'adevar, in
grupa masculin-feminina, barbatul a fast acela care s'a impus
atentiei vorbitorilor, a impresionat mai mult prin puterea sa $i
atunci s'a facut un acord afectiv.
Cand subiectul este la singular, dar are un inteles colectiv,
acordul se poate face dupa forma sau dupa inteles. Astfel putem
spune: majoritatea elevilor a plecat sau majoritatea elevilor :au
plecat. In primul caz ideia de grup a stapanit mintea noastra,
in al doilea am avut In fap multimea elevilor. Realitatea este ca
elevii erau multi. Astfel oar primul acord, fiind dupa forma, este
logic, iar eel de al doilea afectiv. Majoritatea este o abstractiune a
,

mintil noastre. Considerand-o ca o realitate, $i acordand predicatul

cu ea, creiem o expresie logica. Interesant este cazul cand subiectul,
dupa forma, este- la plural, dar are inteles de singular. Astfel M.
Eminescu (Scrieri politice, Frazti $i Adevar) scrie: Nu-i vorbti, vu
erau a$a de straluciti Bucure$tii pe atuncea. Numele ora$ului Bu-

cure$ti, fiind el insu$i un nume stilistic urmasii lui Bucur

acordul la plural este stilistic. Dac-am spune: vu era Bucure ?tii
stralucit am intelege orasul Bucuresti. Ora$ul fiind insa o abstractiune comuna, acordul dupg, inteles este un acord logic, mult
mai putin incarcat de afectivitate decat acordul dupii forma. Se
intampla $i alt fenomen: se zice adesea: BucureViut, Ploe$tiul prin

influenta notiunii oral. E o expresie Togicii, ce se departeaza

din ce in ce mai mult de culoarea afectiva a pluralului initial.
Tot la Eminescu (Scrieri politicq, Ptitura superpusa) citim:
Domnia fanariotei ci scurgerea sistematica de starpituri $i faliti
In $esul Tarii romonegi a tinut 121 ani. Acordul s'a facut nu
logic, ci afectiv: subiectul al doilea s'a impus mai mult simtirii
scriitorului $i de aci verbul la singular. S'ar putea spune ca
amandota subiectele sunt gandite ca un tot. Este o explicatie pe
care o dau unii gramatici. Credem ca nu este cea adevarata, fiindca

cele cloud subiecte sunt lucruri deosebite. M. Eminescu (Scrieri

politice, Teoria poturii superpuse) spune: Practice sunt Caradalele
rare $tiu a utiliza tdt in afaceri in a$a chip, inctit aping directori...

www.dacoromanica.ro

115
Eminescu a Meut acordul dupa forma in primul predicat nominal,
iar in al doilea dupd, inteles. Primul e un acord afectiv. Inteadevar,
intrebuintand adjectivul feminin, implicit a feminizat si numele

proprii, ceeace constitue o Mire batjocoritoare a continutului

notiunii.

Accirdul atributului. Numim atribut vorba care determind

pe subiect sau un nume. Astfel: Copilul bun invalti bine ;

adjectivul bun este gandit impreund cu copitul, este un determinativ al substantivului copitul. AtIt bun at si copitul sunt
tafi statice ale limbii. Atributul poate fi insd si o forma verbala:
phicerea de a munci. Forma a munci face parte insa din statica
verbului. Astfel ea putem numi atribut unitatea sau walteitile
statice ale limbii care determind un subiect sau un nume, iPoiimand impreund o mare unitate statica. Astfel: $'tefan cel Mare,
Domnul Moldovei, a invins pe Turci; toate cuvintele care determink subiectul Stefan cel Mare formeaza o unitate statica a limbii
care savarseste miScarea exprimata de verb. Cuvintele Domnul
Moldovei, ca sa poata determina pe substantivul $tefan trebue sa
fie in cazul nominativ, tot asa ca si adjectivul eel Mare, adica
sa se potriveascd, sa se acorde cu substantivul sau subiectul pe

Atributul poate fi: a) un substantiv: gaina

babel; om de nddejde; muntele Ceahlaul; b) un adjectiv: omul
bun; c) un pronume: casa lor; d) un numeral: au venit doi
oameni; e) un adverb: vremea de apoi; f) printr'un verb la partcipiu sau infinitiv: apa inghetata, placerea de a munci. Atributul
adjectiv trebue sa se acorde in numdr, gen, caz cu numele determinat; astfel: casa mare, al casei marl, casei mare, pe casa
mare, casele marl, etc. Atributul substantiv trebue sa se acorde
in caz: Grija casei (s'a pus in genitiv ca sa arate posesia), Gheorghe portarul (s'a pus in nominativ spre a ardta calitatea), etc.
care-1 determind.

Dac-am fi zis Gheorghe portarului n'am intelege, nimic sau, ca se

intelegem ceva, ar trebui sa gdsim un verb. Atributele la forma
prepozitionala au forma cerutd de prepozitie.

Stilistica acordului atributului.

Erninescu (Implirat si Proletar) spune: gloatele puternici,
In loc de: put ernice E un dezacord datorite versului: put ernice
i-qtr fi stricat ritmul. In poezia Visuri trecufe, marele nostru poet
zice: Candela stersei de-argint icoane II A tui Apolon, crezului
men II Ma topesc tainic, insa mere!. Sistemul limbii noastre cu-

www.dacoromanica.ro

116
noaste forma: Gloria lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei. Cu

alte cuvinte, atributul desvoltat, se pune in nominativ, chiar

dacil numele pe care-1 determind este In genitiv. Eminescu insd,
prin acest acord neobisnuit, strange si mai mult legdtura dintre

atribut si substantiv. Dao'ar fi zis A lui Apo lon, crezul meu,

mintea noastra, ar concepe doud notiuni deosebite, atribuite zeului.

Pus la genitiv, atributul exprima, o notiune ce se confundd cu

fiinta lui Apo lon.

Tot Emincscu (Junii Corupti) spune: In preajma mintii

voastre de patimi imbatata, fp loc de: de patimil imbtitate! Nu
versul 1-a constrans sra calce acordul. Este si aid tot interventia
afectivitatii poetului. Inteadevdr, nominativul, fiind cazul subiectului, de atributului-participi`u tonalitatea, afectivd a unui
nominativ-subiect. Se atrage astfel mai mult atentiunea asupra
insusirii exprimate prin numele imbrotata. In al doilea vers, poetul
face ac.eeasi Incalcare a acordului: In preajma minfii voastre ucisa
de urgie. I/ $i putreda de spasmuri si arse de belie.11 $i seal de
amar. Am dat, mai sus, exemple de atribute adjective si partgcipii In dezacord cu numele pe care -1 determind. Acelasi lucru se
Intampla, si cand atributul e un demonstrativ: Omului acesta,
in lot de omului acestuia.
Alte acorduri. In deobste, trebue tinut seama ca orice potrivire formald, mice acord intre cuvinte care alcdtuesc o grupa,
sintaxicd, adica, o grupd de unitati ale limbii ganclite Impreuna,
se bazeazd sau, mai bine zis, este opera ratiunil noastre. Astfel
cand spunem opera al caret rezultat a fost..., am pus pronumele
relativ care in genitiv feminin, pentru a ardta ca rezultatul a fost
al operei. Cand spunem: cele mai obisnuite dorinfe ale poporului,
intrebuintam pluralul articolului posesiv, pentru ca sa ardtdm
to dorintele (pluralul) sunt ale poporului. Dae'am fi zis: dorinfe a
poporului, am fi savarsit o gresala fiindcd am fi gandit substantivul (forint(' la plural, tar articolul la singular.
Observalii stilistice asupra acordului in general. In general,

trebue sa spunem ca intotdeauna cand se calcd regulele acordului, aceasta inacare se face din motive afective. Inteadevax,
avand in vedere ca acordul este 0 creatie, o manilfestare a ratiunii'
noastre, deci o lucrare a spiritului nostru In vederea unei 16murite
cunoasteri a realitatii reci, objective, orice turburare a acordului

va fi opera afectivitatii noastre, care, adeseori, din punct de ye-

www.dacoromanica.ro

117
dere rational duce Ia contradictii si la lipsd de Intelegere, aviind
in vedere forma, fireste. Astfel cored spunem: operatie al ctirei
rezultat.... i totusi adesea se spune: operatie al ctirui rezultat,
Din punct de vedere formal e o imitate sintaxicA neldmuritd. Inteadevar, pe deoparte avem substantivul operatie, iar pe de alta

at carat rezultat, ca si cand am mai astepta un substantiv de

genul masculin. Prin influenta pe care o exerciitd Ins asupra
spiritului nostru substantivul rezultat, care e de genul masculin,
s'a pus si relativul care tot Ia masculin. Pentru sufletul nostru

substantivul rezultat are o mai mare Insemnatate &cat operatie. Numai asa se explid, faptul cd, uitdm genul substantivului
operatie si-1 acorddm pe care en rezultat. Unii gramatici vor zice

ca este o asinnlare formala. Credem ca, in limbd, a vorbi de

atractii numai formale este cu totul incomplet, fiindra sehimbarea
unei forme este rezultatul miscdrii spiritului nostru.
Tot un procedeu afectiv al sistemului limbii este i intrebuintarea adjectivului in locul adverbului. Astfel in lac sit
spunem: mergeau imprtistiat, zicem mergeau imprastiati. Adjec-

tivul, prin coloratura pe care o da substantivului, face ca ideia

sit se impund cu mai mult tdrie simtirii noastre.
Tot procedeu al afeetivitaitii noastre este si acordarea participiului prezent in gen si, adeseori, si In caz cu substantivul sau,
in general, cu numele pe MITA care este pus. Astfel Eminescu

(La He liade) zice: Eu n'as alege lira vibrtindti de iubire. Dacd

poetul ar fi zis: lira ce vibreazti sau lira vibrand, ideia exprimatd,
de verbul a vibra nu s'ar fi lidentificat ata de mult cu ideia de
lira, cum se Intampld in cazul formei vibrerna.
Poetul a adjectivat participiul vibrand, pentru a face si
mai mult dintr'o formd verbald ce expilimd o miscare in curgere
insusirea nedespdrtitd a unui obiect. Tot la Eminescu gdsim ;i
alte forme ale participiului prezent adjectivat; astfel intalnim:
genitindul uragan (Amorul unei marmore) Muri+ndului peranta
(ibid.). Asa dar, vedem crEminescu nu numai ca a adjectivat un
participiu prezent la nominativ, spunand murindul, in loe de
murind, dar cliiar 1-a declinat, zicand nrurindului. Trebue sa recunoastem el forma mu/Inc/la/Li este mai bogatd in continut
afectiv decat (nice altd formd ce ar fi putut s'o inlocuiascd: celui
care moare, omului murind, etc. Tot asa si formaSe cumin' diztinde jos, In loe de: Se cununi ctiztind jos (Misterele noptii).

www.dacoromanica.ro

118
PROPOZITIUNI JUXTAPUSE
8I

PROPOZITIUNI COORDONATE

Am vazut ca propozitiun4 independente sunt acelea care au

singure inteles deplin, nefiind in legaturd cu altele pe care sa le
lamureascti sau de care sa fie kimurite. Astfel propozitiunile: Soarele strciluceste pe cer. iezii sburdti pe campie. Peirdul $erpue$te
prin paji$tea verde. Fiecare dititre cele trdi propozitiuni are singura late les deplin. Fiecare este o independenta. Nu e legatd
niciuna de celelalte prin nicio forma. Numai ca in mintea noastra
ele nu sunt gandite izolat. Toate slujesc la alcdtuirea unui chip al
naturii. Astfel ca in subconstientul nostru ramane neexprimat un
in timp ce. Totusi, din punct de vedere formal, ele n'au nicio legaturd, fiindcd dupe ce am pronuntat pe una, nu stim ce va urma.
Putem spune: Soarele strauceste pe cer. Vont& bate frunza ulmilor sau mice altceva. Dacit ins spunem Soarele strdluceste pe
cer si iezii sburdti pe dimple avem douil propozitiuni de aceeasi
valoare, legate prin conjunctia $i, avem cloud coordonate. Niciuna
nu serveste la intregirea intelesului celeilalte, fiecare putand sta

singurd, dar le-am legat prin $i voind sa aratan ca amandoud

sunt gandite ca un tot, in spatiu si timp. Din punct de vedere
logic nu s'a schimbat nimic, din punct de vedere afectiv ins. s'a
schimbat totul. Coordonate le stint propozitiuni.principale sau secundare de aceeasi valoare legate intre ele prin felurite conjunc-

Aratand pozitii in timp si spatiu ale unor miscari fats de

altele, coordonatele vor exprima prin excelentA raporturi logice.
Am spus ca si secundarele pot fi coordonate. Intr'adevdr, in
'fraza: Nu fticea oaste impotriva pagan:dor, care in toate partite
fulgera si tuna cu trasnetul armelor sale,... ci gandi. . (Gr. Ureche,
Letop. Razb. lui Stefan Vodd in Alberth.), prop.. $i tuna este coordonata felativei carii fulgera, amandoe fiind relative coordonate
copulative.
COORDONATA COPULATIVA

Este legatd de ceiailaltd prin conjunctia $i. Soarele straluceste pe cer si iezii sburda pe compie. Conjunctia $i face ca propozitiunea a doua sa fie gandita ca o parte a unui tot logic. Si
In primul caz, cand propozitlunile erau juxtapuse, raportul logic

www.dacoromanica.ro

119

exista. El nu era exprimat Ina Din punct de vedere afectiv,

juxtapunerea, facand ca legatura logics dintre doua propozitiuni
sa fie subinteleask da un mai tare rasunet simtAmantului. Astfel
Caesar, dupa fulgeratoarea victorie din Pont, a exclamat:veni,

vidi, vici=am venit, am vazut, am invins. Daca el ar fi spu:

veni, et vidi et viri=am venit $i am vazut $i am /twins, ar fi
exprimat trei coordonate copulative, care ar fi format o fraza
Incarcata, greoaie, ce n'ar fi redat sentimentul iutelii cu care
Cesar a infaptuit aetiunile exprimate de cele trei verbe. Se vede
deci lamurit ca intre data sau mai multe independente juxtapuse
si aceleasi independente transformate In coordonate copulative
este o mare deosebire stilistiicA. Juxtapunerea se intrebuinteaza
mai ales in vorbirea in care sa da cuvantul inimii, facknd judecata sa tats. Daca Mihail Eminescu, in loc de:
Cobori in jos, luceafar blond,
Alunecand pe-o razo,
Ptitrande'n cast" $i in gand,
Norocu-mi lumineazd.
ar fi zis :
Alunectind pe-o raid,
Cobort in jos, luceaftir bland,
Si pdtrunde'n cast" si in gtind
$i narocu -mi lumineazti

strofa ar fi trezit cu totul un alt rAsunet sufletesc.

Desi independents din punct de vedere al intelesului, coordonata copulativA, totusi, prin aceea ca e gandita in legatura cu alta,

nu dA satisfactie deplinA mintii noastre, data este pronuntata

singuM. Astfel, data in lac de: A rdstirit soarele, am spune cuiva:
$i a rdstirilt soarele, partenerul nostril n'ar intelege chiar complet,

fiincica el n'ar sti ce s'a petrecut mai inainte. Astfel ce propozitiunile independente, prin coordonare, sunt pe prima treapta a
umbririi intelesului for logic, a independentei lor, independentd
care dispare cu totul in treapta urmatoare, in subordanare.
COORDONATA ADVERSATIVA

Vom vorbi de adversativa independents din punet de vedere

al intelesului.
Este propozitiunea care, avand si singura un inteles deplin,

este legatee, de o independents printr'o conjunctie ce arata deo-

www.dacoromanica.ro

120
sebirea si adesea opozitia temporald, spatiald intre miscdrile exprimate de cele cloud predicate. Astfel fie fraza: eu voiu merge
in grtidind,iar to to vei duce peta ograda de meri. Amandoud subiectele sdvarsesc Cate o lucrare, iar luerdnile nu sunt aceleasi,
din punct de vedere spatial, temporal, calitativ. In alte cazuri
adversativa face trecerea dela o actiune la alta, stdruind asupra
celei de a doua, fere se arate ca miscdrile nu se exclud, ci se petrec
deosebit in spatiu. Astfel, in Rit-Frumos din.Teiu, M. Eminescu,
spune:

Ea apieacd gene lunge

Peste ochii cuvioV,
Ian pe buze-i trece un zambet .....

Dacd in loc de Ian ar lii fast $i, logic nu s'ar fi schimbat

nimic, dar nu s'ar mai fi stdruit asupra verbului trece. In cazurile
cand adversativa exprima o deosebire intre cloud actiuni sau stabileste o legaturd intre cloud fapte, stdruind asupra celui de al
doilea, se intrebuinteazd conjunctia adversatdvd iar.
Coordonata adversativd Insd, dupd, cum o arata si numele,
exprimil opozitia dintre cloud actiuni. Conjunctiunile Intrebuintate
in aceste cazuri sunt: dar, insd, ci.
Dar exprimd, opozitia in chipul cel mai obisnuit. Mihai voia
sa inceapd lupta, dar o seamy de boieri ii stature impotrivd. (N.
Balcescu, lstoria Romtinilor...). Este o opozitie categoricd: Mihai

voia, boderii nu voiau. In fraza: AIti ostqi se mai Nara dupd

diinsii..,, dar Turcii se aparau cu energia
(Ibidem),
se subintelege propozitiunea: $i Turcii an fi trebuit sd se dea
Wulf. Opozitia se face cu ac.eastd propozitiune subinteleasd in
prima. Caracterul ei de adversativA nu se schimbd insd intru
nimic. Din punct de vedere stilistic insa, subintelegerea propozitiunii cu care se face opozitia, dd o mai mare tdrie afectivd
frazei. Ace Iasi lucru se intampld in fraza urmiltoare, luatil din
acelasi autor: Romdnii jertfiserti totul pentru, desrobirea ion, clan
acesta e un bine atilt de mare....
lnsti exprimd o opozitie mai puternicd. Din punct de vedere

liberal, aceastti lege e o adevdratti erezie, din punct de vedere

conservator insd, aceastti lege e... (M. Eminescu, Scrieri politice.
Triunghisul principiilor conservatoare). Dacd M. Eminescu ar fi

scris: dar din punct de vedere conservator..., opozitia ar fi fost

mai slabd. Uzul limbii aseazd din ce in ce mai malt conjunctia
7nsti inlduntrul aclversativei. La Bdlcescu si adesea chiar in Emi-

www.dacoromanica.ro

121

nescu con junctia insa se Intalneste si la inceputul adversativei.

Ci se Intrebuinteazd mai ales ca sat exprime o opozitie dupd o pro-

pozitiune negativd. Ci exprimd raportul Intre cloud misari care

se exclud: nu mdminc4, ci lucreaza.

Subprefeatut nu mai are nicio treaba, ci e curat un agent

intre prefectura $i primtirii (M. Emitnescu, Scrieri politice, nustratii ad-tive), iar prefectura este un lux... Din acest exempla
se vede Famurit deosebirea dintre ci, care exclude existenta, neagd,

aratd a nu se petrece miscarea exprimata de verbele nu mai

are $i iar, care face legatura fare subprefect si prefecturd, scotand termenul al doilea In relief. Ace Iasi luau se vede in $i nu
ne duce pe not in ispita, ci ne izbtiveee de eel victean. In acest
caz, ci n'ar putea fi inlocuit prin nicio altd conjunctie adversative.
Stilistica ideitor adversative. Fie doud idei care sunt in
opozitie: Eu strig. Tu nu ma auzi. Sa cdutdm sl le exprimdm prin
toate mijloacele sintaxice pe care le avem la Indeinand. I. Eu strig.

Tu nu ma auzi. (Independente juxtapuse). II. Eu strig $i tu nu

ma auza. (Coordonatd copulative.). III. Eu strig, iar tu nu ma auzi.
(Coordonatd adversativd cu iar). IV Eu strig, dar tu nu ma auzi.
(Coordonatd adversativd cu dar). V. Eu strig, tu insa nu ma auzi.
(Coordonatil adversativd, cu insa). VI. Eu strig, ci tu nu ma auzi.
(Coordonatd adversativa, cu ci). (Nu eu nu strig, ci tu nu ma auzi).
Comparand toate aceste feluri sintaxice de exprimare a cloud

idei In opozitie, vedem cA In primul caz, unde opozitia nu este

exprimat prin nicio particuld, elementul logic e In surdind, iar
simlamantul trezit de juxtapunerea celor cloud actiuni este foarte
puternic exprimat. Cu cat mergem mai departe, cu atat expresita
ideii logice se intdreste, iar aceea a simtdmantului pdleste. Astfel
cand spunem: eu strig $i tu nu ma auzi, atenudim ideia de apozitie, deli, win simpla legdturd Intre cele doud verbe, o stabilim.
In privinta conjunctiilor adversative, se vede ca iar face aproape o
simply trecere, strdruind asupra termenului al doilea, dar exprimd
opozitia Intregei propozitiuni, insa exprimd opozitia, staruind
asupra pronumelui-subiect tu, ci exprimd un raport de exclusivitate, dupd o propozitiune negativd. Astfel eu strig, ci tu nu and
auzi=nu eu nu strig, ci tu nu ma auzi. Cu alte cuvinte, cand dupe,
o afirmativa de formd urmeazd o adversative cu ci, opozitia este
aceea dintre o negativd si contrara ei

www.dacoromanica.ro

122
COORDONATA DISJUNCTIVA

Exprimd o ideie care exclude pe cea dintai, de care se leagd.

Sau to poarta cum ti-e varba sau vorbeste cum ti-e portul. SaA
stai linistit sau pleaca.

Stilistica disjunctivelor. Ca si in alte cazuri, si la disjunctive parataxa sau juxtapunerea are ac,eeasi valoare de expresie

afectivd. Astfel tend spunem: mergii, nu mergi, -e tot una, exprimdm cu mai multd thrie sentimentul nostru.de indiferenta fatd
de implinirea sau neimplinirea actiunii exprimate de verbul mergi.

In acest oaz, avem de a face cu doud secundare coordonate disjunctive. Inteadevar, prop. mergi, nu mergi sunt in fond concesive: fie ca (sa admitern ca) mergi, etc. La I. Neculce citim: lar
acum... stiu sa-si piarda monde eel ram, au doar mai la veirsta yevisa, au doarti chivernisisti viata lui. Conj. disjunctive au este
astazi inloc.uitd prin sau, ori. Disjunctive le lui Neculce sunt si
cauzale juxtapuse. Atilt juxtapunerea cat si conjunctiile imbracd
expresia intr'o seriozitate bdtranescd.
COORDONATA CONCLUZIVA

Exprimd urmarea logicd, a propozitiunii de mai inainte.

Falange, pedeapsa politicneasca pentru greseli mid se putea r6scumpara, Deci clasa de mijlor avea numai Bona cal de sctipare.
(M. Eminescu, Scrieri politice, Influenta austriaca asupra Romanilor din Principate). Asinenea lucrtiri nu pot vela deceit dela un
am sliibit la minte. Asa dai;, Domnul meu, dioretuiti si D-vostrli
ca not asemenea observari. (Odobescu catre Baritiu). Toata inteligenta Principatelor Ware alt vis dealt unirea in iclei cu fratii
de peste munti.... Primiti dar infratirea cu junimea. (lbidem).
DupS cum se vede conjunctiile coordinatoare concluzive sunt :
deci, dar, asa dar.
Stilistica concluzivelor. 0 ideie concluziva se poate exprima
si printfo juxtapuse. Puterea ei afectivd e mai mare, prin aceea
ca elementul de legilturd logicd lipseste. Intrebuintarea unei astfel de concluzive se intalneste in limba populard, indeobste afectivd, si in poezie. Astfel in poezia Glossa, de Mihail Eminescu,
inthInim :

www.dacoromanica.ro

123

Viremea trece, vremea vine

Toate-s vechi si noua toate;...

Nu spera si nu ai teams
Propozitiunile: nu spera si nu ai teams sunt concluzia propozitiunilor vremea trece, vremea vine (deci...). Exprimarea con-

junctiei deci i-ar fi dat un caracter prea rational, Area logic,

acoperind astfel glasul simtamantului de resemnare al poeziei.
In Doina, de acelasi poet, versurile care incep cu $tefane,
Maria Ta sunt concluzia logica a ceeace a spus poetul mai inainte.
Ele ar fi putut incepe cu Asa dar, $tefane, Maria Ta. Lipsa con-

junctiei asa dar produce efectul luarii farA veste. Tot astfel in
poeza Foae vesteda a aceluiasi poet.
Dulcea for zadarnicie
Nu ma'ndur s'o pun pe foc
Voiu 'Astra intreg amarul
Si norocul astor foi.

Logic ar fi: aca dar voi pastra initreg amarul si norocul,

Astor foi. Un rationament logic tip ne va arata si mai bine lucrul
acesta. Fie rationamentul: Toti oamenii sunt muritori. Gheorghe
e om. Gheorghe e deci muritor i Toti oamenii stint muritori.
Gheorghe e ont, Gheorghe e muritor. In ca2ul al doilea rationamentul exprima si o tonalitate afectiva prin aceea ca nu exprima
raportul logic al c.oncluziei fata, de cele cloud premise, ci it subIntelege.

Vom avea urmatoarea gradatie, pornind dela expresia cea

mai Incarcata de afectivitate: 1) Toti oamenii sunt muritori.
Gheorghe e om. Gheorghe e muritor; 2) Toti oamenii sunt muritori. Gheorghe e om. Gheorghe e deci muritor; 3) Fiindca toti
oamenii sunt muritori si fiindca Gheorghe e om, Gheorghe e muritor. Concluzia este deci la mijlocul scarii ce duce la deplina intelectualizare a expresiei.
PARATAXA. COORDONARE. SUBORDONARE.

Trecand dela propozitiunile coordonate la cele subordonate,

este Devoe sa staruim Inca odata asupra starii in care se poate

gasi o propozitiune fata de altar. Deosebim mai multe cazuri :

A. Doua propozitiuni independente pot fi puse una langa

alta, Lira sa aiba vreo legatura Intre ele. Ex.: Soarele straluceste
pe cer. Mieit sburda pe cam pie. Albino sboarti din floare in flame.
Sunt independente juxtapuse.

www.dacoromanica.ro

124

B. Dacd voim sd stabilim o legdturd intro ele, Mfg, se ie

facem sd depindd una de alta si sd le micsordin intelesul, le legdm
printr'o conjunctie de coordonate: Soarele straluceste pe cer, tar
?Mali sburdti pe dimple si albina sboard din fiaare in floare. Le-am

fkut coordonate. Ele au prin ele in$ile inteles. Coordonarea nu

face deci, in acest caz, cleat se stabileasca o legaturd Intre doud
sau mai multe propozitiuni care au singure inteles deplin, fdrd. se
le micsoreze intelesul.

C. Fie doud propozitiuni juxtapuse.: N'at, grija, Petre, zise

Dumnezeu (I. Creangd, Ivan Turbinca). Aceste doud propozitiuni,

desi nelegate intre ele prin vreo conjunctie, depind Ins ca inteles una de alta. lnrt'adevilr, dac'am spune numdi: N'ai grija,
Petre, n'am Inte lege despre tine e vorba, iar dacd am spune numai : zise Dumnezeu, n'am sti ce a zis Dumnezeu. Se vede deci ldmurit ca propozitiunea N'ai grija, Petre... intregeste intelesul propozitiunii zise Dumnezeu, care, singurd n'are niciun inteles deplin.
AceastA frazd se mai poate exprima $i astfel: Dumnezeu zise lui

Petra sa n'aibli grija. Tot astfel din propozitiunile juxtapuse:

Maine la teatru se joacti 0 scrisoare pierdutti. Mi-a spus-o lonel.,
pot fi exprimate prin : lone! mi-a spus ca maine, la teatru, se
joaca 0 scrisoare pierdutd. Propozitiunea Mi-a spus-o lonel n'are
inteles fard ceailaltd. Astfel propozitiunea ca Wine se joacti este
completiva propoziunii Mi-a spus lone!. Depinde de ea. N'are singurd inteles deplin, este o subordonatd. Neputand lipsi din frazd,
fiindcd Ma ea fraza n'ar avea un inteles deplin, este o subordonata completivd. Fie fraza: lti spun ca ma due la scoata, ca sti
invat. Din cele trci propozitiuni, cite sunt in frazd, singurd propozitiunea ca sa invat poate lipsi. Ea singurd nu are inteles deplin, dar, sere deosebire de propozitiunea cd ma duc la stoats, ea
poate lipsi din frazd, pe child aceasta nu.
Propozitiunile: Soarele straluceste pe cer. Mieii sburdti pe
eampie, neavand nicio legaturd de inteles intre ele, nu pot fi subordonatte. Nu putem spune: Soarele straluceste pe cer, ca mieii
sburdd....

Asa dar, subordonatele sunt propozitiuni care n'au singure

inteles deplin, ete n'avond alt rost decat sa lamureasca'intelesul
unei alte propozitiuni, capatand si ele, in acest chip, inteles. deplin.

Subordonatele sunt de cloud feluri: a) completive, care nu pot

lipsi din frazd si b) circumstantiale, care adicc o ltimurire predlcatului principalei, dar care pot lipsi din fraza, fdra ca acesteia
sti i se stirbeascti intelesul.

www.dacoromanica.ro

125
PROPOZITIUNEA COMPLETIVA

Intregeste intelesul unei, alte propozitiuni. In fraza Iti spun

-ea a vend prietenul meu, propozitiunea Iti spun este principald,
de ea depinde completiva ca a venit. Dar completivele intregesc
uneori si intelesul unor circumstantiale. Astfel in fraza : 111i -am
luat umbrela, fiindcd, la plecarea mea de acasei, am veizut eia
noun negri se adunau pe cer. Propozitiunea ca nouri negri se
adunau este completiva circumstantialei cauzale fiinded am vtizut.
Conjunctiile care leagd o completivd de principala ei sunt
ca si sa. Simtiam ca universal la pasu-mi treseiria... (M. Eminescu,
Strigoii). Nit voiu pdrul sd mi-1 tae (Idem, Fat-Frunzos din Teiu).
Completivele mai pot fi legate de principala for si prin proflume si adverbe.
Prin pronume: Am artitat ce este agricultura (Odobescu,
Asociatiunea Transilvanti).
$'tii mai bine ce-ti prieste (M. Eminescu, Povestea TeMlui).
Prin adverbe: Vedeti cum urna crapti, cenusa reinvie (M.
Eminescu, Junii corupti). Spune-mi uncle stai. In to to aceste cazuri, completivele au rostul de a intregi intelesul propoziliunii de
care sunt legate. Rdspund la intrebarea ce, intocmai ca un complement object drept. De aceea ele se numesc completive objective. Fie si fraza E bine ca ai venit: Completiva ca ai venit Intregeste intelesul propozitiunii E bine. In acest caz ea tine locul unui
subiect. Se numeste completivd obiectivd.
Stilistica completivelor.

Am vAzut cum o completivd poate fi exprimata printrlo

juxtapusA. Nu-i vole, zise Ivan (I. Creangd, Iran Turbincti), in
be de Ivan zise ca nu-i vole. Din punct de vedere logic, amandouil

formele spun acelasi lucru. Din punct de vedere afectiv lest,

juxtapunerea ne infdtiseazd o vorbire mai vie, oprirea, lui Ivan e
mai puternic exprimatd. In vorbirea afectiv obisnuitil, in vorbirea
populard, in poezie se Intrebuinteazd mai mult juxtapunerea. In
limba cultd, intelectuald se intAlneste subordonarea.
Ea 'nleintueste gatu-i cu brute de zeipadii,
Intinde a ei gurti deschisti pentru sfacki:

Rego, a venit Maria si-ti cere pe Arald.

In aceste versuri, pe langd lipsa conjunctiei ca ,si verbul

ii zice este Inlocuit prin vrebul intinde a ei gurd.

www.dacoromanica.ro

126

De ce este mai bogata in continut adectiv o fraza formate

din doud, juxtapuse decat o hued alcatuita dintr'o principal si
o completiva? Fara, indoiald fiindca, completiva exprima raportul

logic dintre ea insasi si principal. .11ii-a spus lonel ca a fost in

ora$. Dad, am spune numai: ca lonel a fast in oral, n'am intelege
nimic. Conjunetia ca *este orice inteles de sine statAtor propozitiunii, o subordoneaza. Dar a subordona insemneaza a ierarhiza, a masura cu logica mintii noastre. Din pnct de vedere tem,
poral, miscaxile exprimate de cele doua verbe s'au petrecut in ordinea urmatoare: a) Ionel a fost in oral si b) mi-a spus. Si totusi,
facand sa depinda primul verb de al doilea, not facem ca, din
punct de vedere logic, prima miscare sa fie legatA, se depinda,
sa n'aiba Inte les Fara de cea de a doua. Fie si fruza: lti spun ca
voi pleca in ora$. Completiva ca voi pleca in ora$, fiind subordonata celei dintai, nu are tarim. de expresie pe care ar avea-o, dad
ar fi exprimate sub forma unei juxtapuse: Iti spun: Voi pleca
in ora$ sau Voi pleca in ora$, iti spun. Tot asa si In exemplul de
mai sus: Iona a fost in ora$. li-a spus., MIA cu lonel mi-a spus
ca a fost in ora$. Conjunctiile prin care completiva se leagd de
principala sunt : ca si sa: iti spun di viu. Te rog sa vii, Da, I.
Neculce citim: Au $i sosit o carte dela Alogalde Serdarut precum,

au vazut un turc mare cu vreo treizeci de oameni viind de otao

la la$i $i ca anti Turci au purees din Tighine in sus. Se vede bine
ca precum este conjunctia completivA. Ea este mai expresiva
clecat ed.

Trebue sa mentionam Si completivele IntrebAtoare sau in

trebatoarele indirecte. Astfel expresia: ce fact? este o propozitiune intrebatoare directd. Cand spunem insa: spune-mi ce fact,
am transformat-o in Intrebatoare indirecta, facand-o se depinda
de propozitia spune-mi. In acest caz, completiva poate incepe
printr'un pronume relativ-interogativ sau printr'un adverb relativinterogativ : Spune-mi, c&nd vii, unde to duel, cum ai petrecut la
tarn, etc. Gond, unde, cum, la, origine sunt adverbe interogativ-

relative, intrebuintate mai tarziu si In calitate de conjunctie. I.

Neculce intrebuinteaza si adverbul cum si conjunctia di, cum ca,
tocmai spre a intari ideia de subordonare si a da o mai mare putere de expresie idaii cuprinse In completiva. Si astazi se mai Intrebuinteaza la conj. cloned in vorbirea populara.
Propozitiunile completive pot avea! predicatul la modul indicativ: IP spun ca viu la tine. Completivele indicative constitue tipul
intelectual prin exc,elenta. Completivele pot avea insa, predicatul si

www.dacoromanica.ro

127
la subjunctiv. In acest caz, subordonarea este inteleash, fiindch,

in forma, nu avem decht o panataxh: Te rag sa vii la mine

putem spune: Sti vii la mine, te rog. Se vede Ih'inurit ca propozitiunea completivh, in acest caz, n'a primit o conjunctie special,
semn al subordonarii. Acest fel de completive sunt de cloud on
expresii afective : odath prin modul for
subjunctivul
si a

doua oars prin sintaxa lor: parataxa. Acelasi Iucru se poate

spune si despre interogativele indirecte: Spune-mi cand vii; in
acest caz ghsim: parataxh si Intrebuintarea afectivh a predicatului completivei.

Unele verbe, prin insusi intelesul lor, au o valoare modalh,

chiar cAnd sunt la indicativ; completivele acestor verbe nu vor
putea fi decal la un mod afectiv-volitional. Astfel: vreau set vii
la mine, nu Ins:A,: vreau ca vin la mine, fiindcal, in acest fel, am
obtine un alt inteles : vreau (ceva) (fiind) ca to vii la mine. In
categoria verbelor a vol intre si altele care exprima: dorinta, trebuinta, ideia de impiedicare; astfel: doresc sa vii, trebue sa vii, te
impiedic set vii. In niciun caz aceste completive nu pot fi legate
de principals prin conjunctia ca. Adesea ofi, child voim ss staruim asupra subiectului completivei, putem incepe fraza prin
acest subiect. Astfel I. Creanga (Amintiri...) spune: Petre Todosiicai, crasmarul nostru, asa-i ca ti-a nioncat suta de lei? in loc de
Asa-i di P. Tedos. f i -a moncat?
In Prefata Psaltirei in Versuri a Mitropol. Dosoftei citim:
nemica sa nu va sminteasca a va rugaria pururia. Este o completive infinitivala: a di rugaria. Astazi spunem Sd va rugati. Avem
mai multe expresii la Indemanh: 1) Ma impiedica sa ma rog; 2)
Ma impiedica de a ma ruga; 3) Ma impledicti dela rugactune. Ce-a

mai afectivh expresie este a treia, datorith personifichrii luctArii

exprimate de verb prin substantivul rugaciune.
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA DE TIMP

Exprimh o actiune,, care arath timpul in care s'a savaisit,

se shvarseste sau se va savarsi actiunea din principalh. Cu alte
cuvinte, temporala stabileste o leghturh de timp intre predicatul
sau si eel al principalei. Avand sa, fixeze timpul in care se petrece o actiune fata de alta, temporala, ca orice subordonath, este
a forma de exprimare a logicei noastre. Leghturile de timp cele
mai obisnuite pe care le pot exprima temporalele sunt urmatoarele:

www.dacoromanica.ro

128
1) Doud actiuni s'au Intamplat aproape exact In acelasi timp:
Clind m'a veizict, s'a bucurat. Noi cand am voziet asta, am rtimas
incremehiti (I. Creangd,

2) Actiunea principals se petrece In acelasi timp cu a temporalei : In timp ce to scrii, eu citesc.

3) Actiunea, temporala a fost imediat urmatd de a principals: Indatd ce am primit scrisoarea ta, ti-am TaSpuns.
4) Actiunea temporald exprimd un timp nelimitat in care
se petrecea aictiunea principals: Pe cand tote t era lipsd de vial-a
$i vointd, nu fu minte priceputd (M. Eminescu, Scris. I).
5) Actiunea temporalei s'a petrecut Inainte de implinirea
celei a principalei : A plecat mai inainte ca sd-I fi vdzitt.
6) Actiunea principalei se petrece, asteptand sa se implineasca si a celei temporale: Pand sa and intorc eu, cite$te.
7) Amlndoud, actiunile se repeta sau s'au repetat : Oridecdte on it vedea, it striga.

Stilistica temporalelor. Dup. cum s'a spus mai sus, temporala este o forma sintaxica a expresiei logice a gandirii. Raportul de timp intre doud actiuni poate fi ins& exprimiat si prin
cloud propozitiuni juxtapuse. In acest icaz, legatura logic& fiind
subinteleasd si nu exprimata, cele doud actiuni capita o mai mare
putere de expresie, se apropie mai mult de simtirea noastrd. Temporala juxtapusa, ca orice juxtapuse, se Intrebuinteazd In vorbirea
populara si in poezie.
raportul logic este:
MIA ce porni luceaftirul,
In car a lui aripe
Incepurd sa creased in cer a lui aripe.
$i cdi de mii de ani treceau
In tot atotea clipe

Point lzcceafdrul. Cre$teau

Exprimatta sub forma logicd, temporala s'ar fi apropiat de

vorbirea obisnuitd.
Se cutremurd Sultanul se de$teaptd $i pe cer
Vede tuna ce plute$te peste plaiul Eschl$er
$i prive$te trist la casa $eihulud Edebali.
Dupd gratii de fereastrd o copird el zdri
(M. Eminescu, Scrisoarea III).

Logic ar fi fost:
Duca ce se cutremura, Sultanul se desteaptd. si cand privi
la casa, el Mr'.

www.dacoromanica.ro

129

In acest caz farmecul poeziei s'ar fi dus.

Nu numai prin juxtapuse pot fi inlocuite temporalele, ci si
prin coordonate copulative:
Si, dupci ce infranti calul ii netezti coama.

Calul ei cel alb ca neaua,

li neteaz'd mtindra mama
Si plOngtind ii pune $eaua.
(M. Eminescu, Flit-Fritinos din Teiu).

Logic ar fi fost:
dupti ce infranti calul ii netezti coama
$i (1110 ce ii netezti coama, ii pune $eaua.
$1,

Este usot de vazut deosebirea dintre cele cloud temporale,

una juxtapusa: ii netezti coama i ceailialtA coordnoata : $i ii netezti coama.
Si... neobositut painte... umbla din easel in casti... $i sfatuia
pe oanteni
dea copiii la invtittiturti. i undel nu s'au adunat

o multime de fete la invattiturti (I. Creanga, Amintiri din copiliirie). Logic ar fi fost: Dupd ce pdrintele a umblat din casa in
casti $i a sftituit.... s'au adunat. Forma coordonata a. temporalelor
este mai putin expresiva cleat, forma juxtapusa.

Alegerea conjunctiilor Insasi este un procedeu stilistic.

Am vdzut, ca pentru fiecare raport de timp exista o con junctie
einumit1, care leaga principala de temporala. Astfel, bundoaril,
pentru a exprima repetitia a doua actiuni, se Intrebuinteaza locutdunea conjunctionala oridectiteori. Se poate Ins intrebuinta si
o alto conjunctie, pentru nicest raport, anume conjunctia cond.
Astfel, M. Eminescu in poezie intrebuinteaza, conjunctia ctind acolo
unde, in proza, intrebuinteaza conjunctia precisatoare de cute ori=
ori de cute ori.
Atunci ca $i silful ce n'adoarme'n pace
(La Bucovina)

De cdte ori un cre$tin s'apucti la not sa scrie un rand, deatatea ori pune mtina in raft (Scrieri politice, Ilustratii ad-tive).
Tot M. Eminescu intrebuinteaza cOnd in loc de dupti ce:
Ctind l'aude, numai dtinsul i$i $tia ininza tui (Galin).
Acumb dupd ce am vtizut ca suveranitatea, egalitatea... ne tin o
jumatate miliard datorie (Ibid. Paralele economice).
9

www.dacoromanica.ro

130
Cand in loc de indat'd ce:

Cand prin crengi s'o fi ivit

Luna'n noaptea cea de yard,
M'ei tinea de subsuoard,
Te-oiu tinea de dupd gat.

Indata ce $i-ar fi flicut aceasta intrebare, ar fal vd2ut ce

lucru ginga$ e administratia (Ibid.).
Aceste exemple ne aratA lamurit cum M. Eminescu In prozd
Intrebuinteazd conjunctii care preciwaiza raportul logic al temporalei cu principala, far in poezie le Inlocueste aproape pe toate
prin conjunctia cand, care poate exprima cele mai deosebite mporturi de timp. 0 face pentru .a pune o surdinil elementului logic
al frazei, arunclind un val subtire de nedeterminare logica., si prin
aceasta de poezie, asupra color doua propozitiuni. Este intrebuintarea stilistica a temporalei cu cand. Exemplele pot fi inmultite. Toate ne vor afata acelasi lucru. Intrebuintarea temporale," cu cand se Intalneste aproape peste tot in poezia populara.
Ea inlocueste aproape toate celelalte conjunctii temporale. Astfel
in 824 versuri de poezie lirica populara, am Inta Init. 36 de ternporale. In aceste temporale conjunetia Intrebuintata este cand.
Niciun pe cand sau indatd ce. Tot atat de malt este Intrebuintata
temporala cu cand de Alecsandri si Cosbuc. La Alecsandri, In
coleetia de poezii populare, intalnim si conjunctia cat pentru
Indat5, ce:

in loc de:
Se oprea pe loc.
$i indatd ce it zdrea

$i pe loc cat it zarea

Fara voe se oprea
(Marioara Florioara)

In aceeasi poezie a lui V. Alecsandri, intalnim conjunctia cum

%data ce.

k$i in data ce mimndra Incepe sa-1

latd, mdri cum cita,

asculte, un glas de mamit plan-

Mandra cum it asculta,

gator....

Cti din sat se ridica

Glas de mama planglitor

in loc de:
Ace lasi lucru 11 intalnim In Amintirile lui Creang6: $i cum ( =indata ce) afla privind, incepe a ne pofti pe fiecare la Milan.

Conjunctiile poarta pecetia stratului social unde ,sunt in-

www.dacoromanica.ro

131

trebuintate mai molt: cat si cum, ca si cand dealtfel, sunt de

origind populard. Intr'o scriere literary cults, IndatA ce vom inValni un cum in loe de indatei ce, ne vom da seama de tonul popular al temporalei. A inlocui pe cum cu indata ce sau pe indatei
ce cu cum Insemneazd a face stilisticd. Tot asa I. Neculce, In
0 same de cuvinte: Bun vis ai oisa4, jupane, ca cum om sosil /a
Iasi $i la Suceavd, cum am, vinde pestele. Origina temporalei cu
cum este comparativd. De aci puterea ei de expresivitate. Mai departe, I. Neculce spune: $i cdnd au coborit in vadul Docolinei,
1-au $i intampinat gloata. In loc sa spunk cum a coborit..., 1-a
intompinat, el Intrebuinteazd conjunctia $i care aratil imediata
Indeplinire a actiunii din principald. Este o formd, care se Intrebuinteazd si azi in vorbirea populard si obisnuitd. Tot la el intalnim: Cunt au inteles acel sf at au $i repezit boerinqi.
La Gr. Ureche, (Letop. Cand s'au impticat Stefan Vodd cu
lilateia$, crairul unguresc) citim:... $i Inca dupe pace a$ezatei $i
legeiturd tare ce facurd amandol, au Omit Mateia$.... Autorul vrea
sd spunk: dupe ce ameindoi feicurei pace a$ezatei si legeiturd tare.
Se vede la7nurit ck relativa lui Ureche nu-i decat o temporald.
Acest exemplu ne arata Famurit originea relativa a temporalelor.
Dealtfel, conjunctia cand e tot una cu adverbul relativ interogativ
(And. Din pima de vedere afectiv Insd, relativa-temparald, a lui
Ureche este mai putin logics, deci mai afectivd decat ar fi fost
temporala. Tot la Ureche citim: Mai apoi, dupd esirea neprietenilor
$i a vreijana$ilor din Wei, dacti au streins Stefan Vodei trupurile
mortilor, an Meat_ (Ibid.); dacd au strans este o temporald, tinted-

nitd des la cronicari. Ea exprima sub o forma conditionald ideia

temporalei. Este mai putin logicd decat temporala, deci mai aproape,

de sfera afectivd a expresiilor ideii temporale.

PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA DE CAUZA

Circumstantiala de cauzk saki cauzala exprima motivul

pentru care se Indeplineste sau nu se indeplineste actiunea din
principald. Ma cult, fiindcd sunt obosit. Din ce pricing ink cult?
FiindcA sunt obosit. Fiinded ai inveitat bine, ai fost premiat.
Faptul
ai invdtat a fost motivul premiului.

Ca si temporala, cauzala este o expresie a activitiitii ratdunii

noastre, deci lipsitd de expresivitate afectivd. Conjunctiile canzale cele mai intrebuintate sunt: c?, ceici, pentrucd, fiinded, deoarece, devremece,,intru cat. Oric'and voim sk exprimam o ideie de

www.dacoromanica.ro

132
cauza, vom intrebuinta una din e,onjunctiile de mai sus. OH pei
care o vom intrebuinta, logica frazei va fi aeeeasi. Nu insa i stilul.
Stilistica cauzalelor. 0 ideie de cauza, ca si o ideie de timp,
poate fi exprimata printr'o juxtapusa. Actiunea exprimata de cauzala se va impune mai malt simtirii noastre. Vom fntalni cauzala
juxtapusa In vorbirile uncle expresiunea simtaraintelor e pe primal
plan: vorbire populara, vorbire patetica, poezie, etc.
S'a sting viata falnicei Venetiii,
N'auzi cantari, nu vezi lumini de baluri;

logic ar fi fost:
Fiindca n'auzi canteiri, nu vezi
lumini de baluri, s'a stilts viata
falnicei Veneta.

De asemenea o cauzala poate fi exprimata si printr'o coordonata:

A inviitat bine si a fost premiatFiindca a Inviitat bine, a fost

premiat. Coordonata cauzald e mai logica si mai putin afectiva
dee& juxtapusa cauzald si mai putin logic, dar mai afectiva
decat cauzala circumstantiala.

0 cauzala mai poate fi redatd si printr'o temporala, tot

spre a sldbi taria ei logica:
Cand sorii se sting si cand stelele pica,
lmi vine a crede ca toate-s nimica
(M. Eminescu, Mortua est).

in Joe de:

Fiindca sorii se sling si fiindca...

Imi vine a crede....
Si cum erau filele cam unse, trageau mustele $i bandarii to ele
(I Creangd, Amintiri din Copilarie).
Dintre c.onjunctii, ca este intrebuintata mai malt in proza
$i poezia populara si in vorbirea obisnuita. Dumnezeu sa ierte pe
cezl raposati, cumatra, ca bone sarmale ai mai RIM (I. Creanga,
Capra cu trei iezi). Cafiindc6. Caci, este un cc/ intdrit: Arzi,
cumatre, marl, coci nici vi4 nu esti bun (Ibidem). Da-mi bani pe
cal! Ca sunt sarac! (G. Cosbuc, El- Zorab).
Dar eel putin nu spuneti ca aveti sifintaminte,
Ca'n veci nu se imbraca in vestecle vestminte
isteriut eel sflint

In be de:
funded in veci...
www.dacoromanica.ro

133
...(M. Eminescu, Junii corupti). Tot asa I. Neculce in 0 seams
de cuvinte: Ccind au merit Stefan Vod'a cel Bun, au lasat cuvantut
fiutui sau,... s'd inchine Cara la Turci, iar nu to alte neamuri, caul.

neamul Turcilor stint mai intelepti $i mai puterniei, ca el nu

va putea...
Pe mitsura ce conjunctiile cauzale s'au tocit din pricina intrebuinthrii for neincetate, limba a cautat sa le intdreas&' sau s.
le inlocuiasch cu altele mai pline de Inte les, duph cum o banch
nationalh scoate din circulatde monedele uzate si le inloc.ue,ste cu
altele noui. Astfel conjunctia ca, din pricina volumului sau fonetic

ink, a inceput, din ce in ce mai mult, sh fie inlocuith prin cdei.

Dar nisi aceasta n'a fost, mai thrziu, atht .de puternich; astfel i
s'a pus inainte prepozitia pentru si s'a Mout pentructi, apoi s'a
aldturat chiar participiul fiind, dand fiinded. S'a simtit nevoia sa
se intrebuinteze o c.onjunctie cauzalh si mai expresivh si atunci
s'a zis deoarece,, devreme ce. .$i astdzi se intrebuinteazh o Unruh
conjunctie cauzalh: intrucat. Apoi se mai spune, tot din nevoia
de expresivitate, dat fiindca, autind in vedere di I. Neculce, in 0
soma de cuvinte, nice: Acura, devreme ca ai omorit pe Velkieo,
trimite pe... Cele mai multe cauzale sunt introduse la el prin conjunctia
AceastA schimbare a conjunctiilor cauzale nu a dus insh,
bundaard, la disparitia conjunctiei ca. Toate conjunctiile taes'c,
fiind intrebuintate de oameni facand parte din felurite clase sociale sau sunt folosite de aeelasi om in diferitele sale situatii.
Astfel, intrebuintarea conjunctiilor cauzale ca a oricaror conjunctii de altfel nu este, duph, cum am mai spus, fdra, nicio
insemnatate, ci dimpotrivh eat este o expresie stilistica a limbii
pe care o vorbim.
Vom intrebuinta o cauzalh cu conjunctia ca, vom da vorbirei noastre un ton popular, familiar, poetic. Vom inlocui pe ca
prin fiindcci sau pe fiindcti prin deoarece, vom sthrui asupra ideii
cauzale, inthrind conjunctia, iar fraza noastrh va fi si mai logich.
Acest lucre este adevhrat asthzi. El a fost adevhrat si in trecut.
Astfel I. Creangh latrebuinteazh pe Cu: Stai putin cu carul, c'am
s'ci-ti spun ceva (DOniki Prepeleac), pe dick De multe on fugea
el de noroc $i norocul de ddnsul, Mei era lene$ (Ibidem), pe pentrued: Cel mai mare era harnic, grijultu $i chtabur, pentructi uncle
punea el Infirm, punea $i Dumnezeu mita (Ibidem). In doulizeci
de pagini, pe care le=ann cercetat, n'am intalnit ins la Creangh
pe fiindca. De deoarece, devreme ce, intrucat, nici nu poate fi vorba.

www.dacoromanica.ro

134
La Eminescu intalnim conjunetiile ca, caci, penitructi st mult mai

putin conjunctia hind& Aceasta In Scrierile politice. In poezie

conjunctia sa preferata este ca. Asa dar, la acelasi Eminescu, in
prozd, unde argumentarea logica este preocuparea de cdpetenie a
expresiei sale, intalnim conjunctii cauzale puternice. In poezie
Insd, unde logica trebue Invdluita In gingdsia sentimentelor, conjunctia ca, cu un trup fonetic mic, veche si masa de intrebuintare,
este cea mai nimeritd. Tot asa la Cosbuc, conjunctia ca este predominanta, dacd nu singtul, Intrebuintatd.
Propozitiuniae cauzale pot fi Inlocuite si prin constructii
participiale. Participiul, din punct de vedere formal, e mai scurt,
deci el prescurteazd o propozitiune cauzald. Din punct de vedere
stihstic Insd, prin aceea ca el exprimd ideia verbala singurd, fdard
nicao determinare de numg,r, mod, persoand, el are insusirea
de a exprima o ideie ce se potriveste foarte bine unei atmosfere
de basm. In poezia 0, ramdi!, M. Eminescu Inlocue.ste o propozitiune cauzahl, printr'un participiu. Astfel, strofa a cincea a poeziei sung astfel:

privind in tuna plina

La dipala de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.
$1

Daca poetul ar fi zis: $i fiincleti prive$ti la tuna... tot farmecul versului s'ar fi dus.
La I. Neculce, intalnim: Atunce, dacti au inteles Dumitra$co Vodti
de area vorbei bunti de prietesug.. au $i Mond' pre boierii.... In
acest caz, conditionala Inlocueste o cauzald sau temporald, spre a o

reda sub o forma mai putin

PROPOZITIUNEA CONDITIONALA

Propozitiunea conditionald exprimd actiunea c.e trebue Indeplinitg pentru ca sa se poatd realiza actiunea exprimatd de principald. Ea aratd in ac.elasi Limp ca realizarea actiunii exprimate
de predicatul salt atrage dupa sine indeplinirea actiunii exprimate

de predicatul propozitiunii principale. Dacti vine prietenul meu,

plectim in oral. Asa dar, numai in cazul venirii prietenului meu,
numai dacd vine prietenul men sau trebue sa vina, prietenul meu,
ca eu sa pot pleca in oral. Dacti nu inveti, ai note rele. Conditio.

www.dacoromanica.ro

135

nala exprima actiunea a carei indeplinirenanvatarea aduce

notele rele

luarea de note rele. i intr'un caz $i Intr'altul, propozitiunea conditionalti exprimti o actiune de implinirea ctireia
este legatti implinireg actiunii exprimate de propozitiunea !principal& Propozitiunea conditionals Impreuna cu principala ei formeaza, o perioada numitA peribada hypotetica. Conjunctiile conditionale in limba romana sunt: de, dacti.

Stilistica conditionalelor. Forma logica a conditionalelor

este cea aratata in exemplele de mai sus. Cand voim Insa, sa dam
o mai mare valoare actiunii din propozitiunea conditionals, o
exprimam sub forma de juxtapusa. Ai carte, ai parte spune un
proverb romanesc. Dac'ar fi fost exprimat sub forma logica: Dacti

ai carte, ai parte, proverbul ar fi pierdut din puterea, cu care se

impune inimii noastre, prin aceea ca actiunea ai carte ar fi fost
subordonata celeilalte.
M. Eminescu in Pe ltingti plopii fart" sot zice:

0 zi din viatti sd-mi fi dat,

0 zi mi-era de-ajuns,
in

Joe de:

Dacti mi-ai fi dat o zi din vista,

0 zi mi-era de-ajuns.
Apart... ele peste Olt, ca'n vremea lui Tudor, natia le-ar
primi a?ternandu-le flail (M. Eminescu, ScrierP politice, Plitura
superpusa). Intelesul este: Dacti ar aptirea peste Olt, natia le-ar
primi

Cand voim sa exprimam o conditionals tot sub forma de

subordonata. dar sub o forma mai slabs, Intrebuintam o alts, con-

junctie, buniioara pe and: Cand vreti, puteti prea l'esne pamdntul sti 'mptirtiti (M. Eminescu, Imptirat si proletar). Intelesul

este: Dacti vreti, puteti.... Conjunctiunea cond pune o surdina

ideii de conditie. Cand voim sa slabim o ideie cauzala, o exprimam

sub forma de conditional.: Duca $i eu ti-am fost vreodatti de

Yolos, tajutti-ma acum (intelegand: fiindea $i eu ti-am fost de
fobs).
Dupa cum am spus mai sus, in limba romana intrebuintam
doua conjunctii c,onditionale: de $i daca. Conjunctia de este mai
slabd din punct de vedere fonetic decat dacti. Se intrebuinteava
astfel mai mutt in poezie, unde exprimarea cat mai vie a sentimentelor $i Invaluirea cat mai dibace a judecAtii sunt preoeuparile
de capetenie. Dimpotriva, dac'd se Intalneste acolo unde se starue

www.dacoromanica.ro

136
asupra legilturilor logice dintre cele doud propozitiuni. AstfeL
M. Eminescu, in 1500 de versuri, Intrebuinte,aza 27 conditionale,
dintre care 23 sunt legate de principald prin conjunctia de, iar 4
prin dace. La acelasi poet, in 20 pagini de pima politied, din 22 de
conditionale, 20 incep cu data i 2 cu de. Statistica aceasta este o
dovadd peremptorie: in poezie, exprimarea simtdmintelor aducea

pe pana poetului conjunctia de; In prozd, argumentarea logia

stdruinta asupra judecdtilor reci, obiective, fivra preocupdri sentimentale, cerea mai mult Intrebuintarea conjunctiei data.
De-oiu adormi curand,
Fiarba vinu'n cupe, spumege pocalul,
In noaptea uitarii,
Dacei fii-ti mandri aste le nutresc
Set ma duceti Wand
(Ce-ti doresc eu Tie, Du lce Romanie).
La mar ginea marii.
(De-oiu adormi)....

In prima stroll, actiunea exprimata de predicatul oiu adormi

este infatis,atil ca fiind posibild, intr'un timp nedeterminat, o inchipuire de- vis, jar conditionala este legatd, de principald prin
c,onjunctia de. Principala sa ma duceti, prin aceea ca exprima
porunca prin subjunctiv in loe de imperativ, aduce aceeasi notd,
de indulcire a expresiei. Ea este in acelasi ton cu conditionala ce
incepe cu conjunctia de. In a doua strofd, conditionala exprimd
in fond o actiune reald. Gandul poetului este: data fii-ti mandri
aste le nutresc (=si ei le nutresc Inteadevdr). Aceastd siguranta a
indeplinirii actiunii exprimate de conditionald a adus dupd sine
imperativele: fiarbei, spumege. Acelasi lucru fl vedem in strofa,
urmatoare, luatd din Luceafarul:
Dar dace"' vrei cu crezameint

Sa te'ndragesc pe tine,
Tu to coboara pe penant,
Fii muritor ca mine.
Aceeasi deosebire intre conditionala cu de i cea cu data o face si
G. Cosbuc:
$1 dac'a. fast petit. des,
De-or intreba
In sat de-a mea venire,
E lucru tare cu 'nteles....
Tu'n lac de adevar sa spui
De-ai fi veizut cum au jucat
Copilele de impdrat...
Ca n'ai de mine Mire,
(Nunta Zamfirei)
Ca mama dac'ar sti ca-s mart
pierde firea

(Rvgdmintea din ?Irma)

www.dacoromanica.ro

137
Muribundul nu tie dad, cineva va Intreba de el in sat,
de aceea a intrelmintat conditionala cu de. Era insd sigur ca dacil
mama ar ails de mortea sa, si-ar pierde firea: de aci conditionala
cu dacti. Ace lasi lucru se vede In strofa din Nunta Zamfirei: Zamf ira a Most petitd, des, de aceea poetul intrebuinteaza conditionala
cu dacti; verbul ai fi vdztut exprima o :aictiune care nu s'a Indeplinit, o actiune de vie, de aci conditionala cu de.
Dupd cum am vazuti, conjunctia data, deli intrebuintata in
cea mai mare masurd In proza, nu inlocueste cu total conjunctia
de. Astfel M. Eminescu, in articolul Federatiunea, scrie: Ei.(Un-

gurii) nu sunt competent", sa ne dea nimic; $i ne-ar da, e do

datoria noastra ca dela ei sa nu primim noi nimica.. Sa apel6m,
cu toata vigoarea de care dispunem la instants adeveiratti la
tron". Predicatul ne-ar da exprima o actiune care n'are sorti sal se

implineasca, de aci conjunctia de. Am fdcut si alts, statistic,

care ne iaratd in ce masurd se intrebuinteaza de si dacti in poezie.
Astfel, in 1200 de versuri de poezie populara epics, am intalnit
(cotectia G. Dem. Teodorescu), 30 de conditionale care incepeau
cu de i 11 care incepeau cu chic& In colectia de poezij populare
a lui V. Alecsandri, intitulatd Doine, am gasit, In 1400 vensuri,
30 de conditionale, dintre care_29 incepeau cu de si 1 singura cu
dacti. In 1100 versuri de poezie personald ale aceluiasi poet, am intalnit 11 conditionale, dintre care 8 introduse cu de i 3 cu dacti.
Se vede de aci o crestere a conditionalelor cu dacti in poezia per,

sonald. In Balade $i Idile de G. Cosbuc, in 1000 de versuri, am

intillnit 32 conidtionale, dintre care 21 incepeau cu de i 11 cu
dacd. Statistica ne arata deci c. cea mai mare intrebuintare a
conditionalelor cu de o gasim in poezia poputatrd $i la M. Eminescu. Este o trasatura stilisticd ce, aldturi de altele, ne -vorbeste
destul de limpede de tonalitatea afectivd, a textelor respective. In

aceasta ordine de idei, trebue amintit deasemenea ca la Gr.

Alexandrescu, in 1000 de versuri de poezie filosofick din 23 de
propozitiuni 4 incep cu de si 19 cu dacd. Poet filosof a fost $i
Eminescu, dar, prin intrebuintarea larga a conjunctiei de, el is-

bueste sa invalue intr'o gingase tonalitate logica prea vise a

pertoadelor hypotetice, (land astfel poeziei rasunetul simtirii
sale nespus de delicate. I. Neculce, in 0 swill- de cuvinte, in majoritatea cazurilor Intrebuinteazd conjunctia conditionand 1e.
Totusi gasim si la el: Dacti n'am mers prin Tara Muntenectscti cOnd

ne imbia $erban Vodti, iar de nice ce sa stiteim? Dad, n'am mers

($i inteadevar n'am mers).

www.dacoromanica.ro

138
Vrednic de tinut minte este faptul a Gr. Ureche prin dacti a
intradus aproape exclusiv propozitiuni temporale: ion Wodti, dacti

au batut pre Petru Voda $chiopul.. s'au ltisat in goana dupe

dan$ii... Dace s'au intors oastrea lui Ion, Voda, apucatu-s'au 'de

Br dila (Letop... Ion Voda...).

PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA ADVERSATIVA

Exprima o miscare In ciuda caireia se Impline,ste miscarea

exprimata de verbul principalei. Cu alte cuvinte, predicatul adversativei sere ca actiunea din principala s'a nu se implineasca. Ea
se Implineste tatusi. Astfel fn fraza: De$i orele sunt inaintate, cer
totu$i cuvantuk predicatul sunt inaintate arata ca eu n'ar trebui
sa mai cer cuvantul, cu toate arestea eu II cer. Conjunctia adversativa decd exprima aceasta opozitie in circumstantiala, iar totwi
In principala. Conjunctiile Intrebuintate in circumstantiala adversativa sunt: deli, cu toate ca. Atat circumstantiala adversativa
cat Si principala ei exprima actiuni care se implinesc, s'au implinit sau se vor implini, deci actiuni reale. De$i nu s'a nascut
ne asteapta
inca ceasul care sa fie in stare a ne insuf la
vremi grele (M. Eminescu, Scrieri politice, Tendinte de cucerire).
.Aprobtim politica guvernului, de$i4 gasim foal to inapt pentru a o
aproba (Ibidem). De$i poporul roman e numeros, lupta luz e disproportionat de grea (Ibidem, Patura Superpus(').

Stilistica adversativelor. Am aratat, cu ocazia expunerli

stilisticei coordonatelor adversative, cum se pot obtine felurite
gradatii adversative, trecand dela juxtapusa si mergand pang,
la coordonata adversativa cu ci. Am stabilit urmatoarea gradatie,
In al carei prim punct se &este exprimata forma c,ea, mai bogata
in ofectivitate a data idei adversative si al Garen ultim punct exprima forma cea mai logica. Sal o repetam.: I. Eu strig, tu nu ma

auzi. II. Eu strig $i tu nu ma auzi. III. Eu strig, iar tu nu ma

auzi. IV. Eu strig, dar tu nu ma auzi. V. Eu strig, tu ins(' nu ma
auzi. VI. Eu strig, ci tu nu ma auzi. Circumstantiala adversativa
este forma cea mai logic(' a (Jana idei adversative. Astfel cal ea
poate constitui treapta a saptea si ultima a sail' stiltticei
adversativelor.

In ceeace priveste conjunctiile adversatlive, fiindca cionjunctia de$i s'a tocit cu vrema din pricing deselor ei Intrebuintari,

www.dacoromanica.ro

139
astAzi se Intrebuinteazh din ce in ce mai malt, chnd voim s, stAruim asupra formei logice a adversativei, conjunctia, mai bine
zis locutiunea conjunctionalh cu toate ca. Circumstantiala adversativh nu se Inthlneste decal, rareori in poezie, unde exprimarea
afectivh a ideilor e preocuparea de apetenie. Cu. toate acestea,
In Scrisoarea I a lui M. Eminescu, vedem:
De$i trepte osebite le-au ie$it din urna sortii,
Deopotriva-i stapane$te, raza ta $i geniul mortii.

Ace,ste versuri ne arath caracterul filosofic al pasagiului

unde exprimarea logich a ideilor a, fost scopul de chpetenie al
poeziei.

Adversativa circumstantialh In forma el cea mai logich

cere in principalh conjunctia totu$i. De$i esti obosit, totu$i tucrezi. Usand la o parte pe totwi, obtinem o expresie mai afectivh
a ideilor adversative: De$i e$ti obosit, lucrezi. Se poate exprima
acelasi ghnd si invers: E?ti obosit, lucrezi totu$i. In acest caz am
transformat circumstantiala adversative In coordonath adversativh, obtinand a alt expresie afectiva.
In poezia popularh Va lean din Colectia G. Dem. Theod.,
citim: De-ai hraniit-o cu credinta II Ea te vinde, far 'caiinta; De-ai
cinstit-o ca pe frate II Ea te 'njuret $i te bate. Iiftelesul este :
De$i ai hranit-o cu credintti, ea te vinde..., de$i ai cinstit-o, ea te
bate. Sub formele de mai sus, adversativele exprimh, sub a hainh
mai atenuath, mischrile celor douh predicate. Este desigur forma
veche a adversativei cu de$i, duph cum locutia conjunctionalh adversative cu toate ca a fost la inceput ca: Cei ecti obosit si nu
dormi. La I. Neculce citim De$i lordachi, macar ca era un 0712
de$tept, firea ii era de Grec loom ta minte. AstAzi conjunctia
macar ca, aphsand In vorbire, ne trezeste in suflet un ecou de expresie populard-arhaich.
Aceeasi conjunctie o intalnim si la Gr. Ureche:
ni-i
amestecat graiul nostru cu a vecinilor de pin pregiur,'macar ca
dela Ram ne tragem (Letup. Pentru limba moldov.).
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA CONCESIVA

Exprimh o actiune care nu se Implineste in realitate, nerealh, dar care este presupush ca se Implineste, si in ciuda ohreia,

in opozitie cu care se implineste actiunea exprimata de verbul

propozitiunii principale. M. Eminescu zice:

www.dacoromanica.ro

140
Poti zidiO lame intreaga, poti s'a sfarmi... rice ai spune,
Peste toate o lopatti de Wand se depune, (ScrIsoarea 1).
Propozitiunea Orice-ai spune exprimd, o actiune care, dacd
s'ar indeplini, n'ar putea impiedit'a Implinirea actiunii exprimate
de principald. Oridit ai fi de tare, nu mi-e fried de tine sau totwi
nu mie fried de tine,. Eu nu spun a e$ti tare, ci presupun, lac
o concesie, de aci numele de conceskvti dat acestei circumstantial&
Stilistica concesivelor. Este aceeasi ca si a adversativelor.

Expresia cea mai plind de afectivitate este forma juxtapusd a con-

cesivei. 0 Intalnim, fireste, In limbajurile afective, deci si In

poezie :

Ferieeasea-1 scriitorii, toatti lumea recunoasca-1...

Ce-o sa aibci din acestea pentru el bdtranul (lased? (Scrksoarea I)
Intelesul logic al frazei este: Orieat i -ar ferici scriitorii, on

eat l-ar recunoqte toatti lumea, batranul dasctil nv va avea nimie

din acestea pentru el. Sub aceasta forma, fraza n'ar fi exprimat
puterea simtdmantului de desamdgire care stApdneste pe poet cand
scrie aceste versuri. Fraza este de cloud on Incarcatil, de afectivitate: 1) prin aceea ca cele 'loud concesive sunt exprimate prin
cloud juxtapuse ; 2) prin faptul ca, principala afirmativd este Inlocuitd printr'o interogativa dubitativd.
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA DE SCOP

Arata scopul In vederea cdruia se implineste actiunea din

principald. Ma due la scoala, ea .0 invat. Scopul mergerii mele la
koala este sa 'Meat, sa dobandese invateitura. Cu alte cuvinte, pre-

dicatul circumstantialei de scop exprima o actiune care este

scopul actiunii exprimate de principald. Conjunctiile prin care
circumstantialele de scop se leag'a de principale sunt: sa, ca sd,
pentru ca sa. la poftim de incalecci pe Balan, jupaneasti, zise prtrintete de tot posomorit, sa facem pocinog sfontului, Nicolai eel
din cuiu (I. Creangd, Amintiri din copilarie). Nevasta celui bogat
de multe on fiicea zile fripte barbatului, as sa -1 pouts descotorosi
odatci de frate-sau (Idem, Dann Prepeleac).
Stilistica finalelor.

Propozitiunile de scop sau finale,

ardtand actiunea in vederea cdreia se implineste actiunea din
principald, nu vor putea fi niciodatd inlocuite prin juxtapuse la

www.dacoromanica.ro

141

indicativ. Vor putea insa fi exprimate prin juxtapuse la subjunctiv. Astfel putem spune: Am venit la tins ca set' citim si. Am
venit la tine. Sd citim. In cazul al dollea, ideia de scop nu e IImurit eprimatil, dar ea reiese din fraza. In schimb, expresiunea e
mai vie. In exemplul de mai sus: la poftim jupaneasti..., sit facem
pocinog sfantului Nlcolai, propozitiunea sa facem pocinog.... este o
juxtapusa. In aceasta flag, vorbirea e mai vie decat In ceailalta,
unde finala ea sa -t poata descotorosi.... este logic exprimata. In
aceeasi opera intalnim: ...$i poftiti de mai $edeti, sa ne $add petitorii. Este tot o finala sub forma juxtapUsa. Tot juxtapusa este
$i

finala din fraza urmatoare luatil din 0 mind de cuvinte a lui

I. Neculce: $tef an Voc la eel Bun, luand domnia Moldovel $i viind

Turcii in zilele lui, sa Wadi in Moldova in Galati.

Am stabilit o gradatie -intre diferitele forme al finalelor,
tend ideia finala este exprimata cu ajutorul unui verb. 0 ideie de
scop se poate exprima insa $i prin alte procedee. Astfel I. Neculce
ne spune: Ce se intCtmpiase cu majile lui la Galati, la pole, adica:
pentru ca sa pescuilascd. Deasemenea I. Heliade Radulescu, in Echilibrul intre anititese, spune: Al treilea, spre implinirea mijloacetor

necesare la discumparare, se mai impuse un imprumut fortat, iar,

in alta parte; acelasi autor zice: Paced se duse $i el data la anut

nou spre vizitd, adica: sa face o vizita. Vedem, In toate aceste

cazuri, ideia de scop exprimata prin eazul prepozitional al unui
substantiv. Un substantiv insa, fiind un nume de lucru sau de
fiinta $i trezind in sufletul nostru icoana precise a unei unitati
statice, e mult mai bogat In continut afectiv decat un verb, care
exprimal trilogia ideilor abstracts de: spatiu, Limp, mi$care. Intr'adevar, e mult mai bogatk in tonalitate afectiva expresia la
pe$te decat expresia ca sa pescuiascd, dupa, cum la fel sunt toate
cele de aceeasi categorie.

0 ideie finala se mai poate recta $i prin infinitiv: Spre a intelege mai bine aceste chestiuni, sa ne oprim mai mult as.upra tor.

Spre a intelege e mai putin expresiva decat forma personala: ca

sa intelegem. Dar sea revenim la ideia de a pescui. 0 putem exprima astfel) 1) S'a dus la Galati, la pecte; 2) S'a dus la Galati,
la peseta; 3) S'a dus in Galati, sa pescuiascd; 4) S'a dus la Galati, ca sa pescuidsca ; 5) S'a dus la Galati, pentru ca sd pescuiascd; 6) S'a dus la Galati, spre a pescui. Observam ca, pe masura
ce ne deptartam de forma nr. 1 spre forma nr. 5, expresia este din
ce in ce mai bogata In continut logic $i mai saraca in tonalitate
afectiva. In poezia populara Mesterui Manole din Colectia G. Dem.
Theod., citim:

www.dacoromanica.ro

142
Hai cu not Matti, /1 Hai de mi-1 arata. In aceeasi colectie,
citim: Paparudti rude 11 Vino de to uda. In aceste cazuri Inthlnim
finala cu de. Indicativul cu de, in acest caz, exprimh o ideie finalh
mai aproape de Implinire. La I. Neculce citim: Ce sa trifinitti Maria
Sa Pasa un age a lui sa -i ridice din last ca sti nu Med vreo belea

tarii si teirgului. Finala

ridice e juxtapush, pe chnd finara
ca sti nu facti.... este logic exprimath, prima deci e mai begat
In tonalitate afectivh. I. Neculce cunoaste si finala ce Incepe cu
conjunctia pentru ca, finalh si mad bogath In continut logic.
La Gr. Ureche (Letop. CCM s'au impticat Stefan Vodti cu
Mateia$) citim: ...gan,dindu-se ca intr'acele amestecaturi se vor
in china lui pentru sti le dea ajutor. El ar fi putut spune: Sti le dea
ajutor sau cry sa le dea ajutor sau pentru ca sti le dea ajutor. Lipsa
lui ca tirbete din thria logic a expresiei.
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA CONSECUTIVA

Exprimh actiunea care se implineste drept urmare a realiMTH actiunii din principalh. E atilt de frig, incat ingheata apa.
Predicatul ingheatti este urmarea faptului eh e frig. Atilt de repede am fugit, incat imi bate inima cu putere. Inima nu mi-ar
bate repede, tare, dacA n'as fi fugit repede. Conjunctiile consecutive cele mai intrebuintate sunt: de, di, Meat. Smartindita pleingea
ca o mireasa, de sarea camera depe dansa. (I. Creangh, Amintiri
din copilarie).

Stilistica consecutivelor. 0 propozitiune consecutive poate

fi exprimath si printr'o juxtapush. Astfel putem spune: E frig.
Ingheatel ape. Logic am spus: E atilt de frig, incat ingheatti apa.
Juxtapusa este, ca intotdeauna, mai expresivh. Subordonarea
micsoreag puterea cu care se impune simtirii noastre predicatul
consecutivei. Se mai poate exprima si astfel consecutiva: Ingheatti

apa. Asa e de frig. In acest caz se stdrue asupra principalei. E

atilt' de albti noaptea, parc'ar fi cant zeipadti. (M. Eminescu, Serisoarea IV).
Din conjunctii, de 5i ca sunt intrebuintate mai ales in limba

popularh si in poezie. I. Creangh Intrebuinteazh si pe de ci pe

Inca. S"odatti incep iepele a fugi, de paretiau roatele (Mos Nichifor Cotcarul). Si cand a ajuns acasti era foarte vesel, incat nu
stia baba lui ce l-a gasit, de-i cqa en chef... (Ibidem). In acest

www.dacoromanica.ro

143
exemplu, se vede lamurit cum stAiruirea asupra consecutivei a atras

conjunctia Meat; a doua consecutive, cu conjunctia de, este mai

putin subliniata de autor.
Conjunctia ca consecutiva are aceeasi putere stilistica ca
si de.
La steaua care-a rasarit
E-o cale atat de lungd,
Ca mil de ani i-au trebuit
Luminii sd ne-a junga
(M. Eminescu, La steaua..)

Conjunctia consecutive, Meat ar fi fost prea tare pentru logica invilluitd a poeziei.

M. Eminescu a intrebuintat totusi conjunctia incat. Astfel

in articolul politic Influenta austriaca asupra Romtinilor din

Principate, gasim: Ce lipe$te eiementele sale, vecinic in discordie,
incat acestea constituese o putere atOt de- mare? Numai valoarea

stilisticd a conjunctiilor de si

ca,

ce sunt mai slabe cleat incdt,

1-a fdcut pe poet se le prefere in poezie si uneori si in prozd. I. Neculce, bundoard, in 0 same de cuvinte Intrebuinteazd aproape exclusiv consecutiva cu de. Impresia pe care ne-o produce, din acest

punct de vedere, stilul sdu, e aceea a unui basm popular. I. Neculce cunoaste totusi consecutiva cu ctitincht: $i punea pe boieri
dajdii $i imprumute, cat nu se mai putea plati. Prin aceasta se
vede originea relativd, a consecutivelor cu incot. Atat ai striga!t
de tare, (in) cat ma doare capul,=ata... cot... Tausi I. Neculce
intrebuinteazd, o altd conjunctie consecutive,, dupd. cum voeste se
sublinieze mai mult sau mai putin ideia exprimatd, de consecutive.

CO a$a se arata de bun $i de bland, ca tuturor le era wile des(lase, $i nemaret, de voroveau cu toti copiii. i in alt loc: Ca agt
murea (vitele), cat nu mai puteau oamenii sd le despoaie. Se vede
lAmurit ca acolo unde Neculce voeste sa stdrue asupra consecutivei 1ntrebuinteazd conjunctia cat; in al doilea rand vine di; si,
In fine, de. Conj. ea si cat stdrue asupra verbului din consecutive,
asupra implinirii miscarii, iar de asupra posibilitAtii de a se
implini. Gr. Ureche,-voind se stdrue asupra ideii logice a consecutivei, intrebuinteazd pe cat, de pdrandu-i-se mai slab: $i atata
de ai no$tri au pierit, cot au inalbit de trupurile celor pieriti
poiana. (Letop. ...Valea Alba....).

www.dacoromanica.ro

144
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA COMPARATI VA

Aratil o miscare cu care se compard misca,rea exprimata de

predicatul principalei. Dug./ cum itu scrii, eu citesc. Veti ortindui
lumea, cum vs va plticea voud. (M. Eminescu, Scrieri politice,

Btitronii $i Tinerii). A compare insemneazd a pune unul fangs

altul cloud lucruri, spre a le vedea mai bine asemandrile si deosebirile. Ace lasi lucru it face propozitiunea comparativd. Ea exprima o judecatii, cu care se aseamila eau de care se deosebeste judecata exprimatd de principal& Cu alte cuvinte, predicatul compa-

rativei ne aratil in ce fel se implineste miscarea, exprimata de

verbul principalei. Precum viata consistti in mi$care, asa $i adevtirul
social este de- apurure in mi$care (lbidem). Adicd adevdrul social se

mists in chipul in care se liaised si viata. Lipsa de mijloace nu ne

iartti a le exploata dup'd cum ar trebui (A. Odobescul, Romania to
expozitia universald din Paris). Conjunctiile comparative sunt:
cum, precum, dupti cum.

Stilistica comparativelor. Se pot exprima si prin juxtapuse,

avand fora expresivd a acestora. Exemplul de mai sus, din Eminescu, poate fi redat si prin: Viata consists in mi ?care. Tot a$a
$i adevtirul social consists in mi$care. Dupti cunt to scrii, etc citesc.
Tu scrii. Tot a.,sa eu citesc.

Dintre conjunctiile comparative, cum si precum sunt intrebuintate de Creangd. Eminescu, in poezie, le intrebuinteazil mai
mult decat in prozd. Este usor de vdzut ca conjunctia cum, tocindu-se, a fost intdrita cu prefixul pre, apoi cu prepozitia dupti.
Intrebuintand pe cum, in loc de dupd cum, vom construi o pro-

pozitiune comparativd cu o mai slabd apilsare asupra logicei

frazei. Nu insemneaza ca propozitiunile comparative juxtapuse se
intrebuinteazd numai in poezie si invers. Astfel in articolul politic Influeuta austriacti..., M. Eminescu scrie: Un mic butylr de

omit cazond din viirful unui munte se face din ce in ce fonai

mare, rape cu el copacii codrilor, stricd ogoarele, astupti un 'sat.

Un mic stimbure groit in organizatia societatii, in viata economics cre$te $i ingroapti o natiune. Prima fraza este alcdtuitil
dintr'o serie de comparative. Logic exprimata ea a,r fi fost: Dupd

cum un bulgar de omit..,, tot a0 un mic sambure. Fraza, asa

cum este exprimatd de Eminescu, edits juxtapuse, este cu mult
mai bogatil in expresivitate afectivd.
Gr. Ureche (Letop. Moartea Izii Alexandra Vodd Ldpusneanul)

www.dacoromanica.ro

145

scrie: Deci, dizeindu-1 el lointind $i mai mult mort deco viu,

dupti cuvantul lui 1-au ealugarit.... Dupd cuvantul lui inserrineazd:
dupti cum le spusese. Vedem deci o comparativd inliocuitd printr'un

nume in cazul prepozitional. Ca In toate cazurile, si in eel de

fatil, numele exprima, o ideie sub o found mult mai incarcata 1:1,
afectivitate decat verbul.
PROPOZITIUNEA CIRCUMSTANTIALA COMPARATI VA
CONDITIONALA

0 propazitiune comparativd compa,rd miscarea predicatului

sau cu miscarea predicatului principalei. Amandoud predicatele
exprimd ins fapte care se petrec in realitate, miscdri care se implinesc. Modul comparativelor este intotdeauna indicativul.
Sunt insd uncle comparative ale cdror predicate nu exprimd

miseki ce se petrec in realitate, ci miscdri presupuse a se intampla, dar, neintamplandu-se in clipa cand se petrece miscarea
din principald, sunt ireale. F,fe fraza: Vorboti pared ai fi un
copil. Sunt doud verbe care se compard: vorbe$ti, verb ce exprimd,

o miscare reald, ce se intampld si pared al fi, verb ce exprimd o

miscare inchipuifd. Tu nu esti, in realitate, dar pared ai fi.
Propozitiunile comparative care comparti o miscare Inehiplata Cu mi$carea reel a principalei se numesc comparative canditionale. Conjunctiile prin care se leagd de principald sunt: ca si
cum, ca $i dud, pared.
La Gr. Ureche (Letop. ...Ion Vodd... etc Turcii) intrebuinteaza o forma mai primitivd, a conjunctiei comparative:... oei-

Ion Vodd, nu intr'alt chip, ce ca and ar fi vdzut inger

din car cu veste bung pogortit. Conjunctia ca cand, ne mai exprimand destul de tare ideia de comparatie a unei actiuni inlocuite cu una reard a fost inlocuita prin ca $i cand.
zeindu-I

Tot la Ureche (Ibid... Aron Vodti eel Cumplit) citim: ca cum

ar fi dela Dumnezeu insemnat in loc de: ca $i cum.
PROPOZITIUNEA RELATI VA

Relativele sunt propozitiunile at cdror predicat determind,

precizeazd, fixeazd un nume sau ]iimuresc intelesul unui alt

predicat. Fie cazul : Cartea pe care o vezi este a mea. Propozitittnea

relativd,

determinatil pe care

www.dacoromanica.ro

vezi ne precizeazd
to

146

despre care carte este vorba. Intr'adevdr, dad, am spune numai:

Cartea este a mea, n'am sti care anume carte este a mea. Miscarea
exprimath de predicatul vezi ne chmureste, ne precizeazd in spatiu

cartea despre care este vorba. Fie si cazul: Fericit e$ti tu care ai
fast la Ronia. Relativa care ai fost la Roma poate avea doud, Intelesuri: Fericit e$ti itu care ai fost la Roma (din grupul de persoane pe rare fl avem inaintea ochilor). In acest caz, ea ne ajutd
sa determindm spatial, sd, gdsim pe acela care este fericit, sa
gdsim persoana ardtath grin pronumele 'tu. In acest caz este o
ielativa determinativh. Ac,easta relativd mai poate avea ins si
acest inteles: Fericit e$ti tu (cu care stau de vorba) care ai vazut

Ronia ($tiu tine e fericit: tu, care stai de vorba cu mine), dar
vreau sa spun cd esti fericit ca unul care, fiindca ai vdzut Roma.
In acest caz relativa.. care ai vazut Roma lilmureste predicatul
Fericit e$ti, arhtand miotivul fericirii. Acest fel de relative se numese relative explicative sau circumstantiale. Ele pot exprima
explicatii cauzale duph cum am vazut in exemplul de mai sus.
Mai pot exprima: raporturi finale: Au venit soli, care sa ceara
pace (=ca sa ceara, pace); raporturi adversative: Eu care ?Nu sa

innot, nu ma avant totu$i in larg (=de$i stiu sa innot).

Stilistica relativelor. Atat relativele determinative, ctt $i
cele circumstantiale exprimh in general raporturi de spatiu, cauza,
opozitie intre o miscare $i un nume sau intre douh miscdri, added
raporturi ce sunt masurate cu ratiunea noastrd, raporturi logice.
Nu toate ins exprima raporturi logice $i nici nu le exprimh cu
aceeasi thrie. Astfel, relativa determinativh este tipul expresiei logice a mportului dintre un nume i o miscare. Carte,a, pe care a

vezi (in cutare punct din spatiu) e a mea si nu alta. Cel care a
construit o astfel de relativh n'a lucrat cleat cu judecata sa. Relativa circumstantiald finale insa, exprimhnd raportul intre miscarea reald a unui verb (Au venit Soli, in realitate) si una presupush ca se va Implini, o dorinth (care sa ceara pace, n'au
ceru $i nici nu cer, ci an venit dorind, voind, cu gandul sd, c.eard
pace) exprimh o miscare afectiva, a sufletului nostru.
Dar relativele circumstantiale de cauzd, i concesive exprimh
tot raporturi logice. De ce preferhm se exprimdm uneori o Riede
cauzald, sub forma unei relative circumstantiale cauzale dealt sub
forma unei circumstantiale cauzale? sau o adversativh sub forma
unei relative adversative? De ce adesea spunem: Eu care $tiru sa
innot, nu ma avant totu$i in larg, in Joe de De$i eu .tiu sa innot,

www.dacoromanica.ro

147
totusi nu ma avant in larg? Prin simplul fapt ca relativa circumstantiala adversativa Invdlue ideia adversativd,. Cand spunem Eu
care stiu sa innot ne asteptdm sa, auzim o ispravd a mea. 51 de-

data vine raportul adversativ. Este o surprizd care, invaluind

adversativa cu valid relativei, da o mai mare putere de expresie
principalei. Asa dar, circumstantialele relative sunt forme mai
afeetive al circumstantialelor respective.

Fara indoiald insd ca atat determinativele cat si circumstantialele pot fi inlocuite prin parataetic.e, conferind astfel frazei
maximum de expresivitate. Astfel:. Vezi o carte. E a mea sau Ai
fost la Roma; fericit e?ti sau $tiu sa innat, nu ma avant in larg.
Tonul, In aceste eazuri, va exprima raporturile logice. Dar tonul

face parte din mijloacele de exprimare a afectivitatii noastre.

Asa dar, si aic.i, ca $i in cazurile cunoscute piind acum, parataxa
este prin excelentd instrumentul sintaxic de exprimare puternicd a
afectivitatii noastre. I. Neculce scrie: Cu multe valuri $i suparari,

carele nu le pot insira cu condeiul meu, In loc de pe care, iar in

alt loc: $i au boierit acesti boeri cari-i scriu mai gios. In altd
parte citim: Ca strazile ce avea la Targul Frumos $i: Si faceti
obiceiuri care n'au mai fost $i: S'au impticat cu toll craii ce s'au
Si pre carii talkari pre unde i-au pries.. $i: $i
sells mai sus
pre care nu erau boieriti, i-a boierit. Si: si au gasit un vad pe
din gios, care nu-1 ctia Mara.. vreo trii boeri ce le era carele pe
supt munte.
Din exemplele de mai sus se vede ca pronumele relativ ce
este intrebuintat si pentru fiinte si pentru lueruri. Deasemenea si
pronumele care: obiceiuri care... Mai rdspandit in Neculce este pro-

numele ce. Intalnim relativul la ac.uzativ mai des fdrd prepozitia

pre sau pe. In cazul, mai sus citat: suparail, carele nu le pot
insira..., relativul carele este la nominativ. Neculce a vrut se ne
atragd atentia asupra for si, punandu-le in nominativ, le-a dat
valoarea afectivd a nominativului. Ele sunt de fapt obiect in renative si atunci Neculce a atiltat aceasta, prin acuzativul pronumelui personal le. Nu numai ca a pus relativul la nominativ,
dar 1-a si articulat: carele in loc de care.
Astazi tendinta este se se intrebuinteze aproape exclusiv
care. De aci, intrebuintarea lui ce capita, o valoare stilisticil, conferind propozitiunii tonalitatea gingase a acestui pronume. Ce

este mult mai mult intrebuintat de Eminescu in poezie cleat

care. Care, in schimb, este mai des intrebuintat in prozd, unde se
accentuiazd raportul logic. Aceastd deosebire de tonalitate afec-

www.dacoromanica.ro

148
tiva, dup.a cum am vazut, o facea si Neculce. Iatd si alte dovezi:
$i au pus han nou pre Medligherii eel rau, carele mai fusese han...
fratele Hatmanului ConstanItin ce este ailce in Moldova. Far
Indoiald ca, in primul caz, Neculce a intrebuintat pronumele carele
Eluded' voia sa stArue asupra ideii, pe cand, In cazul al doilea,

pronumele relativ ce, datorita constitutiei sale fonetice 0 singura, silabg si vagilor reminiscente etimologice
limba latind
intrebuinta
pentru
neutru,
11
deci pentru inanimat face sa
treacA mai repede atentia noastea, asupra persoanei la care se
refera.

Tot la Neculce relativul care Inlocueste demonstrativul

acesta, sau personalul el la Inc.eputul propozitiunii: ,51, au pus hen
you pre Medligherii..., precum, s'au scris mai inainte, ca aceia au
perit in Cram. Care $ade in Tighine... Aceasta intrebuintare o intalnim si azi in limba poporului.
La Gr. Ureche (Letop. COM au lasat de bung voe domnia
Petru Voda Schiopul...) citim:
a$a Pettru Voda putem sa zicem
eel milosfiv, ca binele sau 1-au tepadat pentru tarn, carele ca

acesta nu s'au mai aflat. Relativul carele este la nomi'nativ. El

inlocue0e numele propriu Petru Voda, facand legatura cu propozitiunea al carei predicat este verbal s'au... aflat. Ureche a voit

sa spune: la fel cu care nu s'au mai aflat. A intrebuintat insa

nominativul, datorita fortei de expresie afectivd a acestui caz.
Dealtfel Ureche declind relativul care: Aflara Turcii pre Aron
Voda caruia i-au dat Cara. (Letop. ...Aron Voda cel Cumplit...)
Acelasi cronicar intrebuinteaza deseori forma carii: Andrei hatmanul $i altii multi, carii nu se indura de dansut (Letop. ...Petru
Vodd Schiopul...). Este pluralul lui care.

www.dacoromanica.ro

CUM SA NE EXPRIMAM?
Iata intrebarea ce ne rasare in minte dupa punerea, in lumiena a celor mai obipuite forme sintaxico-istorico-stilistice pe
care ni le pune la indemana sistemul limbii noastre, spre a intrupa
in ele mi$cdrile sufletului nostru. Intrebarea se pune in chip firesc,

fiinded, dupa cum am spus la inceput, o sintaxa nu trebue sa

aiba numai o valoare teoretica, aceea de a ne face sd ne desfatam intelectual contempland sistemul uimitor de bine construit
$i variat al posibilitatilor noastre de exprimare, valoare nepretuita,
ci si una practicA, aceea de a ne ajuta sa ne folosim in chip
constient de limba noastrd, cand e vorba de sintaxd, spre a ex-

prima cat mai exact cu putinta gandurile sau miscArile inimii

noastre.

Spre a raspunde lamurit acestei intrebari, trebue sa avem

mereu in lumina ochilor nostri doua realitati. Prima realitate
este sufletul nostru, care se framanta sau abia se misty la suprafata, ca valurile unei maxi rascolite din adancuri sau mangaiate de adierile gingase ale unui zefir, dar care niciodata nu sta
cu desavar$ire linistit; 'el poate fi luminat de razele apolinice ale
gandirii sau poate fi intunecat de furia oarba a pasiunilor, sau
intristat, fara prea multa mi$care, de nourii cenusii ai gandurilor
adesea amare, dar a singura clipa linistea deplina nu-i stapana
lui.
A doua reatitate este sistemul li nbii, cu multiplele lui regule fonetice, morfologice, sintaxice, care a$teapta, ca o harpy cu
nenumarate strune, sa faoa auzite de semenii nostri mi$cArile sufletulu? nastru; o harpy fara sa dea sunete este un simplu object
material, care nu se deosebeste, in aceasta stare, de un lemn sau
de o plata sau de oricare object obi$nuit; numai cand e strunita,
cand pe coardele sale luneca $i sboara sunete, abia atuncea se vede
deosebita ei valoare. Asa este $i sistemul limbii. Neintrebuintat,

el este un lucru 'Ara niciun fel de valoare. Abia cand it umplem

www.dacoromanica.ro

150
cu miscarile sufletului nostru, Intocmai ca harpa strunita, el face
auzita $i simtita nespus de pretioasa sa valoare.
Fiecare dintre not este deci un cantaret din harpa. In fiecare
2i, aproape In fiecare clipa, not facem sa rashne sistemul limbii
pe unele coarde de gandurile noastre. Cantarea noastra poate sa
fie monotony sau apolinica, luminoasa ca razele soarelui, strunita
de miscarile mintii, sau dionisiaca, umpland fiecare cuvant, pros
pozitiune, fraza, de clocotul din adancue al inimii noastre. Sau

poate ca suntem plini de ganduri sau de pasiuni, dar mintea,

noastra nu stie sa struneasca coardele sistemului limbii, facandu-le sa fie sincere graitoare ale sufletului nostru. Mai ales acesta

este rostul practic al unei sintaxe, &Ilea sa ne atraga atentia ca

nu putem intrebuinta oricum $i oricand acest sistem ca nu
putem struni oricand si oricum o harpa, fiindca, daca o facem
fra bagare de seamy, in loc de armonii, de pe coarde vor sbura
scartieli, din propozitiuni $i fraze vor iesi confuzii $i haos.
Si acum, pentru a pune intro cat mai curata lumina &ispunsurile cuvenite intrebarii ce sty In fruntea acestui capitol,
vom face iaraSi, ca in introducere, doua marl despartaminte: a)
limba ra(innii, b) limba inimii. Inainte de a studia insa aceste
doua chestiuni, sa lamurim inaodata, raportul dintre sintaxa
$i stil.

Sintaxa si stil

Intotdeaitna vorbim ca sa spunem ceva, adica sa aratam

aceluia sau acelora cu care stam de vorba ce gandim sau ce
simtim, deci ce miscari sunt In sufletul nostru. Acelasi lucru it
facem cand scriem. Inteadevar, ne servim de cuvinte, propozitiuni

si fraze ca sa aratam, pe aceasta cale, acelora care vor citi

scrisul nostru, miscarile sufletului nostru. Numai fiindca stim
cuvinte $i fiindca $tim in ce chip trebue sa le oranduim in propozitiuni si fraze, ca sa exprime miscari sufletesti, ne putem intelege, adica putem 'arata $i altora ce miscari se petrec in sufletul nostril.
Daca nu cunoastem destule cuvinte sau dad, nu cunoastem
Intelesul adevarat al cuvintelor pe care le intrebuintam sau daca

nu cunoastem bine regulele de oranduirea ]or in propozitiuni si

fraze, miscarile sufletului nostril nu vor fi aratate a$a cum sunt.
Intocmai ca un pictor neindemanatic, nu vom da un chip credincios miscarilor sufletului nostru.

www.dacoromanica.ro

151

Oritine cunoaste fireste sistemul limbii materne. L-a Invatat dear dela *lath sai. A crescut Invatand Sa vorbeasca. N'a
putut Invata ins
in timpul copilariei si trecerii sale sprer
varsta omulu.t ce poate fi si el parinte Intreg sistemul Umbii.
Ba, adeseori, e nevoe sa invete, la scoala, uncle chipuri de a se
exprima pe care nu le-a auzit niciodatA in timpul cresterii sale.
Acask la parinti, nimeni nu Invata despre oxigen sau hidrogen sau despre dips* lunii, despre ecuatii sau despre legile
gravittitii. Si chiar dupa ce a terminat o scoalk sau mai multe,
un inginer nu va intelege complet vorbele unui jurist, un jurist
pe al unul fizician si un filosof pe al unui medic, etc..
Daca cercetAm mai de aproape insa, vedem ca neintelegerile
se datoresc mai ales cuvintelor deosebite pe cave le Intrebuintea,za
fiecare specialist. Deosebirile sunt deci de vocaburar. Oranduirea

acestor cuvinte In propozitiuni, si fraze Insa, adica regulele dup.

care InsirAM aceste vorbe sunt aceleasi si pentru astronomul eel
mai desavarsit ca si pentru tbanul celui mai Indepartat sat. Dar
regulele de oranduirea cuvintelor in propozitiuni si fraze formeaza un aspect al obiectului acestui studiu sintaxa. Sintaxa
ne arata cum sa oranduim cuvintele in propozitiune si propozitiunile In fraza, spre a putea sa aratam lamurit acelora cu care

vorbim sau pentru care scriem gandurile sau simtamintele

noastre.
Oricand am vorbi Insa, adica Nice fel de miscAri sufletesti am
exprima, aratarea,, exteriorizarea acestor miscari sufletesti se face

cu ajutorul, prin intermediul: a) creerului, in timp ce inima vorbeste in surdina, b) at inimii, in timp ce creerul vorbeste In surding. In mice moment al vorbirii noastre deci si creerul si inima
sunt active, numai ca nu in aeeeasi magura, ci atunci cand vorbeste creerul mai tare, inima vorbeste In surdink iar cand glasul
inimii se aude mai tare, creerul vorbeste mai Meet sau, data

niciuna nu vorbeste mai tare, amandoua vorbesc deopotriva

de tare.
Asa dar, in orice clipa not facem deodata cloud, lucruri: a)

asezam cuvinte in propozitiune si propozitiuni in fraza, spre a

exterioriza miscari sufletesti facem sintaxti $i b) exteriorizam
aceste miscAri sufletesti mai mult prin creer sau mai mult prin
inima, sau prin amandoua deopotriva facem stil. Cu alte Icuvinte, fie &A vom voi sa demonstram egalitatea a doug, triunghiuri
aratam gandurile noastre cu privire la legile lui Newton,
sau
fie ca voim sa. aratam sentimente]e de melancolie pe care le avem

www.dacoromanica.ro

152

Inteo zi de toamnk cand cad frunzele, va trebui sd ne servim, in

exprimarea acestor miscdri sufletesti, mai! mult de creer sau mai
mult de inimd sau de amandoud deopotriva, deci sd, facem $i sintaxti $i std. Care-i aspectul stilistic al sintaxei cand vorbeste ratiunea? Sa inceredm a rdspunde in paragraful urmdtor.
Limba ratiunii

Ratiunea este puterea sufletului nostru care stabileste legaturi de timp, spatiu, cauzd, realitate sau irealitate, etc., fie
Univernul, fie intre cele
intre lucrurile din infinitul mare
din infinitul mic Omul. Rostul ratiunii in sufletul nostru este
tocmai acela de a stabild legdturi objective, aceleasi pentru
toatit lumea intre diferi'tele lucruri din Univers. Pentru a putea
face aceasta, ratiunea a trebuit sd treacil, peste ceeace este particular in fiecare lucru si sa creieze anumite lucruri conventionale,
facute de ea, artificiale, care, datorita acestei conventii, sd, fie
aceleasi pentru toatit lumea. Dacd n'ar fi asa, n'ar fi posibild intelegerea. Nimeni n'a vdzut in realitate ceeace exprimd cuvantul
casa, fiindcd nu exists o casa, in general, ci infinite case, deosebindu-se una de altar prin insusiri particulare. Cand auzim ins
cuvantul casa, ne multumim sd stim ca este un lucru care are
pereti, acoperis, usi, ferestre, destinat locuintei. Cum sunt usile,
ferestrele, peretii unei case in particular nu stjm. Pentru a sti, altturi de cuvantul casa trebue sa insirdm o serie intreagd de alte cuvinte care sd ne spun insusirile unei case anumite, insusiri pe
care nu ni le spune cuvantul general casa. Asa dar, pentru a exprima realitdti objective intre lucruri, ratiunea a creiat cuvintele,
care exprimd ideile unor lucruri artificiale, care nu exists in na-

ture, dar care au avantajul car sunt aceleasi pentru toti. Cand
spunem: el merge, tu cite$ti, acest copac e un cire$, Wane ma due

la $coalti, nu stim cum citesti tu, nici dad, ciresul e malt sau
scund, drept sau stramb, nici ce miscAri anumite fac cand mil
due la scoald, nici la ce anumite, sc,oald Ind due, dar stim ca tu
to uiti pe o carte, Med sd o vedem cum e si intelegi ceva de acolo,
ca e vorba de o plantd cu insusirile unui copac care face cirese,
ca Ind mist spre o casa nurnitd scoald, etc. Asa dar, cand spunem
vorbele de mai sus avem in minte anumite imagini care nu corespund exact lucrurilor din nature, dar care sunt aproximativ
aceleasi pentru toti.

www.dacoromanica.ro

153
Tot asa, cand spunem cuiva: f iindcti e$ti silitor, te laud, lute-

legem ca nimeni n'a vazut in naturd un lucru numit fiindcti, intelegem deasemenea ca1" acela cdruia-i spunem a este silitor vede
ca nu-i ardtaan, ce face ca a fie silitor, dar ratiunea noastra, care
vorbim, intai, si apol a lui, care aude, stabileste o legilturd obiec
titii, aceeasi si pentru mine care o spun si pentru el care o
aude, intre dolza fapte: ecti sailor $i te laud. Conjunctia fiindca
este, ca once conjunctie In general, unul din cele mai luminoase
exemple de creiatiile ratiunii, care sunt: a) artificiale, n'au corespondente exacte In naturd, b) objective, Wan,' lumea Intelege
aproape acelasi lucru cand le pronuntd, sau le ascultd.
Dar toatill limba, intreg sistemul de cuvinte si de regule ale
oranduirii for in propozitiuni si fraze, este o creiatie a ratiunii.
Deci toatd limba e o creiatie artificiald, care trece un gand dela
un om la altul, dar numai in ceeace are el mai general, nu in specificul sum particular. Ma doare capul, ne spune un prieten. Niciodata, MI vom ti exacta durere a capului prietenului nostru, fiindcd
altfel simt eu durerea de cap si altfel o simte el, iar cuvantul ma
doare nu exprima, decat o durere in general. A! dacd vedem privirea prietenului nostru, dac,' vedem fata lui si anumifte gesturi
de durere, simtim cat it doare capul. Dar privirea, fata, tonul cu
care spune, gestul nu fac parte din limb., nu sunt deci, instrumentul ratiunii. Asa dar, de indatl ce trecem dela exprimarea
unei miscari sufletesti prin mijloace extralinguistice, deci' extrarationale, la exprimarea prin limb., deci prin mijloace rationale,
vom arata miscdrile sufletului nostru intr'o haima rationale, conventionalg artificiald, deci nu vom putea ardta tocmai ceeace au
particular in ele. $i totusi, not trebue s. cdutdm, Inlauntrul sistemului, artificial al limbii, sa gdsim mijloace de a exprima cat mai
aproape de adevdr cu putintii miscdrile sufletului nostru, fiindca
nu intotdeauna ne putem servi de privire, ochi, gest, fatd ca s.
exprimdm tot ceeace este mai personal in gandurile noastre.
Cu alte cuvinte, inlauntrul unui sistem artificial, cum e
limba, trebue sa distingem mijloace de expresie mai aproape de
ratlune si mijloace de expresie mai aproape de inimd.
Asa dar, sal trebue fticut mai ales in limba scristi. Dealtfa,
in limba vorbita, nisi n'avem nevoe sa forttim cuvintele, propozifiunile $i frazele ca sa exprime cot mai credincios misctirile sufletului nostru, f hutted mijloacele de dincolo de limba gesturi,
priviri, ton exprima cum nu se poate mai credincios oriee mi$-

care sufleteascti.

www.dacoromanica.ro

154

Fie a vorbim Insa, fie a scriem, daca ne servim de limbd,

$i 111.1 de alte mijloace
ton, gesturi, priviri, in vorbire, figuri,
desene, in scris trebue sa avem In vedere chipul, In care voim
sd, exprimam gandurile noastre: lasand mai mult inima sau mai
mult creerul sau pe amlindoud, deopotriv'a sa vorbeascd.

Dupd cum arata titlul acestui paragraf, aid ne vom ocupa

de exprimarea prin care inteligenta, ratiunea, creerul nostru vorbeste mai tare, iar inima mai inset.
Sa presupunem ca voim sa ardtam, prin intermediul ratiunii,
perindarea in timp, spatiu i cauza in fata sufletului nostru, a
unor fapte. Ratiunea are tocmai menirea de a ardta legaturile de
timp intre fapte. Prin intermediul ratiunii ne Infatiseazd perindarea cauzalk spatiala, temporald, a unor evenimente In fata sufletului sau Gr. Ureche, and spune: De care lucru fiind inhierbantat Stefan Vodti de rtizboiii, socotind ca are vreme de a-$i rdscumptirare strambeitatea sa de pre cela ce n'au ctitcat ?mina/ pacea
cea veche, ce-au avut domnii Moldovei cu crab lese$ti:, ci $i jurtiinantul $1, pacea ce legase atuncea de proasptit, (tocmind sa se in,toarcti pre urma pre unde $i venise, deci al atetta $i ajutoriul ce-i
tenise de tutinderea, $i oastea sa toatti gata, stransti $i odihnitd,
vazand dobanda de pre cei fltimanzi $i sldbiti, au Mink inainto
CO sa apuce calea la codrul Cozminului, sa sticuiascti ptidurea, sa o
intineze yea sa o pod-a porni asupra o$tii, dacd vor intra in ptidure,
lard el cu tacit(' oastea au itras dupti ddnsii $i cu 2000 de Turci $i a

patra zi i-au ajuns in *Ware, Jai, Octomvrie 26, $i luand ajutoriu

dela Duninezeu $i cu ruga Sfintiei Sale Precistei $i a sfdatului
marelui mucenic Dimilrie $i lovindu-i de Coate partite $i ndrulnd
copacii cei intinati asupra lor, multd oaste lqascti au pierit, unii
de osteni, altii de tdrani, ce be cuprinse ca cu o vreajd calea, altii
de copacii cei intinati (Letop.... Stefan Vodd... cu Albert...). Este o
frazd lungd. Este alcatuita din independente, principale si secundare. Avem, asa dar, independente si secundare, deci subordonare.
Dar a subordona insemneazd tocmai a amts raporturile cauzale,
temporale, spatiale, etc. Intre anumite fapte, deci a da glas ratiunii. Intr'adevdr, Gr. Ureche exprima un fapt printr'o Indepen-

dent& ...au trimis inainte (oaste), dar, inainte de a ne arata ca

Stefan Vodd a savarsit acest fapt, cronicarul ne arata si alte
fapte, petrecute Inainteal celui exprimat de independents, fapte care
au fost cauza acestuia din urmd. Fiind cauza, pentru ratiunea cro-

nicarului ele n'au avut aceeasi valoaire ca efectul lar, exprimat

www.dacoromanica.ro

155
prin independenta, deaceea au fost exprimate prin subordonate la
particilpiu:

inhierbeintat,

tocmind..., ...socotind, veiztind,

sunt faptele-cauze ale faptulul efect au trimis. Cauzele-fapte s'au

petrecut insh Inaintea faptului-efect, de aci $i ordinea for in flag:
intal subordonatele $i apoi independenta. Ace Iasi lucru a fAcut
cronicarul cu faptele-cauze, subordonate deck efectului, de mai
departe: ...lutind ajutoriu..., ...lovindu-i din toate partite..., ...noruind copaci..., fath de efectul: multi oaste lesasca au pierit.
Doug sunt deci trasaturile cele mai de seamy ale textului
de fats, In care cronicarul ne infatiseazh rational o serie de fapte:
a) subordonarea, oranduirea propoeitiunilor In independente $i secundare, deci exprimhnd raportul cauzal, spatial, i'erarhic dintre
ele $i b) ordinea propozitiunilor in frazti dupes Limp, deci aratarea
cauza, spatiul, au fost expriordinei temporale. Asa dar,
mate cand a fost vorba de faptele insirate de cronicar. Dar timpul,

spatiul; cauza sunt creatiuni ale ratiunii noastre. Ele nu cores-'

pund unor realithti tangibile din natures. Chnd le exprimhm, dam
glas ratiunii noastre.
Si ratiunea nu vorbeste tare, decat cand exprimh aceste raporturi.
Asa dar, a vorbi sau a scrie in subordonate, asezand pro-.
pozitiunile in- fraza in ordinea for temporalh, insemneaza, a prezenta o serie de fapte In lumina, prim intermediul ratiunii. Incor-

darea ratiunii este un efort serios al creerului. Deaceea o flag

alchtuith din .mai multe subordonate este urmarita mai cu greu
decat o simply propozitiune. Se cere un efort intelectual pe care
nu oricine poate sa -1 faces.

In aceeasi ordine rationald tempora' si de subordonare

ne sunt prezentate faptele $i in fraza urmatoare: $i inteaceiasi
Duminieti, trecdnd eraiul Prutu1 la Cernauti, iarti$ fu lovit de
oastea lui Stefan Vodtil, de i-au reisipit $i i-au ttiiat, de abia au
saipat insusi craiul cu putinti oaste a sa" (Ibidem). Faptul de
seams este: ...fu lovit... Celelalte ii sunt subordonate. Sunt redate
prin subordonate $i In ordinea In cave s'au petrecut In realitate.
Intr'adevar, mai Intai eraiul trecea $i apoi a fost lovit $i abia duph
aceea i-a fast oastea risipifa $i abia a scapat cu viola.
Am ales numai douh din cele mai de seams aspecte ale
limbii ratiunii. Ele sunt numeroase. Si sunt arhtate In fiecare ca-

pitol al sintaxei. Astfel, dupes cum in fraza, In limba ratiunii,

propozitiunile sunt sezate In ordine subordinatoare $i temporalh,
tot astfel $i In propozitiune ordinea este: subiect-atribut-predicat-

www.dacoromanica.ro

156

complement. Apoi cuvintele sunt alese ca sa ne redea cat mai

lamurit o ideie, deci avand mai ales in vedere continutul for rational. Vor fi deasemenea intrebuintate cazurile logice prin excelenta. Astfel, spre exemplu, in loc A, se spuna lumina primaverii se va spune lumina soarelui primtivara, etc.
Nu intotdeauna in frazd vom avea numai subordonate, ci si
coordonate, cum este cazul In fraza examinata mai sus a lui Uri(rare Ureche. Astfel ca, clupA cum am mai spus, nu se poate vorbi
de o UMW, exclusiv a ratiunii, ci de o limba in care predomina
elementele rationale.
Am dat exemplu de o frazd, in caresunt insirate fapte ce s'au
petrecut inteadevar intr'o ordine temporala si nu in acelasi timp.
Unele au putut fi deci cauzele celor urmatoare. Raporturile dintre
ele au fost temporal-cauzale. Sa dam i un exemplu de infatisarea
unor elemente care se gases in acelasi time in spatiu. Nu se mai
poate vorbi deci de o ordine temporala, fiindcd toate sunt deodata
la local lor. Cum le vom infatisa prin mijlocirea ratiunii? Iata, o

fraza din acelasi cronicar: Tara le$ascti este lard mare; despre
miazti noapte se chiamti Borusia $i Pomerania, iard despre rcistirit

Litua $i tara Mazoviei, despre amiazdzi Rusia, ce se hot-artiste

despre Unguri cu muntii ungure$ti, ford despre apes Lusitania $i
Slejia si Moravia" (Letop. ...Cumu-i tara le$ascti). Raporturile
dintre diferitele elemente ale frazei nu sunt temporale, pentru ca
sa intalnim conjunctii temporale ca: dupd ce, pe ccind, etc.., nisi
cauzale, spre a citi: fiindcti, deoarece, etc., ci sunt raporturi spatiale. Ele sunt ardtate prin conjunctia adversative lard, care serveste sa face o trecere intre doud elemente gandite impreuna.
Faptul ca gandim impreund arceste elemente, ca adicd tara lesasca

e ganditd, e vazuta ca un intreg cu mai multe parti de noi, este

ardtat prin conjunctia lard, expresie a ratiunii.

S'a afirmat adesea ca limba populara si limba vorbita,

limba poeziei si limba retoricei sunt prin excelenta afective. Ba
chiar s'a afirmat ea a face stil=a sorie afectiv, ea deci stilul trebue
cdutat in limba populara, in limba vorbitd, in poezie, in retotica.

Nimic mai departe de adevar cleat aceasta afirmatie.

Intr'adevar, mai intai, dupd cum am aratat adesea, stilul nu
insemneaza numai vorbire afectivk cil stilul unei vorbiri este sau
rational sau afectiv, deci oricum este o vorbire ea are un stil.
In al dollea rand., chiar si in limba vorbita, in poezie, in limba

populaa sunt momente cand glasul ratiunii se aude mai tare

www.dacoromanica.ro

157
decat glasul inimii $i atunci limba are un stil intelectual, rational.
Iata cateva exemple de limbd a ratiunii In sectiunile limbii socatite de unii ca hind prin excelentd, afective:
lar eel Ungurean
Miscarea ratiunii este:
,51 cu eel Vrancean,
Mare, se vorbirti

lar cel Ungurean $i cu eel

Pe l'apus de soare

Vrancean se sftituirti ca,

pela apus de soare sit omoare
pe eel Moldovan, fiincica

Ca sti mi-1 omoare

Pe eel Moldovan,

este ortoman $i are of mai

multe ci multe ci cornute.

1$'i se sflituiirti,

Cil-i mai ortoman

$'are of mai multe
Multe $i cornute...
(Miorita)

Dupil cum se vede, in poezie, raportul cauzal este exprimat prin

conjunctia cauzald ca, pe care o intrebuintam $i astdzi in vorbirea
obisnuitd. Sunt doud, propozitiuni cauzale: ...este artoman..., ...are
of mai multe; poetul ar fi putut sd le juxtapund, el le-a legat insd
prin conjunctia $i. Conjunctia iar, adversative, serveste sa Med trecerea Intre prezentarea celor trei ciobanei, facutd in primele versuri ale baladei, $i planul celor doi de a-1 rdpune pe cel de al
treilea. Se vede ldmurit CA nu-i niciun raport logic intre elementele

frazei citate din Miorita care sit nu fie exprimat. De ce a intrebuintat poetul, in aceastd frazd, limba ratiunii? Pentru simplul
motiv ca in acest moment al creatiei sale In sufletul salt rasuna
mai tare glasul logicei, glasul ratiunii. Inteadevdr, expunand punerea to cale as omoririi celui de al treilea de cdtre cei doi, In sufletul sau miscarea de frunte era aceea de a liimuri, de a lumina,
nu de a mica. Deaceea nici cuvintele nu sunt alese in chip deosebit, ci sunt intrebuintate cele mai obisnuite, cele care au eel mai
mic rdsunet afectiv in sufletul nostru, spre a exprima ideile respective. Astfel, el spune: se vorbirti, ...se sfatuira, ...sti mi-1
omoare..., la apus de soare..., deli ar fi putut sa intrebuinteze alte
cuvinte care sd trezeascd in sufletul nostru adanca Induiosare $i
chiar durerea pentru soarta nefericitului Maidovan, care avea sil
fie omorit. Poetul ar fi putut sa spund: sa-1 rtipunti sau sa-i curme
zilele, etc., $i: se tainuirt4, cuvant care ar fi trezit in sufletul

nostru simtdmantul uneltirii acesteia, $i, asa mai depate, ar fi

putut gasi cuvinte care sd trezeascd in sufletul nostru emotia esteticil In fata punerii la cale a omoririi ciobanului Moldovan. Poetul

nu a vrut ins sit dea glas inimii sau, mai bine zis, nu inima a

www.dacoromanica.ro

158
vorbit and poetul a scris aceste versuri, ca sa minte si sg, induioseze, ci ratiunea, ca s, lumineze, sa instruiasca. Se aude, fire te,
si glasul inimii, dar in surdind. Astfel, avem repetitia: $'are of
mai multe,11 Multe si cornute. In alte momente ale baladei va,
vorbi inima tare, iar raiduneai In surdind. 0 vom vedea in paragraful Inchinat limbii inimii.
Tot astfel, M. Eminescul), unul din poeti nostri care a folosit
in cea mai larga masura juxtapunerea, adica fraze In care raporturile logice sunt ascunse, nu exprimate, in poezia $i dacti ramuri
bat in geam spune: Si dace ramuri bat in geam
Si se cutremur' plopii,

E ca in minte s te am
Si'ncet sti te apropii.
Dupd cum,se vede, toate raporturile logice dintre propozitiuni

sunt exprimate. Ratiunea vorbeste putin mai tare, inima putin

mai Meet. Inima vorbeste prin cuvintele: ramuri bat 0: plopii se
cutremur, care insufletesc: numai oamenii bat In geam si se cutremur, si prin inversiunile: se cutremur plopii in loc de: plopii se
cutremur $i: in minIte sti te am, In loc de: sa te am in minte is
incet sa te apropii in loc de: sti t'e apropii incet. S'ar Vireo, ca glasurile celor doua puteri sufletesti ale poetului se aud, in aceasta
strofd, cu aceeasi tdrie. Elementele logice, adica expresiunile care
exprima raporturile logice dintre idei, sunt totusi mai numeroase.
Limba este ceva mai mult a ratiunii decat a inimii.
Tata si o strofd dintr'o poezie lirica popular,, unde, fiind si

erotica, este firesc ea sintaxa sa is o forma care sd expriMe cat

mai puternic un simfamant:
Foae verde maghiran
o creacti de leu.tean,
In credintti de stian,
Nu ma mai amurezam,

Cti dragostea dela (tine,

M'a of ticat, vai de mine!
M'a focut din om neom ,
i m'a uscat ca pe-un porn.

(Colectia G. Dem. Teodorescu).

Toate raporturile logice sunt exprimate; Inteadevar, in cele

opt versuri intalnim o perioada conditionald, ireala de stiam..,
nu ma arnurezan , apoi trei cauzale ce justifica afirmatia precedents ca dragostea.... m'a oftbeat, m'a fticut..., ...m'a used.
1) A se vedea studiul nostru: Re?narques sur le style de la syntaze
poetique de M. Emineseo, in rev. Langue et litterature, 1943.

www.dacoromanica.ro

159
Numai una dintre cele trei cauzale este juxtapusa, celelalte stint
legate prin conjunctia si.

Asa dar, nu Intalniin decal un singur element sintaxic

afectiv: cauzale juxtapusa m'a Witt din cnn neorn. Poetul n'a
exprimat un simtamant in aceste opt versuri, ci a facut reflectii,
a judecat, a rationat asupra stArii sale sufletesti. Nu ininia ci
ratiunea a vorbit. Sintaxa ne-o dovedeste si ea.
Ace lasi luaru. 11 vedem si la I. Creangl, In Amintiri..., opera
In care in chip firesc starile afective trebuiau sa detina locul de
frunte. Astfel: La Creiciun, ctind Veda tata parcul $i-t peirlea $i-1
op'drea $i-1 invalea iute cu pale de-1 ineidu$ea, ca sa se poatei rade
-mai frumos, eu incellecam pe pore deasupra paielor $i !deem un
chef de mii de lei, ctiind ea mie are sa -mi dea coada porcului s'o
frig $i be$ica s'o umplu cu gretunte, s'o umflu $i s'o zurdesc dupei
.ce s'o usca, $'apoi vai de urechile mantel panel ce nu mi-o speirgea

in cap. Autorul exprima, in randurile citate, sari afective. El

expune fapte care voesc sa ne trezeasca in suflet starea de veselie
ce stapanea pe Creanga in acele momente. N'o face Insa, intrebuin-

tand mijloacele limbii afective. Astfel fraza este alcatuita din

trei independente, dintre care doua coordonate si peste zece secundare, dintre care cinci coordonate. 0 singura juxtapusa: finala s'o
umf/u. Ordinea este aproape exclusiv cea logica In propozitiune:
subiect-atribut-predicat-complement, far in fraza cea temporal-spatiara, deci tot cea logicL 1) Ma..., 2) it *idea..., 3) it optima...,
4) it inveilea..., 5) il ineidu$a..., 6) incalecam..., 7) feieeant..., 8)
imi da..., etc. Doar cateva inversiuni: raja tata, deci intai predicat,

apoi subiect; mie are sa -mi dea, complement Inaintea verbului;

vai de urechile mamei, predicat eliptic, inlocuit prin interjectie,
inaintea subiectului logic.
Vocabularul este obisnuit. Interjectia Boar afectiveaza ultima

parte a frazei, Inlocuind predicatul. Aceasta forma logick, rationale a sintaxei face ca stairea afectivg, pe care ne-o trezete fraza
sa nu fie prea adanca. Dimpotriva, ea ne este prezentata sub forma
luminoasa a unor ganduri insorite
S'ar mai putea aduce si alte numeroase exemple de limba a
ratiunii In poezia populara, in limba vorbita si in limba in care
inima vorbeste mai mult si mai tare. Toate ne vor arata acelasi
lucru, anume ca nu exista limba exclusiv afectiva, dupa cum nu
exista nici limba exclusiv logica.
Tot din exemplele de mai sus se vede ca atunci cand starea

sufleteasca a celui care vorbeste este predominata de ratiune,

www.dacoromanica.ro

160

inima se aude In surdina. Inteadevar, $i in strofa din Eminesc.u,

$i in versurile din Miorif a $i In versurile din ceailalta poezie populara, precum $i In randurile din Amintirile... lui Creanga, prin
faptul ca autorii au fost preocupati sai exprime raporturi logice,

simtamintele au fost palid exprimate. Ce impresionanta ar fi

putut sa, fie fraza lui Gr. Ureche, prin care ni se infatiseazil, lovitura pe care a dart -o Stefan eel Mare Polonilor in Codrii Cosmi-

nului! Totusi, data fiind preocuparea autorului de a explica, nu

de a trezi simtaminte puternice, fraza este alcatuita din subordonate $i coordonate, ordinea e logica, cuvintele sunt alese dupal valoarea for logica, iar simtamantul palette.

Ratiunea este un arhitect ad gandurilor in limbs. 0 fraza

construita din subordonate $i coordonate este intocmai ca o constructie arhitectonica cask palat, templu in care fiecare parte
este asezatA in locul propriu insemnatatii ei. Independenta sau
independentele saiu, In lipsa lor, principalele alcatuesc baza acestui
edificiu logic-fraza. Celelalte propozitiuni, circumstantiale $i completive, sunt parti care n'au nicio valoare In sine, niciun inteles,
daca nu sunt puce in legatura cu baza. Dar, intocmai ca in constructia unui templu, unde, dad, ornamentele, statuete, tablouri,

etc., nu sunt awzate in locul cel mai potrivit, ele nu mai sunt
adesea prinse de privirea noastra, oricat de mare ar fi valoarea
for
tot a$a $i in fraza, oranduirea secundarelor Mts de principals $i a partilor in propozitiune $i alegerea cuvintelor, precum
$i legaturile intre ele trebuesc facute in asa fel, Incat nimic sa nu
cape ochiului ratiunii noastre. Altfel, vom lua o coloana drept
ornament, o statue drept coloana, etc., pierzand din vedere rostul
insusi al frazei: prezentarea ierarhica a unor idei, in jurul uneia
de cApetenie.

0 fraza lungs este mai greu de urmarit. Este mai u$or si

privesti mai intai o coloana, apoi o frig, apoi o statuetA, etc.,
decat sa privesti/ dintr'o data un templu alcatuit din toate aceste
elemente. Daca cercetarea simultana a partilor unui templu, in
asezarea for arhitectonica, cere un efort intelectual mai mare decat
ar cere fiecare element, daca ar fi vazut separat, cu atat mai mare
atentie se cere la construirea, bar, pentruca, chiar in ciuda um-

bririi fatale pe care o aduce privirea unui element intr'un ansamblu, ele sa poata fi cat mai luminos vazute de min-tea noastra.
Cine nu poate sa 'Matte temple ale ratiunii in care cea mai
micA cuts sa nu poata scApa vederii noastre, sa, nu mai Incerce.
Confuzia va fi rezultatul gandirii sale. Sa ne amintim de faimosul

www.dacoromanica.ro

161
Proces - verbal al tui Caragiale, unde, poate putin exagerat, dar totusi real, avem o stralucita pilda de o neindemanatiica constructie
linguistics a ratdunii.

Vora da cateva pasagii, care vor lumina, In chip comic

fireste, unde poate duce excesul de subordonare la un arhitect neIndemanatic al limbii. Iata-le:
Astazi Miercuri 27 Oct. anul una mie noted sate, orate 1 p. m.
Noi comisarul Sectiei 55, dupci reclamatia peirtilor $i anume
domni$oara Matilda Popescu de profesiune particulard menajerti,
impreunti cu mama sa d-na Ghioala Popescu idem, domnisoara
Lucretia lonescu de profesiune rentierd impreund cu meitu$a sa
d-na Anica lonescu, de profesiune veiduvei pensionary viagerti, si
d. Stavrache Steivrescu de profesiune proprietar, dupei ce 1-am eliberat azi dimineard dela sectie, deoarece la prima cercetare ce am
feicut-o aseard la fata locului pentru scandalul provenit, s'a pronuntat cu vociferdri la adresa guvernului, care este um obiceiu at
salt cunoscut de toti conceteilenii din aceastei suburbia $i in contra
noastrei chiar in eserciciu1 fonctiunii, transporteindu-ne in strada

Gratiilor No. 13 bis, unde se afld imobilul in chesliune at sus

mentionatului proprietar Stavrache Steivrescu, inchiriat domnisoarei Matilda Popescu cu mama sa pe vase luni dela Sf. Dumitru
corent panci la Sf. Gheorghe urmeitor $i pe care nu -1 permite a intra
in posesiune numai cu arvuna feird a completa chiria, iar domnisoara Lucretia lonescu cu nititusa sa trebue sa se invite $i pretinde
di nu vrea, deli proprietarul sustine ca i-a Minas. pe trecut datoare
22 (le lei, kistind $i soba stricatd, care d-sa contesleazei $i nu lasd
nicio mobilo amanet, constattind urintitoarele:
r-

Avond in vedere ca, dupei cunt rezultd din declaratiile partilor, asearei ar fi venit domnisoara Matilda Popescu in birje
singurei ford mobila, numai cu mama sa d-na Ghioala Popescu ca
sa vadei ctind incepe sa se mute domnisoara Lucretia lonescu $i
cu medusa sa d-na Anica lonescu, iar acestea an inceput sa rtidd
spunand ca parol, dumneavoastrd ati luat casa! iar la intrebarea
domni.parei Matilda Popescu ca de ce rode, vechile chiria,$e 'ou
reiSpUllS ea donsele o an casa pond la Sf. Ghearghe, atunci an in-

ceput nouile chiria$e sa radei, iar la intrebarea d-rei Lucretia

lonescu ca de ce rode, nouile chiriag an reispuns ca donsele au dat
arvuna in rapid, $i atunci an inceput so caute pe proprietor, Mei
era ascuns in casa sa de altituri...

www.dacoromanica.ro

162
Aceste doua pasagii din minunatul Proces-verbal, a caruil In-

susire de capetenie este prea marea lui asemanare cu realitatea,

sunt deajuns spre a ne putea la,muril asupra conditiilor pe care
le cere din partea vorbitorului sau scriitorului o corectalimba
a ratiunii.
0 prima grave lips de care da dovada d-1 Comisar al sectiei 55 din anul 1900 una din cele mai delicioase Insusiri In
cazului comicului de fatd este confuza $i adesea pedosnica Intelegere $i Intrebuintare a cuvintelor. Dam numai cateva exemple:
el vorbeste de profesiune rentierti, de profesiune proprietar, aratAnd cA a Inteles pe dos ce Insemneazd cuvantul profesiune. Apoi
Intrebuinteazd, verbul a transporta pentru fiinte omenesti transportandu-ne coborandu-se in numarul obiectelor grele; verbul
a permite Intrebuintat transitiv: nu-1 permite a intra in posesiune;
pleonasme: numai cu arvuna farti a completa chiria; verbul pre-

tinde avand drept completive verbul a voi: pretinde ca nu vrea;

uniri de cuvinte al aror inteles este contradictoriu, dand na$tere
$i la Intelesuri cornice: Singura fare mobile, numai cu mama sa
d-na Ghioala Popescu; dupe locul cuvintelor in aceasta fraza, se
Intelege ca mama sa d-na Ghioala Popescu e o mobild; substantiv $i

pronume pleonastic intrebuintate $i rau asezate: o au casa; apoi

lairds pleonasm: arvunti in regulti.
Dar ceeace inalta pe culmi de comic rar atinse acest Proces-

Verbal este subordonarea. Fara Indoialk faptele se petrecusera in

ordinea urmatoare: Stravrache Stavrescu vociferase, Comisarul 11
arestase; dimineata 1-a eliberat, apoi s'a dus In strada Gratiilor.
In felul acesta se explica $i faptele unul pe altul: intai a vociferat
$i deaceea 1-a arestat, apoi n'a putut sa-1 elibereze mai inainte de
a-I fi arestat $i, in cele din urma, nu se putea transporta" la fata

locului card proprietar. Asa cum sunt oranduite In fraza insa,

faptele sunt In raporturi inverse de Limp $i cauza. Astfel: dupe
ce l-am eliberat azi dimineata... deoarece s'a pronuntaf cu vociferdri.... Asa dar, dupe limbk 1-a eliberat fiindca vociferase, cand,

fn realitate, it arestase fiindca vociferase. Relativa care este un

obiceiu al sau asezata imediat dupe substantivul guvernului face
sa se Inteleaga ca guvernul este un obiceiu al sau. Tot asa $i propozitiunea eliptica de predicat $i in contra noastrci chiar in eserciciul fonctiunii, fiind legate, prin conjunctia copulative $i de relativa citata are aerul sa spuna ca obiceiul proprietarului e Impotriva sa in eserciciul fonctiunii. Acordul gre,sit In expresia:
ivehiriat domniwarei Matilda Popescu cu mama sa; autorul Pro-

www.dacoromanica.ro

163
cesului-verbal vrea sg, spuna ca imobilul a fost Inchiriat d-rei M.
P. si mamei sale, asa cum este exprimata ideia insa, intelegem ca
imobilul Impreuna cu mama sa a fost Inchiriat d-rei M. P.
Trebue mentionata si trec,erea incorecra, $i neasteptata dela
stilul indirect la eel direct: spunand ca parol, dumneavoastra ati
luat casa! si: ia la intrebarea domni$oarei Matilda Popescu ca de
ce rade. Asezarea cauzalei did era ascuns in casa de alaturi dupe
propozitiunea $i atunci au inceput sa caute pe proprietar da
nastere unui inteles c.ontrariu celui avut in vedere de autor: l-au
ceiutat funded era ascuns in casa de alaturi, dar dad stiau uncle
este ascuns, nu mai era nevoe sa-1 caute.
Am scos in lumina cateva din perlele Procesului-verbal. Ele
ne aratA cu prisosinta ca acela care voeste sa-si exprime miscarile
sufletului sau prin limba ratiunii, trebue sa Indeplineasca urmatoarele conditii:
1) Sa cunoasca Intelesul primordial al fiecarui cuvant, acel

inteles care face samburele luminos in jurul caruia se mai pot

grupa yi alte intelesuri secundare, mai putin luminoase.
2) SI aseze cuvintele in propozitiwie, propozitiunile in fraza
si frazele in perioada in ordinea spatial-temporal-cauzala In care
s'au intamplat faptele pe care le exprimd.
3) Raporturile intre cuvinte sa fie exprimate prin cazurile
rationale, lasandu-se cat mai putin loc pentru afectiv.
Acestea sunt cele trei marl. conditii. Din ele decurg celelalte de amanunt. Nu e nevoe sa insistam asupra lor.
Fireste pentru indeplinirea lor, eel care doreste sa scrie In
lungi perioade trebue sa fi primit si incuviintarea, naturii prin
inzestrarea cu cele doua mari daruri, neaparat necesare in aceasta
situatie: memoria $i judecata.
Limba inimii

Dupe cum am spus adesea, cand vorbim sau scriem exprimam miscari sufletesti printr'un instrument creiat de ratiune:
limba Asa dar, prin simplul fapt ca vorbim sau scriem, deci intrebuintam cuvinte pe care le oranduim In propozitiuni Si fraze,
facem o operatie rationale. Asa dar, limatiunea noastra este active
oricand In faptul vorbirii. Chipurile Insa In care ne sunt prezentate de ratiune sau prezentam prin ratiune miscarile noastre sufletesti pot lmpresiona In chip deosebit simtirea acelora carora
ne adresam sau a noastra cand auzim sau Aim limba altuia.

www.dacoromanica.ro

164
Vom aseza procedeiele de exprimare afectiva in ordinea insemnatatii lor, pornind dela cele mai puternice:

Juxtapunerea sau parataxa. Este eel mai puternic mijloc

de exprimare afectiva sau, mai bine zis, mijlocul prin care simtirea noastra se exprima i e Impresionata in chipul eel mai tare.
A juxtapune Insemneaza a pune aldturi, Ears niciun cuvant de
legatura, doua cuvinte, cloud, propozitiuni, doua fraze a caror legatura de inteles este ascuns& Cand spunem gaina babei n'avem
fireste o juxtapunere, fiindca legatura dintre cele doua cuvinte
ne e datA de forma babei care este la genitiv. Legatura de inteles
ne este deci aratata de o forma. Child spunem insa: Suet trist.
Afarti ploua., nicio forma, special& niciun .cuvant deosebit nu ne

arata ce legatura este intre aceste doua fapte care se si petrec

separat In natura, sunt si exprimate sub forma de independente.
In mintea noastra se face totusi legatura; mintea noastra, impresionata de faptul ploii, stabileste imediat legatura dintre cele dota
fapte. Dad am spune: F Willed afard pima, sent trist., am exprima,
acelasi continut logic ca in cazul independentelor, dar, prin faptul
ca, 1-am exprimat prin ajutorul luminii ratiunii aduse de con-

junctia cauzala fiindea, tristetea noastra a palit prin aceea ca

faptul ploii, exprimat printr'o subordonata, deci umbrit, nu s'a
mai fault simtit de inima noastra cu atata tarie.
Asa dar, parataxa prin aceea ca exprima cuvintele, propozitiunile, frazele ca unitati individuale, independente, le face mai
lamurit simtite de inima noastra.
Ratiunea, prin subordonare, arunca lumina multa asupra independentelor $i princ.ipalelor si umbreste secundarele. 5tim insa
ca ceeace este mai in umbra nu este tot atht de clar vazut ca un

lucru luminat Si Tanga umbra cautam lumina, dar lumina nu

mai are nevoe de umbra. Dupa auzirea unei secundare, ratiunea
noastra cauta neaparat o independents sau o principals, deci ratiunea e chemata la activitate, nu inima. Dimpotriva, o independents are singura Inteles. Ea nu mai cere nimic. altceva. Deaceea
nici nu stim ce va urma dupa ce auzim sau citim o independent&

Tocmai in aceasta consta valoarea afectiva a juxtapunerii, in

pauzele logice pe care le face intre diferitele elemente ale unei
fraze. Intr'adevar, and auzim spunhndu-se, fiindeti afarci plotted,
ratiunea noastra, nefiind-multumita cu aceasta propozitiune, a,5-

teapta incordata o alta a carei lumina sa Iiimureasca si rostul

acesteia. Dimpotriva, data ni se spune: afarti plouci, Indata dupl.

www.dacoromanica.ro

165
pronuntama propozitiunii, activitatea ratiunii noastre a incetat,
fiindca a gasit un inteles complet. Dad, dup./ propozitiunea afara
ploua, mai spunem: sunt trist, ratiunea, fireste, a facut legatura
de cauzalitate intre cele cloud propozitiuni, dar a facutiz print'r'o
activitate in surdina, care e cu mult mai mica decat activitatea
inimii cand primeste impresiile venite dela aceleasi propozitiuni.
Ace lasi lucru se vede in cazul: Se usuca iarba pe campuri. Nictun
nour pe cer. S'a maniat Dumnezeu pe noi.

Taranul care exprima aceste ganduri isi expri'ma cu mult

mai puternic durerea sa decat ar fi facut-o, daca ar fi zis: Fiindca
se usuca iarba pe camp $i fiindca nu plouti, vedem ca s'a meiniat
Dumnezeu pe noi.

Intalnim intrebuintata juxtapunerea in limba celui mai

umil taran, precum si a celui mai luminat intelectual, atunci
cand se vrea sa se exprime cu un rasunet afectiv puternic anumite fapte. Astfel, in Miorita citim:
lar la cap sa -mi pui
Fluera$ de os,
Mutt zice duios!
Fluera$ de soc,
Multe zice cu foc!

Soarele si tuna
Mi-au Platt cununa, Feti$oara lui
Brazi $i paltina$1
Spuma laptelui!
I-am avut nuntasi; Mustaciora lui
Preoti muntii magi, Spicul grciului!
Pasari Idatat
Pefrisorul lui
Pana corbului.
Pasare le mii
Si stele Will.

Altele ar fi fost rezonantele in inima, noastra, dacri poetul ar

fi zis: Flueras de os, fiindca mult zice duios si: Fluera$ de soc,
fiindca mult zice cu foc si: Fetisoara lui era ca spuma laptelui,
tar mustticioara lui era ca spicul graului, in timp ce periorul lui
cra ca pana corbului. Fara indoiala cA, inima ar fi fost mai putin
Impresionata, fiindca, glasul ratiunii ar fi fost mai tare.
Acelasi lucru ni-1 arata si versurile urmatoare din Strigoii
lui Eminescu:

Pe-un jilt Mat in shincti sta tapan, palid, drept,

Cu ctirja lui in mamma, preotul cel pagan.

De-un veac el $ade astfel, de moarte-uitat, batriin;

In phite -i creste muschiut $i mu$cltiu pe a al lui san,
Barba'n pamant i-ajunge si genele la piepf.

Acelasi lucru ni-1 va arata once exemplu de oriunde. Juxtapunerea, prin pauzele logice pe care le face intre propozitiuni, fraze,

www.dacoromanica.ro

166

elemente de propozitiuni si de fraze, da mai tare glas inimii

noastre. Nu este nevoe sa mai ddm astfel de exemple.

Ceeace trebue sa amintim Ting, este efectul pe care-1 are

asupra auditorului sau cititorului parataxa In limba stiintelor prin
excelenta rationale. Fie un exemplu din geometrie. In Geometria
pentru cl. II secundarti de Al. Andronic si Gh. Dumitrescu, ed. VI,
la pag. 110 citim: In figura 188 este desenat un cerc 0 $i sectorul

AOB, astfel ca unghiul la centru A0B=50. Centrul sectorului

AOB este tot punctul 0. Desentim $i sectorul COD, astfel ca
'0D=50. Pe hartie transparenta copiem sectorul AOB. Tdiem
aceasta hartie in tungul razelor OB, OA $i in lungul arcului AB.
Walla transparentti ia forma din figura 189.
In acelasi manual, la pag. 87, citim: In figura 145, dacil
ducem bisectoarea medianti $i intiltimea vdrfului B, constattim et
aceste segmente sunt diferite. Si In cazul figurei 188 si In cazul

figurei 145 se exprimd In fond o perioada conditionald. Inteadevar, si in primul caz Intelesul este: dacd desentim un cerc 0 $i
sectorul AOB pi... dacti apoi copiem pe hartie transparentd... $f
dacti apoi tdiem aceastti hartie, vedem ca hatia transparentti ia
forma.... Iatd, dar cloud raporturi logice conditionale, data' exprimate prin juxtapunere si altd data prin ,subordonare. Ce efect are

juxtapunerea in acest caz? E lucru vddit a ea are un efect de o

mai mare luminare a elementelor care ar fi fost umbrite prin
subordonare si drept urmare o mai luminoasd Intelegere a acestor
elemente. Pe de altd, parte, prin faptul ca nu tine ratiunea intr'o
continua incordare, ea face ca urmdrirea demonstratiei sa se facii
mai usor, cu mai putind oboseald.
Ace lasi lucru it vedem si In silogismele tip, pe care le Intalnim In orice manual de logica. Iatd unul din aceste silogisme:
Toti oamenii sunt muritori. Gheorghe este om. Gheorghe e deel
muritor.

Dacd s'wr fi exprimat raporturile logice dintre aceste propozitiuni, silogismul ar fi trebuit sa, aibd urmatoarea formd:
Fiindca toti oamenii sunt muritori $i fiindcti Gheorghe este om,
Gheorghe este muritor. Tata deci ca raportul de cauzalitate dintre
cele doug, premise, care sunt juxtapuse, nu este explicit, ci implicit. De ce? Tocmai spre a face sa se Intipdreascd mai bine In
sufletul celui care citeste acest silogism individualitatea fiecdrui
fapt, a fiecarei premise, a fiecdrei sfere.

lat. dar cum juxtapunerea, Intrebuintaa In domeniile prin

excelenVa rationale, departe de a duce la o sldbire a Intelegerii,

www.dacoromanica.ro

167
duce dimpotrivii la o infarire a ei, prin punerea intr'o egalk lumina a tuturor elementelor unei fraze. Cine nu poate sa scrie In
subordonate si voeste sa exprime limpede miscarile ratiunii sale,
sa intrebuinteze mai bine juxtapunerea.
Ordinea cuvintelor in propozifiune si a propozifiunilor in
fraza sau topica. Dupk cum am spus, ordinea logic a elementelor unei propozitiuni este urnatoa,rea: Subiect-atribut-predicatcomplement. Astfel in propozitiunea Stefan, Domnul Moldovei, a
fost viteazul eel mai mare depe vremea sa (P. Ispirescu, lstoria lui
Stefan eel Mare $i Bun...) elementele stint asezate In ordine na-

turalk, realk, logia Inteadevkr, intai trebue sa existe Stefan

omul, apoi el are un atribut, dupk" aceea abia putem afirma' a el
skvarseste o miscare sau ii revin alte lnsusiri si In fine yin Imprejurarile in care se skvarseste miscarea exprimatk de verb. In
aceastd ordine realitktile exprimate de cuvinte se prezinta ratiunii
noastre. Ratiunea este aceea care mksoark si exprima masura reaMath. Imediat ce ne-am abktut dela aceasta ordine, am facut sa
tack ratiunea si sa vorbea,sck inima. Dack spunem: eel mai mare
viteaz de pe vremea sa a Post Stefan eel Mare, dAm insemnktate de

subiect adjectivului. Orice inversiune a ordinii logice creiazk o

ordine afectivS. Astfel: predicat-subiect: s'a stins viata falnilcei
Venetii; adjectival inaintea substantivului: falnicei Venetii; complementul inaintea predicatului: Vdntu' -o foae vesteda II Mi-a
adus... (M. Eminescu, Foae ve$teda); complemental inaintea subiectului $i predicatului: Pe aceea$i ulicioard II Bate tuna in fere$ti (M. Eminescu, Pe aceea$i ulicioarti ); atributul inaintea subiectului $i a predicatului: Ah,, subtire $i ginga$,11 Tu pti$ai
incet, incet (Ibidem), etc. Tot asa In frazk; efectul inaintea cauzei:
S'a sting viata falnicei Venetii II N'auzi canttiri, nu vezi lumini de
baluri... sau: Nu spera $i nu ai teams. II Ce e val ca valul trece
(M. Eminescu, Glossa); independenta inaintea temporalei, de$i
faptul din independenta este posterior temporalei: Nu sperm cand
vezi me$eii II La izbanzi facandu-$i punte; conditionala in urma
prAncipalel: Deaceea una-mi este mie I I De ar vorbi de ar Mee; (Idem

De-or trece anii); finala inaintea independentei: Pe soare sa -1

opreasca el noaptea o recheamti (Idem, Strigoii).
Intr'un cuvant, oridecate on vom aseza elementele in propo-

zitiune si propozitiunile In frazk nu In ordinea In care ele sunt

percepute de ratiunea noastrk, ordine in care se prezintk si in realitate, ci inteo ordine inversa, in ordinea in care sunt simtite de

www.dacoromanica.ro

168
nod, deci percepute de inima noastra, vom avea o ordine afectivd.
Exista o serie intreagd de a orandui c.uvintele in propozitiune si
propozitiunile in fraza, careia ii corespunde o serie de variate tonalitati afective.
Elipsa. Este lipsa unui element sau a mai multor elemente
din propozitiune. Sunt adesea cazuri child o propozitiune poate fi
exprimatdi printr'un singur element. Am dat exemplu de elipsa

subiectului si a predicatului in cazul cand un copil, surprins de

venirearbunicului, striga: Tata mare! Intelesul este: Vine tata
mare. Este o propozitiune eliptica de predicat. Apoi cand un elev,
zarind pe profesorul care vine spre clasa, intrd repede si anunta pe
ceilalti: Vine!. Intelesul este: D-1 Profesor vine. In vorbirea obisnuitd, se intreaba: Cat este ceasul? S'apte. Intelesul este: Ceasul
Pe masa; sau, la chioscul
aratei ora sage; sau: Unde e cartea?
din colt: 0 entie de chibrituri. In toate aceste cazuri, situatia
vorbitorilor inlocueste cu usurinta elementele logice care hpsesc.

Principiul rdmane insa: Cu cat am exprimat cat mai putine

cuvinte, propozitiuni, fraze en ateit mai mult
inima a vorbit mai tare, iar glasul ratiunii s'a auzit mai incet. Am
vdzut, la inceputul lucrarii, cum exprimarea eliptica este primul
pas facut dela interjectie spre gandirea logicd. Dealtfel si juxtaelemente logice

punerea sau parataxa nu-i altceva decat o fraza eliptica de elementele logice de legaturd intre diferitele propozitiuni ce alcAtueso
fraza.
In limba scrisa insa, adesea trebuesc achlogate propozitiuni
ldmuritoare propozitiunilor eliptice. Nu intotdeauna este nevoe de

aceste propozitiuni. Astfel, intelegem despre ce este vorba cand

lipseste predicatul: A fi? Nebunie si trisai $i goata (M. Eminescu,
Ilfortua est) sau: Sus inimile voastre (Idem, Rugaciunea unui dac).
In dialoguri, in deosebi, unde, clatorita elementelor logice continute in intrebari, rdspunsul poate sa se hpseasca de ele. Astfel:
Dragi! (Creanga, Amintiri...). In
Mai loane, dragi ti-s fetele?
alte cazuri este insa nevoe de proppozitiuni si chiar fraze care sa
Famureasca situatia in care a fost spusa propozitiunea elipticd.
Astfel, propozitiunea eliptica: A$a, cumnata drago! este lamurita
de fraza: zise meitu$a Mariuca, streingtind cu nedumerire din
'mere cand se punea to mesa (Ihidem). Aceasta fraza n'ar mai fi
fost necesard in cazul limbii vorbite, prezenta persoanelor inlocuind-o.

Oricate exemple vom da, ele ne vor ardta, toate acelasi lucru,

www.dacoromanica.ro

169
anume ca o propozitiune elipticd cu cat este exprimatti prin mai
putine elemente cu attit este mai inceircatti de afectivitaite, datorita
principiului ca inima calla sa exprime un cat mai mare continut
sufletesc prin cat mai putine instrumente rationale: cuvinte, propozitiuni, fraze.

Cuvintele. Am inceput cu unitatea cea mai mare a vorbirii,

fraza, spre a termina cu unitatea cea mai mica cuvantul.

Am vazut, In paginile inchinate unitatilor sistemului limbii, .
ea dinamica limbii, care cuprinde verbul la toate formele lui, este
instrumentul eel mai logic, deci cel mai putin afectiv al limbii.
Fiind instrumentul prin care se exprima deodatd o serge de idei
logice: timp, spatiu, numar, persoana, mod, el este vorba cea mai

incarcata de rationalitate. Statica limbii cuprinde de asemenea

unitati incarcate de logica: numeralul, pronumele, prepozitia, conjunctia, unele adverbe. Dar ea cuprinde si unitati in care, In jurul
samburelui logic, se gaseste $i un continut afectiv: substantival Si
adjectivul i unele adverbe.

Inteadevar, sand auzim spunandu-se trandafir, intelegem,

deci percepem logic, Ca este vorba de o floare, dar, fn acelasi timp,

inima noastra este pldcut impresionata de amintirea sensatiilor

pe care o trezeste in sufletul nostru acest cuvant. Tot asa si adverbul frumos, care este si adjectiv, sau adjectivul Malt.

Asa dar, dad. vrem sa lasam sa vorbeasca cat mai tare

inima prin cuvinte, n'avem decat sa, alegem substantivele, adjectivele i adverbele care sunt Incarcate de eel mai mare continut
afectiv, deci care sunt in stare sa miste cat mai puternic inima.

Se Intampla insa ca ratiunea nu ingalue prea mutt aceasta alegere, fiindcd, altfel, propozitiunea sau fraza, Incarcatii numai de
cuvinte afective, ar putea sit nu mai aiba nielun inteles deplin.
Astfel, pentru a exprima ideia ca Turcii au niivcilit in Tara Romdneascd, richt de afectiv ar dori cineva sit exprime aceasta
gandire prin cuvinte, nu-i pot sta la dispozitie cleat un numar
restrans de cuvinte. Astfel, cuvantul Turcii nu poate fi inlocuit
prin cuvantul Tcitarii cdci s'ar schimba Intelesul propozitiunii.
1 se mai poate addoga fireste un adjectiv: fiorok cruzi, etc., dar
atunci avem doua cuvinte. Problem' este most: sa se exprime
aceeasi ideie, pe cat e cu putintd, prin cat mail putine cuvinte,
dar care sa aiba un cat mai puternic rasunet afectiv In sufletul
nostru. Pentru a raspunde acestei nevoi de exprimare a inimii,
limbile au creiat ceeace numim: figurile de stil. Ele sunt, In marea
*

www.dacoromanica.ro

170
for majoritate, Inc.ercari facute de vorbitori de a face eel putin
unele cuvinte sa impresioneze cat mai mult inima. Astfel, in
cazul Turcilor, spre a se gasi un procedeu care sa rdsune cat mai
afectiv, dar sit fie si cat mai caracteristic pentru nume cuvantul
Turcii nu poate fi Inlocuit prin altul, se putea zice Turcii cruzi,
dar au mai fost i alte popoare crude, Turcii pagoni, dar mai
erau i alte popoare pagane s'a zis Semiluna. Inteadevar, acest
cuvant Indep1inete cele data c,onditii ale numelui: arata i pe
Turci, math, i insusirea for de pagani. Dar Semiluna nu exprima
Inca insuirea de cruzi a Turcilor. S'a recurs atunci la un alt
cuvant: lataganul. Cuvantul este de origing turceasca 5i insemneaza: sabla incovoiata cu doua tai urt pe care o purtau Turcii.
Multe inimi romaneti Meuse sa tremure de spaima aceasta sabie;

numele ei, in mintea celor care-1 auzeau, trezea ideia de Turci

cruzi, cu mult mai mare rasunet afectiv insa decat aceste cloud
cuvinte. Dar sa ne oprim asupra celor mai principale figuri de stil.

Metafora. Este cel mai tipic procedeu al sistemului limbii

de a creia expresti afective cu ajutorul staticei limbii, in general,
si a numelor, in special. Inteadevar, cand poetul popular'. spune:
Per4orul lui II Pana corbului, II Ociti$orii lui II Mura campului,
face o comparatie a culoarei parului si a ochilor ciobanasului

cu doua lucruri: pana corbului i mura compului. Deco face

aceasta comparatie? Hotarit lucru, nu pentru a aduce mai multi,
lumina intelesului, deoi nu din nevoi logice, fiindca, In acest caz,
ar fi putut sa spuna: foarte negru, ci, dimpotriva, spre a impresiona simtirea ascultatorului. De pana corbului si de mura campului sunt legate unele nuance afective. Trecute asupra porului si
mustucioarei, ele ni le prezinta pe acestea din urma sub o forma
care ne trezeste in suflet anumite nuance afective. Tot asa, cladnasul nu se insoara intr'un plaiu, ci pe-o gurti de rain.
Vedem asa dar ca, metafora este intrebuinarea unui cuvant
in locul altuia, spre a exprima o ideie intro forma cat mai incarcata, de afectivitate. Inlocuirea se poate face numai datorita
asemandrii dintre ideile exprimate de cele doua cuvinte. Multe
din figurile de stil ce poarta alta denumire nu sunt in fond decat
nite metafore.
Procesul sufletesc ce are loc in faptul metaforei este unul
dintre cele mai interesante, devremece prin metaford omul, clad
ea apartine unui individ, poporul, dad ea este creatia unui popor,
i.i desvalue cele mai caracteristice Insusiri ale sufletului sau.

www.dacoromanica.ro

171

Inteadevdr, sunt multe lucruril ce au pdrti asemandtoare,

dupd cum un lucru se poate asemdna, In anumite privinte, cu
mai multe lucruri deodata. Fie cazul ochilor. Prin aceea, ca ei
sunt, cum e cazul ciobanasului, negrii, an fost asemdnati cu mura
compului. Dar ei mai pot fi asemdnati si cu alte lucruri. Astfel
se zice: doi ochi negrii ca noaptea. Dar noaptea e adancal si ne-

pdtrunsa iar mura este stralucitor de neagra,, gingase si fin lucratd. Cell care spune ca, ochii sunt ca mura este impresionat mai
ales de puternica for culoalre nea.grd si de finetea fapturii lor, iar
cel care aseamand ochii cu noaptea este isbit mai ales de privirea
lor tainicai si nepatrunsd. Se Inte lege, fireste, ca asemandrile pe
care be facem se datoresc si calitAtilor lucrurilor intre care facem
o asemdnare. Dar ele se datoresc mai ales sufletului nostru, fiinded
o Insusire a unui lucru neobservata, de not e ca si cum nu extsta.
Asa dar, cel care spune ca, ochii sunt negrii ca noaptea aratdo mai
ascutita sensibilitate deck eel care ii aseamana cu mura, iar acesta
din urma ne dovedeste o deosebita, simtire pentru lucrurile fdpturii.
In cazul metaforei plaiu= gurci de rai, sufletul omenesc ne desvdlue
inca o infati$are a sa, anume ca e adanc pdtruns de ideile meta-

fizice crestine. Inteadevar, clack la atingerea sufletului cu un

plaiu frumos, rasunetul a fost metafizic-crestin, ne dam usor
seama ce adanc este plamddit acest suflet cu idei crestine. Deaceea, metafora prin nesfarsitele posibilitati de asemanare pe care
le poate oferi, este un mijloo mult mai potrivit spre a cunoaste Insusirile specifice sufletesti ale unui individ sau ale unui popor.
Cdci juxtapunerea, bundoard, este un instrument al exprimdrii
afective pe care-1 intrebuinteazd toate limbile, pe cand metafora,
datorita varietatii ei, ne poate oferi exemplars care sa fie ale unui
singur individ sau ale unui, singur popor.

Alegoria. Gramaticili o numesc o continua metafora. Asa

precum si este. inteadevar, cand spunem corabia vietii sau Dreptatea legata la ochi, facem din niste abstractiuni lucruri reale sau
fiinte vii. Cand dreptatea este reprezentard In culoare sau printr'o
statue ca o femee legata, la ochi, tinand In many o cumpand, avem
In fate o alegorie In sculpturd sau picturd, deci in arta. Ea a fost
vazutd mai Intai de sufletul nostru si exprimata, de limbd. Procesul sufletesc este acelasi ca si In cazul compardrii unui lucru
real cu alt lucru real. Intensitatea afectiva, este Ins mai mare In
alegorie, de vreme ce aci se aseamand o abstractiune cu un lucru
real. Toate celelalte observatii fkute la metaford au valoare si In
cazul alegoriei.

www.dacoromanica.ro

172
Personificarea. I se mai spune si prosopopeea. Insemneaza
ridicarea la rangul de om a unor lucruri inanimate. In Miorita

citim: Brazi $i paltina$i II I-am avut nunta$i, II Soarele $i ltina II

Mi-au fluid cununa. Fara Indoiala ca brazil, pdltinasii sunt fiinte,

dar n'au suflet si nici nu se misca, iar soarele si luna se misca,

dar nu sunt fiinte, si niciuna dintre ele nu sunt fiinte omenesti,
astfel ca nu puteau fi nici nuni, nioi nuntasi.
Aceeasi tendinta de asemdna,re a sufletului nostru, Intalnita
In procesul metaforei, o gasim aici. In cazul metaforei: ochiorii
lui mura ctimpului, lucrul cu care se face asemanarea mura
ctimpului nu era Insufletit. In cazul personificArii brazi-nunta$i,
brazil sunt asemdnati cu niste oameni, deci Insufletiti, dar totusi
tot asemdnati. 0 personifficare face si Eminescu In poezia Junii
Corupti, cand spune:
Virtutea despletitd $i Patria-ne zee
Nu pot ca sa aprindd o singurd scantee
In sufletu-inghetat.
Metonimia. Este, In fond, tot o metafora. Se Intrebuinteaza
un cuvant in locul altuia, ca si la metaford. Deosebirea consta in
aceea ca procesul asemanarii este foarte mult usurat din pricing
ca., in cazul metonimiei, cuvintele asemdnate sunt in legaturd.

Astfel, Semiluna In loc de Turcii, Vulcan, in loc de fond, dar Semiluna este semnul de pe steagul turcesc, iar Vulcan e zeul focului.

Este cea mai des Intrebuintata figura de stil In vorbirea de toate

zilele. Astfel, la tot pasul Intalnim expresii ca: tot orqul $tie in
loc de: toatti lumea, toti oamenii din ora$, caz In care se ia, cuprinzatorul pentru cuprins, sau: salmi gdsesc $i eu un acoperdmont, In inteles de cast!, deoarece casa acopere, addposteste.
Metonomia este foarte des intrebuintata si foarte raspandita

datorita tocmai usurintii cu care se face Inlocuirea unui termen

prin altul.
este tot o metonimie, fiindca, asa cum o definesc
figura de stil care intrebuinteaza partea pentru tot
si totul pentru parte ea este rezultatul aceluiasi proces sufletesc
Sinecdoca

gramaticii,

ca si metonimia.

Este intrebuintarea unui nume spre a exprima

o calitate exagerata a altui nume: mai iute ca gandul. Si aici
este un proces de asemanare. Copiilar cu nasal mic li se spune In
dezmierdare: cornu/e! Unui om malt i se spune uria$.
Hyperbola.

www.dacoromanica.ro

173

Ironia. Este intrebuintarea unui cuvant, Intelegand ins,

contrariul de ceeace exprima el. Astfel, cand ii spunem cuiva
care nu este punctual: punctualitatea Dv. este destivcirsitei, am
facut o ironie. Tot frank este, conform definitiei de mai sus, $i
cand ii spunem unui om punctual: esti de-o nepunctualitate stri&Ware.

Gramaticile inteleg prin ironie mai ales intrebuintarea unui

cuvant cu intelesul contrar spre a lua pe cineva in ras, spre a

dojeni, a mustra, etc. Este o specializare a cuvantului in acest
inteles. In fond tot 0 ironie facem i cand spunem unui copil de
doi-trei ani, care abia merge, mosnege sau uriasule.

Eufemismul. Este Intrebuintarea unui cuvant, in locul

altuia, cu care are puncte comune de inteles, spre a exprima un
lucru dureros sau urIt, in once caz neplgcut, printr'o expresie mai
plkutA. Astfel, In Joe de a murit se spune: a plecat, s'a dus, a decedat, a repauzat, s'a dus la Domnul, s'a dus in lumea dreptilos, a
adormit pe vecie, etc. Ca si metafora, eufemismul este caracteristic pentru sufletul unui individ sau al unui popor.

Onomatopeea. Este formarea unui cuvant al carui Intetes

reiese din imitarea foneticg a lucrului sau faptului pe careil arata.
Astfel : zumzetul albinelor, murmurul apei, fosnetul fnmzelo,

pocnetul armei, etc. Cuvantul zumzet expriang mult mai afectiv

sgomotul filcut de albine, decht ar fi facut-o, bungoarg, cuvantul
sgomot, tocmai prin imitatia foneticA a acestui sgomot.

Gramaticile limbilor vechi mai vorbesc si de alte figuri de

stil. Ele nu sunt Insg decat expresii afective ale sintaxei, dupg
cum metafora, alegoria, personificarea, metonimia, hyperbola.
ironia, eufemismul, onomaropeea sunt expresii afective ale cuvantului luat in sine. Cu alte cuvinte, In cazul figurilor de stil
enumerate pang acum, afectivitatea este exprimatg luand ca instrument Intelesul cuvAntului in sine, Mrg a privi leggtura sintaxicg cu alte cuvinte. Vom aminti unele expresii ,sintaxice, deja
tratate In cursul lucrgrii, pe care cei vechi le socoteau figuri de
stil. Astfel:

Elipsa. S'a vorbit despre acest fenomen si In cursul lumgrii si In cursul acestui capitol.

www.dacoromanica.ro

174

Synesis. Este acordul dupa inteles. nu dupa forma. S'a,

vorbit despre el la sintaxa acordului.
Brachiologia. Expresia scurta. Aici intra aproape toatd, sintaxa afeetiva a juxtapunerii, elipsei, pronumelui, etc. Cci vechi
n'au observat insd dealt foarte putine cazuri de brachiologie.
Pleonasmul.

Este, se spune, intrebuintarea unui mai mare

numdr de cuvinte deck cere intelesul. In poezia populara se spune:

Si din gurei a$a grdia. Curent se zice: Am vcizut cu ochii mei. Ann

auzit cu urechile mete. Analizat de aproape, se vede ca, mai in

Coate cazurile, pleonasmul nu este decAt forma cea mai 'ogled a
expresiei. Inteadevdr, and spunem, in chip obisnuit, 1-am veizut
en, n'am exprimat toatd, realitatea, fiindca, n'am exprimat si instrumentul vederii, care exista In realitate. Astfel ca pleonasmul,
desi necerut de inteles, este totusi o expresie logica mult mai compieta decat cea obisnuitit Sti lul in care VO1' fi multe pleonasme este,
caracteristica unui om preocupat de precizari logice.
Hendiada. Este exprimarea unei idei prin doua cuvinte legate printro conjunctie, icleie care, in chip obisnuit, se exprimit
prin Cloud cuvinte al caror raport este ardtat de terminatiile
cazuale. E o figura de stil intrebuintatii foarte des de poetii clasici
latini. Astfel Vergilius, in Georgica, 2,192, spune: pateris libamus
et auro=facem o tibatie din cupe $i din our, in loc de: ...pateris
aureis=din cupe de aur.
Aceasta figura, de stil consta in schimbarea adjectivului in
substantiv procedeu afectiv amintit de not in stilistica substantivului si a adjectivului si in introducerea cionjunctiei copulative in locul raportului cazual, ceeace face ca cele doua cuvinte desi in fond exprimd unul $i acelasi lucru
para ca
exprimd cloud lucruri diferite. Astfel In hendiada: urbem et promissa Lavini moenia, Aen. I, 258=ora.ul $i zidurile fagilduite ale
Laviniului, in loc de: moenia promissa urbis Lavinii=zidurile
promise ale orasului Lavinium, se da impresia ca zidurile sunt
independente de oral. Este un procedeu afectiv care constd, in a
indeparta afectivitatea de subordonare pe care o trezesc In sufletul nostru raporturile cazuale.

Anacolutul. Este schimbarea care se produce in cursul unei

propozitiuni sau fraze, prin care prima parte rdmane filed, corn-

www.dacoromanica.ro

175
plementul cerut de gramatica. Astfel: Zile le de stirbatoare, atunci
le vei duce la biserIcti; zilele de seirbatoare sunt in nominativ,
ne-am a$tepta sit avem un predicat al earui subject sit fie aceste
tuvinte, cand colo dam peste un predicat cu at subject care face
ca nominativul zilele de sarbatoare sit rdmand fitra predicat. Scopul
afectiv a fost insd atins prin sublinierea cuvintelor in nominativ.

Fenomenul acesta afectiv a fost amintit de not in stilistica nominativului.

Enallage. Este intrebuintarea unui numeral in locul altuia,
unui gen in locul altuia, etc. Astfel in cazul: trimestrul doi, in
loc. de: trimestrul at doilea, intdi lanuarie in loc de: 'unit lanuarie. Despre aceste fenomene s'a vorbit adesea la stilistica dife

ritelor nume.

Este o schimbare a raporturilor gramaticale.

Astfel: dare classibus austros, Verg. Aen, III, 61=a da flotelor
Hypallage.

vAnturi, in loc de
Prolepsa.

...

classes ventis= ...flotele vanturilor.

Punerea unui cuvant inaintea aceluia pe care-1

explicit. Submersas obrue puppes, Verg. Aen. I, 69= Ritstoarnit pu-

pele scufundate, adia: rastoarnd cordbiile asa incat sit se scufunde. Este anticiparea ideii de realizat, prin aceea ca este prezentatil ca deja realizatit.
Hysteron proteron. Rdsturnarea ordinei logice a faptelor
despre care s'a vorbit adeseori in cursul lucrdri.. Cei vechi citau
exemple de felul celui urmdtor: morianiur et in media arena ruanus, Verg. Aen. 2,353 =sit murim si sit dam lava ld in mijlocul

armelor. Ei nu observaserd incd cele cloud ordini: lol,Jica 5i psihologica, in toate urmitrile lor.
Hyperbaton. Rdsturnarea ordinii logice a cuvintelor. despre
care s'a vorbit, deasemenea, in cursul luerarii.

Este afirmatia obtinutd prin tagaduirea contrariului. Astfel: nu e Mat riiu=e biliat bun. Se vede litmurit ca
Litota.

aceastit afirmatie, obtinutd prin tagaduirea ideii opuse, este mai

slabit decat afirmatia directit. Intre e bun sj nu e nil', mai puternic afirmit expresia, e bun.

www.dacoromanica.ro

176
Oxymoron. Asezarea unul langI altul a doud cuvinte contradictorii. Astfel: insanientis sapientiae, for. Odae, 1,34,2=a
Intelepciunii nebune. In poplar am auzit spuntindu-se: de de$tept
ce e, se proste$te. Cazurile sunt asemdnatoare. Observatia care a
dus la aceste expresii se bazeazd pe un fapt sufletesc precis: incordarea la maximum a unei stari sufletesti poate duce deodatd
la starea congaed.

Anaphora. Este asezarea aceluiasi cuvant sau a unor cuvinte cu Inte les asemdnator In acelasi be al frazei. In poezia Nu
ma intelegi, M. Eminescu spune:
i azi dind a mea minte, a farnzecului roabei,
Din orrice durere iti face o podoabli
$i and rtisai 'nainte-mi ca marmura de Clara,
C'iind ochiut tau eel mtindru straluce in afarti....
Revenirea conjunctiei cand In acelasi loc Ii da o putere de expresie
deosebitd.

Chiasmul. Asezarea cuvintelor ce apartin aceluiasi grup in

cloud chipuri deosebite: pro vita hominis nisi hominis vita reddatur, Coles. De b. g. 6,16,3=dacd, pentru viata unui om nu se
/la in schimb o via de om. Eminescu spune In Ce-ti doresc eu
tie, dulce Romilnie: La trecutu-ti mare, mare viitor. Logira

mintii noastre ne spune ca, dupd expresia La trecutu-ti mare,

unde Intalnim un subsfantiv Insotit de un adjectiv trebue sd
urmeze aceeasi ordine: substantiv+adjectiv. Cand colo, ordinea
cuvintelor grupului se schimba, producand o surprizd, starnind
deci In sufletul cititorului un rasunet afectiv.

Antithesa. Asezarea, unul Tanga altul, a cloud cuvinte cu

inteles contrar. Ei tot, $i voi ninzioa. (M. Eminescu, Imparat $i
Proletar).

Climax. (Gradatia). Este asezarea Intr'o ordine din ce in ce

mai urcdtoa,re a unor verbe, epitete, etc. Astfel, M. Eminescu, In
poezia 0 ccilcirire'n zori, spune:
A noptii giganticci umbrti u$oarti,
Purtatti de ?Ant,
Se'ncovoaie tainic, se leageinti, sboard
Din aripi btittind.

www.dacoromanica.ro

177
Verbele se'ncovoaie..., se leagdnd, sboard exprima, miscari din ce
In ce mai repezi.
Apostrofa. Este abaterea neprevazuta dela mersul asteptat al

ideilor, deci.logic, spre a ne athesa flnei fiinte sa,u unui lucru.

M. Eminescu, in poezia Peste varfuri, spune:
Melancolic cornul surd,
Mai departe, mai departe,
Mai 'Meet tot mai Meet,
Sufletu-mi nemOngdiet,
Indulcind cu dor de moarte....

De ce taci, sand fermecata

Inima-mi spre tine 'ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodatd?

Dupa terminarea versului Indulcind cu dor de moarte, asteptam

sa.urmeze tot un amanunt al cantecului cornului, and, de,odata,
pe neasteptate, poetul se adreseaza cornului. Aceasta abatere neprevazuta atrage si mai mult atentia noastra asupra ideilor urmatoare.

Mai sunt si alte cateva figuri de stil care, fiind mai ales
intrebuintate de cei vechi, vor fi amintite in Sintaxa limbii latine.
Dupa cum se vede, cei vechi au observat unele din aspectele

afective ale expresiilor sintaxice. Observatiile for au fost insa

putin numeroase, jar explicatia fenomenelor este cu desavarsire
absenta.

CONCLUZ1E
Ada dar, cum s ne exprimam?

Am aratat, in decursul lucrarii, in amanunt, si in acest capitol, in general, care sunt formele sintaxice de exprimare pe care
ni le pune la dispozitie sistemul limbii noastre. Am vazut ea cu
cat vorbeste mai tare ratiunea noastra, cu atat mai inset se aude
glasul inimii noastre. Ratiunea insa se exprima prin notiuni cat
mai incareate de logica, adica de lumini ce ne introduc in realitatea obiectiva, si prin forme sintaxice care sa dea cat mai complet
miscarile intelegerii noastre cu privire la lumea obiectiva, pe sand
inima, cautand sa expri'me tot ceeace este mai deosebit in sufletul

nostru, fuge de notiuni, crick de afective ar fi ele, si reduce la

minimum formele sintaxice, lasand cat mai mult loc subintele-

www.dacoromanica.ro

178
sului. De ce cat mai mult loc pentru subinteles? Cum vom punea

not sa exprtmam nuantele unei star afective facand contrariul

exprimarii, adica sa aratam mult prin expresii putine?
La prima vedere e un paradox si totusi aceasta e realita tea.
Motivul: cele mai credincioase instruments de aratare ale unei
miscari a inimii noastre sunt mijloacele subnotionale ca: priviri,
gesturi, miscarea fetii, etc.; cum am trecut la notiune, am parasit
o privire care ar fi fost unica, fiindca ar fi fost numai a ochilor
nestri, un gest unit, facut numai de mina noastra, etc., ducandu-ne la un semn pe care toata lumea fl cunoaste dinainte, care
trezeste fn sufletul tuturor stari afective aproape identice, deci
care trece sub tacere tot ceeace are mai particular In ea miscarea
inimii noastre. Si cu cat legam mai multe notiuni Intre ele, formand propozitiuni si cu cat aratam prin mai, multe cuvinte legaturtle dintre propozitiuni, facand fraze si perioade, cu atat mai
mult creerul vorbeste, iar inima taco.
Am vazut insa ca aproape niciodata inima nu taco. Elementele de exprimaie cele mai incarcate de logica au totusi si un
rasunet afectiv. Uncle au insa un rasunet mai puternic, altele un
rasunet mai slab. $i In orice caz, Inmultirea sintagmelor, adica a
aratarii legaturilor logice dintre cuvinte, propozitiuni $i fraze
duce la saracirea continutului afectiv al expresiei.
Se va spune insa: vorbirea se face aproape in chip irrational;

atat de repede se formeaza, o judecata in sufletul nostru, incat

n'avem timp sa, mai reflectam asupra calitatilor ei logice sau afeclive; cum deci sa mai aplicam uncle regule de stil? Aceasta obiectiune este numai in parte intemeiata $i chiar aceasta parte nu este
Intemeiata decat in limba vorbita. In limba scrisa insa, oricand si
oricum se pot aplica orice regale de stil. Cititorul, nefiind de fatI,
n'are cum sa, stie schimbarile pe care le-a suferit o expresie pana a

ajunge la forma pe care o are inaintea ochilor, iar scriitorul are

tot timpul sa reflecteze asupra tonalitatilor stilistice ale expresiilor
$i sa le dea forma cea mai potrivita gustului sau tarilor sale sufletesti.

Dar chiar In limba vorbita, sunt destul de numeroase cazurile and ne gandim asupra vorbelor pe care le vom spune. In
convorbirile noastre cu persoane care nu ne sunt familiare, cu autoritati, cu subordonati, pastram sau cautam sa pastram si in
gesturi si in limba o tinuta cat mai aleasa. Daca in momentul
sand cautam o expresie cot mai aleasa, fie ea logica orA afectiVd,
ar fi prezente in mintea noastra anumite indrumari stilistice, ele
ne -ar fi de un nepretuit folds.
www.dacoromanica.ro

179
Doua idei stilistice generale ar trebui in orice caz $i oricAnd
sa ne stew la Indemand:

1) Ratiunea e apolinica. E ca raza de soare care da contur

lucrurilor $i ne arata ce forma au $1 unde sunt asezate. Noaptea,
pe Intunerec, nu mergem pe cai necunoscute de teama de a nu ne
rdtaci. Dar ziva, la raza soarelui, formele $i pozitia lucrurilor ne
sunt lamurite. Nu mai putem gresi. 0 raza de soare a sufletului
nostru care se manifests, prin creer este $i ratiunea. Far a
lumina ei. viata In societate n'ar mai fi Cu putinta. Am lua drept
cire$ un anin $i am confunda apa cu focul, am plat data un car
de fan pentru o haina $i o haina pentru un litru de lapte. Dar ratiunea noastrd ne mantue$te.
Ea creiaza idei In sufletul nostru $i cu ajutorul for nu mai
confunclidan nici laptele cu mierea, nici apa cu focul $i nici nu
mai suntem Inselati cand facem un schimb de produse, ca.ci ea a
nascocit greutkile $i moneda. Si, mai ales, ca sa ne Intelegem,
ea a nascocit cuvintele, frazele, perioadele, limba. Numai dathrita ratiunii putem spune unui om plec, rard, ca el sa Inteleaga
ca viu. Numai datoritd, ei putem spune cuiva: ma doare capul,
fard ca el sa Inteleaga: afarti e soare.
Fiind lumina, ratiunea cautti sa se exprtme prin uneltele
euvinte, propozitiuni, fraze. Cu cat ne vom exprima deci
prin mai multe cuvinte logice, oranduite in cat mai ample propozitiuni si fraze, cu atat mai mutt vom vorbi rational.
2) Inima e dionisiacti. In ea 1$i au sediul simtdmintele. Shn-

tamintele ne mans adesea pe cai care nu sunt ale ratiunii. Ba

mai mult, doud, simtaminte ale noastre nu sunt niciodata identice.

Starea noastrO afectiva este intr'o nelneetata schimbare. Altfel

am simtit un fasarit de soare la cinci ani, altfel la doudzeci de
ani, altfel se va simt,i la cincizeci de ani. Cu atat mai putin se
aseamand, doud, simtaminte a lima persoane diferite.
Altfel va impresiona un apus de soare pe un coleric si altfel

pe un melancolic. Si totusi, cand e vorba sa exprimam aceste

simtaminte, de cele mai multe on trebue sa ne folosim de instrumentele ratiunii de Umbel. Dar $tim Ca cu cat IntrebuirOm
mai mult limba, cu atat mai mult vorbim logic, rational. Concluzia: ca sa exprimam un simtamant cat mai puternic, trebue sa
IntirebuintaIn cat mai putine cuvinte ti fraze. Si ce vom pune In
locul tor? Cand vorbim: priviri, gestui, etc., iar cand scriem :

www.dacoromanica.ro

180
pauze, subintelesuri. Dar cum poate sa vorbeasca, tdcerea, adicd,
antipodul exprimarii? SA ne fie Ingaduita o asemAnaire. Inainte de
cinematograful sonor a fost cinematograful mut. Intr'un film mut,
nu vedeam decat figuri, gesturi, situatii. Nid o vorba. Fiecare, dupa
Insusirile sufletului nostru, sufeream mai mult sau mai putin cu
personagiile de pe ecran. Imaginatia noastra era libera. A venit
filmul sonor. Imaginatia nu mai avea camp liber aci. Vorbele personagiilor aduceau preciziuni care ne sileau sa interpretam intr'un

anumit fel un simtamant, o situatie, etc. De aceea, pang a ne

obisnui cu filmul sonor, filmul mut parea detronat.

Asa este si in limb/. Daca cineva ne spune Caput!",

Wand un gest de durere, suntem mai impresionati decat dacd
ne-ar spune, far/ sa, faca niciun gest: M doare capul". Lipsa
cuvintelor ma doare, In primul caz, a lasat un gol, a flout o pauza,
o tacere, lasand sa apreciem noi, dupa puterile sufletului nostru,
durerea. Dar se va spune nici in acest fel nu stim exact cat

de mult sufere partenerul nostru. Am spus, incd in Introducere,

ca nimeni nu va cunoaste niciodata, exact starea sufleteasca afectiva a cuiva, fiecare inima avandu-si miscarile ei proprii, care o
deosebesc de toate celelalte, ci ca intrepretam, raspundem, inima
noastra e miscatd dupa firea ei, la miscarea altei inimi.
In once caz, cu cat miscarea unei label ne este aratattii prin
cat mai patine elemente logice, cu at& inima noastra este Itisata
sa rtisune mai paternic, dupti cum, in naaptea adoncti, palide raze
de tuna adancesc si mai mutt misterele intunericutui.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE
rag.

PREFATA .
.
LAMURIRE
INTRODUCERE
.
.
Suflet ci limba

3
5
11
.

..

Statica ci dinainica limbii

Limba ratiunii
.
Limba inimii

SINTAXA PROPOZITIUNII .
Statica limbii si cazurile
Nominativul
Vocativul
Genitivul
Dativul
Acuzativul

18

23
25
27
29
32

.
.

35

Articolul
Adjectivul
Adverbul
.
Pronumele
.
.
Pronumele personal
Pronumele posesiv
Pronumele demonstativ

Pronumele relativ
Pronumele intrebator
Pronumele nehottirit

Verbul

15
16

23

Numele .
.
Substantivul

Numeralul

12

38
38
40
46
49
51
.
.
.

52
55
58
59
61

62
63
64

Timpurile verbului
Timpurile absolute

68
69

.
.
.
.
.
Prezentul
Perfectul compus si perfectul .s'implu
Viitorul I

Timpurile relative

.
.
Imperfectul
Mai mutt ca perfectul
Viitorul al doilea .

.
Modurile .
lndicativul
Subjunctivul

Optativul
Imperativul

69
70
71

72
72
73
74

75
75

77

80

Forme le verbului

www.dacoromanica.ro

79
81

182
Pag.
.
Felurile vek bului .
.
Intransitive si transitive
.
Verbe personale, unipersonale, impersonate

82
82
83

Statica verbului

84
85
86

....

infinitivnl
Participiul

Felurile miscgrii exprimate de verb

Concordanta timpurilor .
Prepozitia
Conjunctia
SINTAXA FRAZEI

88
88
93
96
98

Interjectie. Propozitiune. Fraza

Interjectia
Propozitiunea
.
Fraza

Interjectia
Propozitiunea
Felurile propozitiunii .
.
Propozitiunea independents .
Felurile propozitiunilor independente
Acordul

Propozitiuni juxtapuse si Propozitiuni coordonate

Coordonata copulative .
Coordonata adversativi
Coordonata disjunctive
Coordonata concluziva .
.
Parataxi. Coordonare. Subordonare
Propozitiunea completivi
Propozitiunea temporali
Propozitiunea cauzala .
Propozitiunea conditionall
Propozitiunea adversative
Propozitiunea concesiva
Propozitiunea de scop .
Propozitiunea consecutive
Propozitiunea comparativi
Propozitiunea comparative conditionals
Propozitiunea relatives

98
98
99
100
102
104
109
111
112
112
118
113
119
122
122
123
125
127
131
134
138
139
140
142
144
145
145

CUM SA NE EXPRIMAM?

149

Sintaxi si stil
Limba ratiunii
Limba inimii

150
152
163
164
167
168
169
177

Juxtapunerea sau parataxa

Ordinea cuvintelor

Elipsa
.
Cuvintele
.
Concluzie .

www.dacoromanica.ro

BUCURETI
TIPOGRAFIA CURTI' REGALE F. GOBL FII S. A.
19, STRADA REGAI,X, 19
Reg. Cam. Nr. 449/932.-1000.V.

194

www.dacoromanica.ro

DE ACELASI AUTOR:

Les procedes de la peinture des caracteres et la verde historique

dans les biographies de Plutarque. Paris, 1933. Nizet et

Bastard.

Les sources et l'originalite d'Appien dans le deuxieme livre des

Guerres Civiles. Paris, 1933. Nizet et Bastard.
Dualismul tragediei lui Sof ocle. Bucuresti, 1936.

Lactantius-Institutianes divinae. Buati alese, cu introducere i

adnotatii. Bucuresti, 1937.
Roma. Manual de limbo, Latina pentru ciasa III secuhdara. Bucuresti 1938. Cugetarea.
Plutarh-Alexandru $i Caesar. Traducere din greceste. Bucuresti,
1943. Casa

coalelor.

Pretul Lei 1.500.

www.dacoromanica.ro

%'

14