Colegiul Naional de Medicin i Farmacie Raisa Pacalo

Catedra Discipline Farmaceutice

Disciplina

Chimia Farmaceutic

Studiul independent
Subiectul: Tetraciclinele.

Cefalosporinele

Profesor Natalia Srbu

Gr. Didactic II
A elaborat eleva grupei 43. Jalbu Cristina

Chiinu, 2013

Planul lectiei:
1. Tetraciclinele generalitati;
2. Preparatele tetraciclinelor;
3. Cefalosporinele generalitati;

1.

Tetraciclinele generalitati

Tetraciclinele sunt un grup de antibiotic cu spectru larg de

actiune, produse de unele specii de Streptomyces.

Tetraciclinele au la baz acest nucleu naftacencarboxamidic

Toate tetraciclinele sunt substante cristaline, galbene, sensibile la

lumina, cu gust amar si fara miros. Ele sunt foarte putin solubile
in apa, mai solubile in alcool metilic si etilic, acetona, acetat de
etil, isolubile in eter, benzene, toluene.
Tetraciclinele au un spectru foarte larg, fiind active asupra
virusurilor mari, riketsiilor, germenilor grampozitivi si gram
negative, asupra spirochetelor si a unor protozaore.

Clasificarea tetraciclinelor:
I. Clasificarea dupa generatii:
1. Tetracicline din I generaie
Clortetraciclina

 Oxitetraciclina
Tetraciclina
Demeclociclina
2. Tetracicline de a-II-A generaie
Doxiciclin
Minociclin
Metaciclin
Rolitetraciclina (administrare injectabil)
II.

Clasificarea chimica (Se refer la metoda de obinere, izolare

din culturi bacteriene, sau sintetizate pe cale chimic):
1. Naturale
Tetraciclin
Clortetraciclina
Oxitetraciclina
Demeclociclina
2. Semisintetice
Doxiciclina
Limeciclina
Meclociclina
Minociclina
Rolitetraciclina
Farmacologie
Absorbia oral este bun, fiind influenat de alimente, sau de
anumii ioni metalici (Ca++, Fe++, Al+++) datorit formrii cu
aceti ioni a unor combinaii complexe, care apoi sunt greu
absorbabile. La nivel rectal absorbie este redus, putnd chiar
aprea efecte adverse. Nu se aplic pe seroase, mucoas nazal.
Sunt indicate n pneumonie cu pneumococ, infecii streptococice,
stafilococice, tifos, tularemie, psitacoz, bruceloz,, holer,
antrax, gonoree. Mai poate fi utilizat i n tratarea posibilei
infecii[2] cu Helicobacter Pylori, o bacterie identificat la bolnavii
cu ulcer gastric.
Tetraciclinele inhib dezvoltarea bacterian prin legarea de
subunitile 30S ale ribozomilor, (secvena 16S ), mpiedicnd
astfel legarea aminoacil-ARNt de complexul ARNm-ribozom.
Celulele bacteriene devin rezistente la aciunea tetraciclinelor
prin 3 mecanisme:
Enzimatic-modificarea enzimatic a nucleului tetraciclinelor
(printr-o reacie de acetilare)
Eflux-mecanism de aprare a organismului, care "respinge"
substanele toxice sau antibioticele.O gen codeaz o proteina
care activeaz pompa de tetraciclin

Protecie ribozomal. O gen activeaz o protein , care poate

avea diverse efecte n funcie de gen:
blocarea legrii tetraciclinei de ribozomi
legarea de ribozomi, concomitent cu deformarea steric
ceea ce permite legarea de ARNt
legarea de ribozomi concomitent cu deslocuirea tetraciclinei.
Farmacocinetica
Profilul tetraciclinelor difer ntre cele 2 generaii: Tetraciclinele de
prima generaie au un timp de injumtire scurt, absorbie de
circa 80% la nivelul stomacului, duodenului. Absorbia este
influenat de alimente, de prezena cationilor divaleni (Ca++,
Fe ++)sau trivaleni (Al +++). Din contr, tetraciclinele din a
doua generaie un timp de njumtire mult mai mare (20 ore n
cazul doxiciclinei),o biodisponibilitate mult mai bun, (minociclina
difuzeaz foarte bine n LCR).Datorit liposolubilitii crescute
realizeazz concentraii mari n plmni, saliv, bil, organe
genitale.
Toxicologie
Toxicitatea tetraciclinelor este relativ redus. ns n cazul
administrrii pe perioade ndelungate pot aprea efecte digestive
(anorexie, grea, vom). La nivel hepatic determin efecte toxice
cu evoluie mortal (nu se administreaz la bolnavii cu
insuficien hepatic). La nivel renal determin afectarea toxic.
Se acumuleaz n oase i dini, determinnd astfel afectarea
smalului dentar, a pigmentaiei dentare (nu se administreaz la
gravide n a 2-a jumtate a sarcinii, la copii sugari i mai mici de 8
ani). La nivel SNC produc (mai ales minociclina) aa numitul
sindrom Pseudotumor cerebri (sindrom fals de hipertensiune
cranian).

2.Preparatele tetraciclinelor
A. Tetraciclina
Tetracyclinum
Descriere:
Pulbere cristalin galbena, fara miros, cu gust amar,
higroscopica.
Solubiliatea :
Foarte putin solubila in apa, greu solubila in alcool
etilic.

B.Clorhidrat de doxiciclina
Docycilini hydrochloridum
Descriere:
Pulbere cristalin galbuie, cu miros slab de alcool
etilic.
Solubiliatea :
Lent solubil in 3 parti de apa, solubila in 4 parti de
alcoool metilic, practice insolubila in chloroform si
eter.

Metode de identificare:
Identitatea preparatului se efectueaza prin metoda cromatografica si dupa
clor ionul.
Determinarea cantitativa:
Metoda cromatografica.
Intrebuintari:
Se utilizeaza in infectiile cailor respiratorii superioare si inferioare, provocate de
microorganisme.
Forme de livrare :
Capsule 100mg.
Conservare :
Se pastreaza la loc frit de lumina in capsule.

C.Minociclina
Minocyclini dihydrochloridum
Descriere:
Pulbere cristalin galbuie, usor higroscopica.
Solubiliatea :
Usor solubila in apa.
Intrebuintari:
Minociclina este foarte activa asupra stafilococilor rezistenti la alte tetracicline. Se
foloseste la tratarea pneumoniei, in complicatii purulente, etc.
Forme de livrare :
Capsule a cite 100 mg.
Flacoane a cite 100 si 150 mg.
Conservare :
Se conserva in flacoane sterile .

3. Cefalosporinele generalitati
Cefalosporinele sunt un tip de antibiotic
betalactaminic semisintetic, produs de specii de
ciuperci Cephalosporium, foarte active pe multe
microorganisme, fiind utilizat in tratamentul
infectiilor. Recunosc acelasi mecanism de
actiune ca si al penicilinelor - inhiba
transpeptidaza - o proteina receptoare specifica,
PBP (protein binding penicilliN); in consecinta nu
se mai formeaza legaturile transversale ale
polimerului peptidoglicanic din peretele
microbian.

Clasificare:
I. Dupa calea de administrare:
1. cefalosporine pentru administrare orala:
cefadroxilul;
cefalexina;
cefuroxima axetil;
2. cefaIosporine cu administrare parenterala:
cefalotina cefazolina;
cefamandol;
cefoperazona,;
ceftazidima;
cefotaxima;
ceftriaxona etc.
II.Dupa criterii clinico-microbiologice.
1. Cefalosporinele de generatia I:
cefadroxilvl,
cefalexina,
cefalotina,
cefapuina,
cefazolina,
cefatrizina.

Sunt active mai ales pe cocii gram-pozitivi - sunt foarte sensibili

stafilococul aureu, inclusiv tulpinile penicilinazo-pozitive,
streptococul piogen, pneumococul. Sunt sensibili meningococul,
unii bacili gram-pozitivi - bacilul difteric, Clostridium perfringens.
Bacilii gram-negativi sunt putin sensibili.
2. Cefalosporinele de generatia a-II-a:
cefaclorul,
cefamandolul,
cefonicidul,
cefotetanul,
cefotiamul,
cefoxitina,
cefuroxima.
Au un spectru mai larg; cefamandolul si mai ales cefuroxima sunt
active si pe unele tulpini de Proteus indol-pozitiv, Enterobacter, H.
influenzae, inclusiv pe cele care produc beta-lactamaza.
Cefoxitina este activa pe majoritate anaerobilor - cum este
Bacteroides.
3. Cefalosporinele de generatia a-III-a sunt:
cefoperazona,
cefotaxima,
cefsulodina,
ceftazidima,
latamoxefui.
Sunt mai putin active fata de bacilii gram-pozitivi, in schimb sunt
foarte active pe multi germeni gram-negativi: enterobacterii indeosebi pe tulpinile multirezistente (Serratia, Proteus indolpozitiV). Ceftazidima si cefoperazona sunt active fata de
Pseudomonas aeruginosa.
4. Cefalosporinele de generatia a-IV-a sunt:
cefepima,
cefpirona.
Sunt active pe multe bacterii care produc beta-lactamaza, mai
ales pe enterobacteriaceae, sunt mai active pe bacteriile gram
pozitive fata de cefalosporinele de generatia a-III-a.
Farmacocinetica.
Cele mai multe cefalosporine se absorb redus din tubul digestiv si de
aceea, majoritatea sunt administrate parenteral - im si iv. Difuzia
tisulara este buna, cele de generatia a-Il-a patrund si in LCR, daca
meningele este inflamat. Metabolizarea este variabila cu fiecare
compus. Cele mai multe se excreta pe cale renala, prin filtrare
glomerulara si secretie tubulara.

Indicatii terapeutice.
Cefalosporinele suni antibiorice de rezerva.
Cele de generatia I sunt o alternativa la tratamentul cu
peniciline - se folosesc in infectii cu germeni gram pozitivi.
Cefalosporinele de generatia a-II-a si a-III-a sunt indicate in:
profilaxia infectiilor in chirurgia cardiaca, profilaxia infectiilor
stafilococice in chirurgia osteo-articulara, profilaxia si tratamentul
infectiilor ginecologice, tratamentul infectiilor stafilococice profunde
ale oaselor, al infectiilor pulmonare cu H.influenzae, stafilococul aureu
(in caz de infectii intraspitalicesti se asociaza cu un aminoglicoziD).
Cefalosporinele de generatia a-IIl-a sunt indicate in: septicemii,
meningite, infectii osteo-articulare, pneumonii, infectii urinare,
ginecologice - mai ales cu germeni gram-negativi.
Cefalosporinele de generatia a-IV-a sunt indicate in
tratamentul infectiilor intraspitalicesti, infectii cu baci li gram-negativi
aerobi si bacterii gram-pozitive, iar in asociere cu aminoglicozide, in
infectiile grave cu Pseudomonas aeruginosa.
Efectele adverse.
Cele mai comune sunt manifestarile alergice cutanate, mai rar produc
bronhospasm, soc anfilactic. Exista o sensibilitate incrucisata intre
peniciline si cefalosporine. Cefaloridina poate leza rinichiul, cu aparitia
unei nefrite interstitiale. Pot produce (mai ales cele de generatia a-IIIA) hipovitaminoza K (cu sangerarI), suprainfectii cu enterococi,
candida, colita pseudomembranoasa prin Clostndium difficile -toate
aceste manifestari fiind atribuite fenomenului de dismicrobism.