pentru gabi pomi care zici tu ca ii ai de la tara nu sunt altoiti ca iti facea prune de nu aveai ce sa faci cu

ele .scoatei si dute la baneasa si ia pruni altoiti si dupa doi trei ani fac prune ,hai sati spun cu ce sa
stropesti pomi
10-15 aprilie -captadin + decis = toate specile
25-30 aprilie -dithane + sinoratox = toate specile
10-15 mai - topsin + mospilin = toate specile
25-30 iunie -sistane + sinoratox = mar
-dithane + decis = par, cais ,nectarin,prun,piers
5-10 iunie topsin + nissorum = mar ,par ,prun
toate substantele sunt la plicuri care se pun amandoua la 10 litri de apa si se stropeste ok . sunt pana in 5
lei plicu spor la treaba sa auzim de bine

ndrazniti, caci nu gresiti taiati,de unde veti taia vor lastarii.Pomii va arata ce trebuie sa faceti,Stabiliti tipul
de coroana:vas,piramida,combinata: urmaritii in timpul primaverii-verii sii veti intelege.La
semintoase(mar,par,gutui)mugurii ascutiti sunt viitori lastari,iar cei mai rotunzi sunt de rod,de obicei
rodesc mai mult pe varvuri.Se lasa 3-5 ramuri principale care pleaca din tulpina,distanta intre ramurile
secundare respectiv lastarii de rod este de 15-25cm.Nu lasati incarcatura mare pe varfuri(maxim
2ramuri ).Observati ca de unde ati taiat varful in anul trecut sau anteriori veti gasii ramificatie de 3-4
ramurele,rariti-le,lasati max.2.De asemenea scurtati cu 1/3 din lungime ramurile si lastarii prea lungi,in
functie de vigoarea pomului,aerisiti pomul,sa nu se atinga ramurelele intre ele,ba mai mult lasati-le
rezerva atunci cand se vor torsiona sub incarcatura fructelor.Nu curatati lastarii de rod linga trunchi aflati
pe cele 3-5 ramuri principale cum obisnuiesc unii golind pomul unde are putere si lasa varfurile
supraancarcate,ramificate excesiv-gresit. Daca vi se pare incarcatura prea mare puteti taia si in timpul
vegetatiei ulie-august.Daca doriti fructe de calitate,procedati la rarirea fructelor.Aplicati stropiri repetate cu
solutii combinate insecticid+fungicid. VA UREZ SUCCESE TUTUROR ! SA AUZIM DE BINE !

Dupa ce am cumparat pomul fructifer si dupa ce l-am plantat vom efectua taieri pentru
formarea si dezvoltarea coroanei.
Un pom fructifer care nu este taiat(tuns), poate sa dea deja rod din anul urmator plantarii.
Ramurile se incovoaie si nu mai cresc sub povara fructelor. Pe masura ce pomul inainteaza
in varsta, recolta este din ce in ce mai slaba. Cu cat atarna mai multe fructe de o ramura,
acestea raman mici si de calitate slaba.
Formarea unei coroane se obtine in 4-5 ani de la plantarea pomului, prin taieri propriu-zise,
prin scurtari sau suprimari de ramuri sau prin diverse operatii de modificare a pozitiei de
crestere a ramurilor si lastarilor.
Cu ajutorul foarfecelui, prin taieri vom dirija energia pomului spre ramurile tinere, astfel incat
ajutam pomul sa isi dezvolte ramificatii puternice si sa isi pastreaza capacitatea vegetativa.
Dupa formarea coroanei, pomul trebuie ajutat in anii ce urmeaza prin taieri de intretinere si
taieri de fructificare.
Taierea pomilor fructiferi trebuie sa inceapa abia dupa terminarea gerurilor. In principiu,
inceputul lunii martie este favorabil inceperii lucrarilor de taiere a pomilor. Taierile executate
mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Pomii care nu au fost
supusi taierilor au rezistat mai usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere
inaintea aparitiei acestor geruri.

Taierile de vara
Pentru pomii fructiferi, pot fi aplicate si taierile de vara ce incep prin ruperea lastarilor cu
crestere incomoda(mai-iunie), crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot
deranja ramificatiile normale ale pomului. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face
inainte ca acestia sa depaseasca 15-20 cm. La sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, se
va continua taierea de curatare pentru eliminarea ramificatiilor scurte care au format muguri
terminali.
In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic, dar au o productie redusa, se va efectua o
taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august. Aceasta taiere poate determina o
linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei pomului. Prin aceste taieri se inlatura
parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Aceasta "taiere de august" se
aplica cu succes cu conditia sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin
un an si jumatate.

Taierile anuale
Prin aceste taieri si urmareste reducerea incarcaturii excesivae cu muguri a pomilor
fructiferi si pentru a se stabili marimea ramurilor si intrepatrunderea lor.
Taierile de intretinere
Prin aceste taieri se urmareste echilibrarea vegetatiei intre baza si varf si pentru a lasa
lumina sa patrunda in adancimea coroanei. Stropirile se fac mult mai greu la pomii fructiferi
care au coroana deasa, existand si riscul ca solutia cu care se stropeste sa nu poata fi
aplicata pe toate ramurile.
Taierile de fructificare
Sunt necesare pentru a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic timp mai indelungat. La
pomii fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu muguri floriferi in
raport cu potentialul acestor pomi.
Taierile de intinerire
Sunt recomandate atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se
intinereste in majoritate. Taierea pomilor fructiferi trebuie facuta in perioada de repaus,
eventual primavara tarziu dar numai in cazul in care pomii au suferit de ger, pentru a putea
deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger.
Taierile in verde
Se executa la unii pomi fructiferi : cires, piersic (timpuriu), dupa culesul fructelor. Aceste
taieri vin in completarea unui ansamblu de lucrari fundamentale pentru pomii fructiveri , de
care vor depinde recoltele viitoare (sapatul in jurul pomilor, varuitul,stropiri).

Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si profilactice a

fructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor si valorilor
economice mari.
Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia moderna a omului. Ele reprezinta
aproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie in
stare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru, marmelada etc. Datorita
insusirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare in industria alimentara
(A.Gherghi).
Astfel, din punct de vedere chimic, merele contin in medie: 84,5% apa, 14,1% zaharuri, 0,2%
substante pectice, 0,6% substante grase, 90 UI vitamina A, 0,02 mg% vitamina B2, 0,1mg%
vitamina B1, 7mg% vitamina C, 7 mg% calciu, 10 mg% potasiu cat si cantitati reduse de aluminiu,
mangan, sulf, cobalt si altele.
Valoarea terapeutica a merelor consta in actiunea lor asupra aparatului digestiv, absorbante ale
toxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in afectiunile renale, diataze urice,
artritism, reumatism, etc.
Merele influenteaza pozitiv in hipertensiunea arteriala si reduc nivelul colesterolului, au efect
benefic in prevenirea bolilor cardiovasculare, afectiunile respiratorii, combaterea obezitatii si au
actiune anticancerigena (A. Gherghi).
Importanta marului rezida in particularitatile lui biologice. Existenta unui numar mare de soiuri, cu
coacere esalonata in diverse epoci si capacitatea de pastrare in stare proaspata timp indelungat a
soiurilor de iarna, asigura consumul de fructe proaspete aproape in tot cursul anului, circa 10 luni
din 12 ale unui an. Avand o mare capacitate de pastrare si o buna rezistenta la manipulare, fructele

pot fi transportate cu usurinta la distante mari.

2.1. Consideratii generale
Marul este specia cu posibilitati mari de aclimatizare la conditiile de mediu diferite si se cultiva pe
toate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci. Limita nordica a arealului de
raspandire a speciei in Europa este Norvegia, iar in America de Nord - Canada. Limita sudica a
arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania
prin Australia, Noua Zeelanda si se extinde aproximativ pana la paralela 40. Ca altitudine, marul se
poate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona tropicala
cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.
2.1.1. Cultura marului in lume
Tarile cele mai mari producatoare de mere din lume sunt:
Asia (29 milioane tone), Europa (17 miloane tone), America de Nord (5 milioane tone), America de
Sud (3 milioane tone), Africa (2 milioane tone), Oceania (1 milion tone) vezi tabelul 2.1.

Cele mai mari tari, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu 4,7
milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone si Turcia cu 2 milioane tone.
In lume, Romania ocupa locul 13-14 cu 0,4 milioane tone, iar in Europa, tara noastra ocupa locul al
VI-lea.

Conform datelor F.A.O. marul se cultiva in 84 de tari pe o suprafata de peste 4.500.000 ha.
Productia mondiala de mere a fost in ultimele doua decenii aproximativ 55.095.000 tone, ceea ce
reprezinta circa 13,2% din totalul fructelor, marul ocupand locul III in lume dupa portocale si
banane, impreuna cu acestea, asigurand 41,2% din productia mondiala de fructe.
Desi in ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la productia de mere, locul I fiind ocupat de Asia, totusi
ii revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1% din recolta mondiala. Spre
deosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese mari in ceea ce priveste productia de
mere, Europa a ramas la nivelul anilor 1976 - 1977.
Un prim grup de tari si anume: Italia, Austria, Cehia, Slovacia si Suedia se incadreaza in tendinta
generala de mentinere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii.
Un al doilea grup de tari europene il formeaza acelea in care productia de mere inregistreaza
tendinta limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte majoritatea tarilor membre ale

Comunitatii Economice Europene, printre care si primele mari producatoare ale acestei specii:
Germania, Franta, Olanda, Danemarca si Finlanda. In aceste tari, intrucat productia a depasit
cererea, au fost luate masuri de subventionare a cultivatorilor, care au acceptat sa defriseze o parte
din livezi. Subventiile au fost acordate de organizatiile profesionale si uneori chiar de stat. Motivele
sunt:
- mentinerea preturilor la acelasi nivel;
- imbunatatirea calitatii fructelor.
Actiunile de reducere a suprafetelor au fost orientate spre defrisarea plantatiior de pomi cu trunchi
inalt si cu soiuri traditionale care aduc pe piata fructe de calitate scazuta, destinate industriei
alimentare precum si spre livezile intensive imbatranite, care nu mai asigura fructe de calitate
superioara, chiar daca soiurile provin din sortimentul modern.
Desi in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de mar (majoritatea pastrate in
colectii pomologice), numai cateva sunt cultivate in tarile mari producatoare si fac obiectul
comertului international cu mere.
In tarile Comunitatii Economice Europene, principalele soiuri ce se cultiva sunt: soiul Golden ce
detine peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul soi Cox's Orange Pepping
60%. Pe langa aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala,
Granny Smith, Florina etc.
In Japonia 38% din productia de mere este data de soiul Fuji si 27% de soiul Starking delicious.
In Rusia se cultiva soiurile: Antonova, Anis, Papirovka, Coricinoc Polosatoe si Osenoe Polosatoe.
Exportul de mere proaspete nu este semnificativ.
Dintre continente, Europa exporta cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud (circa 0,5
milioane tone).
Tari mari exportatoare de mere sunt: Franta (cu 0,6 milioane tone), Chile (0,4 milioane tone),
Olanda (0,3 milioane tone) si Ungaria (0,3 milioane tone).
Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5 milioane tone mere
anual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu 0,3 milioane tone.
Tari mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50 milioane tone) si
Olanda.
In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferentele sunt foarte mari, ceea ce ne
arata unul dintre indicatorii nivelului de trai.

2.1.2. Cultura marului in Romania

In Romania marul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obtine o productie de circa
600 tone. Principalele judete sunt: Arges, Suceava, Mures, Maramures, Dambovita, Iasi, Cluj,
Bihor, Bistrita, Nasaud, Bacau, Salaj, Valcea.

In tara noastra, marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana la zonele premontane. Cultura
marului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar pasionati pomicultori anonimi au contribuit
la crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, ca
de exemplu: Cretesti, Domnesti, Patul etc.
In epoca moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si raspandit
dupa bunul plac al pepinieristilor si amatorilor. Netinandu-se seama de originea lor si de conditiile
de clima si sol, in care se raspandeau, multe din aceste soiuri au disparut.
Pana in anul 1975 au fost introduse in cultura un numar mare de soiuri romanesti si straine. Astfel,
studiile efectuate in cadrul I.C.A.R. Bucuresti recomandau la acea data 35 de soiuri de mar, din
care circa 20 de soiuri erau noi pentru timpul respectiv.
Studiile efectuate in cadrul Institutului de Cercetare pentru Pomicultura Maracineni prin intreaga sa
retea de statiuni a dus la reducerea numarului de soiuri recomandate cultivatorilor si o mai buna
amplasare a lor, in functie de capacitatea de adaptare la zonele respective.
Studiind tendintele remarcate pe plan mondial, privind diversificarea sortimentului si adaptarea la
cerintele social-economice, cercetarea si-a intensificat activitatea de perfectionare a sortimentelor
folosind urmatoarele cai:
- introducerea celor mai bune soiuri din sortimentul mondial, verificarea capacitatii lor de adaptare
in diferite zone pomicole si extinderea in cultura a celor corespunzatoare;
- crearea de noi soiuri autohtone competitive calitativ, cu cele mai bune soiuri din sortimentul
mondial, dar mai bine adaptate conditiilor de sol si clima din zonele pomicole romanesti;
- alegerea permanenta a celor mai bune exemplare dintre pomii soiurilor valoroase din cultura si
inmultirea lor;
- introducerea in cultura a unor soiuri cu rezistenta genetica la boli scutind pomicultorii de mari
eforturi si cheltuieli, prin reducerea tratamentelor fitosanitare.
De-a lungul anilor atat suprafata cat si structura soiurilor s-au schimbat, existand mai multe etape
distincte, unele de crestere altele de descrestere.
Astfel, in perioada 1960-1980 cultura marului a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa. A
urmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar reusindu-se cu greu mentinerea
productiei in special cantitativ la un nivel superior.
Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate si a patrimoniului dupa 1990, productia de mere si
suprafetele cultivate cu mar in Romania au scazut foarte mult. Conform datelor F.A.O., Romania
avea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu mar ajungand in 2001 la o suprafata de circa 75 mii ha,
care va scadea in continuare, avand in vedere si imbatranirea livezilor cat si nepriceperea noilor
proprietari si lipsa fondurilor banesti.
Productia de mere din tara noastra a avut mari fluctuatii in decursul anilor, evolutia acesteia fiind
influentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici.
Daca la sfarsitul anului 1989 productia de mere era de 718900 tone, la sfarsitul anului 1999
productia de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare productie de mere din ultimii 50 de ani
s-a inregistrat in Romania in anul 1993 si anume de 1097200 tone. Scaderea productiei de mere se
datoreaza atat defrisarii necontrolate si haotice cat si neglijarea efectuarii lucrarilor de ingrijire.
In Romania marul ocupa locul II, urmand dupa specia prun si reprezinta circa 30% din totalul
suprafetelor cu livezi. In prezent, sortimentul de mar din tara noastra avizat pentru inmultire si
legiferat prin lista oficiala de soiuri, cuprinde un numar de 42 soiuri, impartite in trei grupe si anume:

soiuri de vara, soiuri de toamna si soiuri de iarna.

Pepiniera Sarca are o vechime de peste patru decenii si a inmultit peste 20 milioane pomi fructiferi
din toate speciile pomicole, asta insemnand cel putin un pom pentru fiecare locuitor al Romaniei. In
prezent, pepiniera Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, inca

mai dispune de un personal de cercetare si productie bine format, poseda plantatii mama
specializate producatoare de ramuri altoi, plantatii de seminceri, marcotiere si o baza tehnicomateriala buna si se putea onora in viitor necesarul de pomi altoiti, atat pentru Romania cat si
disponibilitati pentru export.
Dupa 1989 facand media pe 10 ani, pepiniera Sarca a produs circa 15-20% din totalul de pomi
produsi in Romania, material certificat de inalta valoare biologica.

Idared
- Soi originar din S.U.A.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, foarte
productiv si precoce, rezistent la ger si seceta,
sensibil la fainare.
- Fructele sunt mari (180-220g), sferic turtite, cu
cinci coaste largi. Epiderma este subtire, culoarea
de fond galben-verzui iar cea de acoperire rosu pe
cca. 90%. Pulpa este alba, placut aromata. Se
pastreaza bine in depozit.
- Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.

Cardinal
- Soi originar din Australia.
- Pomul este foarte viguros, cu coroana rasfirata,
larga, fructifica pe ramuri scurte.
- Fructul este mare (110-240 g), sferic-turtit,
culoarea de fond alb-galbuie, acoperita cu o
rumeneala vie pe toata suprafata, dar mai ales, pe
partea inferioara. Pe partea insorita se observa
dungi de culoare rosie-corai.
- Soi de vara: Se recolteaza in decada a doua a lunii
august.

Florina

Gold Spur

- Soi originar din Franta.

- Soi imun la rapan, tolerant la fainare, precoce,
foarte productiv.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, fructifica in
special pe ramuri lungi.
- Fructele sunt mari (150-180g), tronconice,
crestate, rosii-visinii, cu puncte subcutanate.
Epiderma groasa si aciditatea scazuta le
diminueaza din calitati, de altfel certe datorate
fermitatii, parfumului si in general gustului placut.
- Soi de toamna-iarna: Se recolteaza in octombrie.

- Soi originar din S.U.A.

- Pomul are vigoare mica, fructifica pe ramuri de rod
scurte, destinat plantatiilor superintensive. Precoce,
productiv, are tendinta de supraincarcare cu fructe.
Prefera zonele cu umiditate relativa mai scazuta.
- Fructele sunt mijlocii spre mari ovosferice, cu cinci
coaste largi, putin proeminente, de culoare galbenaurie cu puncte de rugina mari, rare. Este sensibil la
rapan si se deshidrateaza usor in spatii de pastrare
improvizate. Pulpa este galbena, crocanta, dulce,
slab acidulata, cu aroma specifica.
- Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie

Jonathan

- Soi originar din S.U.A.

- Pomul de vigoare mijlocie, fructifica in primul rand
pe ramuri de rod lungi dar si pe tepuse, foarte
sensibil la fainare, este precoce si productiv. Este
autofertil si bun polenizator.
- Fructele sunt foarte apreciate, mijlo-cii ca marime,
tronconice, cu suprafata neteda, intens colorate in
rosu pe partea insorita. Pulpa, alb-galbuie, este
ferma, foarte suculenta, dulce, armonios acidulata,
fin aromata, de calitate foarte buna.
- Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.

Starkrimson

- Soi originar din S.U.A.

- Pomul de vigoare mica (tip spur), recomandat
pentru plantatii super-intensive, precoce, foarte
productiv, mediu rezistent la ger si fainare, slab
rezistent la rapan, pretentios la sol si caldura mai
ales in timpul infloritului si a maturarii fructelor.
- Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu
cinci coaste proeminente, de culoare rosu-intens, cu
puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-galbuie,
dulce, cu aciditate redusa. La aparitia soiului a fost o
realizare deosebita.
- Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.

Generos

- Soi originar din Romania.

- Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare.
- Pomul de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rara,
aerisita, este precoce si productiv, fructifica in
principal pe ramuri scurte.
- Fructele sunt mari (160-200g), culoarea de fond
galben-verzuie iar cea de acoperire rosie-rubinie,
2/3 din suprafata, cu multa ceara. Pulpa ferma,
potrivit de suculenta, aromata, cu gust placut.
- Soi de iarna: Se recolteaza in septembrie.

Romus 2

- Soi originar din Romania.

- Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare.
- Pomul de vigoare submijlocie, rodeste pe ramuri
scurte si mai putin pe ramuri lungi, este precoce si
productiv.
- Fructele sunt de marime mijlocie (100-130 g), sunt
sferice, usor crestate spre caliciu, mai intens
colorate decat Romus 1, asemanatoare cu soiul
Jonathan.
- Soi de vara: Se recolteaza in decada a II-a a lunii
iulie.

Delia

- Soi originar din Romania.

- Pomul de vigoare mica, tip spur, precoce,
productiv, rezistent la ger si seceta.
- Fructele sunt mijlocii ca marime (130-150g), sfericturtite, usor crestate, de culoare rosie-rubinie
aproape pe toata suprafata. Se recomanda pentru
zonele colinare.
- Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.

2.3. Tehnica formarii coroanelor

Pe langa ingrijirile date pamantului, trebuie sa avem o grija tot atat de mare de pomi in ceea ce
priveste formarea coroanei, dimensiunile scheletului si grabirea intrarii pe rod.

Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de a
imparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum si
asezarea lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezare
a ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucru
care are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze.
Totodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea sa
tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului.
Tot prin taieri, ajutam imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai mici si
asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de
schelet. Pe ramurile mijlocii si mici (de schelet) iau nastere ramurelele de rod care poarta flori si
apoi fructele. Cu cat ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si
fructe, iar pomul incepe sa rodeasca mai devreme.
Toate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarirea ramurilor tinand seama de forma de coroana
ce vrem sa o facem.
In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri de
coroana. Pentru livada de langa casa vom prezenta cele mai uzuale si usoare forme de coroana,
care nu necesita cheltuieli prea mari cum sunt: piramida etajata, piramida intrerupta (vasul) si
palmeta libera.
2.3.1. Taieri de formare a coroanei in forma de piramida etajata

In anul I dupa plantare, primavara, pomul sub forma de varga se va scurta la 80 cm de la punctul
de altoire. In timpul anului se vor elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime. Se vor lasa
sa creasca circa 3 (trei) lastari dispusi la un unghi de 120 si axul pomului sau varful de crestere.
In anul al doilea,: primavara cele trei ramuri se vor scurta la 30-40 cm lungime iar axul (ramura din
mijloc sau de prelungire a trunchiului) se va taia cu 20 cm mai lung decat ramurile laterale. Dupa o
astfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale cresc lastarii
puternici de prelungire. Din ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea lastari,dar mai slabi.
Cei mai importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care, daca e nevoie in cursul
verii, ii putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai jos.
In anul al treilea, primavara, inainte de a porni seva,ramura principala de schelet care este prinsa
cea mai jos pe tulpina se scurteaza la 60-70 cm (impreuna cu prelungirea ei), masurat de la punctul
de prindere (baza) pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale de schelet
impreuna cu prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. Axul sau ramura de
mijloc (prelungirea trunchiului) se taie cu 25 cm deasupra celor trei ramuri principale (cu o lungime
de foarfece). Celelalte ramuri (numite ramuri secundare de schelet) crescute pe ramurile principale
si pe ax se scurteaza la 3-4 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se inlatura.
Taierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o muchie de
briceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei, caci numai acesti muguri dau
prelungiri bune care cresc in afara si nu inauntru coroanei.
Dupa o astfel de taiere, spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful axului, cresc 3-4
lastari puternici.
Noi insa nu avem nevoie de toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intari
lastarii de trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de 20-25 cm, trebuie sa facem urmatoarea
lucrare:
La fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie in
dreapta, fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma prima
ramura secundara de schelet (ramificare).
Acesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari vigurosi de la varfuri se scurteaza la 5-6 frunze iar
daca unul dintre ei creste inauntrul coroanei, sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru a
ramurii principale se taie de la baza (la ras).

Lucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara de
schelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga.
Pe ax (ramura de prelungire a trunchiului) se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca trei
lastari, impartiti deopotriva in jurul pomului si distantati la 70-80 cm de primul etaj, care vor forma al
doilea rand de ramuri (sau al doilea etaj).
In al patrulea an, primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor principale de
schelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare, adica cam 50 cm
cel putin si 70 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet.
Ramura secundara se scurteaza si ea cu 15-20 cm mai jos fata de varful (taiat) prelungirii ramurii
principale.
In unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta pentru ingrosarea
lastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale (secundare). Daca
aceste ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a doua ramura
secundara de schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga un an in formarea
coroanei.
Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza cu 20 cm mai sus decat
varfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet din primul rand de ramuri (primul
etaj). Axul de prelungire al trunchiului se taie cu 25 cm mai sus de varful ramurilor din etajul al
doilea.
Toate celelalte ramuri se scurteaza mai mult sau mai putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, dar
cele puternice de la varfuri si mai ales cele crescute inauntrul coroanei se taie de la baza (la ras),
incat pomul sa primeasca lumina si aer suficient.
In urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramura secundara dupa
aceleasi reguli folosite in anul al patrulea.
Etajul al doilea se taie la fel ca etajul intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si prima
ramura secundara.

Fig. 2.1. Formarea piramidei etajate. Aspectul pomilor dupa; taiere in anul I (a), al doilea (b), al
treilea (c), al patrulea (d) dupa; plantare
Dupa acesti 4-5 ani de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fi
socotit terminat. Dupa acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierile
puternice (asa cum s-au facut pentru formarea coroanei) ar dauna pomilor si in primul rand ar
intarzia rodirea.

2.3.2.Taieri de formare a coroanei in forma de - Palmeta libera

Aceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie, altoite pe portaltoi
de vigoare mijlocie.
Taierea pomilor in anul intai dupa plantare este conditionata de cativa factori. Pomii plantati sub
forma de vergi se scurteaza la 75/80 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor doua
ramuri principale si a axului pomului. Odata cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zona
trunchiului pe o distata de 50 cm de la nivelul solului.
In luna mai, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm, se aleg doi pe directia randului, la un interval
de 8-12 cm unul de altul, pentru formarea etajului intai si unul pentru prelungirea axului. Ceilalti
lastari se suprima.
In anul al doilea – primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor (ramuri
principale) din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii mai
viguroase. Daca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de 60 cm, ele se
scurteaza la 45-50 cm de la baza.
In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 10-15 cm, se suprima concurentii
lastarilor de prelungire a axului si ai ramurilor de schelet. De asemenea, se plivesc lastarii verticali
de pe latura superioara a sarpantelor (ramurilor principale) si de la baza lor. Lastarul de prelungire
al axului nu se ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati. Dat fiind faptul ca lipseste spalierul,
reglarea unghiului de ramificare se face in fiecare an, prin transferul directiei de crestere a
sarpantei pe o ramura exterioara orientata de-a lungul randului.
In anul al treilea – inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteaza
axul la 50–70 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante (ramura principala)
a etajului intai.
In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie cuprins intre 5060. Daca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza la 50-55 cm. De
asemenea se scurteaza si ramurile ramase pe ax si la baza sarpantelor la o lungime de maxim 20
cm (o lungime de foarfeca). Ramurile concurente ale sarpantelor (ramurilor principale) si cele ce
cresc pe partea superioara (pe creasta) se elimina. Ramurile cu pozitie laterala fata de sarpanta se
scurteaza la circa 50 cm lungime.
Pe ax se lasa 2-3 ramuri de vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri,
care se scurteaza slab si in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. Daca ramurile lasate
sunt viguroase, atunci se scurteaza la 10-12 muguri, pentru ca in anul urmator sa se transfere
cresterea la o ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe ax se suprima.
In timpul vegetatiei cand lastarii au lungimea de 15-20 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelor
si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghi
larg de insertie (prindere) si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse.
In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie (prindere)
a sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura orientata de-a
lungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a ei la 55 cm sau
la nivelul celei mai putin viguroase.
Ramurile concurente, lacome, precum si cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei (pe
creasta) si la baza lor se suprima.
Ramurile 3 - 4, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 50
cm. Ramurile lasate pe ax intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramura
orientata spre orizontala. Axul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 50-60 cm de la
punctul de insertie a celei de-a patra sarpanta.

Fig 2.2. Formarea palmetei libere. Aspectul pomilor dupa taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea
(c), al patrulea (d) dupa plantare
Pe sarpante se aleg lastarii de prelungire, se suprima concurentii, cei lacomi si care cresc pe
partea superioara (pe creasta). Lastarii aparuti pe ax intre sarpante se ciupesc la 4-5 frunze, pentru
a-i obliga sa fructifice.
Dupa formarea coroanei, in anii urmatori prin taieri de productie se urmareste structurarea
sarpantelor, o garnisire corespunzatoare cu formatiuni de rod si atingerea parametrilor specifici
formei de coroana.
2.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia mar
Pomicultura se confrunta astazi cu o serie de mari neajunsuri. Lipsa fondurilor banesti, a masinilor
si a aparaturii de stropit si aplicarea tehnologiilor de azi pe maine au dus la declinul livezilor.
Daunatorii de temut in livezile de mar care pot distruge productia si livada sunt: paduchele lanos
(Eriosoma lanigerum), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), insectele minatoare
si defoliatoare, afidele si acarienii, gargarita florilor de mar (Antonomus pomorum) si viermele
merelor (Cydia pomonella). Toti acesti daunatori se pot distruge folosind produse insecticide si
acaricide.
Bolile cele mai raspandite care dijmuiesc sau distrug in totalitate recolta de mere sunt: rapanul
(Venturia inaequalis), fainarea (Phodosphaera leucotricha), focul bacterian (Erwinia amylovora),
moniliozele, bolile de scoarta, virusurile latente si proliferarea marului.
Tratarea marului se va face cu produse fungicide sistemice cat si fungicide de contact.
Daunatori pentru livezile de mar pot fi soarecii de camp si iepurii care pot provoaca mari pagube,
atunci cand solul nu este intretinut sau pomii protejati.
Nota.
In cazul soiurilor cu rezistenta genetica la boli, (Romus 1 si 3, Prima, Prima, Pionier, Voinea,
Ciprian, Florina, Aura, Romus 4 etc.), se efectueaza numai 6-8 tratamente cu insecticide,
eliminandu-se complet stropirile cu fungicide.
Atunci cand se cultiva soiuri cu rezistenta genetica la boli, cum ar fi: Generos, Auriu de Bistrita etc.,
in cadrul celor 6-8 tratamente cu insecticide, doar la 1-3 stropiri se introduc si fungicide pentru
combaterea fainari.

http://sfaturipomicole.tripod.com/index.html
Taierea e un exercitiu de imaginatie. Se da o nuia cu radacini, se cunoaste modul in
care creste, (mai repede, mai incet, cat de mult lastareste daca o tai, de unde va
da lastari, unde vor creste fructe pe ea, si multe alte informatii colaterale) apoi iti

imaginezi cum va arata dupa 4-5 ani. Sa luam un exemplu practic: ai un cais de 2
ani, cumparat de la pepiniera. E practic o nuia de 2 m cu radacini. Trebuie sa o vezi
ca un cais cu tulpina de vreo 80 cm (cam pana la talie, sa n-ai nevoie de scara sa-l
culegi), din care pleaca 3-4 ramuri groase, care se bifurca fiecare dupa 40-50 cm,
care se bifurca fiecare dupa 40-50 cm... De ce 40 -50 cm? daca e mai mult nu mai
au rezistenta si se incovoaie sub greutatea fructelor, ajungand sa taraie crengile de
pamant, si nu vrem asta... Ce stim despre el? Ca va da lastari din primii trei-4
muguri de sub taietura si ca mugurii sunt dispusi in elice, adica cele 3-4 ramuri vor
fi egal departate. Asa ca il taiem patru muguri mai sus de talie, ca sa dea lastari din
cei patru muguri si sa ramana o tulpina cat talia. Asta e taierea de formare anul 1.
Primavara urmatoare, taiem la 40 - 50 cm lungime cele 3-4 ramuri crescute in
urma lastaririi. Daca au crescut mai multi lastari, ii alegem pe cei 3-4 mai vigurosi
si mai bine pozitionati si pe restul ii taiem fara mila. Cum? stim ca fiecare va lastari
din mugurii imediat dupa taietura, primul si al doilea lastar fiind cei mai vigurosi,
asa ca alegem locul taierii de asa natura ca primul si al treilea mugure sa fie
indreptati lateral, catre directiile unde vrem sa creasca ramurile. In aceste conditii,
al doilea mugure va fi de obicei indreptat in sus, si va forma un lastar foarte
viguros, de care nu avem nevoie. Pe asta il starpim de mic, prin mai, cand e inca
ierbos. Asta e taierea de formare an 2. Am realizat trunchiul, sarpantele (crengile)
principale si primul etaj de subsarpanta. In anul urmator facem acelasi lucru cu toti
lastarii crescuti peste an pe care i-am imaginat cand am taiat, pe ceilalti aparuti ii
suprimam fara mila. In acest mod am format pomul cu 3-4 sarpante principale,
doua etaje de subsarpanta, care arata vazut de la distanta ca o cupa. De aici incolo,
taierile se fac pentru fructificare, adica: rarim coroana in fiecare an (taiem toti
lastarii care cresc nedoriti catre interiorul coroanei, scurtam lastarii mai lungi de 5060 cm, mai rarim din ei cand sunt prea desi, taindu-i pe cei debili si / sau care au
directii nedorite...
Ideea e ca inainte de a te apuca sa tai, iti creezi in minte imaginea pomului taiat si
imaginea cresterilor care vor urma, in urma taierii... Nu intotdeauna ceea ce ti-ai
imaginat se va intampla, dar in proportie de 80 - 90 % se intampla - mai apar si
accidente, muguri care mor, crengi care se rup accidental la cules, alte evenimente
neprevazute. La pomii batrani, taierea are ca scop inlocuirea coroanei imbatranite
cu una tanara prin obligarea pomului sa dea lastari noi, din care ii pastram pe cei
de care avem nevoie si suprimarea crengilor batrane si fara rod.
Asta e la cais, la alte specii taierea se face altfel, in functie de coroana pe care o
vrem si de specificul speciei si soiului respectiv - marul golden spur se taie altfel
decat jonathanul, de exemplu, pentru ca unul fructifica pe nuiele lungi, celalalt pe
ciotulete scurte numite spur, asa ca daca te apuci sa scurtezi la jonathan, l-ai lasat
chel, i-ai taiat fructele.
Mai mult de atat scrie prin carti, se capata odata cu experienta, urmarind fiecare
pom an de an cum creste...
De aceea, multi din cei ce stiu sa taie sunt specialisti intr-o specie, caracteristica
zonei in care lucreaza, pe care o cunosc direct, au taiat si urmarit cresterile speciei
ani de zile. De multe ori cunosc modul de taiere al altor specii doar din carti si au
tendinta sa aplice aceeasi forma de taiere tuturor pomilor pe care ii vad...
Am un vecin, taie super pomii in vas (caisi, pruni), dar m-am luptat asta primavara
cu el ca cu turcii sa-mi pastrez perii cu al doilea etaj de sarpante, ca voia sa le taie
axul, sa ramana cu o sarpanta, ca asa stia el... Pana la urma la unii din ei am cedat
eu, ca aveau axul prea viguros, s-ar fi dus prea mult si prea repede in sus si am
preferat sa-i fac hatarul sa il taie ca sa-l transfer pe alta creanga, mai putin
viguroasa. De piersici nu mai vorbim, plange cu vorbe pe langa mine cand ii tai, ca
le tai tot rodul, cand ei gem de crengi si muguri de rod, daca ar fi dupa el i-ar lasa
pletosi, sa faca piersici cat nuca.

Pentru cultivarea marului alegeti un loc aerisit, aflat in plin soare, in care pamantul sa fie moderat de fertil
si usor drenabil. Calitatea solului se poate imbunatati cu substante fertilizatoare si balegar iar alti factori,
cum sunt soarele, drenajul, alegerea soiului potrivit si ingrijirea atenta pot contrabalansa calitatea solului.

Plantarea merilor
Merii se planteaza primavara sau toamna, daca iernile sunt blande si umede.
Se sapa o groapa mai mare cu 30 cm decat lungimea radacinilor si se umple cu pamant si compost. Merii
se planteaza la 9-10 m distanta, cei semi-pitici la 6-7,5 m si cei pitici la 4,5-6 m. Infigeti in groapa (cu
atentie sa nu rupeti radacinile) un bat de care sa legati copacul; e bine sa luati aceasta masura
de protectie, mai ales in zonele in care vantul bate foarte puternic. Soiurile semipitice nu trebuie neaparat
legate, dar este totusi o idee buna sa o faceti, mai ales in primii ani.
Plasati copacul in groapa, rasfirand cu atentie radacinile. La soiurile pitice si semipitice care au un singur
punct de altoire aveti grija ca acesta sa fie la cel putin 3 cm deasupra nivelului solului - altfel va prinde
radacini altoiul si radacina nu va mai avea nici o influenta in dezvoltarea marului.
Plantarea merilor la adancimi mai mari are avantajul ca ancoreaza mai bine copacul; pe de alta parte,
plantarea la adancimi mai mari decat cele la care au crescut in sera va duce la aparitia unor probleme la
radacini.
Inainte de a umple groapa de tot cu pamant si compost, turnati un strat de balegar. Dupa plantare marul
se uda din abundenta si se acopera la radacina cu un strat de paie sau alte materiale organice (fara
buruieni), pentru a mentineumezeala.
- cand plantati puieti altoiti, pitici sau semipitici, aveti grija ca punctul de altoire sa fie cel putin la 3 cm
deasupra pamantului;
- merii standard se planteaza la 9-10 m distanta unii de altii, soiurile semi-pitice la 6-7,5 m si cele pitice la
4,5-6 m;
- dupa plantare, copacii se uda si se efectueaza taierile de formare.

Ingrijire
Cultivarea marului cere multa rabdare si planuire. Daca doriti sa aveti o recolta foarte buna, va trebuie sa
tineti sub control insectele, bolile si alti daunatori care pot ataca copacul, sa fiti atenti la conditiile meteo si
sa faceti efectuati taierile de formare anual. Desi prima recolta va veni peste cel putin 3 ani de la plantare,
cand veti ajunge in final la momentul in care sa culegeti mere din copacul plantat chiar de dvs., veti vedea
ca efortul a meritat.
- udati regulat merii tineri, mai ales pe cei din soiurile pitice si semi-pitice, pentru a fi siguri ca radacinile
se dezvolta;
- inainte de a acoperi de tot cu pamant, puneti un strat de ingrasamant peste radacini; acest strat trebuie
innoit din cand in cand, iar toamna trebuie scos, pentru ca in el se pot adaposti soareci peste iarna;

- merii trebuie antrenati pe sarme sau spaliere inca din primul sezon de la plantare;
- la copacii cu rod se fac taieri anual.
- sezonul de recoltarea a fructelor incepe de la mijlocul verii pana toamna tarziu, in functie de soi.

Alegerea soiurilor pentru livada cu meri

Daca va hotarati sa faceti o livada cu meri, veti vedea ca exista zeci de soiuri de mere din care sa alegeti.
E bine sa va informati din timp care din ele se adapteaza mai bine climei din zona in care locuiti.
Portaltoiul este cel care stabileste daca marul va fi pitic, semipitic sau standard. Merii pitici cresc pana
la 2,5 - 3,6 m, cei semipitici pana la 5,4 m, iar cei standard pot ajunge pana la 6,6 m. In general se
recomanda portaltoi de la soiuri semipitice, pentru ca cele pitice sunt mai sensibile la frig. Se stie in
acelasi timp, ca acelasi portaltoi, combinat cu diferite soiuri, produce pomi de dimensiuni si capacitate de
rezistenta diferite.

Inainte de plantare...
- alegeti soiuri rezistente pentru a micsora riscul de aparitie a viermilor si a altor boli;
- plantati cel putin doi copaci din soiuri care infloresc in acelasi timp, pentru ca sa se poata realiza
polenizarea;
- cumparati puieti sau portaltoi de 1 an. Soiurile pitice si semi-pitice vor rodi in 3-4 ani, de cate 1-2 ori;
soiurile normale vor rodi dupa abia 4-8 ani, de 4-5 ori.
Pregatire
- alegeti un loc aflat tot timpul in bataia soarelui, cu fertilitate moderata, usor drenabil si cu buna circulatie
a aerului.
- merii se dezvolta bine in majoritarea tipurilor de sol.

Taieri in uscat, taieri in verde. Experienta a stabilit ca nu toate anotimpurile sunt propice taierilor.
Restrictiile sunt legate de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, dar si de faza de dezvoltare
vegetala a plantelor intr-un moment dat. In general vorbim de taierile de iarna (in uscat) si de taierile de
vara (in verde).
Taierile de iarna
Agrisul si coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Pot urma geruri serioase care nu le pot
provoca daune mari. Rugul de mure este insa sensibil la ger si nu i se vor aplica taieri mai devreme de
inceputul lunii aprilie. Tot la inceputul lui aprilie se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care
au crescut prea mult.
In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri
mari. Statistic, inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de

pomi. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot urma. Sensibilitate
sporita la ger au urmatoarele specii: piersic, cais, par, prun. Marul este si el sensibil la ger.
Taierile de vara
Taierile de vara pentru pomii fructiferi pot fi facute de la sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie. Aceste taieri
debuteaza cu ruperea lastarilor cu crestere incomoda - crescuti pe lemn destul de vechi si care prin
dezvoltare pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Acesti lastari pot fi rupti cu mana inainte ca
acestia sa depaseasca 15-20cm. Taierile de vara incep cu adevarat la sfarsitul lunii iulie si inceputul lui
august, atunci cand ramificatiile scurte au format muguri terminali. Sporul anual incepe sa se stabilizeze
si taierile nu mai pot declansa reactii nedorite (lastari din cioturi sau ridicarea varfurilor mladitelor
orizontale).
Pentru pomii fructiferi care cresc puternic dar au o productie redusa, o taiere pentru iluminare incepand
cu mijlocul lunii august poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei. In cadrul
acestei actiuni se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Experienta a dovedit
ca merii supusi acestor operatii au rodit mai bine, si-au imbunatit simetria. Taierea de vara se poate aplica
samburoaselor timpurii dupa recoltare.

http://www.incasa.ro/arhiva/taieri+meri