Sunteți pe pagina 1din 35

Standing Committee On Reproductive

health including AIDS


= cel mai tanar departament al IFMSA (International Federation
of Medical Students` Associations) isi propune urmatoarele
obiective:
combaterea discriminarii si stigmatizarii;
promovarea egalitatii intre sexe;
ridicarea nivelului de constientizare si informare in ceea ce
priveste BTS-urile;
informare si preventie in ceea ce priveste cancerele mamar
si genitale;
promovarea unui comportament sexual responsabil;
preventia sarcinilor si avorturilor nedorite;
protectia drepturilor grupurilor defavorizate si vulnerabile
(homosexuali, functionare ale sexului commercial,
persoanele infectate cu HIV etc).
O atentie deosebita este data luptei impotriva HIV/SIDA, a
stigmatizarii si discriminarii ce insotesc aceasta boala precum si
impotriva stereotipurilor si prejudecatilor ce s-au creat in timp
in defavoarea persoanelor seropozitive.

Discriminare: orice deosebire, excludere, restrictie sau


preferinta pe baza de nationalitate, etnie, limba, religie,
categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala,
apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu
care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea
recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a
drepturilor omului sau a libertatilor fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic,
social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Stigmatizare: proces de devalorizare a anumitor grupuri sociale
pe care, in baza unor norme morale, societatea le considera ca
fiind indezirabile, scandaloase, nedemne. Stigmatizarea

devalorizeaza si discrediteaza oameni, atasand o serie de


trasaturi negative anumitor categorii.
Prejudecata: opinie preconceputa, de cele mai multe ori
defavorabila si eronata, impusa de mediu sau de educatie.

SEXUALITATE: parte integranta a personalitatii fiecare


persoane. Nu este sinonima cu actul sexual sau cu aspectele
erotice ale vietii. Acestea pot fi incluse sau nu.
Actul sexual: oricare dintre tipurile sexual (vaginal, anal, oral).
Orientare sexuala: atractia emotionala, sexuala, sau afectiva
constanta fata de indivizi de un anume gen (heterosexualitate,
homosexualitate, bisexualitate).
Identitate sexuala: modul in care fiecare individ se percepe din
punct de vedere psihologic, ca barbat sau ca femeie.
Sexul protejat: folosirea prezervativului n timpul relaiilor
sexuale.
Abstinena sexual: abinerea de la orice form de contact
sexual.

CONTRACEPTIE
1. Metodele hormonale previn sarcina prin stoparea ovulaiei
i pot, de asemenea, s atenueze manifestrile neplcute
care apar n timpul menstruaiei (dureri abdominale,
crampe etc.). Metodele hormonale sunt:
pilula contraceptiv;
injeciile hormonale; patch-urile (plasturi) hormonale cu
fixare pe piele;
inelele vaginale contraceptive.

2. Metodele de barier acioneaz prin oprirea spermei la


nivelul vaginului, astfel c spermatozoizii nu pot trece n
uter pentru a fecunda ovulul. Pentru a crete eficiena unei
metode de barier, este indicat asocierea unui spermicid,
care omoar spermatozoizii nainte ca acetia s treac de
cervix. Posibilitatea ca partenerul sexual s fie purttorul
unei infecii cu transmitere sexual (ITS) face necesar
utilizarea prezervativului. Printre metodele de barier se
pot meniona:
Prezervativul (feminin, masculin);
Diafragma;
calota (capioanele) cervical.

3. Dispozitivele contraceptive intrauterine (steriletele) se


introduc prin vagin i cervix (colul uterin) pn n uter,
avnd o eficien pentru 5, pn la 10 ani. Acioneaz n
principal prin prezena corpului strin care duce la
modificri ale mediului n uter i mpiedic fixarea ovulului
fecundat n uter (nidaia). Implantarea acestor dispozitive
se face numai de ctre medic.

4. Metodele naturale sunt metode de identificare a perioadei


fertile a ciclului menstrual. Pentru prevenirea sarcinii,
cuplul evit contactele sexuale, n zilele fertile. Este
necesar o nregistrare atent a datelor i cooperarea
ambilor parteneri. Nu sunt indicate aceste metode n cazul
adolescentelor active sexual, datorit dificultii n

determinarea exact a perioadei fertile. Se recomand


consilierea la un cabinet de planificare familial.
Identificarea perioadei fertile se face n diferite moduri: pe
baza
calendarului ciclului
menstrual,
nregistrarea
modificrilor mucusului cervical, msurarea temperaturii
bazale sau prin asocierea metodelor de mai sus. De
asemenea, o metod contraceptiv la fel de puin
eficient este reprezentat de retragerea penisului din
vagin
naintea
ejaculrii(coitulntrerupt).
5. Sterilizarea chirurgical, contracepia permanent, precum
vasectomia sau ligaturarea chirurgical a trompelor
uterine, confer o protecie permanent mpotriva unei
sarcini nedorite (totui, foarte rar aceste metode pot fi
ineficiente). Aceste metode contraceptive se realizeaz
doar n cazul n care persoana n cauz este sigur c nu
mai
vrea
niciodat
copii.

6. Contracepia de urgen este o metod care se folosete


doar pentru a preveni apariia unei sarcini, ca urmare a
unui contact sexual neprotejat. Exist dou tipuri de
contracepie de urgen:
tableta hormonal: Este eficient numai n cel mult
72 de ore dup contactul sexual. De obicei se

administreaz dou tablete hormonale la interval de


12 ore. Are o serie de efecte secundar neplcute i nu
trebuie folosit de mai mult de dou ori pe an.
dispozitivul intrauterin cu fir de cupru, dac este
inserat n primele 7 zile de la contactul sexual
neprotejat.
Necesit o informare corect. Nu se folosete c metod
contraceptiv. Nu protejeaz mpotriva infeciilor cu transmitere
sexual, inclusiv HIV/SIDA!

ITS
Infeciile cu transmitere sexual sunt infecii transmise de la o
persoan la alta prin contact sexual neprotejat n principal.
Principalele semne care trebuie s te pun pe gnduri sunt:
Secreii ale organelor genitale urt mirositoare sau cu o culoare
schimbat.
Eczeme, iritaii, eruptii cutanate etc
Mncrime a organelor genitale.
Neplceri la urinare sau n timpul contactului sexual.
Existena oricrui simptome la partener.

Poi preveni o ITS aplicnd urmtoarele principii:


Sex protejat prin folosirea prezervativului la fiecare contact
sexual
Abstinen (lipsa contactului sexual)
Fidelitate ntre parteneri
Evitarea relaiile sexuale ntmpltoare i limitarea numrul de
parteneri

Plan de actiune daca o persoana banuieste ca are o ITS:


Abstinenta sau protectie(prezervativ)
Control medical la medicul specialist, cu trimitere de la medicul
de familie
Tratament
Informeaza partenerul/partenera/partenerii/partenerele
Vizita la medic pentru verificare succesului tratamentului

Ce medic poate ajuta daca o persoana banuieste ca are ITS:

Dermato-venerolog
Ginecolog
Urolog
Medic de planificare familiala
Medic de familie

TIPURI DE ITS-uri
Pediculoza pubiana/ paduchii lati/lateii
Pduchi care triesc n prul pubian, rspndii prin contact
corporal apropiat, foarte frecvent prin contact sexual. Ei se
fixeaz la rdcina firului de pr. Printre simptome se numr
mncrimi puternice n zona genital; scrpinatul poate
mprtia infecia i n alte zone ale corpului, mici ou care apar
pe prul pubian sau pe lenjerie; de asemenea, pe lenjerie pot
aprea mici pete de snge (ct o gmlie de ac). Medicul va
prescrie tratamentul potrivit.

Scabia/raia
Este o infecie cauzat de un parazit (sarcoptes scabie). Femela
sap galerii n piele mai ales n timpul nopii, iar dup ce
depune oule, moare. Larvele neap pielea pentru a se hrni.
Contaminarea se face prin contactul intim cu persoana infestat
sau prin folosirea n comun a lenjeriei, prosoapelor etc.
Contactul sexual reprezint o modalitate de transmitere a
acestui parazit. Principalele semne ale infeciei sunt: roeaa
pielii i mncrime intens. n zona afectat pot aprea infecii
secundare.

Candidoza genitala/poala alba


Este cauzat de o ciuperc (Candida albicans) care triete n
mod normal pe piele i pe mucoase. Este deci o infecie care nu
se transmite neaprat pe cale sexual. Att femeile ct i
brbaii pot avea candidoz genital fr s aib niciun semn.
Dac apar, la femeie semnele pot fi: iritaie, roea,
mncrime n zona organelor genitale externe, o secreie

vaginal alb, vscoas i/sau o senzaie de disconfort n timpul


actului sexual. La brbat pot aprea iritaie i mncrime n
zona penisului sau/i scurgeri din uretr. Deseori ea se poate
declana
la
persoanele
care
iau
tratamente
cu antibiotice sau care sufer de anumite boli precum diabetul
zaharat, poart lenjerie intim care nu este din bumbac etc.

Trichomoniaza
Este o infecie cauzat de un parazit, Trichomonas vaginalis. La
femeie aceast infecie se manifest, cel mai frecvent, printr-o
scurgere vaginal abundent, galben-verzuie, spumoas, urt
mirositoare, nsoit de roea i usturime n zona genital
extern. Mai pot aprea usturimi la urinat i disconfort sau chiar
dureri n timpul actului sexual. Infecia poate s nu se manifeste
(asimptomatic). La brbat, de cele mai multe ori, infecia nu se
manifest. Atunci cnd apar, semnele constau n dureri i
usturimi la urinat, scurgere uretral, roea i iritaii la nivelul
prepuului. Complicaii: trichomoniaza nu este o infecie grav,
a fost ns asociat cu existena unui risc mai mare de anexit,
natere prematur i infectare cu HIV.

Chlamydioza
Chlamydioza este determinat de un germen care se
localizeaz n interiorul celulelor, Chlamydia trachomatis. La
femeie, Chlamydia afecteaz cel mai frecvent colul uterin,
uterul, trompele uterine i/sau uretra. La brbat, cel mai des,
Chlamydia determin inflamaia uretrei, dar poate afecta i
prostata sau chiar testiculele. Chiar dac nu se manifest prin
semne externe, Chlamydia poate determina infertilitate, adic
imposibilitatea de a avea copii. Infecia se poate transmite de la
mama bolnav la copil n timpul naterii, provocnd acestuia
infecii ale ochilor sau cilor respiratorii care pot fi grave.

Gonoreea/blenorage/sculament
Este cauzat de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae (gonococ).
Femeile de obicei nu prezint simptomele infeciei. Manifestrile
care totui apar mai des sunt scurgeri vaginale mai abundente,
de culoare alb-glbuie, dureri, usturimi la urinare, sau sngerri
ntre menstruaii. La brbai, infecia se manifest de obicei prin
dureri
la
urinat
i
n
evoia de a urina des, nsoite de o scurgere uretral alb-glbuie.
Gonoreea se poate transmite i prin contact sexual oral (durere
i iritaie la nivelul gtului) sau anal (scurgere i iritaie la
nivelul anusului). Gonoreea este o infecie grav prin
consecinele sale posibile. Dac unul dintre parteneri este
infectat, trebuie evitate contactele sexuale pn cnd ambii
parteneri sunt tratai i vindecai.

Sifilis/lues/cruci in sange/Marele imitator


Este o infecie cauzat de o spirochet, Treponema pallidum.
Este o infecie care, netratat, are o evoluie lent (10-15 ani),
dar foarte grav. Evoluia are trei stadii:

Sifilis primar: primele ase luni de la contactul sexual


infectant. Dup 10-90 de zile de la infectare apare o ran (de
obicei unic) n zona contactului sexual (vagin, gura, anus/rect).
Rana, numit ancru, este o suprafa de unde lipsete
pielea, de form rotund-oval, ca o moned mic, nedureroas
i cu baza tare. Dup aproximativ trei sptmni, leziunile se
vindec singure, fr urm. De obicei, persoana se crede
vindecat.

Sifilis secundar: dureaz ntre luna a asea i a 24-a de la


momentul infectrii. Acum apar diferite erupii pe piele, de
obicei sub forma unor pete de culoare roz, cderea prului,
modificri ale pielii palmelor. Testele de snge (RBW sau VDRL)
sunt intens pozitive. Imita diverse infectii si boli: gastrita,
hepatita etc

Sifilis teriar: este restul perioadei de evoluie pn la 15


ani. Acum microbul se cantoneaz n diferite organe interne
(oase, sistem nervos, aort etc.) pe care le distruge. Acum

boala este din ce n ce mai greu de vindecat i se poate ajunge


chiar la deces.
Complicaii: Netratat, poate duce la afectarea grav a organelor
interne, mai ales creier, i chiar la deces. Sifilisul se transmite
de la mam infectat la ft n timpul sarcinii, putnd determina
la acesta malformaii i alte afeciuni congenitale grave.

Negi genitali
Apariia lor este determinat de anumite tulpini ale Virusului
Uman Papilloma (HPV). Att la femei ct i la brbai, boala se
manifest prin apariia uneia sau mai multor excrescene de
culoarea pielii, crnoase, de dimensiuni iniial mici, uneori chiar
invizibile care apar n zona genital (vulv, vagin, col uterin,
uretr, penis, anus sau tegumentul din jurul lor). Femeile cu
negi pe pereii vaginului sau pe colul uterin pot s nu observe
existena leziunilor, chiar dac sunt mai mari. Ca orice infecie
viral, negii genitali nu se vindec. Chiar dac excrescenele
dispar pe moment n urma tratamentului, virusul rmne
cantonat n organism i boala poate reaprea. Femeile pot
prezenta un risc mai mare de apariie a cancerului de col uterin.
Orice femeie care a avut negi genitali trebuie s i fac anual
un test Babes-Papanicolau.

Herpes genital
Este determinat de virusul herpes simplex tip 2 (HSV 2), nrudit
cu virusul herpes simplex tip 1, care determin herpesul la
nivelul gurii. La ambele sexe, infecia se manifest printr-una
sau mai multe vezicule ce pot aprea oriunde n zona genital i
sunt nsoite de mncrimi. Veziculele se rup spontan i
formeaz ulceraii care pot fi foarte dureroase. Leziunile se
vindec singure n cteva zile, de obicei fr s lase cicatrici.
Virusul, intrat n celulele organismului, rmne toat viaa,
determinnd din cnd n cnd reapariia simptomelor. Persoana
infectat poate transmite infecia mai departe chiar dac nu are
niciun semn de boal n acel moment. Prezervativul asigur
doar o protecie relativ contra transmiterii herpesului genital.
Prezena leziunilor herpetice crete riscul transmiterii HIV.

Hepatita B
Hepatita B este o boal inflamatorie a ficatului, determinat de
virusul hepatitei B (HBV). Exist mai multe feluri de virusuri care

pot determina hepatite (A, B, C, D, E etc.). ntre aceste virusuri


exist diferene n ceea ce privete modul de transmitere i
gravitatea bolii. Dei nu determin niciun fel de simptome ale
aparatului genital, virusul hepatitei B se transmite cel mai
frecvent pe cale sexual. Alte ci de transmitere sunt: snge,
transplanturi, instrumentar medical nesterilizat, de la mam la
ft. De multe ori, hepatita B nu se manifest clinic. Atunci cnd
apar, semnele cele mai frecvente sunt oboseal, pierderea
poftei de mncare, grea, vom, colorarea tegumentelor i
mucoaselor (ochii) ntr-o nuan glbuie (icter). Hepatita B este
o infecie grav. Virusul cantonat n ficat poate determina n
timp hepatita cronic, ciroza hepatic sau cancerul hepatic,
urmate de deces.

HIV/SIDA
HIV este Virusul Imunodeficienei Umane.

SIDA este stadiul avansat al infeciei cu HIV, caracterizat de un


ansamblu de semne i simptome ale bolilor care apar din cauza
distrugerii sistemului de aprare al persoanei infectate.

HIV atac sistemul de aprare a organismului mpotriva


infeciilor i a cancerelor, astfel nct persoana infectat este
din ce n ce mai sensibil fa de diferite alte infecii sau poate
face diferite forme de cancer. Infecia cu HIV nu mai este
considerat o ameninare pentru via, ns constituie o

problem serioas de sntate! Infecia cu HIV este o infecie


cronic, deci permanent, i care, sub tratament anti-HIV
(antiretroviral, TARV), are o evoluie controlabil.

HIV se transmite prin:


1. Contact sexual fr prezervativ: anal, vaginal, oral. Cel
mai periculos este contactul sexual anal, apoi cel vaginal.
Contactul sexual oral este cu risc redus. HIV se transmite
mai uor de la brbat la femeie dect invers. Este posibil,
dei exist foarte puine cazuri, ca HIV s se transmit prin
srut (pasional), dar nu din cauza salivei, ci din cauza
sngerrii la nivelul cavitii bucale, i a unor rni la buze
(adic printr-un transfer de snge sau limf). Dei HIV a
fost identificat n saliva persoanelor infectate, este dovedit
c nu se transmite prin schimb de saliv, concentraia sa
fiind extrem de redus (n plus, saliva conine substane
care l inactiveaz).
2. Utilizarea n comun a unor obiecte ascuite sau
tioase (obiecte utilizate pentru igiena personal, cum ar
fi forfecua de unghii, lama de ras, periua de dini si
obiecte de uz medical cum sunt acele, bisturiele,
instrumentarul stomatologic) ptate cu snge sau limf.
Utilizatorii de droguri injectabile care folosesc n comun
ace, seringi, recipientul de preparare a drogului i filtrul
sunt de asemeni supui riscului de a se infecta cu virusul
HIV.
3. Contactul direct al pielii rnite sau al mucoasei cu
snge sau alte fluide infectate.
4. De la mam infectat cu HIV la nou-nscut, n timpul
sarcinii, la natere sau prin alptare; acest risc este
evaluat la 25-45% dac nu se iau nici un fel de msuri de
prevenire a transmiterii. Riscul de transmitere a infeciei
cu HIV este maxim la natere.

HIV nu se transmite prin:


1. contacte obinuite, n societate i familie: strngere de
mn, mbriare, srut social;
2. utilizarea n comun a unor obiecte cum sunt: vesela, banii,
telefonul,jucriile etc.;
3. utilizarea n comun a toaletei;
4. utilizarea n comun a piscinelor/bazinelor de not.
5. tuse, strnut etc.

HIV este foarte sensibil n mediul extern. Dup cteva minute,


HIV i pierde puterea de a infecta o persoan care vine n
contact cu sngele, sau alte produse biologice. De asemenea,
este sensibil la aplicarea metodelor obinuite de dezinfecie.
HIV nu se transmite prin contact cu saliva, lacrimile, transpiraia
sau urina unei persoane infectate, dac acestea nu conin
snge vizibil.
narii nu transmit HIV! Nici o alt insect nu poate transmite
acest virus.

Etape:
Sindromul acut HIV
Acest stadiu se dezvolta la aproximativ 2-6 saptamani de la
infectare si se manifesta sub forma unei raceli obisnuite. Apare
o temperatura corporala crescuta, o inflamatie la glandelor
limfatice si a gatului, eruptii cutanate cu lichid, dureri musculare
si articulare, diaree si dureri de cap. Aceste simptome pot
aparea partial, in functie de rezistenta organismului, insa sunt
deseori ignorate si confundate cu ale afectiuni comune.
Faza asimptomatica
Urmeaza o faza asimptomatica a infectarii cu HIV, cand
persoana in cauza arata si se simte bine, dar poate transmite cu
usurinta virusul. In prezent, perioada de incubare fara simptome
se poate extinde pana la 10 ani in zonele globale dezvoltate,
timp in care sistemul de aparare al organismului se deterioreaza
treptat.
Faza simptomatica timpurie
La 2-10 ani de la patrunderea virusului in organism, pacientii
incep sa resimta primele semne de colaps fiziologic, precum:
oboseala cronica, febra moderata constanta, dureri de cap,
transpiratii nocturne abundente, diaree recurenta, pierderea
apetitului si scaderea in greutate.
Faza simptomatica progresiva
In acest stadiu, imunitatea se prabuseste cu rapiditate, iar
bolnavul devine susceptibil infectiilor diverse, oportuniste
inclusiv tulburarilor neurologice grave. Dementa SIDA afecteaza

functiile principale ale creierului (memoria, gandirea,


orientarea, intelegerea si discernamantul) si se alatura
celorlalte afectiuni fizice.
Ultima faza SIDA
In ultima faza, bolnavul poate dezvolta lipoame cerebrale,
toxoplasmoza creierlui, meningita sau alte boli foarte grave,
care conduc la cedarea unui organ vital. HIV este, de regula, un
mediator intre viata si moarte.

Mituri si prejudecati
HIV se ia prin sarut
Saliva este unul dintre fluidele corporale n care virusul e n
cantitate nesemnificativ. Dac partenerii nu au rni la gur
care s favorizeze schimbul de snge, nu exist niciun risc de
transmitere a virusului.
HIV se ia prin imbratisari
HIV nu se transmite dect prin schimbul unor fluide corporale
(snge, secreii vaginale, sperm, lapte matern). Niciodat prin
mbriri, strngere de mn, atingere; folosirea n comun a
cnilor, farfuriilor, tacmurilor, prosoapelor sau a hainelor; de
pe clanele uilor, scaune de WC; din piscin; sau prin ciupituri
de nari.
HIV nu se transmite prin sex oral
Ba da. HIV se transmite prin orice form de contact sexual:
vaginal, oral, anal. Numai prezervativul te poate proteja, aa c
folosete-l la fiecare contact.
Numai homosexualii au HIV
HIV/SIDA poate s afecteze pe oricine, indiferent de orientare
sexual, vrst, sex sau nivel de educaie. n Romnia, peste
trei sferturi din noile mbolnviri au loc prin relaii
heterosexuale, adic ntre un brbat i o femeie.
Pot sa-mi dau seama cand cineva este seropozitiv
Nici medicii nu i pot da seama fr un test HIV n laborator. O
persoan seropozitiv nu se distinge prin nimic fa de una
seronegativ i poate s nu tie c este seropozitiv i astzi

se mai descoper pacieni cu HIV infectai n spitale n anii 80.


Muli seropozitivi nu au niciun simptom, alii urmeaz tratament
i duc o via normal, sntoi i api de munc. Nu ochii, ci
doar un prezervativ te poate proteja.
Daca ai SIDA mori repede
Pacienii cu HIV/SIDA pot avea o via lung i sntoas.
Schemele de tratament disponibile azi fac posibil ca persoanele
seropozitive s duc o via la fel de productiv i implinit ca
cele seronegative. Sperana de via la diagnostic este de peste
60 ani dac pacientul respect tratamentul medical i duce o
via echilibrat.
Seropozitivii nu ar trebui sa aiba copii
Persoanele seropozitive pot avea i au copii sntoi atta
vreme ct mama urmeaz tratamentul antiretroviral
recomandat de medic pe perioada sarcinii, a naterii i a
alptrii. Nu exist niciun motiv pentru care pacienii cu HIV s
nu poat avea copii i o via de familie normal.
Nu putem fi impreuna pentru ca are HIV
n ntreaga lumea i n Romnia exist nenumrate cupluri
serodiscordante (m care unul dintre parteneri are HIV i unul
nu) care au o via de cuplu mplinit. Dac partenerul
seropozitiv urmeaz tratamentul medicamentos recomandat de
medic i cuplul folosete mereu prezervativul, nu exist niciun
risc de transmitere a virusului.
Am fcut sex neprotejat, dar nu am rmas nsrcinat,
deci nu am cum s fi luat HIV.
Procesul de fecundare a ovulului nu are nicio legtur cu
transmiterea virusului. Virusul se ia prin schimbul de fluide
corporale: secreii vaginale i sperm, care se poate preveni
prin folosirea prezervativului.
Nu poti avea HIV si sifilis in acelasi timp
Poi avea oricte infecii cu transmitere sexual n acelai timp.
Mai mult, existena unei infecii va favoriza intrarea altora, prin
faptul c zona organelor genitale va fi mai expus fluidelor
infectate.

Tratamentul
Tratamentul infeciei cu HIV este gratuit i orice persoan aflat
n evidena sistemului sanitar poate avea acces la el sub
supraveghere medical. Numai medicul infecionist poate stabili
cnd i n ce fel un pacient poate ncepe tratamentul. Fiecare
schem de intervenie este personalizat pentru c virusul
evolueaz diferit la fiecare pacient. Ignorarea recomandrilor
duce la dezvoltarea unei rezistene medicale la anumite pastile
i la deteriorarea sntii.
Tratamentul antiretroviral trebuie urmat cu rigurozitate (zilnic si
pe toata durata vietii), ntreruperile ducnd la compromiterea
schemei respective de tratament. De asemenea, exista
tratamente pentru prevenirea si tratarea infectiilor oportuniste.
Medicamentele antiretrovirale au redus mortalitatea cauzata de
aceasta maladie, cu peste 80%. Introducerea tratamentului cu
combinatii de medicamente din clase diferite, numite Highly
Active Antiretroviral Therapy (HAART) n 1997, a nsemnat
cresterea duratei de viata, n medie, cam cu zece ani pentru
noua din zece persoane infectate, indiferent de vrsta cnd au
fost infectate.
Dincolo de acest tratament medicamentos, este foarte
important regimul igienico-dietetic si stilul de viata ce pot
ntrzia sau grabi evolutia infectiei.

Drepturile persoanelor seropozitive


Persoanele seropozitive au aceleai drepturi i obligaii ca cele
seronegative:
la educaie,
la un loc de munc,
la tratament medical,
la liber circulaie,
la cstorie
ntemeierea unei familie.
n plus, prin natura condiiei medicale, au drepul la:

Confidenialitate din partea celor care au acces la datele


lor medicale.
Tratament gratuit i adecvat afeciunii pe care o au.
indemnizaie lunar din partea statului, menit s i
protejeze dac boala nu le permite s munceasc.
Pacienii cu HIV/SIDA au obligaia s informeze medicul curant,
inclusiv medicul stomatolog, cu privire la statusul su HIV.
Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA care i cunosc
statusul de HIV pozitiv rspund, conform legii pentru
transmiterea voluntar a infeciei, dac aceasta s-a produs din
motive imputabile lor. Persoanele infectate cu HIV care nu i
cunosc statusul de HIV pozitiv nu rspund pentru eventuala
transmitere a infeciei HIV.

Situaia din Romnia


Romnia a devenit celebr n lume la nceputul anilor 90 pentru
numrul foarte mare de copii seropozitivi i a continuat s fie,
pn de curnd, ara european cu cel mai mare numr de copii
care triesc cu HIV. ntre 1988 i 1990, aproape 8.000 de copii
au fost infectai accidental n spitale. Dei pn n 1996 nu a
existat niciun tratatament antiretroviral disponibil, iar
mentalitatea chiar i n rndurile personalului medical era c
niciunul dintre aceti copii nu va ajunge la maturitate, aproape
6.000 dintre ei sunt aduli i au acum ntre 20 i 24 de ani.
Dinamica infectrii s-a schimbat ns de atunci. n primele 6 luni
ale lui 201o au fost nregistrate 192 noi cazuri de HIV/SIDA, din
care 180 la aduli. Peste trei sferturi din noile infecii sunt
cauzate de contacte sexuale neprotejate ntre heterosexuali.
Conform statisticilor Comisiei Naionale de Lupt Anti-SIDA
(CNLAS), n Romnia triesc astzi peste 10.000 de seropozitivi
HIV i n stadiul SIDA, din care 7.500 beneficiaz de tratament.
Tratamentul este gratuit pentru toi, dar nu toi aleg s l
urmeze sau nu au nc nevoie. Sperana de via a unui
seropozitiv la momentul diagnosticului este de peste 60 de ani
i probabil c va crete pe msur ce se descoper noi
medicamente.

CANCERUL

Cancerul mamar este o afectiune in care celulele care


alcatuiesc sanii incep sa creasca anormal intr-o maniera
necontrolata. Cauza exacta a cancerului mamar este
necunoscuta. Hormonii feminini si varsta inaintata joaca un rol
in determinarea cancerului mamar. Cancerul mamar este o
boala frecventa la femeile in varsta de peste 50 de ani.

Simptomele cancerului mamar includ:


- un nodul la nivelul sanului sau axilei aparut de curand
- modificarea marimii sau formei sanului
- modificarea pielii de pe sani, cum ar fi o cuta sau o pata
- scurgeri sau sangerari la nivelul mamelonului care apar la
strangerea acestuia
- modificari ale mamelonului, cum ar fi retractia sau inversia
- cruste la nivelul mamelonului
- modificari de culoare sau textura a pielii de pe san sau o
culoare mai inchisa in jurul mamelonului
- un nodul la nivelul sanilor la barbati

Factori de risc
Riscul de cancer mamar creste odata cu varsta:
- aceasta boala este rara la femeile mai tinere de 35 de ani;
- toate femeile de 40 si peste 40 de ani au risc pentru cancer
mamar;
- cele mai multe cazuri apar la femei in varsta de peste 50 de
ani;
- riscul de cancer mamar este crescut la femeile de peste 60 de
ani.
Cancerul mamar este mai frecvent la femeile albe fata de cele
negre, hispanice sau asiatice.

Desi exista cazuri de cancer mamar si la barbati, 99% din cazuri


apar la femei.
Antecedente personale de cancer mamar Femeile care au
avut cancer mamar la unul dintre sani are un risc crescut de a
dezvolta un al doilea sau un nou cancer. Cancerul mamar poate
recidiva la nivelul aceluiasi san, in celalalt san sau in alte zone
ale organismului, cum ar fi plamanii, ficatul, creierul sau
oasele.
Istoricul familial Riscul unei femei pentru cancer mamar
este crescut daca mama, sora, fiica sau 2 sau mai multe rude
apropiate, cum ar fi verisoarii, au antecedente de cancer
mamar, in special daca au fost diagnosticate inaintea varstei de
50 de ani.
Modificari la nivelul sanilor Odata diagnosticata
hiperplazia atipica sau carcinom lobular in situ sau dupa 2 sau
mai multe biopsii pentru anumite afectiuni necanceroase, riscul
de cancer mamar creste.
Alti factori care cresc riscul de cancer mamar includ:
- radioterapia Femeile ai caror sani au fost expusi la varste
tinere la cantitati semnificative de radiatii la nivelul sanilor, in
special cele tratate pentru limfomul Hodgkin, au un risc crescut
pentru cancer mamar. Studiile arata ca, cu cat femeia este mai
tanara cand face radioterapie, cu atat riscul de cancer mamar
este mai crescut.
- varsta inaintata la nasterea primului copil
- hormonii - Studiile de specialitate sugereaza ca terapia de
substitutie hormonala facuta mai mult de 4 ani creste riscul de
cancer mamar. Riscul creste in timpul terapiei si isi revine la
normal dupa ce terapia este intrerupta. Varsta primei
menstruatii mai mica de 12 ani si debutul menopauzei dupa
varsta de 55 de ani cresc riscul de cancer mamar.
- dieta si stilul de viata au fost studiati ca factori de

risc - Cresterea in greutate dupa menopauza, in special dupa


menopauza naturala sau dupa varsta de 60 de ani, poate creste
riscul de cancer mamar.
Studiile au aratat ca femeile care au o dieta bogata in grasimi
sunt mai susceptibile de a face cancer mamar fata de cele cu o
dieta saraca in grasimi.
Studiile sugereaza ca, consumul de bauturi alcoolice creste usor
riscul pentru cancer mamar.
Medicii care pot face o evaluare a sanului sunt
medic de familie

medic generalist

medic ginecolog

medic internist

chirurg general.

Autoexaminare
Incepe prin a-ti privi sanii in oglinda
tinand amandoua mainile pe
solduri. Apoi tinand amandoua
mainile ridicate. Trebuie sa
urmaresti orice fel de schimbare
aparuta in forma sau dimensiunea
sanilor, daca un san este neobisnuit
de lasat fata de celalalt, daca este
neobisnuit de mare fata de celalalt,
o excrescenta pe san, schimbari
aparute in aspectul pieli de pe san incretitura, gropita, roseata, aspect
de "coaja de portocala", retractia ("infundarea") mamelonului .
Pentru palpare foloseste varfurile degetelor, tinand degetele
intinse. Nu trebuie sa apesi prea tare dar presiunea trebuie sa
fie totusi suficient de puternica pentru a simti si zonele
profunde. Pentru a fi sigura ca nu iti va scapa ceva neobservat
miscarile trebuie sa fie cat mai diverse : in cercuri concentrice
(a), radiale (b) si de sus in jos (c). Repeta miscarile si pentru
celalalt san. Ai grija, la palpare nu vei intalni aceeasi constitutie
la ambii sani, nu te astepta sa-i gasesti "gemeni". Pentru a
usura alunecarea degetelor pe pielea sanului poti folosi o crema

obisnuita pentru piele.

Bvmbvm,g,n.gf,n
Apoi examineaza-ti sanii si culcata.

Intinde-te si aseaza-ti o perna sub umar,apoi aseaza-ti bratul


sub cap.
Cu cealalta mana incepe sa iti palpezi sanul folosind aceleasi
miscari.

Tinand mana intinsa palpeaza zona


laterala a
sanului si apoi zona axilei (subrat). Aici trebuie
sa observi orice fel de umflatura neobisnuita a subratului, orice
fel de inflamare sau marire a ganglionilor limfatici.

Controleaza si mamelonul (sfarcul sanului). Aici trebuie sa fii


atenta la aparitia unor exeme sau iritatii ale mamelonului, daca
este tumefiat (umflat), daca a inceput sa creasca in alta directie
decat cea de pana atunci, daca a fost normal

si acum incepe sa devina retractat


(retras, ingropat in san), daca apare o incretitura a
mamelonului, daca apare o schimbare a texturii sau culorii
mamelonului sau areolei mamare (zona roz sau bruna aflata in
jurul sfarcului), daca exista scurgeri sau sangerari din mamelon
(este bine sa tii seama si daca observi scurgeri din san pe
sutien sau pe camasa de noapte). Nu este recomandat sa
incerci sa "mulgi" sau sa storci mamelonul.
De asemenea poti sa iti examinezi sanii si cand faci dus. Sanii
sunt relaxati iar pielea alunecoasa de la sapun sau sampon te
va ajuta foarte mult sa obsevi sanul si de aici si eventualele
modificari aparute in constitutia lui.

Orice schimbare este un semnal de alarma, dar daca este sau


nu un motiv de ingrijorare numai un control intr-un cabinet de
specialitate o poate spune. Medicul specialist ginecolog sau
endocrinolog va hotara efectuarea unor investigatii

(mamografie sau ecografie mamara) pentru stabilirea naturii


acestor schimbari si va recomanda un anume tratament sau un
anume comportament.

Cancerul testicular este o boala care apare atunci cand la


nivelul testiculului se formeaza celule anormale in mod
necontrolat.
Cancerul testicular apare cel mai frecvent la rasa alba, fiind
neobisnuit la africani si asiatici. Desi rar, cancerul testicular
este mai frecvent la barbatii intre 20 si 34 de ani. Este
considerat ca fiind unul din cele mai curabile forme de cancer,
mai ales cand este detectat timpuriu.
Simptome comune ale cancerului testicular sunt:
tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau
ambele testicule; durerea testiculara sau scrotala pot lipsi
senzatia de greutate in scrot
senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in
zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui.
cadereaunuia dintre testicule in scrot
Se va consulta medical specialist la observarea oricarui
astfel de simptom. Este important de retinut totusi ca,
aceste manifestari pot apare si fara legatura cu cancerul
testicular.
Cateva circumstante pote creste riscul pentru cancerul
testicular:
un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se
intampla cand un testicul nu descinde normal din
abdomen in scrot; normal testiculele descind in scrot
inainte de nasterea fatului masculin sau in primele 3 luni
de viata; rezolvarea chirurgicala a acestei situatii nu scade
riscul dezvoltarii cancerului testicular

infertilitatea
sindromul Klinefelter: boala genetica care afecteaza
barbatii; normal barbatii au un cromozom X si unul Y; cei
cu sindrom Klinefelter au cel putin doi cromozomi X si
rareori chiar trei sau patru
antecedente familiale de cancer testicular.

Cancerul de col uterin( cervix) este principala cauz de


deces n rndul romncelor cu vrste ntre 15 si 44 de ani.
Medicii spun c aceast boal poate aprea att n urma unei
infectri cu virusul HPV, dar i din cauza unei diete
dezechilibrate. Specialitii au realizat o list cu principali factori
care duc la apariia acestei boli.
Infecia cu Papiloma virus uman (HPV) este factorul
de risc cel mai important pentru cancerul de col uterin.
HPV este considerat a fi aproape o necesitate pentru
dezvoltarea cancerului de col uterin. Unele forme de
comportament sexual cresc riscul unei femei de a avea
infecia cu HPV, printre acestea numrndu-se att
nceperea vieii sexuale de la o vrst fraged, dar i
prezena a numeroi parteneri sexuali
Fumatul joac i el un rol important n apariia acestei
afeciuni. Femeile fumtoare au un risc de dou ori mai
mare de a se mbolnvi, spre deosebire de cele care nu au
acest viciu.
Infecia cu Chlamydia este la fel de duntoare ca i
virusul HPV. Chlamydia este o bacterie relativ frecvent,
care se transmite pe cale sexual i care poate infecta
sistemul genital feminin. n multe cazuri infecia nu d
simptome i poate fi detectat doar n timpul controalelor
de rutin.
Infecia cu HIV se numr i ea printre principalii factori
de apariie a cancerului de col uterin..
Dieta srac n fructe i legume crete riscul de
cancer de col uterin. Studiile au artat c cele mai multe
cazuri au fost depistate n rndul femeilor cu excese de
greutate.

Anticoncepionalele utilizarea pe termen lung duce la


creterea riscului de apariie a cancerului de col. Unele
studii au artat un risc crescut la femeile care au utilizat 5
ani sau mai mult aceste pilule contraceptive
Femeile care au un istoric de sarcini multiple au un risc
mai mare de cancer de col uterin.
Statutul socio-economic sczut are un impact puternic
asupra predispoziiei cancerului de col uterin. Femeile cu
un nivel socio-economic sczut nu au posibilitatea de a
face regulat un test Papanicolau i nici acces la
tratamentul preinvaziv al cancerului de col uterin. Aceste
femei deseori sufer de malnutriie, factor care sporete
riscul mbolnvirii.
Istoricul familial este i el pe lista factorilor care duc la
apariia cancerului de col uterin. Studiile recente au
demonstrat creterea riscului de mbolnvire de cancer de
col uterin la femeile ale cror mame sau surori sufer de
aceast boal. Unele studii arat c problema este lupta
cu infecia cu HPV care duce la o afeciune ereditar.
Simptomele cancerului de col uterin pot fi:
sangerare vaginala anormala sau o modificare
inexplicabila semnificativa a ciclului menstrual
sangerare in momentul in care ceva vine in contact cu
colul uterin (cum ar fi in timpul actului sexual sau la
introducerea unei diafragme)
secretie vaginala anormala care contine mucus cu urme
de sange.

Testul Babes-Papanicolau

Testul Babe-Papanicolau (PAP) este o procedur simpl,


nedureroas i accesibil, care poate detecta infecii virale, cea
mai des ntlnit fiind cea cu virusurile papiloma umane (HPV),
care produce modificri la nivelul celulelor colului.
Testul Babe-Papanicolau nu este un test de diagnostic al
cancerului de col uterin, ci unul de screening, care identific
celulele anormale, suspecte a fi maligne.
Testul Babes-Papanicolau se efectueaza in intervalul de varsta
25-65 de ani, cel putin o data la 5 ani. La femeile tinere se
recomanda o testare la fiecare 2 ani.

Aparatul reproducator
Extern:
Feminin
Vulva: Organul genital feminin extern. Este format din
muntele lui Venus, labiile mari i labiile mici, vestibulul,
clitorisul.
(17) Labiile mari i (19) labiile mici: Dou perechi de cute
de piele de fiecare parte a vaginului; protejeaz clitorisul i
orificiile externe ale uretrei i ale vaginului.
(16) Clitorisul: O structur mic localizat deasupra
deschiderii uretrei, la punctul de ntlnire al labiilor; punctul
focal de stimulare la femei (echivalentul penisului la brbai).
(18) Orificiul uretrei: Un mic orificiu deasupra vaginului prin
care se scurge urina.
(20) Orificiul vaginului: Localizat ntre orificiul uretrei i anus;
de obicei acoperit de o membran subire (numit himen)
nainte de primul contact sexual; deschidere pentru scurgerea

lichidului menstrual. (Not: Himenul nu este un indicator clar


dac o fat a avut contact sexual anterior, deoarece acesta se
poate rupe din mai multe motive sau poate fi foarte elastic).
(21) Anus: Orificiul de eliminare a materiilor fecale (nu este o
parte direct a sistemului de reproducere).

Masculin
(6) Testicule: Dou glande rotunde care coboar n scrot dup
natere; reprezint organele reproductoare masculine; produc
i depoziteaz spermatozoizii ncepnd cu pubertatea; produc
hormonul sexual masculin numit testosteron.
(7) Scrot: nveli n form de sac localizat napoia penisului,
care conine testiculele; protejeaz testiculele; controleaz
temperatura
necesar
producerii
i
supravieuirii
spermatozoizilor.
(5) Penis: Organul copulator al brbatului. Este format din
rdcin, corp i cap (gland). Datorit coninutului su n esut
erectil, penisul poate trece din starea flasc n erecie.
(9) Epididim: Conduct ntortocheat ce face legtura ntre
testicul i canalul deferent. Are rol de transport, depozitare i
hrnire a spermatozoizilor.
Circumcizie: ndeprtarea pielii ce acoper glandul penisului;
de obicei, se face n primele 4 zile de via; mbuntete
igiena (ndeprtarea smegmei, o secreie fireasc de pe penis);
nu afecteaz funcia sexual.
Anus: Orificiu pentru eliminarea fecalelor (nu este parte direct
a sistemului de reproducere).
Erecie: Procesul prin care penisul se umple cu snge ca
reacie la gnduri, fantasme, temperatur, atingeri sau
stimulare sexual.

Intern:
Feminin
Pelvis: Structur osoas (bazin) care asigur sprijin i protecie
organelor reproductoare interne.
Regiunea pelvian: Parte a organismului localizat ntre talie
i olduri.
(15) Vaginul: Canal muscular ce se ntinde de la uter ctre
exterior, prin care copilul trece n timpul naterii; cale de
eliminare pentru sngele menstrual; loc unde se produce
contactul sexual. Se poate lrgi n timpul actului sexual i al
naterii. Se lubrifiaz n cursul excitrii sexuale; la fete, poate
aprea frecvent n timpul somnului lubrifierea vaginului i chiar
orgasmul.
(14) Col uterin (cervix): Deschiderea uterului, proeminen n
partea superioar a vaginului.
(13) Uter: Un organ muscular, n form de par, localizat n
regiunea pelvian. ncepnd cu pubertatea, nveliul su
superficial se elimin (de obicei lunar) n timpul menstruaiei;
locul unde se dezvolt copilul n timpul sarcinii.

(11) Trompele (tubele) uterine/Trompele lui Fallopio: Cale


de legtur pentru ovul ntre ovar i uter; aici are loc
fecundarea.
(12) Ovare: Structuri cu form oval localizate n regiunea
pelvian
feminin;
reprezint
organele
reproductoare
feminine; conin la natere ntre 300.000 i 500.000 de celule
sexuale feminine, produc hormonii sexuali: estrogen i
progesteron; ncep s elibereze ovule la pubertate.
Vezica urinar: O structur n forma de sac din regiunea
pelvian; aici se adun urina (nu este parte direct a sistemului
de reproducere).
Uretra: Un tub prin care urina este eliminat de la vezica
urinar n exteriorul organismului (nu este parte direct a
sistemului de reproducere).
Ovulul: Reprezint celula sexual feminin, este aproximativ de
dimensiunea unei gmlii de ac; dac nu e fertilizat, se
distruge; de obicei, se elibereaz unul n fiecare lun; dac se
elibereaz mai mult de un ovul, pot aprea sarcini gemelare sau
multiple.
MENSTRUAIA:
Funcie: Eliminarea periodic a nveliului superficial al uterului
care s-a format pentru a primi ovulul fertilizat.
Vrsta de debut: ntre 9-17 ani.
Vrsta de dispariie: ntre 45 i 55 ani. Corpul intr ntr-o alt
etap, numit menopauz.
Durat: ntre 2 i 7 zile. De asemenea, cantitatea de lichid
variaz. Unele femei au dureri cauzate de contraciile uterine.
Ciclul menstrual: ncepe n prima zi a menstruaiei i se termin
n preziua menstruaiei urmtoare. n cazul unui ciclu de 28 de
zile, ovulaia se produce n ziua a 14-a. Se consider normale
ciclurile cu o durat ntre 21 i 34 de zile dac ele survin mereu
la aceleai intervale.
Etapele ciclulul menstrual:
Perioada mentruatiei

In prima zi a ciclului menstrual, epiteliul ce captuseste la


interior uterul (endometrul) incepe sa se desprinda de pe
peretele uterin. Acest moment este marcat de inceputul
sangerarilor vaginale (menstruatia). Durata normala a
menstruatiei
este
de
2
pana
la
7
zile.
Majoritatea cantitatii de sange se pierde in primele 3 zile ale
menstruatiei. Tot in aceasta perioada femeile pot avea crampe
la nivelul pelvisului, picioarelor si spatelui. Crampele pot fi
moderate sau severe. Ele au ca mecanism fiziopatogenic
contractiile
uterine,
care
contribuie
la
desprinderea
endometrului. In general, toate simptomele premestruale
resimtite de femei vor disparea in aceste prime zile ale ciclului
menstrual.
Faza foliculara(postmenstruala)
In timpul fazei foliculare, un folicul ovarian (formatiune care
este raspunzatoare de producerea ovulelor) se dezvolta pentru
ca ulterior (in faza luteala) sa se rupa si sa elibereze ovulul. De
obicei, cu fiecare ciclu este eliberat un singur ovul. Acest proces
poate avea o durata mai scurta sau mai lunga si joaca rolul cel
mai
important
in
determinarea
duratei
ciclului
menstrual.Totodata, in timpul acestei faze incepe sa se dezvolte
un nou endometru, cu scopul de a pregati uterul pentru o
eventuala
sarcina.
Ultimele zile ale fazei foliculare impreuna cu ziua ovulatiei
reprezinta fereastra fertila. In aceasta perioada exista
probabilitatea cea mai mare ca o femeie sa ramana insarcinata
daca intretine raporturi sexuale fara a utiliza mijloace de
contraceptie.
Faza luteala (premenstruala)
Aceasta faza debuteaza cu ziua ovulatiei, in care ovulul este
eliberat de la nivelul folicului ovarian. Acest fenomen poate
avea loc in orice moment incepand cu ziua a 7-a si pana in ziua
a 22-a a ciclului menstrual normal. In timpul ovulatiei femeile
pot prezenta pentru o perioada de timp mai mica de 24 de ore
macule (pete) rosii pe piele si pot avea dureri sau o senzatie de
disconfort la nivel pelvin. Aceste semne ale ovulatiei sunt
normale.
Sarcina incepe daca ovulul este fecundat de catre
un spermatozoid si se implanteaza (nideaza) la nivelul
endometrului. Astfel, sarcina dateaza din ziua 1 a acestui ciclu.

Pe de alta parte, daca ovulul nu este fecundat sau nu se


implanteaza, endometrul incepe sa se deterioreze. Dupa anii
adolescentei si inainte de atingerea varstei din preajma
menopauzei, cam pe la 40 de ani, faza luteala este foarte
predictibila. In mod normal durata acestei faze este intre 13 si
15 zile, din ziua ovulatiei si pana in prima zi a sangerarilor
menstruale,
cand
ciclulestereluat.
Aceasta perioada de 2 saptamani se mai numeste si
perioada premenstruala. Majoritatea femeilor au simptome
premenstruale pe parcursul intregii faze luteale sau pe perioade
de timp mai scurte. Astfel, femeile se pot simti tensionate,
nervoase sau emotive, de asemenea, pot creste in greutate
datorita retinerilor de apa si se pot simti balonate sau pot avea
dureri la nivelul sanilor sau acnee. Cu o zi sau mai multe inainte
de menstruatie, femeile pot incepe sa aiba dureri (crampe) la
nivelul abdomenului, spatelui sau picioarelor.

Masculin
(1) Duct deferent: Cale pentru transportul spermatozoizilor,
care se ntinde de la testicule i se unete cu uretra.
(8) Veziculele seminale: Structuri sub form de sac, aflate
napoia vezicii urinare; secret un lichid gros care este parte a
lichidului seminal.
(10) Glandele lui Cowper: Dou glande mici care secret un
lichid ce se elimin din penis imediat dup erecie; poate
conine spermatozoizi; neutralizeaz mediul acid din uretr.

(4) Uretra: Tub prin care se elimin urina, ntre vezica urinar
i exteriorul corpului; de asemenea, prin acest tub se elimin
lichidul seminal n timpul ejaculrii, cnd nu permite trecerea
urinei.
(3) Prostata: Organ situat sub vezica urinar i anterior pe
rect.
Spermatozoizi: Celule sexuale masculine, foarte mici, care nu
se vd dect la microscop, n form de mormoloc, care se pot
deplasa datorit micrilor de rsucire a cozilor lor; producerea
lor ncepe, de obicei, la vrsta de 12 14 ani; numrul total
eliminat la o ejaculare este cuprins ntre 200 i 500 de milioane;
pot supravieui n tubele uterine pn la 7 zile.
Lichid seminal: Lichidul care conine spermatozoizi i care se
elimin din penis n momentul ejaculrii; este produs i
depozitat n veziculele seminale i prostat; este transparent la
brbaii tineri datorit cantitii sczute de spermatozoizi;
devine din ce n ce mai albicios pe msur ce crete numrul de
spermatozoizi. Indiferent de culoarea lichidului spermatic,
bieii sunt capabili s lase o fat gravid.
Ejacularea: Eliminarea lichidului seminal din penis.
(2) Vezica urinar: O structur n form de sac n care se
adun urina (nu este parte direct a sistemului de reproducere).
Poluie nocturn (vise umede): Erecia penisului, urmat de
ejaculare n timpul somnului, de obicei produs de vise sexuale
i fantezii. Apare mai frecvent la brbaii la pubertate.