Gastro Curs 4

GASTRITELE
Termenul de gastrita implica prezenta unei inflamatii acute sau cronice a mucoasei gastrice.
Din punct de vedere evolutiv gastritele pot fi grupate in acute si cronice.
GASTRITA ACUTA
Inflamatia acuta a mucoasei gastrice poate fi determinata de numerosi factori exogeni: alcool, aspirina, cortizon, AINS, acizi si baze, agenti microbieni , termici si mecanici
si endogeni: -stari infectioase, toxice, alergice, stresul datorat unor afectiuni medicale sau
chirurgicale severe (gastrita de stres) si hipertensiunea portala (gastropatia portala).
Simptomul dominant este durerea epigastrica, continua si exacerbata de alimente, la care se
asociaza: greturi, varsaturi alimentare, anorexie, constipatie, ameteli, cefalee, uneori febra.
Examenul obiectiv este negativ in formele usoare de gastrita acuta, spre deosebire de formele
grave cand starea generala este alterata, iar palparea regiunii epigastrice este foarte dureroasa.
GASTRITA CRONICA
Sub denumirea de gastrita cronica se incadreaza afectiunea care cuprinde :
clinic un sindrom de dispepsie gastrica
morfologic un proces inflamator cronic gastritic
functional modificari secretorii si motorii gastrice.
Etiologia gastritei cronice este plurifactoriala si complexa, in producerea ei fiind incriminati:
- factori traumatizanti ai mucoasei gastrice alimente prea reci sau prea fierbinti, exces de
condimente, alcool, fumat, unele medicamente ca aspirina, salicilatii, etc.
- factori alergici si imunologici 80% dintre bolnavii cu atrofia mucoasei gastrice prezinta
anticorpi circulanti anti-celule parietale
- refluxul continutului duodenal in stomac
- staza gastrica
- eliminarea prin mucoasa gastrica a unor substante toxice (uree)
Simptomatologie
Clinic, simptomul dominant este durerea epigastrica continua, cu faze de accentuare si
ameliorare, insa fara a se ajunge la o remisiune completa si fara periodicitate (asa cum se intampla in
ulcer). Durerea este insotita de alte simptome : - greturi, -eructatii; -regurgitatii; -pirozis;
varsaturi alimentare; -scaderea poftei de mancare.
Examenul obiectiv este de cele mai multe ori negativ sau releva doar o usoara sensibilitate la
palparea regiunii epigastrice.
1

Investigatii paraclinice
Gastroscopia si biopsia gastrica aduc cele mai importante date pentru diagnostic
Examenul radiologic, care inca mai abuzeaza de diagnosticul de gastrita, are o valoare redusa
in stabilirea acestuia. Interpretarea semnelor radiologice in sensul modificarilor morfologice
(hipertrofie, atrofie) nu corespunde de obicei realitatii, fiind obisnuit modificari pur functionale.
Studiul secretiei gastrice poate arata o aciditate normala, hipo- sau anaciditate si mai rar
hiperaciditate.
Diagnostic diferential
Durerea epigastrica poate fi datorata ulcerului, refluxului gastroesofagian, cancerului gastric,
unor afectiuni ale tractului biliar, toxiinfectiilor alimentare.
ULCERUL GASTRIC SI ULCERUL DUODENAL
Ulcerul gastric sau duodenal (U.G., U.D.) defineste o pierdere de substanta localizata la
nivelul peretelui gastric sau duodenal, care intereseaza mucoasa si depaseste musculara mucoasei,
putand uneori cuprinde toata grosimea peretelui.
Ulcerul gastric este o boala frecventa, afectand impreuna cu localizarea duodenala (mai
frecventa de trei ori) 1,6% din populatie la un moment dat si aproximativ o persoana adulta din 10
are sau va avea candva in viata un ulcer. Ulcerul gastric este mai frecvent dupa varsta de 50 ani,
avand o predominanta la femei, iar U.D intre 20-45 ani si este mai frecvent la barbati.
Etiopatogeneza
Nici pana astazi problema etiopatogenezei ulcerului nu e pe deplin cunoscuta. Odata cu
descrierea Helicobacter pylori, bacteria secolului XX, s-a crezut pentru o perioada scurta de timp ca
toate necunoscutele au fost aflate. Pe masura ce prevalenta bacteriei a scazut si a fost tot mai
frecvent descris ulcerul non-H.pylori, s-a recurs din nou la teoria multifactoriala, considerandu-se ca
nu poate fi data o explicatie unitara.
Explicatia patogeniei ulcerului are drept schelet dezechilibrul dintre factorii de agresiune si cei
de aparare ai mucoasei. Din factorii de aparare fac parte: mucusul, regenerarea epiteliala si
vascularizatia.
Factorii de agresiune ar fi:
a) endogeni: acidul si pepsina (unde nu-i acid nu-i ulcer)
b) exogeni: infectia cu Helicobacter pylori
- fumatul
- stresul fizic si psihic
- medicamentele AINS, corticosteroizii
- alimentatia
2

Deasemeni, mai sunt incriminati factori genetici, grupa sanguina OI fiind mai predispusa
pentru ulcer duodenal.
Simptomatologia
Simptomatologia variaza de la forme asimptomatice (descoperite intamplator la o EDS
efectuata pentru o alta indicatie), pana la formele clasice, cu durere caracteristica.
Durerea este simptomul cardinal, fiind prezenta aproape in toate cazurile.
Localiarea durerii este de obicei epigastrica, cu iradiere in spate.
Intensitatea durerii este variabila: unii o prezinta sub forma de arsura, crampa sau distensie
dureroasa epigastrica; la alti bolnavi insa durerea este destul de intensa. Este important de semnalat
faptul ca durerea ulceroasa dispare de obicei dupa instalarea unei hemoragii digestive.
Ritmicitatea este o caracteristica importanta a durerii ulceroase. Orarul durerii poate da unele
indicatii asupra lolcalizarii ulcerului. Astfel, durerea este precoce (la 10-30 minute dupa masa) in
ulcerul cardiei, semitardiva (la 1-2 ore) in ulcerul micii curburi, tardiva (la 3-4 ore) in ulcerul
antro-piloric si hipertardiva (la 5-6 ore) in U.D.; aceasta din urma aparand pe stomacul gol,
inaintea mesei urmatoare, a mai fost descrisa sub denumirea de foame dureroasa (care se calmeaza
dupa ingestia de alimente). Ritmicitatea alimentara a durerii ulceroase se desfasoara in urmatoarea
succesiune: mancare durere- calmare in U.G. si durere- mancare- calmare in U.D.
Periodicitatea - perioade dureroase (2-4 saptamani) alternand cu perioade de acalmie (cateva
luni). La unii bolnavi imbraca un caracter sezonier (primavara si toamna) (marea periodicitate)
Un alt aspect important al durerii ulceroase este calmarea acesteia dupa administrarea de
alcaline sau antisecretorii gastrice.
Varsaturile survin de obicei postprandial, sunt abundente si contin alimente semidigerate. In
mod obisnuit varsaturile sunt rare in ulcerul necomplicat, dar devin frecvente in cel complicat cu
stenoza. Dupa varsatura durerile se calmeaza, de aceea unii bolnavi si le provoaca singuri.
Alte simptome prezente in mod variabil sunt: pirozisul, greturile, eructatiile. Pofta de mancare
este in general pastrata si nu sunt rare cazurile cand in U.D. este chiar crescuta. Constipatia se
intalneste in majoritatea cazurilor de ulcer duodenal.
Investigatii paraclinice
Endoscopia este examenul de electie pentru diagnosticul ulcerelor gastrice si duodenale.
Asigura o mai mare acuratete a diagnosticului decat radiografia baritata si posibilitatea de preleva
biopsie .
Tranzitul baritat superior este o alternativaacceptabila pentru investigarea pacientilor. Acesta
insa nu diferentiaza bine ulcerele benigne de cele maligne.
Teste pentru H.pylori la endoscopie, test respirator (al ureazei) si test serologic.
3

Complicatii
In cursul evolutiei ulcerului pot apare urmatoarele complicatii:hemoragia, perforatia, stenoza,
malignizarea, periviscerita.
1. Hemoragia digestiva superioara (HDS) reprezinta complicatia cea mai frecventa a ulcerului si
se manifesta sub forma de hematemeza si melena sau de hemoragii oculte, cu anemie feripriva
secundara.
2. Perforatia ulcerului este o complicatie grava, urmata de peritonita acuta generalizata care
realizeaza tabloul clinic de abdomen acut. In unele cazuri se produce o penetrare a ulcerului in
pancreas, ficat sau colon,cand durerea devine continua, iradiere atipica, fara ritmicitate si rezistenta
la tratament.
3. Stenoza, localizata obisnuit la nivelul pilorului, determina fenomene clinice legate de
insuficienta evacuatorie gastrica.
4. Degenerarea maligna a ulcerului gastric este discutabila.
5. Periviscerita formarea de aderente care fixeaza stomacul sau duodenul de organele din jur
(pancreas, colecist, colon).

Tratamentul
A) Tratamentul igieno-dietetic
- repausul la pat
- psihoterapia
- medicatia sedativa asociata
- evitarea starilor conflictuale
- suprimarea fumatului
- interzicerea utilizarii AINS
- dieta se exclud alimentele iritante: ardei iute, piper, mustar, muraturi, ciorbe acre
- se evita consumul de bauturi alcoolice
- se vor respecta intolerantele individuale
- administrarea alimentelor la ore fixe, in pranzuri mici si repetate
- bananele au un rol benefic particular, intarind protectia mucoasei gastrice

B) Tratamentul medicamentos
- medicamente care reduc aciditatea
-alcaline bicarbonat de sodiu
- anti-H2 ranitidina, famotidina, cimetidina
-inhibitori ai pompei de protoni omeprazol, pantoprazol, lansoprazol.
- medicamente care cresc rezistenta mucoasei
- citoprotectori sucralfat
- prostaglandine misoprostol
- medicamente antiinfectioase amoxicilina, claritromicina, metronidazol