VIS DE CELU

Un celu cu ochi verzui,

de nicieri i-al nimnui,
plouat, flmnd i obosit,
din ntmplare-a nimerit
lng un gard proaspt vopsit.
S-a aezat s se-odihneasc
i-a nceput s-i aminteasc
de toate zilele n care
a rtcit fr-ncetare
i a sperat c-o s gseasc
un om milos care s-l creasc.
E mititel i nu-i frumos,
dar are-un suflet drgstos
n care poate s ncap
iubire ct pmnt i ap.
Plngnd, alunec n vis...

Ia uite, poarta s-a deschis;

un om se-apleac i ridic
fptura moale, mititic
i-o duce-ncetior n cas.
Aaa, ce odaie clduroas
i, lng foc - un bieel.
-Vai, tat, ce frumos cel!
tii ct de mult mi-am mai dorit
un celu. Sunt fericit!
l ia n brae,-l nclzete,
l mngie i l hrnete,
l scoate-afar s se joace.

-O, Doamne, ct de mult mi place

s m iubeasc cineva
i ce frumoas-i viaa mea! gndete celuu-acum,
uitnd c-a rtcit pe drum.

Dup o zi aa frumoas,
se las seara, iar n cas
copilul face un ptu,
n care-l culc pe micu,
l nvelete i-i ureaz:
-Cel, dormi bine i viseaz!
Ct e de cald i tare-i bine
s-i pese cuiva de tine...

E noapte. i ce frig se las

peste odaie, peste cas.
-De ce-o fi chiar att de frig?
Mai bine m trezesc i strig,
c poate vine bieelul;
doar n-o s-i lase el celul
s stea aa - se-mbolnvete.

i celuul se trezete
sub o rafal rea de ploaie.
Dar unde-i focul din odaie?
Unde-s ptuul linitit
i bieelul fericit?

n locul lor, a rsrit

un gard de lemn, proaspt vopsit...