OBIECTIVELE GEOSTATISTICII

Geostatistica are ca obiectiv clarificarea metodologiei specifica metodelor

geostatistice care permit rezolvarea problemelor de cercetare geologica.
a) probleme curente:
- proiectarea retelelor de explorare a zacamintelor.
- calculul rezervelor pt zacaminte cu minerale utile.
- cartografierea automata a parametrilor cantitativi si calitativi.
- simularea litofaciala a parametrilor rezervoarelor.
b) probleme noi:
- proiectarea retelelor de monitorizare integrata a parametrilor de mediu.
- cartografierea distributiei spatiale a parametrilor ambientali.
c) probleme operationale:
- initializarea parametrica a modelelor matematice.
- calarea modelelor matematice de simulare a proceselor geologice.
- evaluarea rezultatelor simularii.
Utilizarea modelelor geostatistice in proiectarea retelelor de explorare a
zacamintelor ofera instrumentul identificarii geometriei optime a retelelor de
cercetare adaptata configuratiei spatiale a variabilelor studiate.
Evaluarea corecta a zacamintelor presupune cunoasterea valorilor erorilor de
estimare.
Cartografierea automata a caracteristicilor calitative si cantitative dispune de
anuminte programe cu diferite metode de interpolare: Kriging.
Prin simularile realizate cu metode geostatistice datele obtinute sunt utilizate
pentru generarea litofaciesurilor dintr-un anumit spatiu.

OBIECTIVUL AVG PT VALORI NUMERICE SI ALFANUMERICE

A.V.G. se realizeaza prin analiza modului de distributie, a eterogenitatii si a valorilor
extreme.
Analiza modului de distributie al frecventelor valorilor poate conduce la 2 rezultate
(se foloseste histograma):
- repartitie normala: rezultatele corect interpolate.
- repartitie anormala: normalizarea ei in scopul eliminarii erorilor.
Analiza eterogenitatii selectiei are ca obiectiv separarea selectiei de date in functie
de dispersia diferentiata a valorilor:
- selectie omogena: estimarile se realizeaza asupra intregului set de date cu un
singur model de variabilitate spatiala.
- selectie eterogena: selectia de date se separa in mai multe grupuri omogene.
Analiza valorilor extreme:
- valorile extreme se elimina: cand sunt putine si nu sunt reprezentative.
- valorile extreme nu se elimina: cand sunt mai multe.
Concluzie: obiectivul A.V.G. reprezinta identificarea celei mai probabile valori din
zona cercetata.

PARAMETRII STATISTICI DESCRIPTIVI AI VARIABILELOR

CANTITATIVE
a) amplitudinea de selectie = Vmax Vmin; este utilizata pentru evaluarea
preliminara a intervalului de grupare.
b) amplitudinea intercvartilica = cvartela sup cvartela inf.
c) abaterea medie = media aritmetica a abaterilor absolute ale valorilor observate.
d) dispersia = media patratelor abaterilor in raport cu media variabilelor studiate.

DIAGRAMA DE CONTINUITATE
Diagrama de continuitate este reprezentarea grafica prin care se face o prima
evaluare a gradului de precizie cu care se va putea calcula distributia spatiala a

unei variabile, probata prin intermediul unei retele de observatie cu o geometrie

oarecare.
Diagrama de continuitate sintetizeaza intr-o reprezentare rectangulara binara,
similaritatea valorilor masurate in puncte vecine.
Este usor de intuit ca similaritatea a doua valori vecine depinde de:
- distanta care separa punctele in care au fost determinate valorile.
- orientarea spatiala a dreptei care uneste aceste puncte.
Pentru a construi diagrama de continuitate se utilizeaza un vector de pozitie care
este caracterizat prin:
- modul, numeric egal cu lungimea segmentului care uneste cele doua puncte (|Hij|,
pentru punctele Pi si Pj).
- orientarea acestui segment, masurata prin unghiurile dintre directia axei abscisei
si a segmentului care uneste cele doua puncte.
Vectorul de pozitie ales este utilizat pentru a identifica toate perechile de puncte din
spatiul cercetat care se afla la distanta si orientarea aleasa.
Distributia punctelor din diagrama de continuitate exprima gradul de continuitate al
variabilei studiate.
- gruparea stransa a punctelor in jurul bisectoarei unghiului dintre axele
sistemului de referinta indica o buna continuitate a variabilei pentru directia si
distanta aleasa.
- dispersarea punctelor in spatiul dintre cele doua axe ale sistemului rectangular de
referinta indica o slaba continuitate cu cat norul de puncte este mai difuz cu atat
similaritatea valorilor este mai mica si deci continuitatea mai slaba.
Diagramele de continuitate sunt afectate in mod semnificativ de valorile extreme
care nu se incadreaza in modelul structural fiind accidente structurale.
Compararea diagramelor de continuitate pe diferite directii permite identificarea
anizotropiei structurilor spatiale. Structurile anizotrope sunt caracterizate de
diagrame de continuitate diferite pe directii diferite de calcul. Identificarea
diagramelor de continuitate calculate pe orice directie indica izotropia structurii.
Stiinta cea mai de sus si mai cu autoritate este aceea care cunoaste scopul in
vederea caruia trebuie facut un lucru.
Scopul diagramei de continuitate: prognoza valorii unei caracteristici geologice pe o
anumita pozitie in spatiu. Pozitia este precizata prin intermediul directiei, distantei
pentru care este realizata diagrama de continuitate a acestor caracteristici.

VARIOGRAMA DE SUPRAFATA STUDIUL ANIZOTROPIEI

Variograma de suprafata este utila si in analiza stationaritatii variabilelor
regionalizate. Morfologia variogramei de suprafata
sugereaza prezenta unei tendinte regionalizate care se manifesta pe directia N-S.
Prezenta acestei tendinte poate fi confirmata prin calculul variogramelor
directionale.
Trebuie retinut ca analiza anizotropiei structurilor se declanseaza numai dupa ce s-a
obtinut o variograma omnidirectionala
care indica prezenta unei structuri spatiale.
Prezenta unor structuri spatiale este semnalata de obtinerea unor variograme
omnidirectionale de model gaussian, sferic,
exponential sau linear. Obtinerea unei variograme efectul de pepita total
semnaleaza lipsa unei structuri spatiale si
determina necesitatea completarii informatiei sau pe aceea a realizarii unei
prelucrari suplimentare.

INTERPRETATREA VARIOGRAMEI EXPERIMENTALE

Interpretarea se bazeaza pe graficul acestora si are ca obiectiv stabilirea strategiei
de modelare matematica.
Forma graficului variogramei experimentale exprima sintetic caracteristicile
structurii iar analiza ei permite separarea acestora in doua categorii:
- caracteristici structurale locale (continuitate si regularitate), rezultate din forma
variogramei pentru distante (h) mici (in vecinatatea originii).
- caracteristici structurale regionale (stiluri structurale), rezultate din forma
variogramei pentru distante (h) mari (la 8).
Continuitatea si regularitatea in spatiu a variabilelor regionalizate sunt legate de
forma graficului variogramei in vecinatatea originii. In ordinea descresterii
regularitatii se disting 4 tipuri de forme ale variogramei in vecinatatea originii:
- forma parabolica.

- forma lineara fara efect de pepita.

- discontinuitate in origine.
Chiar daca, prin definitie, variograma este nula in origine, in anumite situatii
variabilitatea intre doua valori foarte apropiate poate fi mare. La aceasta
variabilitate continua tradusa prin continuitatea variogramei pentru h<0, aceasta
discontinuitate in origine, cunoscuta sub numele de efect de pepita, poate fi
datorata erorilor de masura sau microvariabilitatii nedecelabile la densitatea
informatiei disponibile.
-efect de pepita pur: stilurile structurale se identifica pentru valori mari ale distantei
h la care exista patru tipuri de functii de variograma care implica interpretari si
strategii operationale distincte.
Cresterea continua a variogramei, proportional cu distanta dintre puncte, reflecta
absenta stationarii structurii.
Tendinta care induce nestationaritatea este frecvent legata de o anizotropie
geometrica, variograma comportandu-se de maniera diferita, functie de directie.
Daca scara de lucru este relativ mare, variograma experimentala poate lua o alura
parabolica de la o anumita distanta h>r.
-atingerea unei valori maxime a variogramei pentru un h finit indica prezenta unei
structuri simple stationare a variabilei regionalizate.
-stabilizarea valorii variogramei pe doua sau mai multe paliere semnaleaza prezenta
unor structuri stationare suprapuse, caracterizate prin varoigrame cu modele
diferite si parametrii diferiti.
-descresterea temporala a variogramei pentru anuminte distante este dificil de
interpretat, ea putand fi determinata de repartitia neuniforma a punctelor de
observatie sau de existenta unei componente periodice a structurii.
19

Estimarea regionala prin declustering poligonal

Gruparea neuniforma a punctelor de observatie poate conduce la subestimarea

valorii medii, daca majoritatea punctelor de probare sunt concentrate in zone cu
valori mici ale variabilei,
sau la supraestimari ale acesteia in caz contrar.
Eliminarea efectului distributiei neuniforme a punctelor de observatie asupra valorii
medii globale se poate realiza prin declustering poligonal sau celular si prin Kriging.
Declusteringul poligonal: pentru eliminarea influentei gruparii neuniforme a
punctelor de observatie se atribuie fiecarei valori din setul de date o pondere
proportionala cu suprafata poligonului de influenta.

Poligonul de influenta pentru un punct de observatie rezulta din intersectia

mediatoarelor segmentelor ce unesc centrul poligonului de influenta cu punctele
vecine. Definitivarea poligoanelor de influenta pentru
punctele din vecinatatea limitelor ariei explorate implica introducerea unor reguli
suplimentare. Exista 2 astfel de reguli:
-inchiderea poligonului pe o limita fizica sau conventionala a ariei explorate
conturata pritr-un arc de cerc a carui raza este media aritmetica a opotemelor.
-separarea in poligoane de influenta pe baza metodei de prezentare este unica.
Fiecarui punct din reteaua de observatie ii este asociat un poligon cu suprafata mai
mare in zonele cu densitate mica de puncte de observatie, si cu suprafata mai mica
in zonele cu densitate mai mare de puncte.

20 Estimarea regionala prin declustering cellular

Declusteringul celular: aplica pe intreaga suprafata a ariei explorate o retea
rectangulara. Fiecare valoare primeste o pondere invers proportionala cu numarul
de puncte din celula caruia ii apartine. In acest fel, valorile plasate
in zone cu densitate mai mare a punctelor de observatie primesc o pondere mai
mica, iar valorile plasate in zonele cu densitate mai mica a punctelor de observatie
primesc o pondere mai mare.
Deoarece toate valorile din fiecare celula au ponderi egale si ponderea valorilor
pentru fiecare celula este unitara, estimarea mediei globale prin metoda
declusteringului celular se realizeaza in doua etape:
a) calculul medie arimtetice simple a valorilor din fiecare celula.
b) calculul mediei aritmetice simple a valorilor medii din toate celulele retelei.
Media estimata prin declustering celular depinde de dimensiunea celulelor retelei
rectangulare.
Daca celulele sunt prea mici, in fiecare celula va fi un singur punct de observatie si
fiecare valoare va avea aceeasi pondere sau invers
daca celulele sunt prea mari incat toate valorile intra in aceeasi celula.
Intre aceste doua situatii extreme se afla dimensiunile celulelor care permit
evaluarea mediei reprezentative.
Alegerea dimensiunilor optime ale celulei retelei rectangulare se bazeaza pe analiza
hartii conturale a mediei globale construita pentru diferite valori

ale dimensiunilor celulei de discretizare a ariei exploatate si in corelatie cu

obiectivul estimarii.
Estimarea globala este cel mai grosier nivel de estimare a distributiei spatiale.
Cele doua metode prezentate elimina erorile introduse de distributia neuniforma a
punctelor de probare fara a tine seama de efectul nestationarii care determina
devierea mediei datorita cumularii efectului distributiei neuniforme si a prezentei
tendintei.

21 Estimarea distributiei spatiale prin Kriging caracteristic

metodologiei
Kriging-ul este media topo-probabilistica care consta in gasirea celei mai bune
estimari lineare posibile a valorii medii intr-un punct pe baza valorilor disponobile
din vecinatatea acestuia.
Kriging-ul realizeaza o pondere a acestor valori in asa fel incat varianta de estimare
rezulta sa fie minima, tinand seama de geometria punctelor de observatie si
variabilitatea spatiala.
Obiectivele Kriging-ului sunt realizabile fara apelarea la modelul functiei aleatoare,
eroarea de estimare fiind nedeterminabila datorita necunasterii valorii reale a
variabilei in punctul de estimare.
Deoarece media erorilor si varianta de estimare sunt necunoscute, in Kriging se
opereazacu media erorilor si varianta de estimare a modelului.
Eroarea de estimare: pentru fiecare punct in care nu dispunem de o valoare
masurata, prin Kriging se estimeaza valoarea necunoscuta utilizand o combinatie
lineara a valorilor cunoscute.
Realizarea obiectivului operational principal al estimarii punctuale in functie de
caracteristica structurii spatiale a variabilei studiate, se poate face prin:
-Kriging punctual universal, daca variabila studiata este stationara, cu repartitie
normala.
-Kriging punctual universal, daca variabila studiata este nestationara, cu repartitie
normala.
Kriging punctual ordinar: calculul ponderilor din combinatia liniara care asigura
estimarea nedeviata si minimizarea erorii de estimare poate fi realizat prin Kriging
punctual ordinar utilizand toate
cele 3 functii de continuitate: covarianta, variograma si corelograma

22 Efectul parametrilor modelului de variograma asupra estimarii

prin Kriging
Variograma nu da informatii asupra continuitatii decat pentru distante mai mari
decat distanta minima dintre punctele de probare iar determinarea corecta a
efectului de pepita si comportamentului din vecinatatea originii necesita masuratori
multiple pe aceleasi locatii.
Efectul de pepita: valoarea mare a efectului de pepita afecteaza in mod negativ atat
valoarea estimata prin Kriging cat si varianta erorii de estimare:
-valoarea estimata tinde spre media aritmetrica a valorilor masurate aflate in
vecinatatea punctului de estimare prin egalizarea ponderii Wi.
-varianta erorii de estimare si implicit intervalul de incredere pentru valoarea
estimata cresc.
Efectul de scara: sub numele de efect de scara se intelege efectul modificarii valorii
de plafon a variogramei asupra rezultatelor estimarilor prin Kriging.
Din punct de vedere operational modelele de variograma cu valori mari ale
palierului conduc la sisteme de Kriging fara solutie numerica. Pentru realizarea
estimarii se utilizeaza un model de variograma de acelasi tip doar cu palier redus,
operandu-se dupa rezolvarea
sistemului de Kriging doar o amplificare a variantei erorii de estimare cu factorul de
reducere a plafonului, valoarea estimata nefiind afectata de modificarea plafonului.
Efectul de forma: forma variogramei, adica modelul analitic ales, influenteaza atat
valoarea estimata cat si varianta erorii de estimare.
Efectul de raza: modificarea razei modelului de variograma are o influenta relativ
mica asupra ponderilor acordate valorilor masurate. Chiar daca este redusa aceasta
influenta se resimte atat asupra valorii estimate cat si asupra variantei erorii de
estimare.
Cresterea rezei de influenta are ca efect apropierea statistica a punctelor de
observatie. Daca raza de influenta este mai mica decat distanta minima dintre
punctul de estimare si punctele de observatie toate valorile vor primi ponderi egale
in sistemul de Kriging.
Analiza influentei parametrilor variogramei asupra valorilor estimate si a erorilor de
estiamre argumenteaza importanta etapei de analiza a variabilitatii caracteristicilor
studiate pentru estimarea distributiei spatiale.

Trebuie retinut ca asupra valorii estimate efectul important este dat de raza de
influenta si efectul de pepita

6 Sistematizarea datelor geologice de natura calitativa

Are ca obiectiv realizarea unei prime imagini sintetice si reprezentative a
caracteristicilor studiate.
Notiunile elementare cu care se opereaza in sistematizarea caracteristicilor
calitative sunt:
a) Grupa: este creata in scopul reducerii numarului de elemente cu care se
opereaza in studiul variabilitatii.
Cand interesul cercetarii este numai pentru o caracteristica se formeaza 2 grupe: o
grupa care poseda obiectele geologice si una care nu poseda (1,0)
Daca sunt mai multe caracteristici apar si mai multe grupe.
b) Ordinul de grupare: este dat de numarul de caracteristici luate in considerare la
definirea unei grupe si poate lua valori de la 0 la numarul total de caracteristici
geologice.
c) Frecventa de grupa: reprezinta numarul de observatii corespunzand unei grupe
care este exprimata cu ajutorul frecventelor de ordin superior.
Ex: frecventa grupei A ( numarul esantioanelor care poseda caracteristica A) este
egala cu suma frecventelor AB (numarul esantioanelor cu caracteristicile A si B) si
frecventa grupei A (numarul esantioanelor cu caracteristica A si fara caracteristica
B):
A = AB + A

7 Sistematizarea datelor geologice de natura cantitativa

Notiunile cu care se opereaza pentru sistematizarea caracteristicilor cantitative

sunt:
a) Grupa: este definita pentru o serie de valori ordonate crescator ale variabilei
cantitative dintru-un anumit interval de grupare.
b) Intervalul de grupare: este domeniul valoric care determina efectivul grupelor. El
trebuie sa asigure eficienta prelucrarii statistice prin inlocuirea selectiei initiale cu

valorile centrale ale grupelor. Marimea intervalelor de grupare se determina in

functie de amplitudinea selectiei:
A = Xmax Xmin
c) Frecventa de grupa: numarul de valori corespunzatoare fiecarei grupe (frecventa
absoluta).
d) Frecventa relativa: a fiecarui interval de grupare este egala cu frecventa absoluta
impartita la numarul total de valori ale selectiei.
e) Frecventele cumulative: se calculeaza prin adunarea succesiva a frecventelor
absolute sau relative.
f) Histograma: o reprezentare a distributiei frecventelor de grupa.
Axa orizontala a histogramei este divizata pe baza unei scari adecvate:
- scara nominala: pentru variabilele calitative.
- scara ordinala: atat pentru variabile calitative cat si pentru cele cantitative (ex:
densitatea continutului de hematit dintr-o roca).
- scara numerica: aici se cunoaste raportul dintre amplitudinea reprezentarii si cea
a caracteristicii cantitative care urmeaza sa fie reprezentata.
g) Curba de frecventa: se obtine prin unirea mijlocurilor laturior superioare ale
dreptunghiurilor histogramei cu o linie curba continua. Aria delimitata de curba de
frecventa este egala cu aria dreptunghiurilor din histograma.
h) Curba cumulata a frecventelor:

Modelul repartitiei binominale

Cu ajutorul ei se poate evalua probabilitatea de identificare a unei fosile sau a unui

mineral
pe baza unor experiente bernoulliene realizate cu ajutorul unei selectii disponibile.
ex: daca se fac n determinari in N probe frecventele a 0,1,2,,n cazuri in care se
identifica fosila de tip F sunt date de termeni succesivi ai dezvoltarii binominale.
Forma geometrica a distribuitiei frecventelor unei repartitii binominale depinde de
valoarea p
(probabilitatea de aparitie medie), q (probabilitatea evenimentului contrar) si n
(numarul de

experimente). Daca p=q repartitia este simetrica; daca p?q repartitia este
asimetrica ( de
stanga sau dreapta).

9 Modelul repartitiei normale

Repartitia normala este forma limita a repartitiei binominale pentru n tinzand la 8.

Proprietatile functiilor de probabilitate normala sunt:
- existenta unui maxim pentru x= x= variabila continua cu comportament
aleatoriu. = media reala a distributiei. s= abaterea standard.
- simetria in raport cu .
- modificarea mediei determina deplasarea curbei normale de-a lungul abscisei fara
a- modifica forma.
Daca suntem siguri ca selectia studiata (ex: continutul de Au si Ag dintr-un filon)
provine dintr-o repartitie normala, valorile caracteristice studiate se inlocuiesc prin 2
parametrii:
m= estimatii ale mediei

10 Testarea concordantei unei repartitii experimentale cu modelul

repartitiei normale
(testulhi).
Testarea analitica a concordantei repartitiei valorilor cu modelul repartitiei normale
se realizeaza cu testul ?. Aplicarea testului ? se bazeaza pe histograma celor
n=124 valori de grosimi, histograma realizata prin gruparea datelor in k=13
intervale cu amplitudinea valorica ?= 75.
Datele necesare testului ? sunt parametrii statistici elementari si:
- limita inferioara a intervalului.
- limita superioara a intervalului.
- valoarea centrala a intervalului (lim sup + lim inf)/2.