Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generaliti
Vrstnicii reprezint un segment important din populaia total n lumea ntreag. Au o fragilitate
imunologic, metabolic, vascular, osoas mai accentuata dect tinerii i adulii, ceea ce explic
frecvena mare de boli cronice peste care se suprapun i numeroase afeciuni acute.
Btrneii i sunt specifice procesele evolutive ce se manifest difereniat la nivelul tuturor
organelor i esuturilor, determinnd scderea capacitii funcionale a acestora, deci a intregului
organism.
Varstei a treia ii sunt specifice anumite modificari de ordin anatomic, fizic, psihologic si social
care privite in ansamblu nu ne ofera posibilitatea sa conturam profilul btrnului. Odat cu
naintarea n vrst apare o cretere de esut adipos, modificri articulare cauzate de artroze,
fragilitatea oaselor, ca urmare a osteoporozei, muchii sunt afectai n procese degenerative care
le modific troficitatea i masa muscular.
Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie cunoscute modificarile fiziologice care apar la btrni.
Astfel, facultile de percepie sunt n regresie la btrni:
Scaderea acuitii vizuale- care devine factor de risc important pentru accidente soldate
cu luxaii sau fracturi;
Auzul prin diminuarea sa, odata cu inaintarea in varsta, poate crea dificultati socioprofesionale;
Senzatiile dureroase si termice diminuate ; adeseori apar afectiuni miocardice, ulcere
perforate, fracturi fara dureri;
Scaderea performantelor batranilor este legata de varsta si complexitatea, modificarilor
morfologice si functional-patologice, va favorizeaza aparitia unor afectiuni cronice sau
acute, astfel:
- Modificari ale aparatului digestive
- Aparatul respirator prezinta modificari de tip emfizem pulmonar, pot fi
consecintele unei patologii pulmonare anterioare sau actuale.
- Aparatul cardiovascular in conditii de imbatranire accelerata, genereaza o
ingustare a arterelor cu pulsatii episternale si cu o crestere a tensiunii arteriale
sistolice. De asemenea EKG-ul poate evidentia unele semne de cardiopatie
ischemica, ateroscleroza membrelor inferioare si accidente vasculare cerebrale.
La varsta a treia se mai pot gasi: tendinta la bradicardie, deplasarea in jos a socului
apexian si aparitia de sulfuri sistolice.
La sistemul nervos cu inaintarea in varsta a persoanei,pot aparea: abolirea reflexelor
cutanate, abdominale, velopalatine, alterarea simtului vibrator la membrele inferioare si
amiotrofii la maini.
Definiia domeniului
Geriatrie i gerontologie este specialitatea medical care are drept obiective asistena medical
din ngrijirea acut, cronic, preventiv, de recuperare i terminal a vrstnicilor, precum i
studiul procesului de mbtrnire din punct de vedere somatic, mental, funcional i social la
nivel individual, i al problematicii legate de acest proces la nivelul societii.
Vrstele de involuie
Pe parcursul vieii, omul, fiin bio-psiho-social este influenat de ereditate, mediu ieducaie,
parcurgnd trei etape importante:
vrsta a I-a (0-20/24 ani ) copilria, pubertatea i adolescena;
vrsta a II-a (20/24-65 ani) tinereea, maturitatea, climacteriul;
vrsta a III-a (de la 65 ani pn la deces) presenescena, senescena.
Vrsta a III-a, vrst fragil, de involuie n care tipul fundamental de activitatedevine adaptarea
la un nou orar de activiti familiale i sociale.
Vrstele de involuie au o evoluie stadial, importante fiind tipul fundamental deactiviti i
tipul caracteristic de relaii.
Stadiul 1 - perioada de adaptare sau stadiul de trecere spre btrnee 65-75 ani:
-
Stadiul 3 stadiul marii btrnei sau a longevivilor peste 85 aniStagiul terminal - teama de
moarte trece pe primul plan. La vrstnici, moartea estedenumit stagiu terminal i ncepe cu o
boal ce se cunoate a fi fatal. Se difereniaz treifaete ale evenimentelor terminale:
moartea biologic - se refer la procesele fiziologice i medicale, la degradarea
progresiv ce se instaleaz prin boal;
moartea psihologic - se exprim prin disoluia comportamentului, a contiinei de sine
ia relaiilor cu cei din jur;
moartea social.
Biologia senescenei
n termeni biologici senescena este reprezentat de procesele care au loc n perioadade
postmaturitate a vieii unui individ, proces prin care scade treptat capacitatea organismului de a
se adapta la variaiile mediului i prin care crete probabilitatea apariiei morii individului.
n termeni medicali senescena este reprezentat de procesele care transform treptat i
ireversibil un adult tnr sntos ntr-un btrn infirm care progresiv este tot mai sensibil la
majoritatea formelor de boli: infecioase, neoplazice i degenerative.
mbtrnirea normala sau ortogera - modificri asociate vrstei naintate datorit pierderilor
progresive celulare, care ncep de obicei la vrsta adult, ns, datorit mecanismelor de
compensare ale organismului, nu au implicaii funcionale semnificativedect la pierderi celulare
importante. n acest caz, vrsta biologic a unui subiect se confundcu vrsta cronologic.
Senescena sau mbtrnirea normal a fost clasificat n:
obinuit sau uzual - proces de mbtrnire nsoit de scderi tipice nonpatologice
alefunciilor fiziologice;
reuit - n care declinul fiziologic din cadrul procesului de mbtrnire este minim
sauchiar absent.
mbtrnirea accelerata sau patologic - cnd vrsta biologic e mai mare dectvrsta
cronologic, i apar modificri morfo-funcionale generate de posibilitatea apariieiunei afectri
ale organelor. Factorii patologici ce duc la o mbtrnire accelerat sunt: boli infectoase,
degenerative, posttraumatice, neoplazii, toxice, care se suprapun peste factorii genetici i cei de
mediu (ecosistem, sistem socio-cultural, tehnologic). Spre deosebire de mbtrnirea patologic,
mbtrnirea fiziologic (normal) estedestul de cursiv, deoarece organismul apeleaz la
rezervele compensatorii i parcurge formede echilibrare proprii extrem de complexe.
mbtrnirea ntrziat - cnd vrsta biologic e mai mic dect vrsta cronologic (cazuri
extrem de rare).
1.
2.
3.
4.
5.
6.
8.
9.
10.
11.
Polipatologia la persoanele in varsta apare frecvent o asociere de mai multe boli (4-5 boli).
Bolile pot fi datorate fie unei afectiuni primare, fie datorita unor afectiuni secundare.
Evolutivitatea la varstinici bolile au o evolutie cronica intrerupte de o perioada de acutizare.
Complicatii frecvente la varstinici bolile au o evolutie cronica intrerupte de o perioada de
acutizare. La varstinici bolile au o evolutie lunga.
Convalescenta prelungita apare datorita pierderii rezervei fiziologice.
Deteriorarea rapida a starii generale la varstinici evolutia bolii este rapida cu multiple
manifestari generale.
Simptomatologia atipica deseori pragul durerii este crescut. La batrani durerea este slab
reprezentata. Multe afectiuni se pot prezenta si exprima prin unele simptome cum ar fi:
- instabilitatea cadere din picioare;
- confuzie;
- iritabilitate.
Bolile grave, ca infractul miocardic, se pot prezenta fara durere. Bolile infectioase se pot
prezenta fara febra.
7.
Prognostic sever
Tulburari de metabolizare si excretie la varstnici metabolizarea medicamentelor este
modificata. Este necesara scaderea dozei medicamentului, cu o jumatatea pana la din doza
adultului. Polipatologia determina imposibilitatea folosirii intregii game terapeutice care se poate
folosi la adult. Metabolismul tuturor elementelor este modificat. Scaderea cantitatii de apa din
organism poate determina:
- uscarea pielii;
- constipatie cu acumulari toxice in organism;
- scaderea diurezei;
- stagnarea secretiei in arborele respirator.
Factorii sociali sunt importanti pentru reintegrarea in societate ( vecini, rude, prieteni). Factorii
sociali sunt importanti pentru mentinerea unei ocupatii (gradinarit, ocupatii casnice)
Anamneza dificila datorita:
- modificarilor psihice importante;
- tulburarilor senzoriale: vaz, auz, sensibilitate;
Diagnostic dificil de stabilit diagnosticul este dificil de stabilit datorita modificarii aspectului
simptomatologic.
ateroscleroza sistemica;
cardiopatie ischemica cronica;
hipertensiune arteriala;
tulburari de ritm si de conducere;
boli hematologice (anemia Biermer- lipsa vitaminei B12, leucemia limfatica cronica);
boli digestive (hernia hiatala);
boli endocrine ( diabetul zaharat);
boli ale sistemului nervos (ateroscleroza cerebraba, boala Parkinson, dementa);
boli psihice (confuzia, depresia);
La reumatismul inflamator leziunea principala se afla in sinoviala, reprezentata prin stratul intern
al capsulei articulare, cu rol foarte important in buna functionare a articulatiei. La varstnici si
Cu alte cuvinte, kinetoterapia isi gaseste o larga aplicabilitate, cu rezultate remarcabile, in toate
formele reumatismale, folosind o gama variata de exercitii, al caror scop este de a preveni, de a
frana sau de a ameliora procesul de instalare sau de evolutie al afectiunii.
Contraindicaii:
Gonartroza
Gonartroza sau artroza genunchiului este o afectiune degenerativa ce consta in distrugerea
progresiva a cartilajului articular prezent pe extremitatile osoase articulare: femur, tibie si rotula
sau patela. In ultimii ani acestei boli i s-a acordat o atentie deosebita si au fost elaborate o serie
de studii care au aratat ca artroza nu se rezuma doar la distrugerea cartilajului hialin, ci afecteaza
intreaga articulatie, inclusiv osul subcondral. In tarile civilizate, gonartroza este considerata o
problema nationala pentru ca este una dintre cele mai frecvente afectiuni, iar aparitia ei depinde
de speranta de viata a pacientului, toti oamenii fiind afectati mai devreme sau mai tarziu, intr-o
forma mai usoara sau mai agresiva.
Gonartroza, avnd o incident superioar fa de coxartroz, ns fiind pentru o lung perioad
de timp mai bine suportat, este ntlnit frecvent n serviciile de reumatologie, dar ncepe s fie
astzi din ce n ce mai des tratat i n cele de ortopedie. Din cei peste 1000 de bolnavi noi luai
n evidena anual pentru gonartroza ntr-un serviciu de reumatologie (Glimet), doar 2% sunt
spitalizai i din acetia se recruteaz cazurile cele mai grave, care necesit i un tratament
ortopedico-chirurgical. Heine (1926), pe 1002 autopsii, arat c gonartroza se situeaz pe primul
loc n clasificarea topografic a artrozelor. n a III-a perioada a vieii, pe 190 de genunchi,
gonartroza era prezent n 20% din cazuri la brbai, i n 41,2% din cazuri la femei.
Cnd vorbim de gonartroz, ne referim la artroza femuro-tibial, neglijnd de multe ori existena
artrozei femuro-patelare care nu numai c este prezent , dar n majoritatea cazurilor precede
gonartroza.
Artroza femuro-tibial intereseaz, de obicei ambi genunchi, procesul artrozic intereseaz fie
compartimentul extern, fie pe cel intern, n mod excepional pe ambele.
Artroza femuro-patelar intreseaz aproape ntodeauna compartimentul extern, mai rar cel
intern sau ambele. Manifestrile clinice pot fi unilateral, dar modificrile sunt de cele mai multe
ori bilateral. Diagnosticul pozitiv este stabilit pe baza unor simptome reunite sub numele de
sindrom rotulian. Problema cea mai dificil de diagnostic a artrozei femuro-patelare const din
a stabili dac aceast artroz este primitiv sau secundar.
Clasificarea gonartrozelor
Gonartrozele considerate primitive - ale cror cause nu sunt nca bine cunoscute - apar, n
majoritatea statisticilor, cu o predilecie marcat la femei, spre vrsta menopauzei. Din 4 pacieni
cu gonartroz, 3 sunt femei. Debutul clinic se situeaz ntre 40 i 70 de ani, cu un maximum la
50, localizat fiind de obicei la nivelul compartimentului femuro-patelar, pentru a difuza cu
timpul la ntreaga articulaie. Sunt frecvent ntlnite asocierile cu obezitatea (ntre 45 i 65%) i
cu varicele (ntre 20 i 44% din cazuri).
Gonartrozele secundare apar dup vicii n structurile arhitecturale ale genunchiului. Debutul
clinic este mai prococe, n a III-a sau a IV-a decad a vieii, este de obicei unilateral (bilateral,
dac afeciunea ce preced artroza prinde ambii genunchi) i nu se nsotete de modificri
artrozice ale celorlalte articulaii. Statisticile medicale dau n prezent 53% forme aparent
primitive, fa de 47% forme secundare. Gonartrozele obezilor sunt i ele secundare prin
suprancarearea impusa genunchilor.
Incidenta gonartrozei
Este o boala cu un debut lent, in medie dupa varsta de 45 de ani, cu o evolutie progresiva,
ireversibila, continua care duce in final la anchiloza (blocarea) articulatiei genunchiului, devieri
de ax in special in genu varum, insotite de dureri foarte mari. Adesea este o boala caracteristica
persoanelor de varsta a doua si a treia, dar boala nu are neaparat legatura cu varsta. Poate sa
apara si la tineri, in urma unui traumatism foarte puternic la nivelul articulatiei genunchiului:
luxatii de genunchi, leziuni capsulo-ligamentare (ruptura de menisc, ruptura ligamentelor
incrucisate, fracturi articulare de femur, tibie sau rotula, leziuni condrale posttraumatice).
Gonartroza este o problema de sanatate care apare la persoanele de peste 40 de ani, afectand
aproximativ 25% 30% din persoanele cu varste intre 45-65 ani, si aproximativ 60% din
persoanele cu varste peste 65 ani. Gonartroza este practic o uzura a cartilajului articular, al
articulatiei, si aceasta uzura poate debuta la orice varsta, in functie de anumiti factori favorizanti:
Cauzele gonartrozei
Boala poate debuta pe un genunchi anatomic normal, pe fondul suprasolicitarii, sau pe un
genunchi tarat de alte afectiuni colaterale sau predispozante, supus unor traumatisme minore.
Factorii de risc pentru gonartroza includ:
Obezitatea: este cel mai mare dusman al articlatiilor membrului inferior. Cresterea stresul
mecanic, a incarcarii, a fortelor care apar si se dezvolta la acest nivel, sunt strans legate de
artroza genunchiului, dar si de coxartroza. S-a dovedit ca un indice masa corporala (BMI = body
mass index) crescut predispune la imbatranirea prematura a articulatiei genunchiului. Cresterea
stersului mecanic nu este direct proportionala cu cresterea in greutate. La o crestere a incarcarii
cu 2/3 fata de greutatea ideala, fortele care trec prin articulatia genunchiului cresc de 10 ori.
Varsta: inaintarea in varsta duce la scaderea proprietatilor cartilajului articular, ulterior aparand
leziuni in diferite grade de evolutie la acest nivel, ceea ce duce la aparitia modificarilor
radiologice precum ingustarea spatiului articular, prezenta osteofitilor, resorbtii osoase, leziuni
degenerative la nivelul ligamentelor intraarticulare (mai ales la nivelul meniscului intern).
Traumatismele: pot distruge in mod direct cartilajul articular prin aparitia leziunilor condrale,
sau pot determina leziuni ligamentare (menisc, LIA, LIP) care in timp vor determina aparitia
gonartrozei, uneori chiar daca sunt tratate corect sau nu. Orice modificare anatomica la nivelul
articulatiei genunchiului va determina o crestere a coeficientului de frecare intraarticular, o uzura
mai mare, si o afectare a cartilajului articular.
Diabetul zaharat.
Tulburari hormonale.
- Tulburari sistemice: guta, hemocromatoza, tulburari metabolice.
Boli neuromusculare.
- Afectiuni congenitale: laxitati ligamentare, deviatii de ax (genu varum, genu valgum, genu
recurvatum).
Stadiile gonartrozei
Exista 4 stadii se face pe baza examenului clinic, radiologic si a examenului artroscopic:
Stadiul I in care modificarile articulare sunt minime, simptomatologia este caracterizata de
redoarea care apare dupa un moment de repaus (somn, stat la masa, in masina), durere minima
sau moderata (fiecare pacient percepe durerea in felul lui) si uneori inflamatie locala cu edem si
tumefactie, radiologic (radiografie, RMN) nu exista modificari, artroscopic exista semne ale
degenerareii cartilaginoasa (cartilaj moale, opac, posibil fibrilare fina a acestuia).
Stadiul II simptomele sunt minime sau mai degraba moderate, cu durere locala permanenta
mai frecvent in compartimentul intern, de intensitate medie, redoare articulara matinala
importanta (pacientul spune ca are nevoie de 2-3 minute pentru a putea sa isi incalzeasca
articulatia), semne de imflamatie locala cu edem, tumefactie (apar periodic aceste semne
inflamatorii), radiologic apare ingustarea spatiului articular, artroscopic apare fibrilarea
cartilajului si degenerare meniscala, de cele mai multe ori unicomparimental in zona interna.
Stadiul III simptome moderate, cu durere permanenta moderata intraarticulara, dar uneori se
exacerbeaza, redoare matinala si dupa repaus semnificativa (pacientul sustine ca are nevoie si de
10 minute pentru a se mobiliza dupa un moment de repaus), limitarea mobilitatii articulare
(flexia este limitata de durere dar si mecanic), cracmente osoase (zgomote articulare) la urcatul si
coboratul scarilor dar si la miscari simple de flexie/extensie, radiologic ingustarea spatiului
articular, osteofite la periferia articulatiei, modificarea axului biomecanic al membrului pelvin,
artoscopic fragmentarea cartilajului articular cu zone mai afecatete si zone mai putin afectate,
corpi liberi intraarticulari, osteofitoza marginea suprafetelor articulare, leziuni degenerative
meniscale.
Stadiul IV simptome severe, durere foarte mari in repaus, noaptea, la schimbari de vreme, care
nu il lasa pe pacient sa se odihneasca (dupa o perioada simptomele nu mai raspund la
administrarea de antiinflamatoare orale sau locale, durerile fiind insuportabile), deformare
articulara in var sau valg, instabilitate articulara pacientii fiind nevoiti sa poarte baston sau carje
pentru a se putea deplasa, radiologic spatiu articular redus, dezaliniere biomecanica, scleroza
osoasa in punctele de sprijin, osteofoza marginala, artroscopic lipsa cartilajului articular pe arii
intinse.
Simptomatologie
Gonartroza este o boala cu debut insidios, lent, avand o perioada de debut cuprinsa intre cateva
luni si 3-5 ani.
Simptomul principal este durerea la nivelul genunchiului, cu caracter profund si care apare la
mobilizarea articulatiei dupa o perioada de repaus. Durerea este moderata la inceput, pe timpul
zilei si raspunde la tratamente cu antiinflamatoare si antialgice.
De asemenea pot aparea crepitatii si impotenta functionala. In stadiile avansate poate sa apara
instabilitate la nivelul genunchilor, devierea axului biomecanic, iar durerea devine invalidanta,
fara sa mai raspunda la antiinflamatoare.
Alte simptome si semne pot fi tumefactia genunchilor, spasme musculare periarticulare.
Mobilitatea articulara este pierduta, pacientul fiind condamnat sa ramana in casa, si sa se
deplaseze pe distante scurte cu pasi mici.
Tratament
Tratamentul gonartrozei este de 4 feluri si se aplica in functie de stadiul bolii.
progresia bolii efectele acestui tratament scad. Pacientii trebuie sa inteleaga ca fizio- si
kinetoterapia nu vindeca boala, doar o amelioreaza.
Terapia farmacologic consta in antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare
locala fara a masa zona dureroasa, fiind recomandate doar persoanelor normoponderale.
Tratamentul chirurgical, in stadiile avansate ale bolii, devine tratamentul de electie. In
prezent se folosesc urmatoarele tehnici chirurgicale: osteotomia de tibie, artroscopia,
artroplastia.
Reducerea durerii;
Reducerea inflamaiei;
Minimalizarea efectelor secundare nedorite;
Prezervarea funciei articulare i musculare;
Prevenirea handicapului;
Evitarea toxicitii medicamentoase;
Stoparea procesului pathologic;
Meninerea sau revenirea la o via productiv ct mai activa.
Tratamentul fizio-kinetoterapeutic
Un program kinetoterapeutic trebuie ntotdeauna inclus n orice schem terapeutic a artrozei;
orientarea programului se face n funcie de stadiul clinicoanatomo-functional al bolii. Micarea,
dozat i controlat oportun, este indispensabil pentru meninerea lubrefierii articulare,
ncetinind limitarea progresiv a amplorii micrilor articulare i conservarea troficitii
musculare.
Obiectivele programului de kinetologie recuperatorie:
Scderea durerilor;
Creterea stabilitii;
Creterea mobilitii;
Creterea gradului de coordonare i echilibru la mers;
Prevenirea redorilor articulare;
Intrirea tonusului musculaturii membrelor inferioare;
Mentinerea troficittii cartilajului articular;
Protejarea articulatiei de ncrcarea greuttii corpului.
Kinetoprofilaxia genunchiului:
electroterapie
- diatermie cu unde scurte;
- cmpuri electromagnetice de joas frecven;
- diapulsie;
- laser.
termoterapie local; (proceduri ce vizeaz mbuntirea vascularizaiei, troficitii
tisulare locale i combaterea durerii).
masaj rol important chiar de la nceputul programului de recuperare prin efectul
favorabil asupra stimulrii propriocepiei (meninerea tonusului muscular i prin
mobilizarea rotulei pe condili femurali. n acest scop se va urmrii:
- aezarea bolnavului cu membrele inferioare n poziie antidecliv pentru a favoriza
circulaia de ntoarcere;
- manevrele de petrisaj ca i cele de ntindere vor fi executate lent i ritmic pe faa
anterioar, posterioar a coapsei i pe musculatura gambei;
- masajul larg, de la vrful picioarelor pn la rdcina coapsei, cu viz circulatorie
trebuie ntrerupt de manevre de tip friciuni, vibraii, petrisaj, efectuate pe zonele de
inserie tendinoas i ligamentar;
- tehnica masajului transversal va fi utilizat predilect pentru structurile ligamentare
dureroase;
- masajul se finalizeaz prin ntinderi globale ale membrului inferior (efect sedativ).
mobilizarea pasiv a genunchiului asigurarea libertii de micaren extensie i rotaie
- se ncepe cu mobilizarea rotulei n sens longitudinal, transversal;
- mobilizarea articulaiei femuro-tibiale se insist pe rotaia intern, care este
aproape ntodeauna limitat pacientul n decubit dorsal, coapsa n abducie i
genunchiul n flexie de 900. Kinetoterapeutul fixeaz glezna ntre torace i bra i
susine extremitatea superioar a gambei cu ambele mini, exact sub linia articular,
imprimnd o micare de translaie orizontal extern a ntregii gambe. Aceast
manevr se repet, reducnd progresiv unghiul de flexie a ganbei pe coaps;
- dac este prezent un flexum al genunchiului se va lucra pentru recuperarea extensiei
complete.
mobilizarea activ cu rezisten manual dirijat pe sectorul de mobilitate inodor.
contracii musculare izometrice (economisirea cartilajului articular)